Participarea în sală este gratuită, în limita locurilor disponibile.

Pentru înscrieri vă rugăm să folosiți formularul de mai jos.

TRANSCRIPT DEZBATERE
* realizat de echipa Dezbateri juridice

Andrei SĂVESCU: Bună seara! Bună seara, stimați colegi! Suntem foarte bucuroși astăzi la Dezbateri.juridice.ro să organizăm o discuție care cred că va fi una dintre cele mai interesante din cele organizate până acum. Coincidența face că există un speaker care a fost invitat și la acea dezbatere care este în topul de citiri, de vizionări pe dezbateri. juridice.ro privitoare la cenzurarea onorariului avocațial de către judecător, domnul profesor Traian BRICIU, dar dezbaterea de astăzi vizează un subiect de larg interes pentru cei care încă nu sunt avocați, și le dorim să fie, respectiv admiterea în avocatură, care, după cum știți, cei care ne urmăriți acum și cei care sunteți în sală, vă mulțumim că ați venit și în sală, s-a modificat într-un mod pe care o să-l discutăm în seara asta.
Ne bucurăm că la aceasta dezbatere, evenimentul nostru este onorat de participarea și de implicarea domnului av. prof. univ. dr. Dan OANCEA, Vicepreședintele Uniunii Naționale a Barourilor din România, a domnului av. conf. univ. dr. Traian BRICIU, Director INPPA, cel cu care vă veți confrunta când veți fi avocați, a doamnei av. Mihaela CATEA, Formator INPPA și, pentru a-i putea pune întrebări și a da o notă de culoare locală, doamnei av. stagiar, cursant INPPA, Oana COANDĂ, .
Dați-mi voie, pentru început, să-l invit pe domnul profesor Dan OANCEA să ne vorbească despre ce se intamplă nou in legatură cu admiterea la INPPA. Începe să semene cu admiterea la INM!
Dan OANCEA: Vă mulțumesc! N-aș vrea să ascund că e un deziderat semi-declarat al nostru să ne apropiem cât mai mult, sub aspectul și al metodologiei și al fondului examinării, de colegii de la INM. [restrict]
Eu n-aș exclude nici posibilitate ca în viitor să organizăm examenele în aceeași perioadă, poate și pentru a testa în ce măsură opțiunea unui tânăr pentru avocatură este o opțiune conștientă și deliberată, și nu reprezintă una de rezervă, pentru cine nu a reușit într-un loc să încerce în alt loc, poate urmează să mai discutăm aceste aspecte. În orice caz, în ceea ce privește examenul din acest an și aspectele de noutate, ele nu sunt multe în sensul că, practic, s-a modificat un examen care consta în doua faze prin reducerea lui la o singură fază, cu preluarea măsurii compatibilității a rigorilor din faza a doua a examenului și transpunerea lor în faza aceasta, unică de examen, care a rămas. Știți probabil, cei care vă preocupați de acest aspect al realității peisajului avocațial, și anume, admiterea în avocatură, că în ultimii 4 ani examenul de admitere în profesie a fost structurat pe o fază eliminatorie care însemna un test tip grilă cu 100 de întrebări și la care, dacă se reușea, se trecea la faza următoare, care era o lucrare tip sinteză și care avea subiecte și teoretice, și cu caracter aplicativ. S-a considerat că după acumularea unei experiențe de 4 ani pe acest sistem dualist, putem, pentru rațiuni și de eficiență, și de cruțare a eforturilor candidaților, pentru că e destul de greu să desfășori un examen în două etape, în egală măsură pentru organizatori, cât și pentru candidați, pentru că prima faza reprezintă o zi de examen cu 4 ore de examen și următoarea fază consta în 3 zile de examinare: 2 zile cu câte 4 ore de examinare la Civil, Procedură Civilă, Penal și Procedură Penală, și o zi cu 2 ore de examinare scrisă care însemna disciplina Organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Sigur că nu e ușor, e un efort și fizic substanțial, nemaivorbind de consumul nervos și luând în considerare o serie de aspecte de ordin practic și chiar și de cel al confortului și igienei examenului, am considerat că suntem suficient de maturi ca să putem trece la un examen într-o singură fază, dar care să nu fie un examen care să ignore trecutul, în ceea ce privește substanța lui. Aceasta a făcut, ca în urma combinării celor 2 faze, și vă voi spune exact în ce constă această combinare, rezultanta, adică acest examen unic care înseamnă un examen tip grilă care va avea loc în acest an pe data de 15 septembrie, să se desfășoare într-o manieră care să împrumute ceva și din trăsăturile fazei a doua din sistemul precedent. Și la ce ma refer: este vorba de o examinare pe un formular tip grilă cu o 100 de întrebări, cu cinci discipline de examinare pe care le-am și menționat mai înainte, la fiecare 20 de întrebări timp de examen mai mult decât probabil câte 4 ore, 4 ore este limita maximă îngăduită de regulament, în care, ca la orice examen grilă, trebuie să bifezi niște răspunsuri, răspunsurile posibile fiind un răspuns sau două din trei variante de răspuns substanțial la fiecare întrebare. Deci, e posibil un răspuns care să presupună bifarea a două căsuțe sau doar a uneia singure.
Ce apare nou fața de grila de anul trecut? A apărut a patra căsuță, care înseamnă varianta ”nu cunosc răspunsul” și vă spun imediat și de ce.
Andrei SĂVESCU: Aceasta chiar era o întrebare pe care am primit-o pe mail.
Dan OANCEA: E foarte simplu: dacă ne uităm chiar la examenul de bacalaureat sau de capacitate din acest an, unde au fost niște speculații în sensul în care comisia ar fi completat în locul candidaților niște căsuțe, am spus să eliminăm acest risc pentru că e previzibil că cei care nu vor reuși, vor încerca să speculeze diverse elemente care nu ar fi foarte sigure în acest examen. Eu vă garantez că totul este sigur și corect la acest examen, numai că oamenii, sigur, au dreptul lor să vorbească, dreptul lor să acuze, e mai greu de dovedit. Dar ca să scutim orice discuții, am prevăzut prin acest nou regulament, de fapt este un regulament adaptat, nu este un nou regulament, este fostul regulament la care s-au operat modificările dictate de trecerea la o fază unică, am prevăzut să se adauge o a patra căsuță de răspuns, deci a patra variantă de răspuns care înseamnă „nu știu” sau „nu cunosc”, cu substanțiunea, și aici aș vrea să atrag foarte serios atenția, substanțiunea anulării lucrării, nu numai a răspunsului, a anulării lucrării în întregul ei. De ce? Pentru că a lăsa libere toate variantele de răspuns de la o întrebare poate fi la fel de bine socotit ca fiind un semn distinctiv, și curmă, în orice caz, discuțiile cum că ar exista candidați care lasă întrebări fără răspuns, sperând sau aranjând ca nu știu ce comisie să completeze ea răspunsurile corecte, nu se va întâmpla așa ceva! Candidatul va bifa o variantă de răspuns și chiar dacă nu știe, va trebui să bifeze sau să înnegrească căsuța cu „nu cunosc”.
Punctajul este de 70 de puncte, și aici este acea îngemănare între cele două sisteme despre care vorbeam: anul trecut, de pildă, la grilă se trecea cu 50 de puncte în faza a doua, deci, cu „admis”, care însemna, practic, examinarea propriu-zisă și care se finaliza pentru admiterea candidatului în avocatură cu o medie de cel puțin 7, și cel puțin nota 5 la fiecare materie. Deci, dacă aveai 7, 8, 9, 10 la patru materii și 4 la o materie, deși media rezultată era cu mult peste 7, tot nu reușeai să intri pentru că aveai o notă mai mică de 5 la o materie. Această rigoare, care este impusă de faptul că unui candidat care dorește să intre într-o profesie reglementată cum este aceea a noastră, care se străduiește să-și selecteze dintre tineri pe cei mai capabili și cei mai apți pentru a desfășura această activitate, am considerat că este firesc ca atunci când sunt cinci discipline de examen, la toate cinci, candidatul să știe cel puțin de nota 5, iar media rezultantă să fie cel puțin nota 7. Știți că, în alte profesii, sunt note de intrare și mai ridicate, bunăoară, nota 8. Noi am rămas pe sistemul pe care l-am avut, și anume, media 7 sau 70 de puncte, tradus în grilă, ar fi în cazul examenului din acest an, cu obligativitatea ca din cele 20 de întrebări la fiecare materie să răspunzi cel puțin la 10 corect, ceea ce ar fi echivalentul notei 5 din sistemul precedent. Deci, asta înseamnă, încă o dată: sunt 100 de întrebări, la fiecare disciplină câte 20, la fiecare dintre acestea pentru a putea fi declarat „admis” în profesie, candidatul trebuie să răspundă la cel puțin 10, iar în total să realizeze un punctaj de cel puțin 70 de puncte. Deci, asta înseamnă un candidat care face 20 de puncte, de pildă, încă o dată, poate unii vor avea de obiectat, dar nu avem ce să facem, asta este, întotdeauna aritmetica este neiertătoare, dacă face 4 materii, 20 de puncte maxim și are 9 puncte la cea de-a cincea, din păcate, nu va reuși. Pentru că ideea este ca el să învețe la toate materiile și să nu treacă numai cu 3 materii excepționale și doar câteva răspunsuri „împușcate”, ca să zic așa, corect, la celelalte 2 materii, pentru că pot fi materii esențiale: civil, procedură civilă, penal, procedură penală, iar organizarea și exercitarea profesiei este cel puțin la fel de importantă, pentru că, mi se pare firesc, ca un candidat care dă în avocatură, să aibă cunoștințe de normele care reglementează desfășurarea și exercitarea ei, nemaivorbind de aspectele deontologice pe care această profesie le implică.
În rest, foarte multe noutăți nu ar fi. Țin, totuși, să subliniez faptul că una dintre modificările care a fost realizată în această versiune de regulament adaptat este cea de la art. 1, alin. (5), care spune următoarele: „Examenul are caracter preponderent teoretic sau preponderent practic – aplicativ, distinct, în funcţie de vocaţia candidaţilor de a dobândi titlul profesional de avocat stagiar sau titlul profesional de avocat definitiv, prin înscrierea în barou ca urmare a promovării examenului.” Ce înseamnă acest lucru? Că în funcție de candidații care dau la examen pentru a dobândi calitatea de avocat stagiar sau definitiv, examenul va avea un caracter aplicativ, mai puțin sau mai pronunțat, ceea ce înseamnă că cei care sunt absolvenți recenți ai facultăților, în mod firesc, nu le vei da spețe la examen pentru că va fi foarte greu să le dai spețe, cazuri practice, să le soluționeze, și nu au abilitățile pe care le au, bunăoară, cei care candidează pentru calitatea de avocat definitiv și care au o activitate de ani de zile în spate de pratică juridică, care au dat un examen de definitivat în profesiile din care provin, alte profesii juridice și care, sigur, au alte abilități. Aceste lucruri nu le poți pretinde unor tineri care abia au terminat facultatea, dar poți, de pildă, s-a întâmplat și anul trecut, să ai un soi de spețe care să-i determine să releve care e probematica juridică pe care o implică anumită situație, fără să le ceri soluția în mod concret, să-i pui în situația unui judecător care ar trebui să dea o soluție la o speță dată. Acesta este sensul precizării pe care alin. (5) o face, că acest caracter aplicativ este diminuat în cazul celor care aspiră la calitate de avocat stagiar, și este mai pronunțat pentru cei care candidează la calitatea de avocat definitiv.
În rest, sub aspectul logisticii examenului, a modului de desfășurare, nu a intervenit nimic deosebit. Cerințele privind înscrierea la examen, cerințele documentare privind înscrierea la examen, termenele au rămas nemodificate, sunt aceleași de ani de zile încoace. Anul acesta, înscrierea începe pe data de 1 august și se încheie pe data de 18 august, după cum s-a și prevăzut prin Hotărârea nr. 962/24.05.2014 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, unde a fost stabilit și calendarul pe care îl va parcurge acest examen din acest an. Deci, de la 1 la 18 august este înscrierea, sunt aproape 3 săptămâni, eu zic că este un timp suficient de generos, după care, urmează selecția dosarelor, se publică dosarele de înscriere care nu cuprind lipsuri care să nu le poată califica pentru admitere și oamenii sunt admiși drept candidați la examenul din acest an, examen care, pe data de 15 septembrie, asta înseamna într-o luni, va avea loc, probabil de la ora 9:00, urmează să discutăm, chestiunile acestea nu se știu niciodată foarte sigur cu atâta timp în urmă, dar în practica ultimilor ani cam așa a fost. Deci, 4 ore de examen, să admitem, începem la 9:00, până la ora 13:00, după care, practic, examenul s-a încheiat. Și urmează o fază care exclude factorul uman, scăpăm de veșnicele acuzații cu privire la modul uniform sau neuniform de corectare, de interpretare a lucrărilor candidaților, corectarea se face electronic de un scanner care nu face altceva decât să numere bulinuțele pe care le-a înșirat candidatul pe testul tip grilă, face punctajul și se afișează rezultatul. Sigur că există posibilitatea, pentru candidați, de a obiecta la două lucruri. Acest lucru s-a întâmplat și în anii anteriori și se va întâmpla și în acest an, acest drept al candidatului este recunoscut atât în ceea ce privește formularea subiectelor, pentru că există așa-numitele contestații la barem care permit candidaților care în termen de 24 de ore de la afișarea baremului, adică de la afișarea grilei cu rezultatele oficiale corecte, să formuleze obiecțiuni la modul de rezolvare a unor întrebări sau chiar la enunțul unei întrebări sau chiar amândouă, că față de enunțul unei întrebări un anumit răspuns nu e corect sau nu trebuia să fie numai un răspuns, ci amândouă răspunsurile corecte. Aceasta este o fază care se rezolvă de către o comisie de contestații care, și cu consultarea comisiei de elaborare a subiectelor, va constata și va aprecia dacă respectivele contestații sunt corecte, sunt întemeiate sau nu.
Dacă se va întâmpla să existe inabilități ale propunătorilor de subiecte care au făcut ca un răspuns să fie considerat corect în detrimentul altui răspuns, atunci sigur că această comisie va hotărî ce se va întâmpla: nu se va acorda niciun punct la aceasta întrebare sau se va acorda un punct la toată lumea care a răspuns într-un fel sau în altul, s-a întâmplat și în anii trecuți, au mai existat inclusiv erori de tehnoredactare care ne-au impus ca față de situația în care a fost candidatul pus, să se acorde la toată lumea punct la respectiva întrebare. Dar, mergem pe regulă, să zicem că aceste contestații au fost sau nu au fost admise, se corectează sau nu se corectează grila, din momentul în care s-a publicat grila definitivă, deci în urma a ce a rezultat în urma soluționării contestațiilor, din acel moment se afișează din nou lista candidaților, dacă este cazul să se reafișeze, pentru că dacă se resping toate contestațiile la barem, atunci sigur că lista inițială cu punctajele celor care au dat examenul rămâne nemodificată, moment în care intervine a doua posibilitate de contestare: la punctaj. Ce înseamnă contestație la punctaj? Înseamnă că un candidat susține că el a înnegrit o căsuță la o întrebare, care nu i s-a luat în considerare. Și atunci se ia, fizic, lucrarea, pentru că există, din păcate, candidați care nu înnegresc complet sau înnegresc într-un anumit fel sau fac doar o bulină în loc să înnegrească întregul chenar, și atunci, se va aprecia dacă respectivul candidat a răspuns sau nu a răspuns la întrebarea pe care o reclamă. După care, toate lucrările la care se fac contestații la punctaj, după ce se verifică fizic, se rescanează, și în funcție de rezultatul care va fi, se publică lista definitivă a candidaților.
Sigur că aici, ca la orice test grilă, este foarte important ca cei care dau examenul să fie foarte atenți, să fie atenți însemnând să urmărească cu atenție instrucțiunile comisiei de examen, cele care s-au publicat și care se vor mai publica, pentru că, de regulă, apar instrucțiuni înainte de examen cu cel puțin 48 de ore care nu se rezumă numai la ora intrării în examen și la sala, ci și la ce trebuie, la ce are voie să aibă candidatul asupra lui, să fie atenți cu prezența anumitor obiecte considerate mijloace de fraudă, folosite sau nefolosite, candidatul riscă excluderea din examen indiferent dacă le-a folosit sau nu, acestea sunt lucruri care trebuie înțelese și acceptate pentru că, altfel, intrăm într-o zonă în care nu mai putem controla lucrurile. De asemenea, trebuie înnegrită complet căsuța de răspuns, nu pus un punct sau o hașură, și aceasta reprezintă o chestiune care ține de examen. Dacă vreți, și atenția este un element care poate reprezenta un criteriu de admitere a omului, dacă nu ești atent în sala de judecată la ce te întreabă judecătorul, riști să pierzi procesul, și nu e procesul tău, e procesul clientului tău, și atunci, poate îi produci un prejudiciu ireversibil. Această atenție trebuie să se producă și din acest moment, al examenului pentru intrarea în profesie și asta înseamna și complianța cu regulile, lucru care, cred, că este subînțeles în cazul juriștilor și în mod special al avocaților, noi respectăm legea, propovăduim respectarea ei și încercăm să o înțelegem și să o explicăm celorlalți, în acest sens. Ceea ce înseamnă că în suita de trăsături personale pe care trebuie să le aibă un candidat, trebuie să fie și aceea de a fi atent și de a respecta regulile. Dacă aceste trăsături sunt întrunite și sunt dublate de o cunoaștere suficientă de carte, atunci nu pot să vă spun decât că nu aveți niciun fel de problemă, cei interesați să intrați în profesia de avocat.
Nu pot să vă dau, desigur, niciun fel de explicații cu privire la subiecte sau nivelul de dificultate al subiectelor, este suficient să urmăriți grilele care au fost date în anii trecuți, să vedeți cam cum sunt întrebările, cam care este nivelul de dificultate, care este ideatica ce stă la baza formulării unor întrebări și a unor răspunsuri aferente lor, ca să vă dați seama cam despre ce este vorba. Subiectele, evident, în acest moment, nu au fost făcute, ele vor fi făcute, nici nu știm care va fi comisia de redactare a subiectelor. Așa că, în acest moment, cu privire la subiecte, nu vă putem spune nimic. Cu privire la tematică, însă, da, pentru că tematica a fost afișată odată cu Regulamentul, ea a mai fost afișată odată, când a fost dată Hotărârea nr. 963/24.04.2014. Ca și în ceilalți ani, nu s-a cerut bibliografie, deci, nu s-a indicat bibliografie, tocmai pentru că nu restrângem posibilitățile unora de a consulta și alte surse, deci nu există repere bibliografice, există doar tematica obligatorie care trebuie cunoscută de către candidați și cerința din Regulament ca subiectele care vor fi formulate să nu privească chestiuni care reprezintă elemente de dezbatere în doctrină pentru a nu-i pune, în mod evident, pe candidați, în dificultate cu privire la chestiuni asupra cărora oameni cu mulți ani de profesie în spate nu au reușit, încă, să ajungă la un numitor comun. Deci, ideea este să nu existe probleme controversate în doctrină sau în practică și care să se regăsească în subiectele candidaților.
În mare, cam acestea ar fi chestiunile de natură organizatorică. Pot să vă mai vorbesc două ore despre examenul acesta și despre ce se mai întâmplă prin examen și despre cum trebuie să se manifeste candidatul de când intră în clădire, până când iese, dar cred că astea sunt chestiuni care exced discuției de astăzi. Important este, cred că, ce v-am prezentat până în acest moment, și anume, care sunt elementele de noutate care nu sunt, ați văzut, atât de multe și poate pe partea de tematică propriu-zisă, o să-l rog pe colegul meu, pe domnul BRICIU, directorul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, dacă aveți întrebări, să vă răspundă, după ce vă prezintă considerațiunile pe care le-am avut în vedere atunci când am stabilit tematica din acest an, în felul în care am stabilit-o.
Andrei SĂVESCU: Oricum, o să revenim pentru că avem patru întrebări pe SMS până acum.
Dan OANCEA: Bun, bun, în prima fază, că noi suntem în continuare în 2 faze.
Andrei SĂVESCU: Domnule profesor BRICIU, cum este INPPA? E o școală de profesioniști care încearcă să rivalizeze cu INM, o să reușească? Care este trendul? Încotro împingeți lucrurile, de fapt?
Traian BRICIU: Mulțumesc pentru întrebare! Nu rivalizează sub nicio formă pentru că scopurile, până la urmă, în afară de simetria rolului pe care fiecare-l joacă în cadrul profesiilor relevante, nu prea există foarte foarte multe apropieri ca structură și rolurile sunt diferite pentru că, sa nu uităm, cel puțin în ce privește pregătirea inițială, o rivalitate este exclusă, ca să zic așa, pentru că INM are cursanți la dispoziție, zi de zi, și care fac numai cursuri timp de 2 ani, adică numai pregătire în cadrul Institutului, în timp ce Institutul nostru trebuie să țină cont de o realitate clară, și anume, cursanții sunt, în același timp, și avocați stagiari și au îndatoriri față de formele de exercitare a profesiei unde lucrează, îndatoriri care, uneori, sunt foarte foarte mari, astfel încât o prezență de genul celei impuse de INM ar fi o aproape imposibil de realizat. Prin urmare, nici scopurile de pregătire pe care și le propune INPPA nu pot fi egale cu ale INM, e clar, n-ai cum pe o programă ce presupune câteva întâlniri, mai de curând, demonstrative pentru cursanți, să faci o activitate ce presupune trecerea exhaustivă printr-o materie. Prin urmare, Institutul, partea de pregătire inițială, își propune, mai de curând, să indice niște modele de rezolvare a cazurilor practice, să aducă la cunoștință noutăți de jurisprudență sau tendințe, aspecte, să zicem, care nu erau cunoscute, neapărat, din facultate, un alt mod de a pune lucrurile, și anume un mod mai practic, dar, repet, nu este vorba de o încercare de tratare exhaustivă a materiilor pentru că este imposibil acest lucru.
Andrei SĂVESCU: Deci, e orientat mai degrabă spre un fel de training, adică e o școală în care se încearcă inocularea unor deprinderi de lucru.
Traian BRICIU: Cam asta ar fi și cam asta se face cu timpul pe care-l avem la dispoziție. S-a încercat și formula unei prezențe mai ample, dar, repet, realitatea incontestabilă, și anume că stagiarii lucrează în același timp în care fac și cursurile, crează o imposibilitatea de a le solicita o prezență zilnică la Institut, prin urmare, și o imposibilitate de a realiza niște deziderate de pregătire inițială complete, este o realitate clară acest lucru. Repet, chiar și așa, lucrurile sunt destul de complicate pentru că foarte multe societăți creează dificultăți reale în a le permite stagiarilor să participe la cursuri, sigur, din considerente ce țin de programul formelor de exercitare a profesiei respective.
Andrei SĂVESCU: Mulțumesc! Aș vrea s-o întreb pe doamna avocat Mihaela CATEA cum se văd tinerii avocați, stagiarii, din postura de formator la INPPA, și, o chestiune interesantă, sigur că nu este valabilă, probabil, doar pentru INPPA, ci și pentru sistemul universitar, cum este să fii avocat și să înveți alți avocați cum se face avocatură? E ceva special, adică chiar trebuie să-ți dorești să faci asta pentru că, altminteri, ar putea exista o reținere firească: „sunt avocat, învăț pe altcineva?”.
Mihaela CATEA: Da, este o calitate care obligă, în primul rând. În egală măsură, ar trebui să vă spun că din punct de vedere al formatorului, nu pot să trec peste un aspect deosebit de important, și anume, acela că această instituție a fost creată în anul 2012, prin modificarea planului de învățământ al Institutului. N-a fost numai instituția formatorului singura noutate adusă la acel moment, în egală măsură pregătirea profesională inițială a fost extinsă la anul întâi de stagiu și este un lucru deosebit de important și, în același timp cu instituția formatorului, a fost creat și caietul de lucrări profesionale, care este strict legat atât de activitatea de pregătire inițială a cursantului, cât și a noastră, a formatorilor, dar în același timp angajează și avocatul îndrumător din cadrul formei de exercitare a profesiei în care își desfășoară avocatul stagiar activitatea. La acel moment, a fost schimbată și metoda de pregătire profesională pentru că s-a renunțat la cursuri și ateliere și au fost create activitățile tutoriale care au caracter practic – aplicativ, esențialmente. Pe cale de consecință, ce aș vrea să vă mai spun ar fi că din punctul nostru de vedere, poate există o mică diferență între a fi formator la anul I de pregătire la avocații care abia intră, să spun, „pe băncile INPPA” și la anul II de pregătire inițială când, deja, fie și, să zicem, în măsura puținelor ore de pregătire, asa cum spunea și profesorul BRICIU, pe care le avem în cadrul INPPA, totuși au dobândit o oarecare experiență, atât a cursurilor INPPA, cât și, de ce să nu recunoaștem, a activității profesionale pe care avocații stagiari o desfășoară în fiece zi. Spuneam că este o activitate care obligă pentru că, ați sesizat, și nu numai dumneavoastră, și noi o sesizăm de fiecare dată, că este greu să fii avocat și să încerci, și să și realizezi, ca din experiența ta să oferi cât mai mult tinerilor colegi. Desigur, poate mai ușor pentru avocații care sunt și cadre didactice, însă, noi cei care nu avem și calitatea de cadru didactic, încercăm să dăruim cât mai mult din experiența noastră și să dăruim cât mai mult și din legile nescrise ale avocaturii, pe care stagiarii nu au de unde le învăța, de la noi și, evident, de la avocații îndrumători.
Andrei SĂVESCU: Se întâmplă să fie stagiari, cursanți INPPA, care nu au avocat îndrumător?
Mihaela CATEA: Nu, nu pot fi înscriși, se supendă stagiul.
Andrei SĂVESCU: Asta e foarte interesant!
Andrei SĂVESCU: Deci, toți au.
Mihaela CATEA: Da, la acest moment, avocații sunt înscriși prin efectul legii, în cadrul Institutului, odată ce sunt înscriși în Tabloul Avocaților, iar pentru a fi înscriși în Tabloul Avocaților trebuie să aibă un contract de colaborare sau un contract de salarizare, în interiorul profesiei, cu un avocat îndrumător dintr-o formă de exercitare.
Andrei SĂVESCU: Acum m-ați făcut curios, eu nu sunt familiarizat cu INPPA, dar aș fi curios pe ce materii, adică pe ce se bazează?
Mihaela CATEA: Bun, o să vă fac o foarte scurtă prezentare pentru că am și calitatea de Șef de Departament de pregătire inițială.
Andrei SĂVESCU: Mi-ar fi plăcut să fac asta când eram tânăr avocat, mi-ar fi plăcut să fac chestiuni aplicative
Mihaela CATEA: Bun, o să vă spun că, în ceea ce privește anul I de pregătire inițială, acesta se desfășoară în cadrul a patru module care au drept obiectiv familiarizarea avocaților stagiari cu aspecte privind etica și organizarea profesiei de avocat, este Modulul A. Aspecte privind cunoașterea organizării Instanțelor, Parchetelor, Birourilor Notariale, precum și Executorilor Judecătorești este modului B, Dobândirea unor tehnici de argumentare judiciară, pregătirea și elaborarea consultanței juridice scrisă este Modulul C.
Mihaela CATEA: Foarte interesant, de altminteri, ca și ultimul modul al anului I, Metodologia actului juridic și judiciar, în cadrul căruia avocații stagiari dobândesc cunoștințe cu privire la operațiuni specifice redactării actelor. Acestea sunt modulele specifice și care se desfășoară în cadrul anului I de pregătire.
În cadrul anului II de pregătire inițială, avem de-a face, deja, cu o specializare, sunt 3 module și modulul recapitulativ. Primul modul este cel de Drept Civil, Drept Procesual Civil, cu 30 de ore, cel de-al doilea: Drept Penal și Drept Procesual Penal, tot cu 30 de ore, modulul de Drept European cu 3 discipline componente, și anume: Dreptul Uniunii Europene, Dreptul European al Drepturilor Omului și Dreptul European al Muncii. Toate aceste module au 30 de ore de pregătire. Modulul recapitulativ vine după finalul modulului de Drept European și reprezintă o ultimă întâlnire a cursanților cu formatorii.
Andrei SĂVESCU: Se apropie examenul de definitivat!
Mihaela CATEA: Se apropie examenul de absolvire de acum, nu mai avem examen de definitivat, examenul de absolvire a Institutului. Este ultima întâlnire a cursanților cu formatorii, în cadrul căreia sunt dezbătute diferite cazuri practice, cursanții pot veni cu întrebări, cu nelămuriri pe care le au din perioada cursurilor, la disciplina respectivă. Odată cu finalul modulului recapitulativ, vă spuneam de caietul de lucrări profesionale, urmează acest caiet de lucrări profesionale să fie completat cu lucrările profesionale ce sunt indicate de noi, formatorii, la fiecare disciplină, care trebuiesc rezolvate de cursanți, Caietul va fi semnat de avocatul îndrumător și va fi depus într-o perioadă ce este stabilită în fiecare an de către Consiliul de conducere al Institutului, va fi depus la Secretariatul INPPA și va constitui baza de dezbatere a probei orale, prima etapă a examenului de absolvire. După care, urmează examenul de absolvire, care are loc în luna noiembrie a fiecărui an, care este constituit din două etape: proba orală, cea colocvială și proba scrisă, testul grilă. Proba orală, respectiv cea colocvială, va fi susținută la toate disciplinele care au fost parcurse de-a lungul anului II de pregătire și a organizării și exercitării activității care a constituit modulul A în anul I, iar proba scrisă se va desfășura numai la cele cinci discipline, respectiv Organizarea și exercitarea profesiei, Drept Civil, Drept Procesual Civil, Drept Penal, Drept Procesual Penal, 10 întrebări de fiecare disciplină și rezultatele examenului de absolvire și-am încheiat activitatea unui cursant INPPA.
Andrei SĂVESCU: Și nu mai avem examenul de definitivat, înțeleg. Excelent!
Traian BRICIU: Examenul de absolvire conferă titlul de avocat definitiv cu mențiunea că cele 50 de întrebări, de fapt nu sunt chiar niște întrebări tip grilă, ci de fapt sunt niște veritabile spețe care au 3 variante de răspuns, deci, de aia nu sunt 100 și sunt numai 50. Dar dimensiunea enunțului care uneori poate avea un sfert de pagină, ar fi complicat să fie 100 pentru că ar dura foarte mult lecturarea acestora, de aceea sunt 50. Deci, nu sunt niște întrebări teoretice ca la intrarea în profesie, ci, de fapt, sunt veritabile spețe, dar unde răspunsul constituie una dintre variantele indicate acolo.
Andrei SĂVESCU: Din câte înțeleg eu, mai greu este cu intratul în avocatură, unde examenul se aseamănă cu INM, apoi sunt chestiuni aplicative și, probabil, statistica este favorabilă.
Traian BRICIU: Statistica trebuie, și e normal să fie, în favoarea unui procent foarte mare de absolvire la examenul de terminare a Institutului și e logic să fie așa. De ce? Pentru că, cel puțin de câțiva ani încoace, nu zic illo tempore ce s-a petrecut în avocatură, n-are rost să evocăm acum, dar cel puțin de câțiva ani încoace, examenul de intrare în profesie tinde să fie riguros, sigur, cu bune, cu rele, cu mici incoerențe, în orice caz, crescând, teoretic, de la an la an, prin rigoarea selecției. Prin urmare, dacă selecția la intrarea în profesie este de maniera aceasta, este logic că o persoană care a luat un examen de intrare în profesie care nu este, și nu a fost de câțiva ani, simplu, este puțin probabil să piardă din cunoștințe atât de mult în 2 ani încât să nu poată să-și păstreze măcar același nivel de competență, tradus, sigur, în practică, la sfârșit. Pot fi accidente, de ce? Pentru că pe parcursul stagiului, unii se deprofesionalizează, într-adevăr, pentru că nu lucrează, n-au îndrumători poate corespunzători, au nefericiri în activitatea lor sau în viața personală, ceea ce face să le degradeze până la urmă, comportamentul, în fața unui examen, dar cazurile acestea se manifestă într-o marjă de până în 15%, astfel încât o absolvire în proporție de 85% nu reprezintă un lucru ciudat sau bizar. Din contră, reprezintă, mai de curând, o normalitate, chiar și 90% absolvire la Institut după cei 2 ani, ar fi un gest de normalitate, având în vedere că vorbim de persoane care au intrat în avocatură printr-un examen destul de dificil, e puțin probabil să nu facă față, ulterior, unui examen de o seriozitate similară dar, sigur, transpus pe principii, mai de curând, de practică decât de teorie. Deci, asta ca să răspund acuzelor, nu foarte multe, este adevărat, cum că s-ar trece foarte repede examenul de absolvire, normal, pentru că ai de-a face cu persoane care, în principiu, și-au dovedit competențele, și uitați-vă și la INM: câți de la INM pică examenul de absolvire al INM? Teoretic, niciunul, unul, maxim, la 2-3 ani pică unul, o întâmplare nefericită, de ce? Pentru că e normal, selecția fiind foarte riguroasă la început, e puțin probabil să piardă din competențe în cursul celor 2 ani. Din contră, ar trebui să crească.
Andrei SĂVESCU: Haideți să vedem cum se vede INPPA tot din interior, dar din altă perspectivă, din perspectiva celui care învață!
Oana COANDĂ: INPPA este o experiență foarte utilă pentru un stagiar, mai ales pentru că nu ai posibilitatea de-a lungul stagiului să parcurgi toate materiile. De exemplu, eu lucrez în practica de proprietatea intelectuală, prin urmare, am de-a face cu procedura civilă sau procedura penală foarte puțin sau deloc. Mai ales, având în vedere noile prevederi legale, INPPA-ul, cel puțin mie, mi-a oferit anumite linii directoare în interpretarea noilor dispoziții. Din punct de vedere al timpului alocat INPPA-ului, într-adevăr, cursurile au durată în jur de 3-4 ore, o dată sau de două ori pe saptămână, la care noi, stagiarii, încercăm să ajungem de fiecare dată, reușim sau nu în funcție de forma de exercitare a profesiei sau de îndrumător.
Andrei SĂVESCU: Trebuie să vă spun că avem foarte multe întrebări, încercam să mi le notez pe calculator, dar îmi vin pe sms-uri, o să citesc direct din telefon la un moment dat. Sala are întrebări?
Mă numesc VĂRZARU Traian, am mai mult o constatare decât o întrebare. Am văzut și anul trecut că grilele sunt destul de interpretabile. De ce sunt interpretabile? De fapt, asta e întrebarea!
Andrei SĂVESCU: V-a spus domnul profesor că în regulament se precizează că se evită chestiunile controversate în doctrină și în practică. Câți juriști, atâtea păreri! Poate sunt neclare pentru o parte din candidați, poate pentru majoritatea sunt clare.
Traian BRICIU: Eu nu vreau să vă contrazic, dar dacă vorbim de grila de anul trecut, mie mi s-au părut jenant de clară, adică mai clară decât atât aproape că nu se putea. Sigur că fiecare are dreptul la opinie, dar aici intrăm într-un contencios care nu-și are rostul. Sigur, noi afirmăm că cel puțin cele de anul trecut au fost foarte, foarte, foarte clare, aproape că era și greu să la greșești, partea a doua a fost mai complicată, dar grilele au fost foarte clare, deci, aici e greu de spus.
Traian Vărzaru: Sau în sesiunea iunie 2014, la examenul de licență, destul de interpretabile..
Traian BRICIU: Bun, aici nu am cum să intru, dar dacă sunt astfel de lucruri, atunci se face contestație la barem. Sigur, comisia, teoretic, mai mulți de data aceasta, ar putea să observe dacă subiectul respectiv este clar sau nu. Repet, când faceți contestația, trebuie și menționat, că mulți spun „nu sunt clare”, dar trebuie menționat care anume este elementul de neclaritate ce a determinat imposibilitatea rezolvării lui sau dacă de exemplu, dacă constatați că un subiect comportă răspunsuri care sunt controversate în doctrină, indicați în cadrul contestației de ce anume acea întrebare nu are o singură rezolvare în doctrină, pentru că mai există și o opinie X, indicând-o, ca să ajutați comisia de soluționare a contestațiilor, în acest fel. Ce să vă spun? Afirmația în sine, generală, nu conduce la niciun lucru bun, dar o realitate e că de-a lungul timpului, în examenele noastre și cred că și anul trecut, au fost admise contestații la barem acolo unde comisia de soluționare a contestațiilor a constatat că într-adevăr, fie răspunsul nu este suficient de clar sau ipoteza nu este suficient de clară sau că există opinii controversate, deci există o reticență de principiu a comisiilor sau a organelor profesiei în a nu admite contestații. Dovadă că, în foarte mulți ani, acolo unde a fost de admis, s-a admis. Sigur, există opinii diferite, aici este cert, dar anul trecut mi s-au părut destul de clare, n-au fost acuze semnificative pe tema aceasta, mă refer la partea de grilă pentru că asta ne va coordona în continuare.
Andrei SĂVESCU: Mulțumesc!
Dan OANCEA: Aici mi-aș dori să intervin, dacă îmi permiteți. În acestea constă și diferența între cele două forme de contestații pentru că la contestația la barem, va fi, probabil în acest an un formular standard care va obliga la motivarea contestației, deci nu este suficient să spui „este neclar” sau „este controversată”. Cine susține așa ceva va trebui chiar în corpul contestației sale să indice argumente în acest sens care, dacă sunt pertinente și reale, vor fi luate în considerare corespunzător de comisia de contestații. Altfel, însă, la contestația la punctaj, n-ai ce să invoci ca argumente, menționezi doar că la o întrebare ai scris răspunsul corect și ți s-a socotit că nu ai răspuns. Deci, aici nu trebuie să motivezi, ci pur și simplu să contești punctajul, considerând că acel scanner n-a numărat corect bulinuțele pe care le-ai înnegrit.
Andrei SĂVESCU: Cred că e foarte mulțumit candidatul nostru de răspunsul in extenso. Unele sunt mai tehnice: „La disciplina Drept civil. Drepturi reale principale intră în tematică și limitele exercitării dreptului de proprietate?” Probabil ar fi trebuit să știe, cineva are o neclaritate cu tematica. Întreabă cineva dacă, la penal și procedură penală, sunt suficiente prevederile codului, în sensul că anul trecut s-a prevăzut expres că e suficient codul de procedură civilă, dacă e suficient codul penal și codul de procedură penală? Sau pot fi întrebări și din cursuri sau te poți baza, la învățat, doar pe coduri?
Traian BRICIU: Să luăm așa, calupuri de câte 2. Deci la penal, procedură penală avem în tematică o precizare extrem de clară, în sensul că: „În vederea pregătirii la examen, pentru materiile drept penal, drept procesual penal pot fi consultate cursuri universitare, manuale, tratate, monografii și orice altă documentație în care se tratează tematica menționată la fiecare materie.” Prin urmare, răspunsul este că simplul text al codului…
Andrei SĂVESCU: ..nu este suficient.
Traian BRICIU: Nu este suficient, evident! Adică, dacă știi codul, teoretic ar trebui să știi orice și din litera codului ar trebui să știi tot. Dar, evident, anumite răspunsuri se bazează pe susținerile din doctrină, sub rezerva, sigur, de a nu fi dintre cele controversate. În ce privește cealaltă întrebare cu drepturile reale, consult acum, pentru că acum mi-ai pus întrebarea, acum răspund, zice la punctul 2: „Dreptul de proprietate privată. Definiție, conținut și caractere juridice”, prin urmare, e evident că și limitele intră aici.
Andrei SĂVESCU: Mai sunt întrebări cu totul răuvoitoare pe care o să le sar. Zice „La data de 15 septembrie începe anul școlar, pierdem prima zi de școală a copilului sau putem începe examenul la o oră mai târzie, și nu la ora 9 dimineața?” Nu răspundem la asta, oamenii au și alt program. Întrebare: „Taxa de participare se va modifica?”
Traian BRICIU: Păi, s-a și publicat, e oficial.
Andrei SĂVESCU: Deci nu se va modifica!
Traian BRICIU: S-a redus, într-adevăr! Anul trecut a fost 1000 și acum e 800, scrie în Hotărâre.
Andrei SĂVESCU: Bun.
Dan OANCEA: Menținându-se interdicția de a se percepe orice alte sume peste aceasta.
Traian BRICIU: Mulțumesc pentru întrebare! Deci, atenție: „Se menține interdicția, și asta spun cu toată seriozitatea pentru că examenul nu se dă doar în București, mai sunt și alte centre, deci cu orice vă treziți: că vi se pun taxe de secretariat, de management al dosarului , alte „clauze d-astea abuzive”, ca să zic așa, nu le acceptați pentru ca sunt, realmente, interzise prin Hotărâre chiar a Consiliului UNBR, deci nu e vorba aici de un barou sau altul, este vorba de o decizie a reprezentanților tuturor barourilor care au stabilit că taxa este de 800 de lei, față de cea de 1000 de anul trecut pentru că și volumul examenului, practic, s-a restrâns puțin, dar este interzisă, citez „perceperea de către INPPA sau Barouri, orice titlu, de sume suplimentare pentru operațiuni care au legătură cu înscrierea candidaților la examen sau cu susținerea acestuia”. Deci, nu picați în capcana unor astfel de solicitări! Repet, nu cred că vor fi astfel de lucruri!
Andrei SĂVESCU: Avem o întrebare referitoare la art. 14, alin. (3).. „Subiectele să nu conțină probleme controversate, ce s-au discutat, în doctrină sau practică, întreabă cum se asigură asta? Cine face subiectele de examen? Avocați, judecători, profesori?
Dan OANCEA: Dacă vă uitați în Hotărârea nr. 962/24.05.2014, acolo este indicat un calendar. În momentul de față, astăzi, 14 iulie 2014, nu a început procedura de stabilire a comisiei de examen a niciuneia dintre ele. Deci, nici de subiecte, nici de organizare, așa că nu avem ce să vă spunem la această întrebare.
Traian BRICIU: Ca principiu, însă, avem o prevedere în Hotărâre, foarte clară: comisia e compusă, cu precădere, din avocați, cadre didactice universitare, cu vechime de minim 10 ani în profesia de avocat. Sigur, nominalizarea lor, evident că nu este făcută.
Andrei SĂVESCU: O altă întrebare: dacă aveți în vedere rezolvarea contestațiilor în prezența candidaților?
Traian BRICIU: Nu.
Andrei SĂVESCU: Bine.
Dan OANCEA: Păi nu prea avem ce contestație să rezolvam pentru că chestiunea invocării unor aspecte neclare în formularea unui subiect necesită un efort din partea candidatului, în sensul argumentării cererii sale, dar și un efort din partea comisiei de a analiza, din punctul de vedere al profesionistului, aceste susțineri care, deseori, sunt susțineri neîntemeiate sau insuficient argumentate și nu-și dorește nimeni ca din această analiză a caracterului clar sau neclar al unei întrebări să se nască o dezbatere care nu duce nicăieri. Important este să semnaleze și dacă există cel mai mic dubiu în ce privește caracterul acurat al unei întrebări sau al unei variante de răspuns indicate, fii sigur ca aici răspunsul nu este, vedeți, soluționarea contestațiilor la barem profită tuturor, nu numai celui care a pus întrebarea sau a ridicat problema, așa că vă dați seama că și pentru acest motiv, seriozitatea demersului de soluționare a unor contestații la barem este maxim, deci, nu este nevoie ca cineva să aibă dubii în ceea ce privește dorința vreunei comisii de a accepta sau nu accepta obiecțiunea, dar dacă ea este întemeiată, este interesul tuturor să nu există oameni nedreptățiți din această cauză. Nu este vorba numai de cel în cauză, eu am scris mai mult decât altul, el a înnegrit la fel ca și ceilalți 100, probabil aceeași variantă de răspuns, chestiunea se pune dacă varianta aceea de răspuns este corectă sau este singura corectă, poate ar mai intra și alta în discuție. Au mai fost soluții de acest gen, date în anii precedenți. Cine urmărește, noi avem o arhivă a Hotărârilor Comisiei Naționale de Examene, dacă intrați pe site-ul www.unbr.ro, veți vedea că din 2010, 2011, 2012 sunt listate, arhivate toate documentele de examen, inclusiv soluționarea unor contestații la barem și veți vedea că destul de frecvent, s-au admis contestații la barem și fie nu s-a dat niciun punct la nimeni, fie s-a acordat un punct la toată lumea.
Andrei SĂVESCU: Mai avem o ultimă întrebare pe sms, după care revenim la sală pentru final, e o întrebare ușor filozofică, zice „De ce candidații nu au voie cu legislație și nu au voie să coopereze? În activitatea practică, avocatul poate folosi orice formă de documentare și consultare”.
Traian BRICIU: O parte din întrebare e serioasă, sigur, în partea cu legislația. Aia cu cooperatul se înțelege de ce n-ar avea voie. Partea cu legislația nu este pentru că, repet, cel puțin în ce privește examenul despre care vorbim acum, pentru avocații stagiari, el are un pronunțat caracter teoretic, ori în realitate, cum știți, și în facultate examenele se dau fără legislație. Evident că noi verificăm, și asta ar trebui să recunoaștem, caracterul oarecum limitat al acestei forme de examinare. Repet, luarea unui examen, chiar și cu notă maximă, nu conferă siguranța că acea persoană va ajunge un avocat bun, ea conferă, cel mult, niște indicii că cel putin în ce privește cunoașterea unor elemente de bază, există șansa ca împreună cu alte condiții pe care nu le verificăm la examen, să ajungă avocat. Deci, ăsta este sensul examenului, dar din păcate, nu s-a creat încă o formă de examinare care să fie și completă, și relevantă, și obiectivă, și necontestabilă, astfel încât să o folosești ca formă de primire în profesie. Am ajuns la această formă care este limitată, din punct de vedere al mesajului pe care îl transmite grila, limitată sub aspectul capacităților celui care e primit, dar obiectivă, este drept, și foarte puțin contestabilă, după cum s-a văzut, de-a lungul timpului. Dar, repet, până la urmă, este o verificare a cunoștințelor, evident că în practică vei folosi legislația, fără îndoială. Și acum, o ultimă precizare: noi știm foarte bine că această idee „în practică mă folosesc de legislație” este ușor ipocrită, în realitate. În practică, te folosești de legislație, de cele mai multe ori, știind acea legislație și numai verifici în realitate. Știm foarte bine că un avocat la bară, în momentul în care se invocă un articol, are cam 20 de secunde pentru a-l găsi în cod. El știe unde este, dacă nu știe, n-o să-l găsească în alea 20 de secunde dacă începe să caute pe la indexul alfabetic, deci, în realitate, trebuie la un moment dat, să știi totul fără legislație, ca ulterior să-l găsești foarte ușor în legislație, ăsta este un mesaj. Sigur că, de exemplu, la examenul de absolvire a Institutului, unde nivelul de examinare este ușor diferit, nu ți se mai cer informații teoretice, ci ți se cere modalitatea de punere a lor și acolo accentul nu pică atât pe cunoașterea textului în sine și cunoașterea regulei de drept, ci aplicarea ei, într-adevăr, se acceptă folosirea legislației, dar este un alt tip de examen. Dar, acesta este un examen care se apropie foarte mult de examenul scolastic pe care-l dați în facultate și atunci, regulile, practic, sunt păstrate. Pe de altă parte, folosirea legislației, credeți-mă, nu este întotdeauna un mare avantaj, ea s-ar putea să fie o „sabie cu două tăișuri” și tăișul ăla dinspre tine să fie cel mai aplicabil pentru că dacă va fi un examen cu legislația pe masă, nimic din legislația aia nu vei putea folosi. Adică, numai doctrină pură ți se va da și cel mult, vei putea să te orientezi așa, adică e clar că la răspunderea delictuală, dacă-ți va pica, nu va pica un articol în întrebare, un articol din cele puține care sunt la răspunderea delictuală, ci în realitate e o problemă legată de o jurisprudență din materia răspunderii delictuale. În general, să știți că ideea „dacă am legislația înseamnă că mă descurc la examen” este uneori dătătoare de mari probleme pentru că cei mai mulți nu mai citesc, spun „lasă că citesc atunci, în examen”. În examen nu vei găsi ce ai nevoie, de cele mai multe ori, decât dacă știi dinainte. Pe de altă parte, examenul devine mult mai complicat pentru că celui care face subiectele, evident că nu-i convine să știe că deschizând cartea, răspunzi direct. Și atunci,, îți face un subiect pe măsură care, de obicei, duce la inutilitatea faptului că ai codul în față pentru că-ți va da aspecte de jurisprudență.
Dan OANCEA: Și cine verifică pe anii anteriori, subiectele, veți vedea că niciodată nu s-a cerut vreun număr de articol ca să necesite vreo memorie prodigioasă, să îți pretindă cineva să ții minte, pe de rost, numere de articole. Nu s-a cerut așa ceva și voința legiuitorului, substanța acelei reglementări care, sigur că dacă ar fi prezentă la tine în față, înseamnă că, de fapt, subiectul ar fi mult mai complicat și într-adevăr nu ți-ar folosi codul respectiv în față, așa cum zicea foarte bine colegul meu.
Andrei SĂVESCU: Avem încă o ultimă întrebare, a mai fost încă una, dar pe care am tăiat-o, am zis să dea telefon la INPPA, cu dosare, câte copii, cu d-astea, bun. Dar o întrebare este „De ce la admiterea la INPPA nu este și probă de raționament și interviu?”.
Traian BRICIU: Este foarte bună propunerea de lege ferenda aceasta. Da, într-adevăr, când a început domnul profesor OANCEA să spună de dezideratul de apropiere de examenul de admitere în magistratură, voiam să spun, dar n-am mai spus atunci, că există totuși, diferențe. Sigur, există o apropiere, în sensul că și la Institutul Național al Magistraturii, să zicem partea preponderentă a examenului, cu ponderea cea mai mare, este o grilă cu 100 de întrebări, dar numai la patru materii, nu cinci, cum e la noi și variantele sunt una sau două din trei, la fel ca și la noi, dar sunt și diferențe pentru că noi nu mai cunoaștem testul de raționament logic și interviul. Sunt preocupări ale profesiei, nu neapărat cu preluarea celor două, dar cu încă gândirea unei forme care să genereze și o cunoaștere mai îndeaproape a capacităților candidatului, alta decât testul grilă, dar la ora actuală, ce avem este această formă. Știți ce se întâmplă? E o diferență, și raționamentul și interviul, sunt extrem de valoroase în cazul unui concurs. La noi ce ar însemna? Nu e niciun concurs la noi, e un examen, nu e concurs, nu e număr de locuri, ar fi complicat, și asta a fost discuția, și vă spun deschis, ce ar însemna ca persoana să ia 70 de puncte, cum i se cere, și să vină la un interviu, iar o comisie de unu, doi, trei, patru, cinci avocați să spună „e adevărat că a luat 70, dar n-are logică, n-are stofă, și îl picăm”. Alta este când vorbim de 400 de oameni la INM care au luat testul de grilă, iar pe baza raționamentului de logică și interviului, nu se mai cerne între ei și se ajunge la primii 200 din 400, deci e o concurență, alta este când ei nu au nicio concurență, de fapt, ei au luat 70 de puncte, deci sunt considerați din punctul lor de vedere ca întrunind condițiile de cunoaștere a materiei, dar eu îi spun „e adevărat, dar n-ai motivație pentru a fi avocat”. Eu cred că s-ar putea lucrul acesta pentru că este evident că unii care au luat 70 nu au nicio perspectivă de a ajunge vreodată avocați, este evident, dar este evident pentru mine, n-o să-l pot convinge și pe el de acest lucru, cel puțin pe moment, se va convinge el pe parcurs, dar atunci, va fi greu să îi explic și el să și creadă și să înțeleagă acest lucru. De cele mai multe ori, se va lăsa în zona contestațiilor nedreptății care s-ar crea pentru că pe o probă obiectivă cum e grila, unde am luat, ar fi ulterior respins pe o probă pe care el, cu siguranță, el o va considera subiectivă. Iată de ce unele lucruri care sunt extrem de utile în cazul INM-ului, unde vorbim de o separare pe locuri, în cazul nostru ar putea să devină o probă, mai de curând, inutilă pentru că cel mai probabil, pe toți care au luat grila ar putea fi la un interviu, n-o să-i pice nimeni, normal, dacă au luat grila n-o să putem noi să le spunem că „nu au față de avocați”.
Andrei SĂVESCU: Da, o nouă ultimă întrebare, cumva personalul administrativ trebuie să răspundă, „care sunt centrele medicale agreate pentru analiză? Pe site nu sunt afișate.” Cred că ar trebui să sune la INPPA, să afle.
Traian BRICIU: Nu există așa ceva.
Dan OANCEA: Nu, de la orice medic specialist sau de la orice medic generalist pentru cele două coordonate care se cer: starea generală de sănătate a candidatului, spune Regulamentul, art. 8, lit. I) sau 18), inclusiv situația psihiatrică, ceea ce înseamnă și un atestat de la un medic specialist psihiatru, deci nu psiholog, că mulți fac confuzia între psihiatru și psiholog, sunt două specialități total diferite. Deci, e vorba de psihiatrie, un examen psihiatric care să ateste faptul că omul este apt, sub acest aspect, pentru profesia de avocat și starea generală de sănătate care să-i permită să desfășoare activitate intelectuală și profesională activă pentru că altfel, avem probleme.
Andrei SĂVESCU: Da. Bine, am depășit oricum timpul. Vă mulțumesc foarte mult pentru prezența în cadrul dezbaterii noastre! Vă mulțumesc și dumneavoastră, stimați participanți și mulțumesc în mod special colegilor care ne-au urmărit online, fără de care juridice.ro n-ar fi ce este! O seară bună vă doresc! [/restrict]