Arbitrajul. Un nou început (ediția 13). VIDEO

ÎNREGISTRAREA VIDEO ȘI TRANSCRIPTUL
Participarea în sală este rezervată membrilor și invitaților.

Extras VIDEO: 22′. VIDEO integral, pentru membri: 75′

[restrict]

VIDEO integral, pentru membri: 75′

Bogdan DUMITRACHE: Dacă despre arbitraj suntem la Curtea de Arbitraj Comercial și Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Sigur, asta nu ne obligă la precedentă dacă vom avea emisiune dedicată regimului executării pedepselor în penitenciare n-o s-o ținem la Rahova. Un nou început în materie de arbitraj, este un titlu doar în parte pretențios pentru că cei apropiați de acest domeniu au auzit, cunosc, sunt pe recepție. Cei care nu operează foarte frecvent cu arbitrajul au motive în plus să ne urmărească în această seară. Arbitrajul instituționalizat și în speță arbitrajul comercial internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României față de unele acte recent emise, încă la acest moment nepublicate în Monitorul Oficial dorește să se orienteze pe o problemă care reprezintă o tradiție în materie de arbitraj. Invitații cu care vom discuta această chestiune sunt: Andreia DUMITRESCU, avocat Dragne și Asociații, avocat specializat în domeniul arbitrajului național și internațional, mulțumim pentru prezență, doamna avocat Sorina OLARU, de asemenea, cunoscută pentru aria de experiență destul de largă în materie de litigii și în materie de litigii arbitrale, nu mai puțin inclusiv arbitraj internațional, doamna avocat mulțumim pentru prezență, avocat la Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, domnul avocat Cornel POPA cu care am avut plăcerea să și evacuăm, să și facem declarații unilaterale de rezoluțiune în precedente emisiuni, domnul avocat Cornel POPA este avocat la Țuca Zbârcea și Asociații, este de asemenea, o prezență apropiată de sfera litigiilor inclusiv în materia de arbitraj. Deja asta este un loc comun, fie că vorbim despre arbitraj, este inevitabil o emisiune în care sunt invitați specialiști în arbitraj. Domnul avocat Cosmin VASILE, partener coordonator Zamfirescu Racoți și Partenerii, de asemenea o rudă apropiată a arbitrajului și o prezență destul de constantă în emisiuni ca speaker, ca moderator și nu numai, și am lăsat la urmă, nu cel din urmă, dar l-am lăsat la urmă pe domnul avocat Bazil OGLINDĂ, avocat asociati ONV Law, Oglindă Nemeș Voicu, pentru că dincolo de faptul că este avocat, dincolo de faptul că este arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României este și membru în colegiul curții și poate această calitate îl recomandă, pune și presiune, să ne facă o scurtă introducere în subiect într-o temă anume de arbitraj, și de cum numim, cum desemnăm arbitrii în arbitrajul instituționalizat și de acolo, sigur, într-o extensie mai generoasă spre alte probleme curente ale arbitrajului. Domnul avocat…

Bazil OGLINDĂ: Bună seara. Suntem în fața unei reglementări importante care, după toate probabilitățile, mâine va fi publicată în Monitorul Oficial. Este vorba despre Decizia nr. 6 a Colegiului de Conducere a Camerei de Comerț și Industrie a României, decizie ce are în anexă noul regulament de organizare și funcționare al Curții de Arbitraj. Această decizie nr. 6 are, din punctul meu de vedere, meritul de a aduce arbitrajul instituționalizat organizat de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la firescul său, mai ales din perspectiva a ceea ce înseamnă constituirea tribunalului arbitral și mai ales din ceea ce înseamnă dreptul părților de a-și desemna arbitri și dreptul arbitrilor astfel desemnați de a nominaliza un supraarbitru. [restrict]

Desigur, există mai multe dispoziții importante în contextul acestei decizii nr. 6, această însă, o consider cea mai importantă, în același timp consider că prin această decizie se recâștigă unul din avantajele fundamentale ale oricărui arbitraj, și anume posibilitatea de a-și alege arbitri, posibilitate care are la bază încrederea, pentru că încrederea în profesionistul pe care-l alegi ca arbitru, încrederea pe care cei doi profesioniști arbitri aleși de părți o au într-un al treilea reprezintă filosofia fundamentală a oricărui sistem modern de arbitraj.

Bogdan DUMITRACHE: Deci ne întoarcem la firesc. Domnule Cosmin VASILE, dar era nefiresc ca autoritatea de denominare să desemneze completul arbitral?

Cosmin VASILE: Dezbaterea sau dezbaterile care au avut loc pe tema aceasta ar putea conduce la concluzia că în România s-a ivit prima dată această problemă sau că asta este așa, un soi de premieră în lumea arbitrajului. Mă rezum să evoc un curent de opinie și o dezbatere publică care a condus sau care a avut un vârf, așa cum l-am perceput eu, undeva în anii 1990, deci în urmă cu 20 de ani, și care a culminat cu opinia unor reputați specialiști cum ar fi colosalul profesor Peter …, în sensul că această libertate și posibilitate a părților de a-și numi proprii arbitri și consecințele acestei numiri ar trebui să fie la un moment dat într-o lume perfect interzise pentru că sunt compatibile cu arbitrajul sau cu ceea ce trebuie să fie arbitrajul. Deci problema există, aș putea spune, de când lumea și pământul pe de-o parte, pe de altă parte, celălalt reper pe care doresc să-l evoc în legătură cu această problemă este motivul pentru care părțile recurg la arbitraj, și cred că acesta este un argument esențial care trebuie avut în vedere întotdeauna și de comunitatea arbitrajului în abstract, și și de orice curte arbitrală sau entitate, persoană care dorește să dezvolte arbitrajul. Singurul reper care merită să fie evocat pe care-l cunosc este studiul desfășurat din doi în doi ani dacă nu mă înșel, de Queen Mary University și proiectul Waterhouse Coopers care targetează in house counsel din mari corporații și care la întrebarea „ce vă face, ce vă determină să recurgeți la arbitraj și să includeți cauza compromisorie?”, în proporție de peste 80% au răspuns „posibilitatea de numi propriul arbitru și încrederea pe care o avem în procedura ca urmare a faptului că numim persoane specializate și care prezintă încredere”. Deci astea ar fi cele două repere antagonice în legătură cu posibilitatea părților de a-și numi arbitrul. Ea în sine nu este nici anormală, nici nemaivăzută, nici nelegală, interzicerea ei sau limitarea ei există tot de când lumea și pământul și ori de câte ori părțile numesc un arbitru unic sfârșesc în 99% din cazuri prin a accepta nominarea arbitrului unic de către Autoritatea de Nominare pentru că ele însele nu reușesc să agreeze o persoană, cam acestea ar fi reperele din jurul acestei chestiuni. Și ultima problemă pe care aș dori s-o evoc este impactul pe care-l are așteptarea părților sau celor care recurg la arbitraj în legătură cu regulile de arbitrare. Ce este legal și ce se poate, este un lucru sau o altă latură care trebuie avută în vedere, o reprezintă modul în care percepe schimbarea regulilor de arbitrare cel care este chemat să le folosească sau cel căruia regulile îi sunt dedicate, iar în România experiența pe cale să se finalizeze mâine este aceea a unei tradiții care în cel puțin ultimii 50 de ani a avut un pilon de bază – posibilitatea numirii arbitrului de către parte și care într-o bună zi a fost suprimată ducând la un fenomen general și foarte periculos de neîncredere și de respingere a arbitrajului exclusiv pentru acest motiv.

Bogdan DUMITRACHE: Doamna avocat OLARU, până la sfârșit discutăm de firesc și nefiresc, dar trebuie să avem și o discuție tehnică pe legalitate. Ce se întâmplă hotărârile arbitrale, vedeți un risc în legătură cu faptul că s-au constatat hotărâri arbitrale în acest sistem al autorității de denominare care ea livrează completul arbitral?

Sorina OLARU: Motivele pentru care o hotărâre arbitrală poate fi atacată cu acțiune în anulare. Alegând regulile de arbitraj în vigoare la momentul în care această hotărâre arbitrală a fost emisă … aceste reguli prevăzând ca Autoritatea de Nominare să stabilească componența tribunalului arbitral, părțile înseși, din punctul meu de vedere vor avea o problemă în fața instanței de judecată ca să susțină invaliditatea acestei hotărâri arbitrale, exclusiv pentru acest motiv. Cu siguranță există, deși acesta este unul dintre motivele acțiunii în anulare, componența tribunalului arbitral. Dar atâta vreme cât regula sau cheia de boltă, cum spunea profesorul Căpățână, arbitrajul este alegerea părților, iar părțile au ales să se supună unor reguli arbitrale care la momentul la care arbitrajul a fost inițiat prevedea o astfel de procedură, va naște cu siguranță o dezbatere aprinsă în rândul, atât al părților, cât și al magistraților cu privire la o soluția care s-ar putea pronunța. N-aș vrea să stabilesc eu astăzi care ar putea să fie această soluție sau să oferim vreo interpretare pentru că …

Bogdan DUMITRACHE: Sau să dăm vreo idee.

Sorina OLARU: Sau să dăm vreo idee pentru că scopul acestei discuții nu este acela de a da o idee despre cum să se soluționeze litigii existente sau care ar putea lua naștere în legătură cu soluțiile deja pronunțate de Curtea de Arbitraj. Ce mi se pare foarte important la această decizie nr. 6 este faptul că este o premisă pentru a reda încrederea în instituția care organizează acest arbitraj, Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Fără a-l contrazice pe Cosmin care vedea un pericol foarte mare în numirea arbitrilor de către o autoritate de nominare, eu cred că problema reală este încrederea în instituția care organizează arbitrajul. Numirea de către o instituție sau de către o autoritate de nominare dintr-o autoritate de nominare nu este o chestiune nouă, Codul de procedură civilă vechi care completa regulile de procedură arbitrală pregătea posibilitatea ca dacă părțile nu se înțeleg cu privire la numirea arbitrului unic sau nu se poate numi supraarbitru, să se recurgă la instanța de judecată, deci tot un terț pentru numirea arbitrilor sau asupra arbitrului. Există sisteme de drept și există reguli internaționale care prevăd ca ultim remediu atunci când părțile tergiversează constituirea tribunalului arbitral și împiedică prin aceasta judecata arbitrală, posibilitatea ca o autoritate de nominare să intervină. Sigur că, cu cât este mai puternică instituția de arbitraj, cu atât este mai mic riscul ca autoritatea de nominare să aibă opțiuni care să contravină intereselor actului de justiție, pentru că până la urmă cheia aici stă. Actul de justiție indiferent că este făcut de o instanță de judecată sau este făcut de o justiție alternativă cum este arbitrajul, trebuie să rămână un act de justiție, iar modalitatea în care acest judecător ad hoc, să-i spunem așa, soluționează această cauză trebuie să rămână una guvernată de imparțialitate, obiectivitate, reguli care de fapt, dacă veți verifica inclusiv regulamentul care se modifică prin decizia 6 erau menționate, pentru că art. 19, articol care este abrogat prin această decizie 6, preciza că arbitrii sunt independenți, imparțiali.

Bazil OGLINDĂ: Articolul 19 nu este abrogat, este vorba doar de 17, 18 și 20.

Sorina OLARU: Îmi cer scuze, 17, 18, 20 sunt abrogate. Ce voiam eu să spun este că și regulile vechi afirmau principiul imparțialității și independenței arbitrilor. Ceea ce se întâmpla era că în fapt, și asta este o dezbatere pe care am putea să o avem, dacă societatea românească la momentul la care aceste reguli au fost adoptate era sau nu era pregătită, dacă Curtea de Arbitraj la momentul la care aceste reguli au fost adoptate … pentru ca să existe o autoritate de nominare care să rămână ea însăși independentă și neaservită niciunui fel de interes, altul decât acela de a avea un act de justiție.

Bogdan DUMITRACHE: Domnule avocat POPA, putem pune concluzii fără să dăm idei nimănui și fără ca aceasta să fie obiectul dezbaterii în legătură cu legalitatea sentințelor arbitrale, nu e cazul să dăm idei de cutremur, până la sfârșit este o chestiune de opțiune și discutăm în parametri de credibilitate, de mentalități, apropo de ce spunea doamna avocat OLARU, dacă societatea românească era pregătită pentru acest sistem al unei Autorități de Denominare cu A și D și dacă nu cumva soluția tradițională continuă să rămână soluția fezabilă, apropo de ce a evocat aici domnul Cosmin VASILE. Deci avem niște hotărâri arbitrale legal pronunțate, nu aceasta este discuția?

Cornel POPA: Mie mi-e teamă că n-am să reușesc să fiu atât de diplomat precum Sorina. E un subiect dificil.

Bogdan DUMITRACHE: Ne îndreptăm spre viitor, dar e important să evaluăm și trecutul, să nu existe această senzație că de abia de acum arbitrajul s-a întors în legalitate. Arbitrajul a fost în legalitate dar nu într-o…

Cornel POPA: Arbitrajul a fost în legalitate. Regulamentul vechi al Curții de Arbitraj a fost adoptat și pus în aplicare o perioadă destul de lungă de timp. Problema este alta din punctul meu de vedere, eu nu știu dacă societatea românească…era gata, trebuia să fi fost gata pentru așa ceva. De fapt aici este întrebarea pentru că am impresia că la un moment dat s-a uitat, și nu neapărat la nivelul regulamentului Curții de Arbitraj, dar chiar și în Codul de procedură civilă o să vedeți că sunt niște texte foarte bizare din punctul meu de vedere, atât ca tehnică juridică, atât ca oportunitate, mă refer în special la art. 619 dacă nu mă înșel. Da, și coroborate într-un fel … nu știu dacă se poate ajunge la o concluzie clară citindu-le și punându-le alături. Nu trebuie uitat totuși, când vorbim de arbitraj, o idee fundamentală. Arbitrajul este o formă de justiție privată. Și fiind o formă de justiție privată este la îndemâna părților și a tribunalului arbitral să reglementeze întâi modul de constituire a tribunalului arbitral și după aceea procedura arbitrală în întregul ei și aici includem deja și un tribunal arbitral deja legalmente constituit. Flexibilitatea procedurală în materie este, și acesta este un avantaj fundamental al acestei instituții, e un principiu fără de care arbitrajul nu poate să funcționeze sau nu poate să funcționeze într-o manieră normală care să mă scutească de a pune astfel de întrebări. De exemplu, este sau nu atacabilă cu acțiunea în anulare o hotărâre arbitrală pronunțată în situația în care în cauza arbitrală se spunea că fiecare dintre părți desemnează câte un arbitru și de fapt s-a făcut aplicarea regulamentului Curții de Arbitraj care suprima această posibilitate. Și nu mai intrăm deja în discuția aceasta pentru că aproape deja cred că avem destul de multe probleme, inclusiv pe Codul de procedură. Vorbeam de art. 619 și de felul în care funcționează raportul dintre Convenția Arbitrală și regulamentul unei instituții de arbitraj. Și art. 619 în înțelepciunea legiuitorului spune că orice derogare adusă de către părți este nulă. După aceea continuă legiuitorul cu foarte multă subtilitate și spune chiar dacă e nulă, s-ar putea totuși să se aplice prin analogie…

Bogdan DUMITRACHE: Da, și excepțiile țin de niște excepții foarte riguros determinate, și anume dacă se ține seama de condițiile speței și de conținutul regulilor de procedură indicate de părți ca fiind…

Cornel POPA: De ce ar trebui să fie nulă orice derogare asupra căreia părțile cad de acord și este un aspect asupra căruia redactorii viitorului regulament al Curții de Arbitraj al Curții ar trebui să se gândească, să se aplece. Și doi, păi dacă e nulă, iertați-mă, ori e nulă ori nu e nulă. De obicei nulități pe jumătate… Nu merge, ești pe jumătate căsătorit sau …ori ești căsătorit ori nu ești.

Bogdan DUMITRACHE: Trebuie să vezi jumătatea plină a paharului care e validă, cealaltă jumătate…

Cornel POPA: Sigur că există posibilitatea acoperirii nulității. Dacă mă aflu în sfera nulității relative nu știu dacă mă aflu în sfera nulității relative vis-a-vis de redactarea acestui text, o altă întrebare care nu-și găsește răspunsul ușor. Deci e un text care este și o filozofie de reglementare care a stat nu doar la baza redactării Codului de procedură civilă, dar și la baza redactării regulamentului în forma lui veche a Curții de Arbitraj și cred că e o prevedere de genul acesta și în regulamentul Curții. Nu e normal ca regulamentul unei Curți de Arbitraj, după părerea mea, să prevaleze absolut în fața…

Bogdan DUMITRACHE: Nu, cred că e legată discuția de procedura arbitrală…

Cornel POPA: …cred că avea o reglementare de acest gen, că orice derogare

Bazil OGLINDĂ: Dacă-mi permiteți să vă întrerup un pic aici, apropo de dispozițiile noului regulament și proiectul noilor reguli de procedură. Se schimbă total filosofia, prioritate va avea Convenția Arbitrală. Mă întreb și oricum principiile, dacă vreți, ale liberalismului, modalitățile de constituire ale tribunalului arbitral vor putea fi cu greu depășite de o convenție arbitrală care ar putea fi mai favorabilă față de mecanismele care vor oferi noile reglementări. Așa încât eu cred că 619 alin. (1) teza I nu se va mai aplica, din punctul meu de vedere.

Bogdan DUMITRACHE: Doamna avocat DUMITRESCU continuând ideea interesantă pe care a lansat-o domnul avocat Cornel POPA apropo de preferință, poate chiar la limita dictaturii dat arbitrajului instituționalizat față de un arbitraj ad hoc. Cum comentați acest 619 alin. (2) și domnul avocat POPA se referea la art. 91 alin. (2) – (3) din regulile de procedură, îmi pare rău că nu pot să le afișez pe ecran. Convenția arbitrală încheiată de părți, suntem în zona arbitrajului ad hoc, trebuie să se refere explicit și expres la arbitrajul ad hoc; sigur, explicit și expres e o formulare repetitivă, dar legiuitorul cum comite pleonasme sau autorul vrea să sublinieze o idee. Deci condiția arbitrală încheiată de părți trebuie să se exprime explicit și expres la arbitrajul ad hoc în sensul că în sintagma „arbitraj ad hoc” va fi cuprinsă explicit în convenția arbitrală. Și alineatul final al art. 91 spune „orice altă formulare în textul convenției arbitrale a voinței părților supune litigiul soluționării arbitrajului instituționalizat conform regulilor și regulamentelor proprii dacă reclamantul a sesizat Curtea de Arbitraj cu o cerere acțiune arbitrală”. Deci acest text …comentați un pic, poate în continuarea celor spuse de domnul avocat POPA, acest text foarte autoritar și un text care răsfață … e adevărat că sunt reguli de procedură arbitrală emise de … sau care sunt ale arbitrajului instituționalizat.

Andreia DUMITRESCU: …binevenită între ceea ce înseamnă arbitraj ad hoc și arbitraj instituționalizat. Nu de puține ori ne-am confruntat, și eu m-am confruntat în practică cu situația unor clauze compromisorii nu tocmai clare. Nu știu dacă le-aș spune patologice, dar în nici un caz nu erau clauze clare, nu atât din perspectiva instituției desemnate să soluționeze arbitrajul cât din perspectiva dacă arbitrajul respectiv era unul instituționalizat, în sensul că se aplicau regulile de procedură arbitrală ale instituției de arbitraj permanent pentru soluționarea litigiului sau părțile făcuseră referire la acea instituție de arbitraj doar pentru a administra un arbitraj ad hoc. De cele mai multe ori îți dădeai seama de această diferență analizând atent clauza și căutând niște elemente după care să te ghidezi. Elementele principale erau: modalitatea de numire a arbitrilor, numărul arbitrilor, cum au înțeles părțile să subordoneze procedura arbitrală, procesul lor în raport cu procedura arbitrală. Textul voia să clarifice dacă părțile nu au stabilit în mod clar, explicit, neechivoc, că vorbim despre un arbitraj ad hoc, înseamnă că trimiterea în clauză la instituția … înseamnă că ai optat și pentru regulile instituției permanente de arbitraj. Nu e ciudată referirea în clauză, reguli similare există și în regulamentele altor curți de arbitraj, și … a clarificat chestiunea asta la un moment dat. Dincolo de discuția când acționează astfel de instituții permanente ca și tutele administrative, că nu toate instituțiile de arbitraj acționează ca tutele administrative, eu personal, în trecut, înainte de regulile în forma asta am întâmpinat nu dificultăți, dar discuții în legătură cu arbitraje ad hoc la care părțile recurseseră la a fi administrate … și în raport de dispozițiile 619 cred că nu ar fi o contradicție între textele evocate, cred că într-adevăr sunt de acord cu domnul POPA în sensul că dispozițiile alin. (2) ar putea să se aplice ori de câte ori avem în vedere o desemnare clară a arbitrajului instituționalizat. Și dacă te duci la arbitrajul instituționalizat înseamnă că aplici regulile respectivului arbitraj.

Bogdan DUMITRACHE: Dacă nu cumva chiar arbitrajul instituționalizat cum spune 619 în partea finală, ajunge la concluzia că poate da prioritate în tot sau în parte regulilor pe care părțile le-au avut în vedere.

Andreia DUMITRESCU: Sunt perfect de acord, nu cred că nici regulile din prezent până la modificarea lor prin Decizia nr. 6, nu cred că au vrut să deroge întru totul de la voința părților și de la convenția arbitrală, nu cred că asta a fost intenția. Într-adevăr, aveam …

Bogdan DUMITRACHE: Textul e cam tăios, apare …ne duce așa, la o procedură din dreptul roman aproape, cu formule și cu sacramentul… Trebuie să existe sintagma „arbitraj ad hoc” pentru că altfel te duci în domeniul Curții și este important ca întotdeauna în drept, în fața cărei instanțe, în fața cărui for discuți o anumită problemă de drept. Sigur că dacă discuți în fața unui tribunal arbitral în cadrul Curții tentația de a aprecia că sunt aplicabile reguli de procedură arbitrală la un arbitraj instituționalizat, firește, este mai mare decât a identifica incidența unor reguli alese…

Andreia DUMITRESCU: Așa e și aș mai adăuga ceva. Nu știu dacă am văzut o dată sau de două ori prin multele clauze arbitrale care făceau referire chiar la instituția permanentă de arbitraj de aici, clauza arbitrală în forma în care este propusă de Curtea de Arbitraj. De cele mai multe ori părțile își creează, își fabrică o clauză proprie pornind de la acea clauză și nu de puține ori este cumva extinsă, astfel încât nu se mai înțelege foarte clar din conținutul ei ceea ce s-a vrut, unde au vrut părțile să meargă, de multe ori nici cei care le redactează, avocat sau chiar părțile. Părțile nu înțeleg diferența de nuanță între ce înseamnă una și ce înseamnă cealaltă formă a arbitrajului. Motiv pentru care, într-adevăr, tăioasă, cum spuneți, rigidă, poate că ajută uneori în determinarea caracterului arbitrajului.

Bazil OGLINDĂ: Dacă îmi permiteți o remarcă. Diferențele în contextul noului regulament cât și viitoarelor reguli de procedură civilă se vor estompa între arbitrajul instituționalizat și arbitrajul ad hoc. Pentru că dacă e să fim foarte deschiși, miza acestei discuții era tot din zona desemnării arbitrilor și din zona taxelor care erau foarte mari, erau cu 50% mai mari în cazul arbitrajului ad hoc. Art. 8 din normele privind taxele arbitrale a fost abrogat prin Decizia 6. În momentul acesta nu mai există o discriminare de taxare între arbitrajul ad hoc și arbitrajul instituționalizat. Nu mai există nicio diferență în ceea ce privește constituirea tribunalului arbitral, fiind identică cu regulile din Codul de procedură civilă privind arbitrajul ad hoc. Sunt aceleași reguli până la adoptarea unor reguli de procedură care evident că vor fi în același spirit, dar probabil vor fi alte termene și alte mecanisme mai flexibile și mai adaptate a ceea ce trebuie să însemne un arbitraj instituționalizat flexibil și modern, dar în nici un caz nu vor fi diferențele care au fost. Pe de altă parte stau să mă întreb dacă anumite texte din regulile de procedură civilă, acum să fac un exercițiu avocațial strict, mai sunt în vigoare din momentul intrării în vigoare a Deciziei 7 care în art. 2 teza finală spune că orice alte dispoziții contrare se abrogă, precum și în art. 5 „la data adoptării prezentelor Norme și a Regulamentului se abrogă orice dispoziție contrară cuprinsă în Reglementările arbitrale din Sistemul Cameral”. Deci în acest context se pot susține că și alte texte care contravin spiritului noilor reglementări au fost abrogate implicit.

Bogdan DUMITRACHE: Acum subiectul e foarte interesant. Discutăm nu neapărat de ierarhia actelor normative, sau poate că da, care e de fapt forța juridică a acestei decizii? Vorbim de o decizie adoptată de Colegiul de Conducere a Camerei de Comerț și Industrie, Decizia nr. 6 va fi publicată în Monitor, dar speakerii cunosc conținutul acestei decizii, care e forța juridică pentru că avem pe de-o parte Codul de procedură civilă care are reglementări în zona arbitrajului instituționalizat. Iată, legiuitorul este primul care înțelege să acorde un anumit respect special arbitrajului instituționalizat. Pe de altă parte avem regulamente ale Camerei și ale Curții…și pun această întrebare, apropo de ce a spus domnul avocat și arbitru Bazil OGLINDĂ pentru că spune dânsul, decizia aceasta abrogă dispoziții contrare și întrebarea este dacă o asemenea decizie poate avea impact asupra unor texte chiar din Codul de procedură civilă

Bazil OGLINDĂ: În mod expres spune că nu, numai reglementări din … Nici nu putea să spună lucrul acesta, este o diferență evidentă de forță juridică.

Bogdan DUMITRACHE: Dar în al doilea plan, apropo de acest raport între decizie și regulament, domnule avocat, la art. 4 pct. 3 e o chestiune destul de interesantă legată…de fapt pct. 2 anunță deja acest lucru, autorul normelor face ca aceste norme să fie de aplicare imediată și atât de imediată încât la pct. 3 se menționează o soluție foarte interesantă și-o să vă rog s-o comentați, în cazul proceselor aflate deja pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la data intrării în vigoare a Regulamentului, e vorba de regulamentul de organizare și funcționare care este anexă la această decizie, în aceste procese aflate pe rol pentru care tribunalul arbitral a fost constituit conform vechii reglementări, apropo de Autoritatea de Denominare, și în care încă nu s-a ajuns la primul termen de arbitrare, desemnarea arbitrilor se va putea face conform dispozițiilor Codului de procedură civilă de către părți într-un termen de 10 zile. Se precizează pentru că în drept nu termenul e important ci de când curge el, asta o știm cu toții pe propria piele, se precizează că acest termen de 10 zile curge de la data intrării în vigoare a regulamentului și putem improviza o situație în care avem un dosar pendinte, suntem în interiorul de mâine începând a termenului de 10 zile și orice dosar are un reclamant și un pârât, chiar și un dosar arbitral. Reclamantul optează pentru această normă de aplicare imediată și înțelege să-și desemneze un arbitru. Ce face pârâtul? Ce face supraarbitrul care deja este …domnul avocat Cosmin VASILE, vă rog. Deci avem un complet arbitral constituit de Autoritatea de Denominare.

Cosmin VASILE: Sunt două ipoteze diferite care sunt tratate separat de alin. (3) și (4). Alin. (3) al art. 4 tranșează problema dosarelor aflate pe rol și care se află înainte de primul termen, caz în care practic nu am atins acel moment la care părțile urmează să ridice sau nu vreo obiecție în legătură cu constituirea tribunalului arbitral și eficacitatea convenției arbitrale, caz în care textul precizează expres că fiecare parte are libertatea să-și numească arbitrul potrivit Codului de procedură civilă, adică făcând o propunere și făcând ca supraarbitrul să fie numit potrivit dispozițiilor Codului, iar cealaltă ipoteză este cea a proceselor pe rol în care a fost depășit acest prim moment și când aceste reguli de imediată aplicare se vor aplica doar dacă există acordul ambelor părți. Prima mea observație ar fi că din punctul meu de vedere această dispoziție expresă de aplicare imediată este binevenită pentru că ea vine să răspundă unei așteptări, astfel cum este ea percepută a celor care deveniseră nemulțumiți că regulile la care trimiseseră prin convenția arbitrară s-au schimbat între timp și sunt altceva decât ele au avut în vedere părțile respective, iar pe de altă parte cred că nu o să fie probleme în niciuna dintre ipoteze pentru că în cazul în care tribunalul arbitral nu este constituit și să zicem că reclamantul își propune un arbitru și pârâtul nu o face, tot Codul de procedură civilă stabilește ce se întâmplă cu partea care tace când trebuie să-și numească arbitru, dacă va fi altcineva care va face propunerea în locul ei. În celălalt caz, aici sunt niște germeni de nemulțumire pentru că dacă numai una dintre părți va dori aplicarea unor reguli … acel reclamant va spune „nu mă interesează că pârâtul nu vrea …vreau să numesc eu arbitrul meu” însă dispozițiile sunt clare, această aplicare imediată este condiționată de acordul ambelor părți, deci nu cred că …

Bogdan DUMITRACHE: Dacă s-a depășit momentul primului termen, dar dacă nu avem momentul primului termen?

Cosmin VASILE: Cred că va fi posibilă ca doar o parte să-și numească arbitru, iar cealaltă în cazul în care nu o va face va rămâne ca numirea să se facă de către Autoritatea de Nominare.

Bazil OGLINDĂ: Îmi permiteți… Sunt de acord, într-adevăr acesta este mecanismul. Suntem în ipoteza în care reclamantul, să zicem, își desemnează arbitru. Dar aveam un tribunal arbitral constituit. Dreptul reclamantul și-l exercită individual și l-a numit. Problema este ce se întâmplă cu arbitrul desemnat de Autoritatea de Nominare. Dacă pârâtul refuză să-și exercite dreptul nu avem ce să-i facem, asta este. Desemnarea făcută de către Autoritatea de Nominare pe poziția, pentru că pe orice dosar arbitral avem poziția supraarbitrul, poziția arbitrul R – adică arbitrul reclamantului și poziția arbitrului pârât.

Bogdan DUMITRACHE: Valabil și în sistemul Autorității de Denominare.

Bazil OGLINDĂ: Nu s-au schimbat coperțile dosarelor. Lăsând gluma deoparte. Deci acel arbitru a fost desemnat de o Autoritate de Nominare care era în vigoare, competentă la acel moment. Pârâtul a avut un drept conform legii noi pe care nu și l-a exercitat. Aici opinia mea este că acel arbitru desemnat și acea desemnare făcută în numele pârâtului rămâne valabil făcută. Problema este ce se întâmplă cu supraarbitrul într-o astfel de situație. Avem un arbitru desemnat pe noile reguli, un arbitru desemnat de Autoritatea de Nominare în condițiile refuzului pârâtului de a-și desemna arbitrul pe noile reguli, și un supraarbitru desemnat de Autoritatea de Nominare. După părerea mea mai multe ipoteze sunt posibile. Poate fi confirmat acel supraarbitru prin acordul expres al celor doi arbitri – arbitrul desemnat de reclamant în mod expres și arbitrul desemnat de Autoritatea de Nominare…

Bogdan DUMITRACHE: Să ne referim la situațiile de război, atunci nu mai interesează pe nimeni. E o posibilitate.

Bazil OGLINDĂ: N-aș vrea să se creadă că automat este înlocuit acel arbitru. El poate fi confitmat. Arbitrul desemnat de reclamant spune „Domnule, eu îl doresc arbitru pe domnul Ionescu”, arbitrul desemnat pârât poate să spună „nu, eu îl doresc arbitru pe domnul Popescu”. Și atunci se aplică noile reglementări pentru că de asta sunt de aplicație imediată, să …reclamantul a declanșat mecanismul provocat de noile reguli, și atunci cine este Autoritatea de Nominare în ghilimele, pentru că ne-am ferit de termenul de „Autoritate de Nominare”, cine rezolvă această problemă? Păi ne-o spune art. 11 din regulament, președintele Curții de Arbitraj. Art. 11 alin. (3), da? În cazul în care părțile nu desemnează arbitri sau aceștia nu desemnează supraarbitru, consecința inclusiv a ipotezei în care nu se înțeleg, chestiunea asta urmează a fi detaliată în reguli. Dar este cunoscut că și această ipoteză valorează refuz de desemnare de supraarbitru și atunci președintele Curții de Arbitraj va desemna o altă persoană care nu poate fi nici arbitrul inițial, supraarbitrul desemnat de Autoritatea de Nominare, nici persoanele pe care le-au propus asupra cărora nu s-au înțeles cei doi arbitri. Cam astea ar fi toate ipotezele practice care s-ar putea întâlni pe ipoteza art. 4 pct. 3 din decizie.

Bogdan DUMITRACHE: Vă rog să interveniți pentru că am simțit din capătul acesta.

Sorina OLARU: Cred că ar mai fi o ipoteză, ipoteza în care există un tribunal arbitral numit și una dintre părți inițiază procedura prevăzută de art. 4 alin. (3), iar cealaltă parte nu face nimic în legătură cu această procedură. Ipoteza de la care dumneavoastră ați pornit este aceea în care reclamantul inițiază procedura, deși există un tribunal arbitral numit de Autoritatea de Nominare, pârâtul emite un act prin care fie răspunde reclamantului numind un alt arbitru, fie își exprimă acordul pentru arbitrul numit de cealaltă parte. Deci ipoteza premisă de la care ați pornit este aceea că și reclamantul și pârâtul iau o atitudine.

Bazil OGLINDĂ: Nu, eu am avut o pasivitate a pârâtului ca ipoteză, exact ipoteza la care vă gândiți dumneavoastră. Deci pârâtul este pasiv, tocmai de asta rămâne pentru el desemnat arbitrul conform vechii reglementări.

Bogdan DUMITRACHE: Dar luați în calcul că poate pârâtul spune „mie îmi place arbitrul inițial”.

Sorina OLARU: Eu cred, ca să putem să rămânem în limita reglementării noi, ar trebui ca ambele părți să hotărască tot prin acordul lor să li se aplice această reglementare nouă pentru că articolul 4 alin. (3) le oferă posibilitatea de a opta. Dacă numai una dintre părți optează pentru această reglementare nouă, iar cealaltă parte nu optează pentru a i se aplica această reglementare nouă și voința ei este neechivocă în acest sens nu putem să aplicăm reglementarea nouă tocmai datorită faptului că va prevala cealaltă regulă care vă spune și ne spune că ar trebui să fie aplicabile reguli de arbitrare în vigoare la momentul la care arbitrajul a fost inițiat, adică reguli arbitrale care prevăd posibilitatea ca tribunalul arbitral să fie numit de Autoritatea de Nominare. Așa fiind, eu cred că vor mai exista litigii în care voința părților nefiind neechivocă în sensul opțiunii pentru această reglementare nouă Autoritatea de Nominare va numi în continuare tribunalul arbitral sigur că vom ajunge, apropo de întrebarea pe care mi-ați adresat-o mai devreme cu aceste litigii în acțiuni în anulare pe numirea tribunalului arbitral, dar cred că nu putem să facem un melanj între vechea reglementare și nouă reglementare. Adică este o opțiune pe care părțile pot s-o aibă pentru una sau cealaltă dintre ele, ea trebuie să fie neechivocă.

Bogdan DUMITRACHE: Alte concluzii?

Andreia DUMITRESCU: Sunt de acord…dacă nu cumva problema asta, lăsând pe …sau lăsând un arbitru numit de pârât care nu a vrut să se conformeze noilor reguli, nu cumva facem o mixtură între vechile reguli și regulile actuale? Și din câte observ, alin. (3) menționează expres că nu lasă la aprecierea părților, spune că desemnarea arbitrului se va face conform dispozițiilor Codului de procedură civilă într-un termen de 10 zile. Ceea ce înseamnă că eu dacă îl las pe pârât să rămână cu vechiul arbitru numit de către Autoritatea de Nominare înseamnă că reclamantul va avea arbitri noi potrivit regulilor de procedură, iar pârâtul va avea arbitrul vechi. Încă o problemă la care mă gândesc. Ce se întâmplă din punct de vedere procedural cu tribunalul arbitral, fie el din unul sau din trei arbitri, așa cum era numit? Se anulează tribunalul arbitral pentru că odată ce vii și spui, ca dispoziție tranzitorie, că urmează să se aplice retroactiv, chiar și litigiilor arbitrale cu privire la care a fost sesizat…

Bogdan DUMITRACHE: Da, retroactiv aici este un cuvânt care evocă o imagine, nu un cuvânt tehnic. Sigur, pretenția deciziei nu e că se aplică retroactiv și că se aplică imediat. Nu de puține ori aplicarea imediată…

Andreia DUMITRESCU: Alin. (3) face referire la litigii la care încă nu s-a stabilit primul termen de arbitrare. 619 Cod de procedură civilă, în forma Codului de acum îmi vorbește de reguli aplicabile arbitrajului în forma la care erau la data sesizării instanței. Și mă întreb cum corelăm 619 alin. (3) cu dispozițiile art. 3 din respectiva decizie. Regulile de procedură ale arbitrajului instituționalizat la momentul sesizării. Ori sesizarea arbitrajului se face în mod diferit de primul termen de arbitrare. Și aș mai face un comentariu, am observat un termen aici.

Bogdan DUMITRACHE: Deci puneți problema conformității acestui punct din decizie în raport cu un text din lege.

Andreia DUMITRESCU: Mă gândesc în ce măsură aș putea să spun conform punctului 3, nu contează momentul în care intră în vigoare dar nu s-a constituit tribunalul arbitral, mergi pe regulile din Cod, când mie Codul îmi spune că nu merg pe regulile din Cod ci merg pe regulile … de arbitraj valabile în vigoare la data sesizării instanței care e alt moment…

Bogdan DUMITRACHE: Și această regulă funcționează împotriva 619 alin. (3) cu o singură excepție în acest sens, dacă părțile nu au convenit.

Andreia DUMITRESCU: … situația de trei arbitri, una dintre părți vrea, cealaltă nu vrea, cu care rămân? Până la urmă o să am un complet arbitral în fața căruia noi vom sta și o să-i spunem suntem de acord cu voi sau nu suntem cu voi. Ce faceți? Unii pleacă acasă, celălalt continuă să judece procesul?

Bogdan DUMITRACHE: Problema se ridică la primul termen de arbitrare, care să fie îndeplinită cerința procedurală astfel încât cel nemulțumit de soluție să se plângă pe acțiunea în anulare pentru că este condiționat … ca până la primul termen de arbitrare să ridice problema unei nelegale constituiri a tribunalului. Deci probabil că noi discută de marți până…10 zile. Dacă doriți să mai adăugați ceva?

Bazil OGLINDĂ: Voiam să vă spun apropo de chestiunea asta. Nu trebuie să uităm totuși că aceste drepturi pe care le au părțile și le exercită în mod individual, atât reclamantul cât și pârâtul. E vorba de dreptul fiecărei părți de a-și desemna arbitrul. Reclamantul își exercită un drept, pârâtul nu-și exercită un drept. Să nu uităm că există și un termen de decădere de 10 zile. Consecința decăderii, și ca efect al decăderii ce înseamnă? Că aplic regulile de procedură din momentul sesizării pentru că legiuitorul ți-a acordat un beneficiu în timpul procedurii de care tu n-ai înțeles să nu uzezi. Și asta se întâmplă cu arbitrul desemnat de pârât. Trebuie să am o desemnare și desemnarea trebuie s-o am pe tempus regitactum.

Bogdan DUMITRACHE: Dar este un beneficiu, deja o interpretare semipartizană, este o altă soluție.

Sorina OLARU: Îmi pare foarte rău să vă contrazic dar textul pe care eul îl citesc din materialul care mi l-ați comunicat spune așa „Desemnarea se va putea face conform dispozițiilor Codului de procedură civilă de către părți într-un termen de 10 zile”. Eu de aici înțeleg că există o opțiune a părților pentru a alege aceste reguli de procedură în situația în care tribunalul arbitral este deja constituit și atunci părțile prin acordul lor pot să convină că li se va aplica legea nouă, s-o numim „legea nouă”, regulile noi, și atunci să meargă pe această procedură, dar dacă părțile nu se vor înțelege cu privire la care dintre cele două legi li se aplică nu vom putea să facem un melanj numai pentru că reclamantul, putem să fim în cealaltă ipoteză, numai pentru că pârâtul dorește ca să i se aplice legea nouă, dar reclamantul nu dorește să se întâmple acest lucru. Și atunci de aceea vă spuneam că intrăm pe acea chestiune…

Bazil OGLINDĂ: Trebuie să coroborăm cu Codul de procedură civilă, iar Codul de procedură civilă prevede alegerea și desemnarea arbitrilor de către fiecare parte. Sigur, textul nu are pretenția și nu poate fi …

Sorina OLARU: Codul de procedură civilă are această ipoteză în vedere în situația în care nu se prevede altfel în regulile de procedură arbitrală de la data sesizării instituției. Ori aici aveam o regulă de procedură arbitrală la data sesizării instituției care este contrară regulii prevăzută de Codul de procedură civilă.

Bogdan DUMITRACHE: Adică derogarea …

Bazil OGLINDĂ: Aș vrea să merg până la absurd și în ipoteza pe care v-am deschis-o mai devreme în care dumneavoastră ați merge pe o altă soluție, în sensul că ați spus că pârâtul refuză aplicarea noii reglementări și reclamantul dorește. Păi reclamantul își desemnează, spuneam eu, și pârâtul o să rămâne cu arbitrul desemnat înainte. După aceea mecanismul odată declanșat se va realiza. Și ce face pârâtul? Va pierde procesul pe fond, și atunci el și-a preconstituit avocațial un motiv de acțiune în anulare, să zicem că asta e ipoteza. Și ce va spune? „Am avut un tribunal independent și imparțial”. „Păi de ce?”, va spune judecătorul. „Pentru că partea aia și-a putut numi, și eu nu mi-am putut numi”. „Ai avut dreptul să-ți numești?”, să întrebe judecătorul. „Păi da, am avut dreptul, dar eu voiam să se aplice acele vechi reguli în care nu putea să ne numim arbitri, şi eu voiam să merg pe acele vechi reguli.” Unde este vătămarea ta? Mă întreb, nu știu.

Cosmin VASILE: Un singur comentariu cu remarca prealabilă că fără să fi fost implicat ca și Bazil în redactarea acestei decizii, mi se pare că soluția evocată de el este cea care se impune. Problema este delicată doar în ipoteza în care există arbitru, nu contează de cine numit, sau chiar supraarbitru, care a acceptat misiunea și care astfel a condus la atingerea momentului constituirii tribunalului arbitral, care se trezește că este arbitru între acest moment și primul termen, sau mai devreme, moment la care este schimbat. Și atunci instituția cu care ne confruntăm este, cred, înlocuirea arbitrului care este reglementată, și a fost întotdeauna reglementată, actualul 558 noul Cod de procedură civilă și care intervine ca urmare a faptului că în timpul jocului se schimbă regulile jocului și deși am un arbitru care a acceptat misiunea, că dacă n-o accepta nu se punea problema înlocuirii ci dispărea automat din peisaj. Deci deși am un arbitru care a fost numit potrivit regulilor procedurale, schimbarea regulilor procedurale permite oricărei părți unilateral și independent de poziția celeilalte, practic, să înlocuiască arbitrul potrivit dreptului care este astfel recunoscut din. Nu cred că se pune o problemă legată de legalitatea acestei posibilități ea există, dispozițiile procedurale sunt de imediată aplicare și exact despre asta discutăm aici, pentru că nu dispare retroactiv calitatea de arbitru a arbitrului înlocuit, și dacă vreți subiecte interesante sau dispute o să fie în legătură cu drepturile cuvenite arbitrului care a fost înlocuit după ce a prestat un anumit număr de ore.

Bogdan DUMITRACHE: Aș mai adăuga fără a lua apărarea domnului avocat OGLINDĂ, că de fapt nu e o problemă de apărare, ci de a discuta, miza este foarte importantă, domnule avocat POPA, uitați, punctul 4 mi s-a părut înainte, chiar s-a atins acest aspect, această distincție de la punctul 3 care pe mine mă duce în două direcții, o dată am un tribunal constituit, dar n-am încă primul termen de arbitrare și atunci desemnarea se face conform Codului. La punctul 4 când s-a depășit momentul primului termen de arbitrare, vedeți textul spune că desemnarea arbitrului conform Codului va putea fi făcută numai cu acordul ambelor părți ceea ce ar putea genera sau nu interpretarea că la punctul 3 nu am nevoie de acest acord?

Cornel POPA: Eu personal, am văzut aceste texte ca fiind aplicabile independent unul de altul, vizează situații diferite, ma raliez și eu discuțiilor de mai devreme și concluziilor de mai devreme din perspectiva interpretării. Cred că alin. (3) oferă șansa părții care este activă în intenția de a-și proteja drepturile să-și facă auzită vocea, dacă optează pentru tăcere atunci este clar că se aplică decăderea prevăzută după expirarea termenului de 10 zile, asta este viața, nu e o sancțiune pe care s-o inventeze alin. (3). În ceea ce privește alin. (4) cred că el face cumva o reverență către un principiu al continuității completului de judecată, ca să zic așa, nu e complet de judecată, e tribunal arbitral, se dorește într-o mai mare măsură salvgardarea actelor procesuale și păstrarea tribunalului arbitral deja constituit. Există și o problemă de posturi foarte practică, foarte importantă până la urmă. Ce se întâmplă cu costurile, oamenii deja au muncit unul, două, 10 termene, nu știm exact cât, trebuie să fie plătiți. Dacă intervine un nou tribunal arbitral se pune din nou problema volumului de muncă pe care trebuie să-l desfășoare noii arbitri, din ce fonduri vor fi plătiți, majorării taxelor, nu știm. Sunt elemente noi, un nou tribunal arbitral ar lua, practic, munca într-o mare măsură, de la zero, cel puțin din perspectiva efortului pe care trebuie să-l depună arbitrii pentru a-și însuși materialul probator de la dosar și a conduce procedura mai departe. Sigur, pe de altă parte spuneam și mai devreme, dacă părțile doresc toate aceste să adopte o soluție diferită, eu zic că soluția acestei decizii este una înțeleaptă. Până la urmă e o formă de justiție privată, așa cum spuneam mai devreme, dacă părțile doresc sa-și amenajeze arbitrajul într-o manieră cumva diferită față de ceea ce s-a întâmplat până la intrarea în vigoare a acestei decizii, de ce nu? Au libertatea să o facă. Aș vrea să fac și eu, s-a rostit mai devreme cuvântul „nuanță”, să aduc și eu o nuanțare la nuanțări, la nuanțările de mai devreme cu privire la aplicarea alin. (3). Și s-a vorbit foarte multe de interpretări conflictuale, contradictorii, discuții, acțiuni în anulare ș.a.m.d. Aș vrea să aduc în discuție un element care totuși nu a fost evocat, dar care mi se pare foarte important, și anume sigur că arbitrajul presupune un conflict între două părți, de regulă, reclamant, pârât, câteodată pot fi mai multe. Dar arbitrajul mai are niște actori importanți, înșiși arbitri. Și arbitrii mai au printre alte obligații îndatorirea, cumva, de a pronunța o hotărâre arbitrală care să reziste în fața unei acțiuni în anulare. Orice om serios, orice arbitru serios își dorește să pronunțe o hotărâre arbitrală care să reziste scrutinului Curții de Apel, în momentul în care se pune problema unei anulări. Și dacă așa stau lucrurile, întrebarea se pune, arbitrii trebuie să aibă de fiecare dată când există o contestație de acest tip, o discuție cu privire la interpretarea alin. (3), alin. (4), rolul lor va fi unul pur pasiv sau doi, de a tranșa dreptul de undeva, de la înălțimea piedestalului, sau cumva vor trebui să stimuleze părțile cu implicarea personală a arbitrilor să găsească o soluție care să fie consensuală și care să evite cumva preconstituirea unor acțiuni în anulare. Și aici mă gândesc, există arbitri, în primul rând pot facilita, zic eu, ajungerea la un acord între părți sau pot pur și simplu, la un moment dat, și am văzut lucrul acesta în experiență, ca în momentul în care există o contestație, sigur, care să fie rezonabilă, că acum nu putem, totuși să premiem părțile de rea-credință fiindcă invocă tot felul de motive fanteziste. Dar în momentul în care există o contestație, nu neapărat întemeiată, dar cu argumente rezonabile cu privire la constituirea tribunalului arbitral, poate ar trebui să se gândească inclusiv la a face un pas înapoi și a elibera locul în așa fel încât părțile să aibă posibilitatea să desemneze un tribunal arbitral cu care să fie mulțumite și să se evite o discuție cu privire la o eventuală discuție în anulare.

Bazil OGLINDĂ: Dacă îmi permiteți, am început spunând că arbitrajul înseamnă încredere, și despre asta este vorba și aici. Pe de altă parte în ceea ce privește punctul 4, mie mi se pare o dispoziție cât se poate de firească, chiar dacă poate pentru unii la momentul la care am propus acest text a părut, mă rog…După primul termen a părut destul de greu, au fost discuții asupra lui. Mie mi se pare firesc deoarece, până la urmă, trebuie să ne gândim că acordul părților în ceea ce privește desemnarea arbitrilor după primul termen poate să valoreze chiar un compromis. Și într-un spațiu al libertății se poate și după primul termen. Și mai ales în contextul acesta legat de încredere. Sunt însă absolut de acord cu ceea ce a spus colegul nostru în ceea ce privește dificultățile de natură procedurală a acestor litigii în care s-ar pune astfel de probleme, mai ales dacă s-au administrat probe complexe. Ce facem cu continuitatea, ce facem cu principiul nemijlocirii probelor? Dar legiuitorul aici lasă libertatea părților; și nu a unei părți, cum corect ați apreciat diferența între punctul 3 și punctul 4, tocmai asta este, legiuitorul unde a vrut să spună „acordul ambelor părți” a spus-o în alin. (4), și de data asta cu acordul ambelor părți, și până la urmă într-un spațiu al libertății părțile își fac viața cum vor ele. Și dacă ele au decis fiecare să-și desemneze un arbitru intră în joc din nou mecanismul. Avem doi arbitri, ce facem cu supraarbitrul într-o astfel de situație? Pot să vă spun în premieră că am redactat o propunere de interpretare a acestui art. 4 pct. 3 și pct. 4 a Colegiului Curții…

Bogdan DUMITRACHE: Deja toate privirile sunt ațintite.

Bazil OGLINDĂ: Și chiar ne gândim serios, tocmai pentru a avea aceste ipoteze și a clarifica, atât din perspectiva secretariatului Curții, cât și din perspectiva modului în care trebuie să se comporte arbitrii față de aceste situații, unele plăcute, altele mai puțin plăcute.

Cornel POPA: Păcat că nu aveți pregătită acea burtieră cu BREAKING NEWS.

Bazil OGLINDĂ: Da, o s-o luăm în discuție și pot să vă spun iarăși în premieră punctul meu de vedere față de o astfel de situație. Adică, personal, nu aș admite…rolul supraarbitrului. În mod normal cei doi arbitri nu au de ce să nu accepte ideea că pot să-l aleagă inclusiv pe cel care a fost supraarbitru până în acel moment, ca fiind un reper, un om care cunoaște dosarul, și nu cred că ar avea nimic împotrivă nici părțile. Dar asta nu înseamnă că cei doi arbitri, odată declanșat mecanismul, nu vor putea opta pentru un al treilea. Totul din nou în spațiul încrederii și al libertății pe care-l reprezintă arbitrajul.

Bogdan DUMITRACHE: Aici este o ușoară asimetrie. Mă gândeam la punctul 3, reclamantul își desemnează un arbitru, pârâtul nu, și vom vedea că reclamantul uzează de regulile din Codul de procedură civilă într-o arie limitată pentru că arbitrul pe care el îl desemnează în aplicarea soluției, n-aș spune de beneficiu, soluției noi, nu are capacitatea de a propune un supraarbitru, sau o are, nu? Am numit un arbitru, eu reclamant. Pârâtul zice îmi place arbitrul inițial. Arbitrul propus de reclamant poate declanșa mecanismul desemnării supraarbitrului? Până unde se oprește beneficiul legii noi? Formularea este una …

Bazil OGLINDĂ: Nu arbitrul desemnat de reclamant. Arbitrul desemnat de reclamant și celălalt arbitru, sunt doi arbitri care împreună vor putea ajunge la un acord, da sau nu. Dacă..și ipoteza era, poate fi confirmat vechiul supraarbitru, poate exista un acord între cei doi, iar în ipoteza în care nu există nici acord, nici nu este confirmat, președintele Curții de Arbitraj va desemna un alt supraarbitru care nu poate fi niciunul dintre aceste persoane asupra căruia nu a existat înțelegerea.

Bogdan DUMITRACHE: Deci arbitrul desemnat de reclamant va avea capacitatea de a schimba, de a conduce la un nou supraarbitru.

Bazil OGLINDĂ: Până la urmă, ca și în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul uneori alege și instanța competentă.

Bogdan DUMITRACHE: Da. Punctul 4 va putea reprezenta un reper pentru regulile de procedură arbitrală? Sigur, de aceea am și spus în deschiderea emisiunii că vorbim despre soluții și oportunitate. Cred că nimeni nu pune o problemă de legalitate a hotărârilor pe care le-a pronunțat instanța arbitrală în sistemul instituționalizat până acum. Acest punct 4 care este destul de liberal ca să zic așa, nu în sens politic, poate fi un model pentru regulile de procedură arbitrală cu titlu curent regulile de procedură arbitrală ar putea să prevadă că dacă în fond se înțeleg părțile mult după primul termen de arbitrare se poate schimba tribunalul arbitral? E important de fixat acest lucru pentru că punctul 4 e destul de atipic, și de aici senzația că ceea ce a fost până acum a fost aproape rău.

Bazil OGLINDĂ: Vă pot spune, apropo și de discuțiile care au fost făcute pe tema art. 619, dar după cum ați văzut, teza în 619 începe foarte dur după care este îndulcită în partea a doua. Noile reguli, ca și noul regulament, tocmai asta…, vor fi în zona a doua a textului, nu în prima zonă dură. În zona excepției de la regulă, că în același text destul de impropriu să vorbești la nivel de regulă în prima teză – nulitatea, cum foarte corect au observat colegii noștri, și după aceea să îndulcești și să spui totuși, dacă arbitrajul instituționalizat o va permite… Păi arbitrajul instituționalizat o va permite tocmai prin regulament și prin reguli, și principiul de filozofie al acestora va fi centrat pe ideea de prioritate a convenției arbitrale întotdeauna față de orice regulă a arbitrajului instituționalizat, cu excepția acelor convenții arbitrale care, bineînțeles, încalcă ordinea publică, bunele moravuri etc.

Bogdan DUMITRACHE: Doamna avocat DUMITRESCU …

Cornel POPA: Mă scuzați, aș vrea să aduc o nuanțare la această chestiune pentru că mi se pare foarte interesantă. De fapt am avut o, iertați-mi cuvântul mare, o mică revelație. De fapt alin. (4) cred că nici nu era necesar pentru o logică strict juridică, de ce nu ar putea părțile pe parcursul unui arbitraj să realizeze că am „greșit, ne pare rău”. Și era foarte interesantă ideea de mai devreme că practic am avea de-a face cu un compromis. Ce le-ar opri pe niște părți să realizeze, de exemplu, că tribunalul arbitral este format din …gândim teoretic, n-am întâlnit un asemenea caz practic, dar teoretic cred că se poate.

Bogdan DUMITRACHE: Ele se ceartă, deci acesta este fundalul, dar convin că poate ar fi bine să luăm ați trei.

Cornel POPA: Discută în fața unor arbitri și la un moment dat realizează că mesajul nu pătrunde mai departe. Tribunalul arbitral e incompetent, în sens… Ce le-a oprit pe părți să spună „stop, nu mai vrem să ne judecăm în fața acestui tribunal arbitral, încheiem o nouă convenție arbitrală, un compromis, sistăm procedura în fața vechiului tribunal arbitral și începem o nouă procedură, dacă dorim să ne judecăm mai departe, în fața unui nou tribunal arbitral”. Este ceva în filozofia reglementării arbitrajului care oprește o astfel de… E o întrebare retorică. Impresia mea la prima vedere este că nu. Cred că este posibil acest lucru, conceptual. Repet, nu m-am întâlnit până acum cu o astfel de…

Bogdan DUMITRACHE: E clar că situațiile vor fi rare …

Cornel POPA: Din punct de vedere strict al exercițiului teoretic cred că e o situație care …

Bogdan DUMITRACHE: Păi gândiți-vă din punctul 4, nu va fi o situație foarte des întâlnită. După primul termen de arbitrare se bat în continuare, dar în această sămânță de scandal au o concluzie. Hai să apelăm la un tribunal arbitral desemnat conform Codului de procedură civilă. Adică practic situațiile de fapt nu sunt foarte frecvente, ceea ce se discută acum este dacă această normă rămâne o normă cumva tranzitorie sau poate să fie o normă de reper pentru procedurile de arbitraj. Sigur că e o discuție cumva speculativă.

Cornel POPA: Eu personal nu aș transforma-o într-un punct de reper, este totuși o declarație a legiuitorului în sens larg al cuvântului care este generată de o situație cu totul și cu totul specială, și nu aș transforma această situație specială, ca o opțiune personală, într-o regulă. Dar sigur, din punct de vedere conceptual, repet, așa cum arată regulile din filozofia reglementării arbitrajului nu mi se pare e o soluție care nu e aplicabilă și în alte situații decât cele pe care le avem în față aici la Curtea de Arbitraj.

Bazil OGLINDĂ: Dar sunteți de acord că cel puțin ca impact psihologic era necesar un astfel de text?

Cornel POPA: Sigur că da. E o reglementare utilă pentru contextul special în care ne aflăm

Bazil OGLINDĂ: Și dincolo de asta, chiar și ca un impact, ar putea să fie chiar economic, pentru că părțile să ajungă la un compromis – chestiunea cu costurile era o chestiune destul de delicată – costurile, în principiu, ar rămâne aceleași pentru părți în contextul în care ar ajunge la acest cvasicompromis, să nu-i spun chiar compromis în sensul de…

Cornel POPA: Arbitri noi, în situația asta poate ei nu ar fi chiar atât de entuziasmați de a împărți onorariile cu vechiul tribunal arbitral. Nu știu, nu-mi dau seama…

Bazil OGLINDĂ: Actele de procedură reprezintă un risc asumat de părți. Părțile în măsura în care înțeleg să nu mai aplice principiul nemijlocit se va relua procedura…

Bogdan DUMITRACHE: Mai ales că ele sunt de acord, deci premisa e că sunt de acord.

Bazil OGLINDĂ: Sigur, când părțile nu sunt de acord asta înseamnă că reluăm procedura. Dacă am avut probe administrate în fața vechiului tribunal arbitral trebuie să le readministrăm în fața noului tribunal.

Andreia DUMITRECU: Din motivul acesta aș păstra și eu la nivel de dispoziție tranzitorie doar și nu aș permite pentru că după primul termen de arbitrare poate să însemne și către finalul litigiului ..și cred că asta, ok poate nu vine într-o contradicție vădită cu vreo normă în materie de ce pot decide părțile și ce nu într-un arbitraj la care ele au recurs, dar cred că am avea în vedere, totuși, două limite. Una – că vrem să rămână un arbitraj instituționalizat, nu ad hoc, că dacă vrem să-l creăm noi, să-l croim cap – coadă îl facem ad hoc, vrem să rămânem încă în sfera arbitrajului instituționalizat, deci să ne legăm de niște reguli. Doi – ar fi acest aspect important al actelor de procedură care implică nu numai costuri, dar trei – unul și mai important, revenim la regula de bază a arbitrajului pe care o știam noi demult și era prima întrebare pe care ți-o punea clientul în momentul în care te întreba dacă vrei să aleagă o clauză compromisorie. Cât durează? Celeritatea. Dacă aș trece peste caracterul tranzitoriu al normei și aș permite părților chiar și prin acordul lor nu ar fi interzis, poate și regulile vor prevedea ceva în acest sens. Dacă îmi permit să fac modificările astea oricând pe parcursul procedurii înseamnă că derog chiar de la o regulă de bază, un principiu, de fapt, al arbitrajului, acela al celerității.

Bazil OGLINDĂ: Aici aș putea să vă liniștesc. Nu se va regăsi o astfel de normă în noile reguli, nu văd de ce. Personal, nu văd utilă rostul acestei ..era pentru a estompa efectele unei situații pe care o știți foarte bine și doar atât. Și pentru ca părțile, și pentru că tot s-a vorbit atât de mult despre posibilitatea de a ataca cu acțiune în anulare hotărâri arbitrale. Părțile în felul acesta vor avea drepturi pe care dacă nu și le-au exercitat mie mi se vor părea acele hotărâri că nu vor putea fi atacate.

Bogdan DUMITRACHE: Domnule avocat Cosmin VASILE, am văzut aici că prezidiul este aproape unanim pe ideea termenului de 10 zile ca termen de decădere, și-o să vă rog să mă corectați. În regulile de procedură arbitrală în vigoare în acest moment există o normă care spune că termenele sunt de decădere numai dacă în cuprinsul prezentelor reguli sunt calificate ca atare, într-o cheie un pic diferită de cea a Codului de procedură civilă. Conform regulilor în stadiul actual, ca un termen să fie de decădere trebuie să se menționeze acest lucru. Vedeți din perspectiva acestor reguli încă în vigoare vreo dificultate legată de calificarea acestui termen de 10 zile care poate începe de mâine până vinerea viitoare. Sunt 10 zile dense pentru dosarele care sunt pe rolul Curții de Arbitraj și unde tribunalul este deja constituit.

Cosmin VASILE: Nu cred că poate să existe o asemenea problemă dacă interpretarea dispoziției respective se face potrivit intenției reale care a fost urmărită prin adoptarea acelei norme. În ceea ce privește calificarea ca atare a termenelor ca fiind de decădere în Codul de procedură civilă aș face o distincție care mie mi se pare evidentă, dar totuși se impune în contextul…

Bogdan DUMITRACHE: Îmi cer scuze, ca să fiu mai precis la 31 alin. (1) termenele prevăzute în prezentele reguli, deci regulile de procedură arbitrale sunt termene de decădere atunci când în text se prevede expres …din nou aceeași poveste.

Cosmin VASILE: Acest termen de 10 zile rămâne un termen care ca și izvor juridic este prevăzut de reguli și nu de Codul de procedură civilă. Practic, regulile astfel cum sunt modificate…

Bogdan DUMITRACHE: E prevăzut de decizie, deci acest text este decizie.

Cosmin VASILE: Reprezentând o normă tranzitorie ca parte din regulile Curții de Arbitraj. Trimiterea la Codul de procedură civilă face ca această decizie să fie încorporată în reguli și să capete forță juridică astfel, prin această trimitere și cu valoare tranzitorie. Și atunci fiind vorba de termenul de decădere prevăzut în Codul de procedură civilă și încorporarea lui cu acest scop mi-e greu să interpretez altfel decât …

Bogdan DUMITRACHE: Cu consecința repunerii în termen dacă este cazul, dar sigur, apropo de situații excepționale, dar 10 zile sunt chiar 10 zile, apropo de ce s-a spus aici.

Bazil OGLINDĂ: Vă eram dator cu un răspuns apropo de forța juridică a deciziei, că nu s-a dat răspunsul la această …la decizie și la regulament. Trebuie să niște precizări, totuși, dar cu privire la forța juridică în cadrul Sistemului Cameral. Regulamentul de organizare și funcționare a Curții se află în vârful piramidei. Este ca o constituție față de regulile de procedură. Forța juridică a deciziei este aceeași cu a regulamentului, că prin decizie s-a adoptat regulamentul care este de competența Colegiului de Conducere al Camerei Comerț, conform și legii de organizare și funcționare a Camerei de Comerț. Prin urmare, ca forță juridică avem o forță juridică superioară a oricărei dispoziții din decizie sau din regulamentul de organizare și funcționare al Curții, chiar și față de vechile reguli de procedură arbitrală.

Bogdan DUMITRACHE: Am discutat o oră și un sfert, nici măcar despre arbitraj.

Sorina OLARU: Din punctul meu de vedere ar trebui…mai ales dacă textul a fost trimis deja la publicare sau nu, cred că ar fi bine. Noaptea e un sfetnic bun…poate ar fi binevenită o clarificare pentru că textul astfel cum arată acum spune că numirea arbitrilor se va face conform dispozițiilor Codului de procedură civilă de către părți într-un termen de 10 zile. Termenul de 10 zile este termenul prevăzut de 558 din Codul de procedură civilă care este tot de 10 zile și care stabilește o procedură pentru numire, stabilind un termen de 10 zile pentru reclamant, un termen de 10 zile pentru pârât și niște momente de la care termenul acesta începe să curgă. Așa cum ați explicat dumneavoastră astăzi aici, pare că ambele părți trebuie să ajungă la o soluție de 10 zile urmărind niște proceduri, niște reguli procedurale care oferă fiecăreia dintre ele un termen de 10 zile pentru răspuns. Or dacă textul va pleca așa către publicare s-ar putea, și n-aș vrea eu să fiu cea care sugerează, dar s-ar putea să mai apară niște probleme legate de modalitatea practică de aplicare a acestui text pe care veți fi siliți să le clarificați prin ghidul de aplicare a deciziei…

Bogdan DUMITRACHE: Dar nu e timp de clarificări să sunt 10 zile, asta e altă …un aspect foarte important aici. E acum ori niciodată.

Sorina OLARU: Pentru că textul spune că numirea se va face conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la numirea arbitrilor se regăsesc în 558 și următoarele pentru că avem de-a face și cu acceptarea numirii și sunt niște termene de acceptare, niște termene în care arbitrul poate să încunoștiințeze despre impedimente referitoare la activitatea sa ca arbitru în contextul în care până la adoptarea unui nou regulament nu aveți articolele 17, 18 și 20 din regulile de procedură arbitrale existente până la momentul adoptării acestei decizii care să suplinească în vreun fel. Așadar dacă faceți trimitere prin decizia 6 la Codul de procedură civilă atunci practic apare o problemă cu aceste 10 zile. Sunt pentru ambele părți, se calculează cum, care parte are dreptul să răspundă, adică dacă doriți să le faceți eficiente și tocmai pentru a înlătura orice fel de suspiciuni care ar putea exista în legătură cu posibilitatea de numire a arbitrilor și înțeleg că acesta este scopul art. 3 cât și art. 4, o clarificare ar putea fi binevenită înainte ca textul să apară și să fie publicat.

Bazil OGLINDĂ: Sunt de acord că anumite clarificări trebuie făcute, dar mie, personal, și sper că sunt în asentimentul a multora dintre dumneavoastră mi se pare foarte important să apară, și așa s-a întârziat, din punctul meu de vedere, suficient de mult, iar ce vă pot spune din informațiile pe care le am în acest moment, în mod sigur mâine va fi publicat în Monitorul Oficial. Orice clarificări pe care și noi simțim nevoia, noi – mă refer la membrii Colegiului Curții, vor fi făcute prin decizii de interpretare ale Colegiului Curții. Asta este soluția pe care am propus-o. Și pentru ca secretariatul Curții de Arbitraj, în primul rând, să aibă niște mecanisme clare de aplicare a textelor, și pentru ca părțile să aibă o previziune a lor, și pentru ca arbitrii să aibă și ei o previziune a modului în care trebuie să se comporte în cadrul tribunalelor arbitrale.

Bogdan DUMITRACHE: Spuneam că am discutat mai bine de o oră, nici măcar despre arbitraj, că nici nu se poate discuta despre arbitraj doar într-o oră, nici măcar despre regulile cele actuale sau cele viitoare, am discutat, practic, o oră despre o decizie, Decizia nr. 6, este normal să fie așa, este vorba de dezbateri, este vorba de ceea ce arde acum și nu mâine. Acum luni arde ziua de marți, ca zi în care începe să curgă un termen de 10 zile în care părțile trebuie să știe ce au…fiecare ce are de făcut. Părțile înseamnă, de fapt, în limbaj tehnic, avocați, consilier juridic. Mulțumesc pentru discuții, pentru dezbateri.

Bazil OGLINDĂ: Aș vrea să spun că aceasta este o primă manifestare făcută pe noua decizie, dar Colegiul Curții de Arbitraj își dorește ca în această perioadă, înțelegând în această lună, cel puțin încă o dezbatere, invită reprezentanții societăților de avocați, consilierilor juridici, să fie activi în ceea ce privește orice idee care pentru domniile lor este importantă, în ceea ce privește modalitatea în care ar trebui să arate arbitrajul în România, un arbitraj modern și performant, cum îl văd, pentru că acum, într-adevăr, este momentul acum când vom adopta noile reguli de procedură. Iar noi, atât președintele Curții de Arbitraj, cât și ceilalți membri ai Colegiului sunt foarte deschiși la semnalele care ar putea veni din partea avocaților și consilierilor juridici ca principali actori ai arbitrajului. Vă mulțumesc.

Bogdan DUMITRACHE: Domnule Bazil OGLINDĂ și noi vă mulțumim, mulțumesc tuturor speakerilor, vedeți că semnalele au venit deja fără a mai necesita invitații speciale, ne așteaptă o perioadă foarte interesantă. O seară frumoasă și să sperăm că se vor opri ploile. [/restrict]


* Au fost publicate Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional

Probleme dezbătute

– Revenirea la nominalizarea arbitrilor de către părți. Este o condiție sine qua non a arbitrajului sau doar una dintre opțiunile posibile? Comparație cu alte reguli de procedură arbitrală în materia constituirii tribunalului arbitral.
– Există riscul anulării sentințelor arbitrale date de tribunalul arbitral constituit de Autoritatea de nominare? Dar acela al nerecunoașterii lor în străinătate?
– Ce se întâmplă cu litigiile aflate astăzi pe rolul Curții de Arbitraj? Rațiunile soluției privind aplicarea imediată a Deciziei nr. 6 a Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României. Ce se întâmplă dacă numai una dintre părți optează pentru posibilitatea desemnării arbitrului? Supraarbitrul inițial desemnat de Autoritatea de nominare rămâne investit în această calitate? Care este forța juridică a Deciziei nr. 6 în raport cu Regulile de procedură arbitrală?
– Exercițiu de clarificare: care ar fi mai alte dispoziții contrare normelor cuprinse în noul Regulament privind organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj Comercial International (dispoziții care, potrivit art. 2, sunt abrogate la data adoptarii noului Regulament)?
– Cum ar trebui să fie Arbitrajul? Idei pentru noile Reguli

Specialiști [ordine alfabetică]
Av. Andreia DUMITRESCU, Partner DRAGNE & ASOCIAȚII
Av. dr. Bazil OGLINDĂ, Partner OGLINDA NEMEȘ VOICU, membru al Colegiului Curții de Arbitraj Comercial Intern și Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României
Av. Sorina OLARU (CREȚU), Partner NESTOR NESTOR DICULESCU KINGSTON PETERSEN
Av. Cornel POPA, Partner ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII
Av. dr. Cosmin VASILE, Partener Coordonator ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS
Moderator