Avocații în Noile Coduri Penale (ediția 15)

Petruț CIOBANU: Ne întâlnim din nou pentru o altă temă de actualitate împreună cu colegii noștri: doamna judecător Nicoleta CONSTANTINESCU, domnul avocat Antoniu OBANCIA și domnul procuror Teodor MANEA pentru a discuta astăzi impactul noii legislații asupra profesiei de avocat. Pentru început vă rog să îmi permiteți să fac două observații. Tema este atât de importantă încât consiliul de conducere al Institutului Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților a solicitat puncte de vedere în ceea ce privește impactul legislației penale asupra profesiei de avocat, iar Consiliul UNBR care se va întruni în această săptămâna va lua în discuție această problemă. Și domnul profesor Sergiu BOGDAN de la Cluj este prezent cu noi prin intermediul mijloacelor electronice. Din câte știu și domnului profesor i s-a solicitat de către președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România, domnul președinte Florea, un punct de vedere asupra acestui impact pe care îl are legislația penală privind profesia de avocat. Vom discuta astăzi mai mult despre impactul Noului Cod penal asupra profesiei de avocat având în vedere că Codul de procedură penală conține mult mai multe probleme care țin a fi dezbătute într-un interval mai mare de timp decât o oră, cât avem noi la dispoziție și aici mă refer la faptul că legiuitorul român cred că a uitat să reglementeze ceea ce privește funcția apărării, iar în ceea ce privește acordul de recunoaștere a vinovăției, sunt extrem de multe probleme care se pot discuta. În ceea ce privește limitele mandatului pe care îl primește avocatul de la clientul său să negocieze pedeapsa, încadrarea juridică, ce se întâmplă atunci când actul de investire al instanței este semnat de către avocat și procuror, iar instanța nu îl ia în considerare și aș prefera ca aceste teme legate de procedura penală să fie dezbătute într-o întâlnire ulterioară. O să vă rog să îmi permiteți să încep cu domnul profesor și să îl rog respectuos să facă o trecere în revistă în ceea ce privește impactul noii legislații penale, mă refer la Codul penal, asupra profesiei de avocat.

Sergiu BOGDAN: Bună seara. Evident că formularea este foarte generoasă vizavi de impactul pe care poate să îl genereze o astfel de chestiune. Succint mă voi referi la tot ce ține de infracțiuni contra înfăptuirii justiției și aici, în mod evident, infracțiunea care lipsea din sistemul nostru de drept penal era situația în care înțelegerea frauduloasă, practic, dintre avocați în detrimentul clientului, evident, a unuia dintre ei sau a amândurora, se comitea pentru că o astfel de faptă nu atrăgea decât o răspundere disciplinară. În Noul Cod penal, o astfel de faptă va avea caracter infracțional și evident că se va numi asistență sau reprezentare neloială. Elementul acesta fiind esențial, practic elementul [restrict] de loialitate în ceea ce privește desfășurarea funcției avocatului, este un element foarte important. În rest, cele mai multe texte nu sunt altceva decât actualizări, modificări sau extinderi a textelor de incriminare a infracțiunilor contra înfăptuirii justiției, care într-un fel sau altul poate să privească direct sau indirect pe avocat. Aș vrea să mai adaug că e foarte important de a face delimitarea, așa cum ați spus și dvs între avocat ca persoană, ca funcție socială și apărare, pentru că în România există această tendință de a le confunda. Cu alte cuvinte, dacă apărarea are o poziție inferioară sau a mai pierdut din drepturi, înseamnă automat că a pierdut și avocatul din drepturi. Nu, uneori apărarea poate să piardă din drepturi, fără ca avocatul să fie afectat în această manieră. Din această perspectivă pot să afirm că așa s-a întâmplat și în Noul Cod, cu următoarea precizare: mecanismele de apărare într-un proces penal pot fi procedurale, procesuale sau chestiuni de fond. Evident că așa cum știm toți, sunt foarte multe apărări procesuale, procedurale care se făceau în procesele penale, iar Noul Cod de procedură, în momentul în care a limitat drastic situațiile de imunitate absolută, adică cele care puteau să producă efecte, într-o astfel de situație, poziția apărării a fost afectată. Fără ca prin aceasta, avocatul, ca funcție, să fie el personal afectat și, evident, este vorba de interesele clientului pe care îl apără. Aceasta e o precizare generală și cred că e bine de discutat în acești termeni.

Petruț CIOBANU: Domnule profesor, îmi cer scuze. Înainte de a lua cuvântul și alți colegi aș vrea să adresez două întrebări la care să răspundeți punctual. Dacă aveți cunoștință că această incriminare de asistență și reprezentare neloială a mai fost cumva găsită în legislația penală românească în altă perioadă sau este un element de noutate. Aceasta ar fi prima întrebare. Și dacă știți care a fost rațiunea legiuitorului, dacă s-a înregistrat o practică sau au fost mai multe cazuri care au determinat legiuitorul să incrimineze această asistență sau reprezentare generală sau, cum spune textul de lege, o înțelegere frauduloasă astfel încât o abatere disciplinară să fie sancționată penal de către legiuitor, fiindcă poate să îmbrace diferite forme o activitate a avocatului, să fie răspunzători din punct de vedere disciplinar și nu cred că era cazul ca legiuitorul român, în contextul socio-politic actual, să incrimineze ca asistență sau reprezentare neloială anumite derapaje, să zic, în activitatea unui avocat.

Sergiu BOGDAN: Ceea ce pot să vă spun cu certitudine, o astfel de faptă a mai existat în sistemul de drept penal român, dar ceea ce este foarte important și cred că asta e discuția fundamentală, o astfel de faptă există și este sancționată în majoritatea codurilor penale europene, exemplu notabil practic este sistemul german în care, atenție, se sancționează simplul fapt al conflictului de interese. Deci în situația în care un avocat acordă asistență juridică celor doi clienți cu interese contrare, într-o astfel de situație, automat, fapta este considerată asistență juridică neloială. În plus, dacă se cauzează și un prejudiciu, respectiv e o înțelegere frauduloasă în detrimentul lui, deja fapta are un caracter agravat. Deci dacă discutăm la nivel principial, nu cred că e altceva decât o repunere a sistemului de drept penal român în aceeași parametri cu tot ceea ce se întâmplă în lumea civilizată. Acum, dacă acest text va fi folosit abuziv sau nu, acesta e un alt subiect pe care nu vreau să-l comentez, dar rațiunea textului este firească și, așa cum v-am spus, nu e altceva decât o adaptare a sistemului legislativ român la ceea ce se întâmplă în sistemele penale europene cu privire la fapte asemănătoare. Eu personal nu cunosc spețe, nici nu aveam cum din moment ce fapta nu era incriminată, doar că de multe ori lumea sau clienții se plângeau de astfel de situații și dădeau vina, uneori nejustificat pe avocați, în situația în care pierdeau un proces. Spuneau că s-au înțeles avocații între ei, ceea ce de cele mai multe ori nu era adevărat, dar acum, o astfel de acuzație poate fi verificată și din punct de vedere penal.

Petruț CIOBANU: Aș vrea să ascult și opinia colegilor mei și m-aș adresa aici domnului avocat Antoniu OBANCIA. Vă rog.

Antoniu OBANCIA: Sigur, ne-am propus de la debut să nu discutăm de procedură, dar această infracțiune de asistență și reprezentare neloială se referă la conflictul de interese în care s-ar putea plasa cu intenție, deliberat și în înțelegere frauduloasă avocatul. În procedura penală, la art. 88 alin. 4 avem cu titlu de premiere reglementat în procedura penală, obligația avocatului de a nu reprezenta părți cu interese contrare. Asta dă dreptul explicit judecătorului să atragă atenția avocatului asupra unei potențiale situații pe care ar sesiza-o judecătorul pentru că are un temei în procedura penală. Anterior era doar temei în legea avocaturii și părea a fi o problemă care privește strict pe avocat, nu o problemă care privește soarta procesului. Sigur că o formă agravată a conflictului de interese despre care procedura penală doar interzice, în măsura în care se acționează cu înțelegere frauduloasă pentru vătămare, se constituie într-o incriminare de drept penal.

Petruț CIOBANU: Am înțeles. Aș vrea să îl întreb pe domnul procuror Teodor MANEA dacă incriminarea adusă la 284, asistența și reprezentarea neloială, privește doar activitatea pe care o desfășoară un avocat în cadrul unei proceduri judiciare, se prevede, sau notariale sau se poate circumscrie, cum scrie și aici, în cazul în care un avocat acordă consultații juridice și mă leg de ceea ce spunea și domnul profesor, atunci când sunt părți cu interese contrarii, când avocatul ar trebui să aibă în vedere ce consecințe poate produce o opinie juridică pe care o acordă clientului.

Teodor MANEA: Înainte de toate, bună seara. Vedeți dvs, tot ansamblul acesta de modificări este, din perspectiva mea, foarte interesant și, deși afectează mai mult funcția de apărare, ca să spun așa, un termen pe care l-ați folosit și dvs, e foarte important în mersul unui proces penal, în special, acolo unde lucrurile sunt foarte grave, ducând până la pierderea libertății. Acum, strict la întrebarea dvs, normele de drept penal sunt de strictă interpretare. Dacă textul spune „în cauză” înseamnă că această înțelegere frauduloasă trebuie să se circumscrie unei cauze. Mai mult decât atât, discuția este de făcut dacă o cauză trebuie să fie efectiv pe rol sau modalitatea de înțelegere poate să se facă și înainte. În opinia mea, fapta s-ar putea concretiza doar în momentul în care o cauză ajunge să fie pe rol și această înțelegere frauduloasă se manifestă. Nu trebuie să uităm că, până la urmă, răspunderea penală e cea mai gravă răspundere care ar putea să existe și în spate vine deontologia profesională și vine și răspunderea disciplinară. Oricum, în opinia mea, genul acesta de fapt este una dintre faptele care, pe lângă faptul că va încărca destul de bine rolul parchetelor, una dintre faptele care au mai mult caracter simbolic și nu pentru că nu cred că s-ar întâmpla în practică astfel de situații ci pentru că, în opinia mea, vor fi destul de greu de demonstrat având în vedere că partea își va da seama sau ar putea să demonstreze că există o înțelegere frauduloasă cu post factum. Iar post factum va fi destul de greu de demonstrat, efectiv existența înțelegerii frauduloase, mai ales în contextul în care obligațiile avocatului sunt unele de mijloace și atunci, în opinia mea, în asentimentul domnului profesor raportat la necesitatea existenței acestei infracțiuni, prezența ei în practică, eu sunt destul de sceptic de faptul că vom avea foarte multe trimiteri în judecată și condamnări raportat la această infracțiune. Cu siguranță ne dorim să nu fie niciuna, dar asta pentru că nu se întâmplă.

Petruț CIOBANU: Domnule profesor, aș vrea să vă rog, dacă se poate să comentați puțin 284 alin. 2, atunci când legiuitorul incriminează o înțelegere frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane și un terț interesat de soluția care se va pronunța în cauză.

Sergiu BOGDAN: Această situație de multe ori, evident că, în principiu, un litigiu, vreau să precizez că acest text pleacă de la premiza că e vorba de un litigiu de natură civilă, în sens foarte larg, este elementul esențial. Evident că s-ar putea ca avocatul să practice o manieră neloială de apărare, de a susține interesele clientului față de adversar. Dar în același timp sunt multe situații în care o soluție dintr-o anumită cauză poate să producă efecte față de terți. Apropo de obligații pe care le are o altă persoană față de cea care a câștigat procesul sau nu. Și într-o astfel de situație, legiuitorul s-a gândit că fapta trebuie să aibă caracter infracțional. Și atunci când este în mod vădit…legătura dintre cei doi sau dintre cele două părți cu interese contrare, dar această contrarietate nu este exclus să apară față de un terț care nu este parte la acel moment a acelui proces. S-ar putea să devină parte ulterior sau să aibă alte beneficii din soluția care se va obține în cauză. Apropo de soluția, de ce? De retrocedări, după aceea să beneficieze altcineva după o astfel de cauză sau pierderea unui proces de natură succesorală care s-ar putea să producă efecte față de terți ș.a.m.d. Deci aceasta este ideea pentru care fapta are caracter infracțional, și pe alin. 2, dar cu titlu provocator, apropo de text, chiar mă gândeam cum ar fi o înțelegere frauduloasă între avocatul inculpat și procuror pentru a obține condamnarea inculpatului într-o astfel de manieră, adică apărare neloială în relația cu procurorul.

Petruț CIOBANU: Aici poate vom discuta data viitoare care sunt limitele mandatului încredințat de către client avocatului. În această procedură numită acordul recunoașterii vinovăției și cum se poartă acea negociere prevăzută în textul de lege dintre avocat și procuror ca să nu fie atrasă nici răspunderea disciplinară și răspunderea penală. Aș vrea să îl întreb pe domnul avocat OBANCIA în legătură cu infracțiunea ultrajului din 279 Cod penal, având în vedere că alin. 4 spune că și apărătorul este protejat, dacă ar putea să facă un comentariu în ceea ce privește dispozițiile alin. 3 care se aplică în mod corespunzător și faptelor comise împotriva unui avocat, în legătură, e foarte important, cu exercitarea profesiei.

Antoniu OBANCIA: Primul comentariu se referă la nuanța pe care o regăsim la alin. 2, în sensul că săvârșirea s-ar face în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu atunci când este vorba de judecător sau procuror, pentru ca apoi să se refere, alin. 4, la expresia în mod corespunzător faptelor comise împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei. Deci diferența dintre cele două sintagme ne duce cu gândul la o confirmare a realității, că avocatul nu este funcționar, nu exercită atribuții de serviciu, ci în legătură cu el se pune problema noțiunii de exercitare a profesiei. Este o confirmare care are relevanță și în alte materii. Sigur că protecția sporită prin norme de drept penal acordată exercitării profesiei de avocat, vine să confirme misiunea judiciară și în acord cu garantarea drepturilor omului avocatului și nu ca partener auxiliar al justiției. De aceea, avocatul se bucură în egală măsură de protecția de drept penal pentru aceleași fapte care ar putea leza și integritatea sau libertatea psihică sau celelalte valori sociale ocrotite în legătură cu participanții înfăptuirii actului de justiție, judecător, procuror.

Petruț CIOBANU: Îl voi ruga pe domnul procuror Teodor MANEA să comenteze puțin, având în vedere că Noul Cod penal vorbește doar de funcționar public în 175 și nu mai vorbește și de funcționar și dacă poate fi asimilat în vreo activitate pe care o desfășoară avocatul cu funcționari și după aceea aș vrea să îl rog pe domnul profesor Sergiu BOGDAN să își exprime opinia.

Teodor MANEA: Acum, dacă stăm să ne uităm la normele în care capătă relevanță acea definiție și avem, efectiv, incriminate infracțiuni de corupție și infracțiuni de serviciu, vom putea observa că, în mod normal, avocatul care realizează o funcție de apărare într-o cauză, cu greu va putea comite infracțiuni cum ar fi delapidarea, abuzul în serviciu ș.a.m.d. Aceasta este o discuție care se poate purta, în opinia mea, nu prea ar avea ce să caute avocatul în sfera funcționarului public, cu siguranță, în afară de anumite situații în care, știu eu, printr-o lege specială sau ceva cum ar fi Legea Avocaturii, i s-ar da niște atribuții în care să se prevadă expres că funcționează ca un funcționar public.

Petruț CIOBANU: Domnule profesor, poate fi asimilat avocatul cu un funcționar?

Sergiu BOGDAN: Într-o astfel de situație, lucrurile sunt relativ clare. În principiu, răspunsul este nu, cu o situație de excepție, respectiv atunci când atestă identitatea părților, a conținutului sau a datei unui act, despre asta este vorba, despre art. 39 alin. 1. În legătură cu acest subiect, ideea de bază este următoarea: e clar că, de principiu, avocatul nu este funcționar public, nu a fost pe Codul vechi, nu este nici pe Codul nou, dar legiuitorul practic a decis ca atunci când este vorba de acte pe care le realizează, fiind asemănătoare celor desfășurate de către notar, pentru că asta este elementul esențial și notarul este sancționat penal pentru o astfel de faptă, este logic ca această idee de funcționar public să fie transferată în acest caz particular și în ceea ce privește avocatul. Este o situație de excepție și nu schimbă principiul vizavi de o astfel de chestiune. În legătură cu noțiunea de funcționar public și funcționar în Noul Cod penal, aici sunt niște lucruri de spus pentru că, inițial, sistemul nostru pleca de la principiul de bază, subiectul activ al infracțiunilor de corupție era funcționar în sens general, deci practic includea și funcționarul privat și s-a decis o nouă abordare, respectiv crearea ca subiect activ al infracțiunii de funcționar public și asimilarea art. 308 a tuturor celorlalți funcționari privați și lor aplicându-se textul de la textul de incriminare, respectiv faptele de corupție, luare de mită, în esență despre asta este vorba, element esențial, dar mai este și de conflict de interese care e foarte discutabil și alte astfel de fapte. Elementul esențial sau, practic, elementul de noutate, lucru care trebuie subliniat este art. 175 alin. 2, adică o categorie de funcționari publici care au o poziție oarecum așa, sui generis, pentru că faptele lor, ilegalitățile sunt sancționate în măsura în care își încalcă atribuțiile de serviciu, ceea ce este o situație atipică și sunt vizați în esență notarii, executorii judecătorești și, adaug eu, lichidatorii pe astfel de chestiune și asta a fost rațiunea incriminării. Dar în momentul în care au exceptat această categorie de funcționari publici, problema este fundamentală, ce se va întâmpla cu ceilalți funcționari privați, pentru că funcționarii privați sunt asimilați în general ca și act de executare, tuturor modalităților și celor de la alin. 1 și celor de la alin. 2 la faptele de luare de mită și vom avea o dificultate majoră în a aplica, iar problema este foarte simplă. Să ne imaginăm cazul unui medic. Deja am văzut discuții în doctrină și în practica judiciară cum este calificat medicul, dacă este funcționar public sau nu, dacă este funcționar privat sau nu, dacă este funcționar public pe alin. 1 sau pe alin. 2. Toate aceste lucruri sunt extrem de controversate și pleacă de la schimbarea sistemului de incriminare.

Petruț CIOBANU: Problema, cred, că se pune doar în cazul unui medic care s-a angajat cu contract de muncă într-o instituție privată.

Sergiu BOGDAN: Evident, despre asta e vorba. Dar e vorba și de medicii care sunt angajați în spitalele publice, au funcții în spitalele publice și este o discuție ce fel de funcționari sunt pentru că definiția de data asta este mai restrictivă și enumeră situațiile în alin. 1 în care un funcționar este funcționar public……foarte riguros cu situația celui care este angajat într-o instituție.

Petruț CIOBANU: Vă mulțumesc. Domnule avocat OBANCIA, dacă vreți să comentați și dvs noțiunea de funcționar public, dacă vreodată avocatul poate fi asimilat cu noțiunea de funcționar, nu cu cea de funcționar public fiindcă aici nu cred că există niciun punct de vedere contrar în doctrină.

Antoniu OBANCIA: Da, comentariul meu conține o corelație pe care o fac în legătură cu infracțiunea de compromitere a intereselor justiției comisă prin divulgarea de date dintr-un dosar de urmărire penală spre ex., desigur sunt mai multe ipoteze. Această infracțiune este una dintre cele contra înfăptuirii justiției și are clar subiect calificat funcționar public. Obligația avocatului cu titlu de noutate în art. 94 alin. 5 din Codul de procedură penală, deci dincolo de obligația de confidențialitate pe care o avea avocatul prin statutul și legea profesiei, acum apare explicit în Codul de procedură penală și se referă la obligația corelativă a dreptului de a studia dosarul, de a păstra confidențialitatea și trebuie să avem în vedere că urmărirea penală este fază nepublică. Ne punem iarăși întrebarea unei alte corelații cu 304, infracțiunea de data aceasta din materia celor de serviciu și în special pe alin. 2 e vorba de divulgarea informațiilor nepublice, o infracțiune cu subiect activ necalificat. Deci ar putea fi orice persoană. Întrebarea este dacă ar putea fi chiar și avocatul care ia cunoștință de informații cu ocazia studiului dosarului. Personal cred că această obligație a avocatului de a păstra confidențialitatea este o confirmare reflectată și în Codul de procedură penală a obligațiilor care anterior le avea avocatul în baza contractului de asistență juridică. Nu cred că s-a dorit o suplimentare a obligațiilor avocatului prin așa ceva, este vorba de legătura cu clientul.

Petruț CIOBANU: Este adevărat că atunci când avocatul își exercită dreptul de a consulta dosarul i se pune corelativ și obligația de a asigura confidențialitatea datelor și informațiilor. Această confidențialitate nu este în raport cu clientul pe care îl asistă sau îl reprezintă. Aici aș vrea să îl rog pe domnul procuror dacă poate comenta dispozițiile invocate de către colegul nostru în ceea ce privește divulgarea informațiilor secrete publice sau nepublice, având în vedere că această obligație, în opinia mea, este circumscrisă față de avocatul care își exercită dreptul de a consulta dosarul și nu poate fi incriminat avocatul care îl consiliază pe un inculpat sau pe un suspect atunci când îi spune despre ceea ce a văzut ca probe și îl sfătuiește în continuare din punct de vedere juridic ca și exercitare și pregătire a apărării.

Teodor MANEA: Acum, cu siguranță, raportat la apărătorul care obține anumite date direct dintr-un dosar așa cum s-a evidențiat mai devreme, textul nu distinge. Drept urmare, promovarea acestor date va constitui, în opinia mea, infracțiune. Pe de altă parte, dacă stăm să lecturăm alin. 2, vom observa că nu există niciun mod în care să se circumstanțieze metoda sau măsura prin care persoana care poate să fie subiect activ al unei infracțiuni a intrat în posesia acelor date. Și, bineînțeles, în măsura în care se pune problema unei relației cu o parte. Acum măsura în care aceste date sunt credibile sau măsura în care aceste date corespund exact dosarului, având în vedere că vin printr-o sursă indirectă, urmează să se observe practic.

Petruț CIOBANU: Domnule profesor, aș vrea să vă întreb dacă, în lumina reglementării despre care am discutat, 304 alin. 2, confidențialitatea discuțiilor purtate de către avocat și clientul lui mai este o constantă a profesiei de avocat și dacă se poate să vă referiți și la o bază a profesiei de avocat, mă refer aici la secretul profesional al avocatului care este de ordine publică.

Sergiu BOGDAN: Răspunsul, din punct de vedere strict penal, …..și apare o frază foarte importantă. Practic, elementul esențial în situația în care îmi consiliez clientul și îmi fac o strategie de apărare în funcție de informațiile pe care le-am aflat din dosar, asta înseamnă că divulgarea respectivă se face cu drept. Și nu cred că există un risc major de a interpreta textul într-o astfel de manieră. Mie mi se pare că acest alineat a fost scris tocmai pentru situațiile în care sunt categorii de funcționari publici sau persoane care operează sau manipulează informații secrete de serviciu sau asimilate lor și care într-un fel sau altul iau cunoștință de acele informații și le divulgă. Și mai puțin se are în vedere situația avocatului. Dacă s-ar fi dorit lucrul acesta, fără îndoială că un astfel de text trebuia inclus într-o manieră expresă în infracțiuni contra înfăptuirii justiției pentru că multe din faptele asemănătoare infracțiunilor de serviciu sunt în categoria infracțiuni contra înfăptuirii justiției și contra justiției, cum se numesc acum, și din această perspectivă cred că textul nu va fi foarte des aplicat, e foarte ușor într-o astfel de situație să spui că divulgarea s-a făcut cu drept pentru că și dacă divulg față de terți o astfel de informație, dacă este în interesul clientului meu, face parte din strategia de apărare, situație în care e greu să sancționezi penal o astfel de faptă. În plus, nu poți să vorbești despre informații secrete de serviciu în dosare. Totuși discutăm despre o procedură penală și nu se pune ștampila secret de serviciu din perspectiva avocatului. Acestea sunt chestiuni care se aplică ca reguli între cei care sunt funcționari publici în sens tradițional, deci nu va fi o mare problemă în a aplica textul în această manieră. Evident că formal se poate duce într-o astfel de direcție, dar nu cred că se va ajunge acolo.

Petruț CIOBANU: Vă mulțumesc. Având în vedere că obligația de confidențialitate care este impusă avocatului se referă la datele de care ia cunoștință în cursul urmăririi penale, aș vrea să o întreb pe doamna judecător dacă poate fi incriminat avocatul care a luat la cunoștință de anumite date sau informații când își exercită dreptul de a consulta dosarul și dacă dezvăluie clientului său în ceea ce privește exercitarea onestă a activității avocațiale când își pregătește și își exercită apărarea, așa cum a spus și domnul profesor, fiindcă eu cred că această obligație de confidențialitate este față de clientul lui și să nu dezvăluie date și informații către terți, să nu le facă publice.

Nicoleta CONSTANTINESCU: Și eu sunt în asentimentul domnului profesor. Avocatul nu cred că poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzut de 304 alin. 2. Este vorba de acei funcționari care au acces la informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității. Oricum, când ajungem în faza de judecată vorbim de o raritate și de publicitate, deci nu mai sunt destinate publicității, documente secrete de serviciu nu există în astfel de dosare. Nu știu dacă nu cumva această divulgare fără drept să nu se refere la o situație recentă dată publicității la televizor, când un avocat, sper să nu confund, a dat publicității informații dintr-un dosar penal aflat în faza de urmărire penală, participând la o emisiune televizată. Nu știu dacă aici cumva nu s-ar plia pe elementele constitutive ale 304 alin. 2. Esența este tocmai această divulgare, a face publice informații la care nu are acces publicul sau care nu trebuie să fie accesate de către public. Aici nu știu dacă nu cumva ar putea fi avocatul subiect activ. Părerea mea este că ar fi de incriminat aici, mai ales că legea nu distinge să fie funcționar sau nu.

Sergiu BOGDAN: …art. 277 care practic sancționează fapta tuturor, mai puțin fapta avocatului. Și ar fi într-o situație oarecum ciudată ca la 277 divulgarea de către magistrat sau funcționar să fie infracțiune. Apoi divulgarea fără drept de mijloace de probă sau înscrisuri înainte de soluționare de către cel care a luat la cunoștință limita funcției și la fel divulgarea de către martori expres sau interpret. Oricum, chestiunea respectivă, dacă ar fi fost incriminată fapta avocatului, cred că din punct de vedere al strategiei de reglementare sau logicii textului trebuia să fie … într-o astfel de situație, și nicidecum secretul de serviciu ca valoare socială protejată.

Nicoleta CONSTANTINESCU: Așa zic și eu că e. 304 alin. 2 nu vizează avocatul ca subiect activ al infracțiunii, totuși cumva cred că trebuia acoperită și situația aceasta, cu cât mai mult pe Noul Cod, avocații chiar au acces la actele procesuale efectuate în cursul urmăririi penale, că singura abatere disciplinară, nu știu dacă mulți avocați au fost sancționați disciplinar pentru așa ceva. Deci nu cred că este suficient și pentru că 277 nu acoperă situația, într-adevăr am citit și eu acum, cred totuși că este o scăpare a legii și trebuia cumva reglementat. Asta înseamnă că orice avocat care are acces la un dosar de urmărire penală ar putea să facă publice informații din acel dosar fără să fie sancționat.

Sergiu BOGDAN: E clar o lipsă de deontologie profesională. Problema e că are valoare socială protejată. Deci dacă discutăm despre interesul practic, dacă este afectat derularea procesului și asta ar putea să fie un element, atunci o astfel de faptă trebuie în mod evident să fie sancționată ca o sancțiune contra justiției. Deci acesta este reproșul meu și nicidecum că ar fi sancționată ca o faptă de serviciu. Și dacă s-ar fi dorit o astfel de chestiune, într-o altă ordine de idei e foarte complicat să faci delimitarea, s-ar putea ca partea cu divulgarea de date din dosar să fie făcută nu cu alt scop decât de a arăta elemente de ilegalitate din dosar, de a crea o anumită, apropo de presiunile asupra justiției, pot să fie justificate în această manieră și atunci această este undeva la limita exercitării abuzive a dreptului avocatului de a avea astfel de informații. Dacă lezează interesele terților sau desfășurarea procesului, fără îndoială că într-o astfel de situație ar trebui ca fapta respectivă sa aibă caracter infracțional și în multe țări o astfel de faptă are caracter infracțional pe formulare generică și nu în mod individual analizată așa cum avem pe 277.

Nicoleta CONSTANTINESCU: Exact așa zic și eu.

Petruț CIOBANU: Voiați să completați ceva, domnule avocat?

Antoniu OBANCIA: Foarte pe scurt pentru că în bună măsură s-a lămurit, deci cred că funcționează principiul generalia specialibus non derogant de faptul că, până la urmă, criteriul de bază între a diferenția cele două infracțiuni, 277 compromiterea intereselor justiției și 304 ar fi valoarea socială ocrotită. Sigur, justiția este un serviciu public, dar pentru contra înfăptuirii justiției avem 277, acolo unde, cum spunea domnul profesor, sunt enumerați toți, mai puțin avocatul. Iar o altă completare pe care aș fi vrut să o fac ar rezulta de asemenea din discuții, cred eu, confirmarea a ceea ce am spus și lucru în care cred, că acea obligație a avocatului de a păstra confidențialitatea nu este una suplimentară față de obligațiile care decurg din contractul de asistență juridică. Până la urmă, tot ce face un avocat, o face în limitele și în baza unui contract de asistență juridică.

Petruț CIOBANU: ….că într-adevăr legislația profesiei de avocat sancționează activitatea contrarie, dacă la un moment dat ar divulga informații care ar face rău clientului și nu ar fi o asistență loială, în sensul dat de lege. Dacă vreți să comentați domnule procuror.

Teodor MANEA: Acum teoria juridică penală poate să fie amplă și să cuprindă multe aspecte. În opinia mea, infracțiunea care ar fi trebuit să suplinească lipsa avocatului de la art. 277 este tocmai cea de mai sus care a comportat foarte foarte multe discuții. Pe de altă parte, voința legiuitorului poate să fie interpretată în multe feluri, în opinia mea art. 304 alin. 2 nu face nicio distincție. Nefăcând nicio distincție, teoretic, nu văd nicio problemă la nivel teoretic, ca și o persoană care are calitatea de apărător, de avocat să ajungă în acea situație. Bineînțeles că nu se pune problema unor raporturi, persoanele care se află în raporturi contractuale în exercitarea profesiei, ci în situații oarecum excepționale și care presupun o exercitare abuzivă a dreptului de a cunoaște acele informații.

Petruț CIOBANU: Aș vrea să vă adresez tot dvs o întrebare. Atunci când domnul profesor vorbea despre asimilarea avocatului cu funcționarul, a vorbit despre art. 39 din Legea profesiei de avocat și a enumerat acele excepții când avocatul atestă data, conținutul unui înscris și identitatea părților. Considerați că atunci avocatul este investit cu o autoritate care să atragă asimilarea lui cu un funcționar? Fiindcă domnul profesor avea o teorie interesantă, cum că este asimilat ca un notar, dar notarul este prin lege asimilat unui funcționar public din punct de vedere penal.

Teodor MANEA: În opinia mea, instituția funcționarului public are în dreptul penal o reglementare autonomă. În măsura în care în dreptul penal are o reglementare autonomă și textul nu spune „și în orice alte situații în care legile dispun în acest sens”, problema se pune dacă putem să integrăm o normă dintr-o lege specială care nu reglementează în materia penală raportat la instituția autonomă de funcționar public, discutăm acolo, pentru că notarii devin în temeiul art. 275 alin. 2, pe această interpretare, asimilați funcționarilor publici. Cu siguranță, ceea ce face apărătorul, avocatul, în acele situații, determină anumite consecințe. În opinia mea, însă, atâta timp cât legea penală este clară și și-a creat instituții autonome, aceea este instituția autonomă care trebuie să funcționeze.

Petruț CIOBANU: Este clar că notarii sunt investiți cu o autoritate de stat și atunci când autentifică scrisori, exercită această autoritate. Aș vrea să întreb și pe domnul avocat OBANCIA dacă este de aceeași părere la situația pe care, de fapt, am expus-o, când se dă dată certă unui înscris.

Antoniu OBANCIA: Textul este, zic eu, suficient de clar. Textul art. 39 care instituie regula și excepția. Dar ne gândim la aplicații. Și aplicațiile din punctul de vedere al unei răspunderi penale, în calitatea aceasta de funcționar, în această excepție a activității profesionale a avocatului, ne duce cu gândul la infracțiunile de serviciu pentru că acolo sunt preponderent incriminați funcționarii. Mulțumesc de întrebare pentru că îmi dă prilejul să răspund concret la o întrebare de mai devreme, dacă avocatul poate fi asimilat funcționarului, nu funcționarului public, noțiunii. Articolul final din capitolul de infracțiuni de serviciu și de corupție, acest articol final dă și definiția oricărui alt funcționar. O însărcinare de orice natură, 308. Deci avocatul nu exercită însărcinări de tipul celui vizat de art. 308 pentru că această însărcinare vizată de acest text, privește până la urmă un raport de subordonare. Ar însemna iarăși să depășim limitele temeiului activității profesionale care este dat de contractul de asistență juridică, cu reglementare absolut specială.

Petruț CIOBANU: În completare la ceea ce ați spus dumneavoastră, aș vrea să vă întreb dacă în situația în care un avocat acordă consultații juridice unor clienți cu interese contrare, nu este vorba de asistența în cadrul unui proces, acordă consultanță și este într-un conflict de interese dacă fapta sa poate fi sancționată penal în raport și de infracțiunile care au fost discutate astăzi aici, mai ales ca asistență sau reprezentare neloială.

Antoniu OBANCIA: Sigur, deontologic, abaterea există, fără comentarii, în măsura în care avocatul dă consiliere unor părți cu interese contrarii. Din punct de vedere al dreptului penal, cum spunea și domnul procuror mai devreme, interpretarea este gramaticală și de strictă interpretare, adică restrictivă. Sesizasem în timpul discursurilor de mai devreme că infracțiunea de la 284 la alin. 1 se referă la proceduri judiciare sau notariale, deci implicit s-a definit noțiunea de cauză, așa încât răspunsul este acordarea de consultații unor părți cu interese contrarii excede normei de drept penal, 284 alin. 1 și pe alin. 2 avem iarăși definiția lipsă, dar implicit dedusă din alineatul de mai sus a noțiunii de cauză. Cauza, cred eu că trebuie privită în sensul acelui articol 284 alin. 1, cauză de procedură judiciară sau notarială, deci un dosar de acest tip pe rol. Altfel fapta rămâne abatere de la deontologia profesiei.

Petruț CIOBANU: Aveți aceeași opinie ca domnul profesor BOGDAN care se referă la o cauză civilă, fără să se refere la o cauză penală.

Antoniu OBANCIA: Sigur că în cauzele penale nu știu dacă există noțiunea de parte adversă, decât acuzarea.

Petruț CIOBANU: Alin. 1 se referă la o procedură judiciară sau notarială pe alin. 1. Iar domnul profesor excludea din această procedură judiciară cauzele penale, se referea doar la cauzele…

Antoniu OBANCIA: Corectă observația, pe alin. 1 poate să fie și cauză penală, inculpatul cu partea vătămată, inculpatul cu partea civilă, sunt adversari direcți.

Nicoleta CONSTANTINESCU: Să revenim la discuția de dinainte cu funcționarii. Eu cred că și pe Codul vechi, din câte îmi aduc aminte, era o definiție exactă a funcționarului, dar avocatul era asimilat funcționarului atunci când atesta data și identitatea părților și conținutul actului pe care îl atesta. Adică acum nu cred, din ceea ce am citit la 175, reglementarea nu este atât de diferită încât avocatul să nu poate fi asimilat funcționarului și știu că au existat și dosare în care avocații au fost cercetați pentru fapte săvârșite în această calitate, deci nu în calitatea în care acordă asistență juridică sau reprezintă partea, ci numai atunci atunci când atestă data, semnătura și conținutul actului pe care îl redactează. De cele mai multe ori, fals și uz de fals care erau folosite după aceea actele în scopul săvârșirii altor infracțiuni și de care, de multe ori, avocații știau. Revenind la 284, cred că domnul profesor s-a referit la acele dosare cauze civile preponderent, dar nu cred că este exclusă infracțiunea a se săvârși și în proceduri judiciare penale, pentru că, exact, există interese contrare între inculpat și persoanele vătămate sau persoanele vătămate și asigurătorul, de ex., sau persoana responsabilă civilmente. Dar cred și eu că se aplică mai mult, adică s-ar putea întâlni o astfel de infracțiune în dosarele civile. Nu se administrează probe, nu se exercită căile de atac, unde este mai mult principiul disponibilității, avocatul este cel care face dosarul, ca să zic așa, în fața instanței. Și atunci și eu zic că, de regulă, sau dacă vom întâlni astfel de infracțiuni, le întâlnim mai des în dosare civile, decât în dosare penale.

Petruț CIOBANU: Cred că interesant este și situația în care un avocat pe baza unei înțelegeri frauduloase, posibil cu persoana vătămată și cu o societate de asigurări, cum spuneți, poate să încheie un acord de mediere sau convenție în ceea ce privește soluționarea acțiunii. Domnule profesor, fiindcă am vorbit de opinia dvs, trebuie să vă dau și dvs posibilitatea să vă exprimați din nou punctul de vedere. Este posibil să nu fi înțeles eu foarte clar ceea ce ați spus dvs la început cu privire la procedurile judiciare.

Sergiu BOGDAN: Nu, până la urmă argumentele sau afirmațiile care au fost făcute practic nu pun nicio discuție. Discuția era de acțiunea penală și acțiunea civilă până la urmă. În cazul unui proces penal, în mod evident avem cele două componente. Pe componenta de latură civilă avem un mini proces civil inserat în cadrul unui proces penal. Dar și pe componenta aceasta se poate face tranzacția, în această manieră m-am referit. Deci, observațiile făcute sunt corecte pentru că visează, e greu de fapt să califici, dacă e vorba de rechizitoriu, are o latură penală și …până devine o acțiune civilă. Și pe acțiune civilă se poate construi fără îndoială o astfel de asistență neloială. În ceea ce privește subiectul, în cazul avocatului, vreau să pun o întrebare simplă, apropo de discuția cu subiect activ al infracțiunii de luare de mită. În cazul în care organizatorul concursului de admitere în barou ia bani pentru a declara câștigător un candidat sau membru în comisia de concurs vi se pare că o astfel de faptă nu trebuie sancționată ca o faptă de corupție? Mie mi se pare că da și pe vechea reglementare o astfel de faptă era asimilată unei fapte de corupții, situație în care trebuie să facem o diferență. Deci există profesia avocatului care în principal este liberală și nu este funcționar, fără dubiu, dar și în cadrul organizării profesiei sunt anumite funcții îndeplinite, care într-un fel sau altul oferă un statut specific de autoritate în relație cu ceilalți avocați. Situație în care nu cred că este exclus ab initio chestiunea aceasta, iar în ceea ce privește acordarea de dată certă, să ne înțelegem ce valoare juridică are un astfel de act, în măsura în care, la Registrul Comerțului sau unde erați, acel act are, practic, aceeași valoarea juridică cu a unui notar, mie mi se pare că și consecințele trebuie să fie aceleași pentru că cei care primesc un astfel de act au garanția că acel act are o aparență de legalitate mai mare decât un înscris sub semnătură privată. Și din această perspectivă, textul poate să fie interpretat, evident că lasă loc la discuții, cred că asta a fost rațiunea legiuitorului pentru care a precizat expres o astfel de construcție. Deci și în vechea reglementare și în actuala, nu profesia de avocat este problema, ci anumite situații în care avocatul în postura sa are o poziție diferită de aceea de a exercita în mod nemijlocit sau direct această activitate.

Petruț CIOBANU: Am înțeles. Vreți să completați?

Nicoleta CONSTANTINESCU: Nu, exact așa cum spunea domnul profesor, aceasta este și părerea mea. Nu este ceva nou, adică e de mult situația asta și ar însemna în situația în care un avocat atestă aceste înscrisuri și nu ar putea fi sancționat penal, vreau să spun, cetățenii să încerce să fraudeze sau să încerce să facă aceste acte, nemergând la notar și mergând la avocat sub acest apanaj, că ar putea să întocmească orice fel de înscris pe care ulterior să îl folosească, pentru că acesta este scopul întocmirii unor astfel de înscrisuri, iar avocații să nu fie nicicum sancționați. Deci nu cred că… Și exact este și situația decanului, este luare de mită fără niciun dubiu.

Petruț CIOBANU: Văd că vreți să adăugați ceva. Orice faptă penală trebuie să fie sancționată.

Teodor MANEA: Tocmai. Pe de o parte, nu am simțit că discuția s-ar purta vreun moment raportat la alte situații în care un avocat sau cineva care are profesia de avocat exercită și alte funcții care implică.. În ceea ce privește sancțiunea penală pentru avocatul care în exercitarea profesiei, raportat la situația art. 39, o exercită nelegal, există și alte infracțiuni care presupun realizarea infracțiunilor de fals sub semnătură privată. Nu cred că ar rămâne în vreun fel vreo atestare necorespunzătoare realității nepedepsită.

Nicoleta CONSTANTINESCU: Eu îmi aduc aminte pe Codul vechi că au fost avocați incriminați pentru fals intelectual pentru așa ceva, nu pentru fals sub semnătură privată.

Teodor MANEA: Acum eu pot să fiu de acord cu dvs, pe de altă parte pot să existe opinii și opinii și rămâne de văzut modalitatea în care se vor concretiza, nu cred că e asta problema. Din contră, dezbaterile sunt întotdeauna un apanaj al dezvoltării.

Petruț CIOBANU: Este posibil să fie incriminat, dar e greu de crezut că atunci când dădea o dată certă, avocatul ar fi fost funcționar public investit cu o anumită autoritate și să îmi justifice realitatea.

Teodor MANEA: Asta e și problema. Dacă acele înscrisuri devin în acest fel acte oficiale. Și nu cred că se pune problema să devină așa ceva.

Nicoleta CONSTANTINESCU: Din câte îmi amintesc, se și înregistrează într-un registru cu redare de dată certă, deci nu simplul fapt că se..

Teodor MANEA: ..acte sub semnătură privată cu dată certă.

Sergiu BOGDAN: Înscris oficial este orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele de la 176 sau de la persoane prevăzute la 175 alin. 2 sau care aparțin unei astfel de persoane. Practic, în 175 alin. 2, dacă avocatul într-o astfel de situație este asimilat notarului, situația este de la 175 alin. 2, situație în care iată cum l-am făcut funcționar public pe alin. 2 în situația în care acordă dată certă. Și încă o precizare: și notarul care ar fi luat mită ca să acorde o dată falsă unui act, comite pe lângă infracțiunea respectiv de corupție și infracțiunea de fals intelectual, fără nicio îndoială. Asta nu exclude răspunderea pentru infracțiunea de fals, nu exclude posibilitatea de a răspunde pentru altă faptă. Este scopul pentru care a fost comisă fapta de corupție.

Petruț CIOBANU: Domnule coleg, dacă vreți să adăugați ceva..

Antoniu OBANCIA: Nu, doar art. 39, prin acea excepție deschide calea într-adevăr a unor posibile incriminări ale avocatului pentru fapte în momentul atestării de dată certă sau identității părților. Și aici poate să fie ori o infracțiune de serviciu și mai devreme am clarificat, cred că nu se înscrie avocatul printre persoanele prevăzute la penultimul alineat din capitol și bine a sesizat doamna judecător, un caz în care mai degrabă falsul intelectual ar putea fi luat în discuție decât o infracțiune de serviciu.

Petruț CIOBANU: Având în vedere că timpul nu este cel mai prietenos cu noi astăzi, însă aș vrea ca fiecare dintre noi, dacă ar vrea, să tragă scurte concluzii asupra impactului pe care îl are noua legislație penală privind profesia de avocat, în câteva cuvinte și o să încep tot cu dumneavoastră, domnule profesor, că așa am început și…vă rog.

Sergiu BOGDAN: Eu, în primul rând, vreau să vă felicit pentru tema aleasă, doar că sunt foarte foarte multe lucruri și consecințe pe care le va genera acest Cod, evident, în viitor. La acest moment, nu cred că avem foarte multe spețe dintre cele pe care le-am enumerat, motiv pentru care cred că trebuie să mai așteptăm puțin pentru a discuta dacă impactul va fi major sau nu, în mod cert, unele incriminări sunt pozitive au un element suplimentar…calitatea actului de justiție, că până la urmă asta e valoarea socială protejată și avocatul este componentă esențială în orice sistem de drept, deci nu există sistem de drept în care proba avocatului să fie ……tratat de o manieră corespunzătoare. Dacă funcția asta este foarte importantă și este un atribut social important și răspunderea trebuie să fie de aceeași manieră. Așa că din această perspectivă, mie mi se pare că Noul Cod penal pe această componentă a încercat să crească prestigiul profesiei de avocat, pe de altă parte să genereze și riscuri suplimentare, apropo de o astfel de exercitare nelegală sau în afara cadrului legal al unei astfel de activități.

Petruț CIOBANU: Vă mulțumesc. Doamna judecător?

Nicoleta CONSTANTINESCU: Părerea mea este că aceste infracțiuni introduse în Noul Cod penal și care visează profesia de avocat, sper să nu vă supărați, colegi avocați, îi responsabilizează pe avocați mai mult decât vechiul Cod. Lăsând la o parte deontologia profesională care trebuie să existe la baza oricărei astfel de profesii, prin aceste incriminări și, mai mult decât atât, prin reglementările din procedura penală, de fapt, avocații au și mai multe drepturi decât, zic eu, au avut pe Codul de procedură penală anterior, dar au și mai multe responsabilități. Și cred că este un lucru bun pentru că avocatul, până la urmă, este un pion la fel de important ca și judecătorul, procurorul în desfășurarea procesului penal, mai ales în faza de judecată. Și cred că vom vedea aceste schimbări în atitudinea avocaților de acum încolo, pe nesoluționarea cauzelor. Să nu uităm că deja avocații au un rol activ în cercetarea judecătorească, în timp ce instanța are rolul subsidiar. Deci este foarte important, rolul avocatului este egal cu cel al Ministerului Public, al procurorului. Cred că sunt aspecte pozitive, urmează în timp să vedem cum înțeleg colegii avocați să profite, să spunem așa, de aceste reglementări și sper să fie totuși benefice pentru actul de justiție.

Petruț CIOBANU: Domnule procuror? Dacă îmi permiteți este extrem de interesant acum să vedem textul din procedura penală care reglementează în mod expres drepturile avocatului, suspectului și inculpatului în același articol.

Teodor MANEA: După cum ați relevat la început, probabil ar fi o discuție și despre Codul de procedură penală. Trebuie să recunosc că acum, în final, sunt destul de în asentimentul doamnei judecător. Mie mi se pare că a avut loc o reconsiderare a poziției apărătorului. Una care cu siguranță este vitală și care este deosebit de importantă în aflarea adevărului, până la urmă, ceea ce este principiul fundamental al procedurii penale. În penal, după părerea mea, cea mai bună manifestare a acestei realități este ultrajul judiciar și poziționarea apărătorului, exact alături de magistrat, oricare ar fi el, în ceea ce privește apărarea exercitării profesiei. Bineînțeles că aceasta vine și cu alte responsabilități, dar urmează să vedem cum se vor manifesta toate aceste realități pe viitor. Dar, oricum, repoziționarea mi se pare evidentă.

Petruț CIOBANU: Domnule coleg OBANCIA..

Antoniu OBANCIA: Iată că așa cum a sesizat doamna judecător și cum a confirmat domnul procuror corelativ responsabilizării sporite a rolului avocatului în procesul penal, zic eu simbolic, sper să rămână simbolică acestă protecție acordată în egală măsură avocatului, cât și judecătorului, procurorului în cadrul ultrajului judiciar, sper să nu fie cazuri de acest gen.

Teodor MANEA: Cu toții ne-am dori să nu se aplice niciodată.

Antoniu OBANCIA: Dar se confirmă, iată, la nivel de Cod, că rolul avocatului de partener al justiției, nu de auxiliar, și un rol tot mai important al avocatului în ceea ce se cheamă noțiunea mai extinsă la care s-a referit domnul profesor la debut de apărare, apărarea nu presupune doar ceea ce exercită avocatul, ci și cum înțelege inculpatul să se apere cu referire la probe.

Petruț CIOBANU: Dacă îmi permiteți să concluzionez și eu, cred că noua legislație penală acordă un rol deosebit avocatului prin protecția care o acordă prin norme penale și cred că va fi responsabilizat ca atare, dar îmi exprim convingerea că nu vor fi cazuri, practica judiciară în ceea ce privește sancționarea din punct de vedere penal al unui coleg avocat în ceea ce privește asistarea și reprezentarea neloială și că aceasta va rămâne, dacă va fi cazul, doar în ceea ce privește sancțiunea administrativă, o sancțiune disciplinară, având în vedere că nici eu nu am avut cunoștințe, nu am avut date și informații ca la nivel național să fie o mulțime de astfel de evenimente care să îi impună legiuitorului român obligația de a incrimina din punct de vedere penal o atitudine, e adevărat, greșită a unui avocat atunci când acordă asistență sau reprezentare juridică. Vă mulțumesc tuturor pentru prezență la emisiune, pentru prezența în București și domnului profesor pentru prezența prin intermediul mijloacelor tehnice moderne din Cluj și să sperăm că într-o viitoare întâlnire vom dezbate și impactul legislației procesual penale asupra profesiei de avocat și acolo cred că va fi mult mai interesantă dezbaterea având în vedere, exact cum au spus și colegii mei că prin noua legislație în ceea ce privește drepturile avocatului sunt mult mai bine delimitate, mult mai bine clarificate, sunt și elemente de noutate, de a nota date și informații din dosar, de a obține copii din dosar, să vedem dacă în practică se va aplica acest lucru de a putea obține copii din dosar, având în vedere că la anumite organe specializate nu există această posibilitate. Vă mulțumesc tuturor pentru prezența de astăzi. [/restrict]

– Pozitia avocatului în procesul penal versus poziția apărării în procesul penal
– Infracțiunea de asistență și reprezentare neloială
– Imunitatea judiciară (pentru concluziile depuse)
– Ultrajul judiciar
– Funcția apărarii