Invitați [ordine alfabetică]

Extras VIDEO: 22′. VIDEO integral, pentru membri: 70′

VIDEO integral, pentru membri: 70′

Bogdan DUMITRACHE: Bună seara, o emisiune despre proprietate și despre intelectuali, de fapt o emisiune despre proprietate intelectuală, îi venise rândul pentru că dezbaterile s-au ocupat de teme și de arii variate, de diferite ramuri de drept, asta și-au propus să facă și deocamdată au reușit. Proprietatea intelectuală nu a venit până acum la dezbateri. 0744331101, e o chestiune importantă pentru că este numărul de telefon la care cei care ne urmăresc în acest moment pot să pună întrebări. Sigur, rugămintea este să pună întrebări înainte de a începe emisiunea pentru că va fi foarte greu să răspundem. Invitați: doamna judecător Alina Gabriela ȚAMBULEA, judecător la Tribunalul București, ne-a ajutat și pe rezoluțiune, ne-a ajutat și pe evacuare, țin minte, ne-a ajutat și pe proprietate intelectuală, a profitat de faptul că săptămâna aceasta are doar două ședințe de judecată, este un program lejer, prin urmare pentru o seară de luni nu putea fi nimic mai nimerit decât o participare la o asemenea emisiune. Mai departe, o premieră la dezbateri, doamna Crina-Nicoleta FRISCH, consilier în proprietate intelectuală, managing partner Frisch & Partners S.R.L., doamna consilier, vă mulțumim pentru prezență.

Crina-Nicoleta FRISCH: Bună seara, onoarea este de partea mea, însă aș dori să subliniez că alături de calitatea de consilier care este mai veche, totuși dețin și calitatea de avocat.

Bogdan DUMITRACHE: Asta e, nimeni nu este perfect. Prin asta că nimeni nu este perfect că este avocat nu fac decât introducerea spre extrema dreaptă a prezidiului, acum depinde cine cum se uită la televizor era să zic, și o să încep cu domnul Răzvan DINCĂ, avocat conferențiar doctor la Facultatea de Drept a Universității din București. Nu a fost chemat în calitatea sa de specialist expert pe materia dreptului civil și a contractelor speciale în privința căreia a publicat deja o lucrare destul de interesantă, chiar a publicat o lucrare care chiar are în vedere noul Cod civil și nu e o simplă reeditare a unei lucrări care este dedicată Codului, contractelor speciale în codurile vechi, l-am invitat în calitatea de expert în materia proprietății intelectuale și teoretician și practician în materia proprietății intelectuale, domnule profesor.

Răzvan DINCĂ: Vă mulțumesc pentru invitație și pentru prezentarea acestui cumul de imperfecțiuni.

Bogdan DUMITRACHE: Și încă nu e totul pentru că fiind cel care a propus tema o să vă pregătiți să ne și explicați de ce ați ales acest subiect. JURIDICE.ro a ales ramura de drept, dar titlul nu este răspunderea noastră. Și la final, admițând că ar avea nevoie de o prezentare pentru cei care sunt domiciliați în domeniul proprietății intelectuale, deci admițând [restrict] admițând că e nevoie de o asemenea prezentare o să-l introduc pe domnul avocat Gabriel TURCU, managing partner la Turcu & Turcu, cu ștate vechi de serviciu în practica și teoria proprietății intelectuale, deci un argument în plus să ne simțim în siguranță azi, domnule avocat.

Gabriel TURCU: Mulțumesc pentru prezentare, mulțumesc pentru emisiuni, pentru ciclul de emisiuni și pentru această dezbatere, îi mulțumesc lui Răzvan pentru propunerea temei pentru că ne face nouă tuturor participarea mai ușoară rezervându-i contribuțiile esențiale pe subiect. Despre ștatele vechi de plată vorbim mai puțin astăzi.

Bogdan DUMITRACHE: Dar n-am spus că-s de plată. Bun, deci domnule DINCĂ, până la sfârșit știați că ne interesează proprietatea intelectuală. De ce ați ales un subiect care cel puțin teoretic e un subiect mixt. E vorba de implicațiile noului Cod de procedură civilă asupra litigiilor în materia de proprietate intelectuală. Acum o să vedem în timpul emisiunii dacă e vorba de a porni dinspre procedură civilă spre proprietate intelectuală sau invers. De ce exact subiectul acesta?

Răzvan DINCĂ: Având în vedere că dumneavoastră ați propus să alegem o temă de proprietate intelectuală cred că demersul s-a făcut dinspre proprietate intelectuală spre procedură civilă. De asemenea, având în vedere și apropo de vechimea statelor, experiența mea în domeniu, eu am venit dinspre proprietate intelectuală spre procedură civilă și…invers, dar cred că tema este de mare actualitate și foarte generoasă, pe de-o parte deschide spre dezbatere un întreg proces, pe de altă parte suntem într-un moment în care deja textele noului Cod de procedură civilă au fost citite de voci autorizate și s-a generat deja o jurisprudență, inclusiv pe câteva probleme controversate. E un bun prilej să facem un punctaj al acestor probleme și să încercăm să contribuim la îmbogățirea argumentelor.

Bogdan DUMITRACHE: Deci deja suntem într-o zonă de testare a noului Cod de procedură civilă față de el însuși șii într-o zonă cumva interdisciplinară, să discutăm proprietatea intelectuală în dinamica procesului civil, ceea ce nu e neapărat un lucru foarte ușor de făcut. Și când e vorba de litigii începem cu competența pentru că trebuie să știm ce, unde depunem, doamna judecător ȚAMBULEA, orice acțiune este inestimabilă în importanța ei, dar în cadrul acțiunilor inestimabile, importanța lor, unele sunt totuși evaluabile și unele neevaluabile în bani.

Alina Gabriela Țambulea: Am propus într-adevăr această temă mai ales datorită practicii neunitare generate la nivelul tribunalului legate de problema competenței. Problema a plecat de la faptul că nu mai avem fostul articol doi litera e), cred că era, din vechiul Cod de procedură civilă care stabilea în competența de primă instanță a tribunalului litigiile de proprietate intelectuală. Avem noul Cod de procedură civilă care a dorit să stabilească că tribunalul este instanță cu plenitudinea de competență, cu excepția cazurilor date în competența de primă instanță a judecătoriilor. Problema est că într-adevăr tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Bogdan DUMITRACHE: Deci articolul 95, punctul 1.

Alina Gabriela ȚAMBULEA: Însă avem la 94 litera j) faptul că sunt date în competența judecătoriei, în primul rând, orice cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 de lei inclusiv. Ceea ce a adus problema competenței în litigiile de proprietate intelectuală, mai ales în materia drepturilor de autor, unde avem pretențiile organelor de gestiune colectivă, în mare majoritate evaluate sub 200.000 de lei, ca o primă problemă, și într-o a doua situație, problema acțiunilor în contrafacere pentru care legea specială nu stabilea competența Tribunalului București, este situația mărcilor comunitare. Și bineînțeles, problema dacă acțiunea în contrafacere este evaluabilă sau nu, dar în situația în care marea majoritate a colegilor mei și chiar și eu inclusiv, am considerat-o evaluabilă în bani, însă în situația în care părțile au evaluat-o sub pragul de 200.000 de lei menționat. Pentru că nu mai avem o reglementare specială care să stabilească competența tribunalului de primă instanță. Inițial, ca să rezum un pic, tribunalul a declinat competența în aceste cazuri.

Bogdan DUMITRACHE: Deci a valorificat cumva criteriul valorii.

Alina Gabriela ȚAMBULEA: A valorificat criteriul valorii. Acum, cum să spun, având în vedere aceste texte de lege pe care le-am menționat, știm că nu, sau cum să spun, discuțiile între colegi, colegi judecător, colegi avocați, au fost că nu s-a intenționat să se renunțe prin aceste texte de lege noi la competența de primă instanță a tribunalului. Însă argumentele în drept, mie mi-a fost greu să găsesc argumente în drept pentru care să păstrez competența în aceste situații, cel puțin în cele două pe care le-am prezentat. Am discutat inclusiv cu colega mea și cu colegi de la Curtea de Apel, am înțeles că acum vor, în cazul conflictelor negative de competență, se stabilește ca practică majoritară dacă nu unitară, competența de primă instanță a tribunalului.

Bogdan DUMITRACHE: Deci cei de la judecătorie nu trebuie să-și facă griji că trebuie să constituie complete specializate în proprietate intelectuală că practic asta ar fi…

Alina Gabriela ȚAMBULEA: Da, așa se pare că este, cel puțin, practica Curții de Apel recentă. Că de curând…

Bogdan DUMITRACHE: Și e vorba de ambele tipuri de ipoteze la care ați făcut referire și cele legate de drepturi de autor și cele legate de acțiunea în contrafacere.

Alina Gabriela ȚAMBULEA: Da, este vorba de ambele tipuri de ipoteze. În esență, ce am înțeles eu, nu am văzut o hotărâre în dosarele mele, mi-au spus alte colege că au primit hotărâri de la Curtea de Apel în conflicte de competență și motivarea este fie pe plenitudinea de competență a tribunalului în primă instanță fără, mă rog, considerând acțiunile în materia proprietății intelectuale cumva ca neîncadrându-se în cele clasic împărțibile, în evaluabile și neevaluabile pe de o parte, sau pe ideea că s-au creat complete specializate la tribunal tocmai pentru competența aceasta de primă instanță a tribunalului. Acum nu știu care sunt opiniile colegilor de la masă legate de această problemă.

Bogdan DUMITRACHE: Avem o problemă pe competență legată de marca comunitară.

Crina-Nicoleta FRISCH: Și poate aici vine din nou legislația comunitară care vine oarecum în contradicție cu prevederile Codului de procedură civilă. Având în vedere experiența mea puțin mai îndelungată în acest domeniu, s-au creat aceste complete specializate în rândul instanțelor din București, Tribunalul București și Curtea de Apel, aceasta a fost o condiție preaderare, pentru că atât actualul regulament cât și fosta directivă privind marca comunitară instituie obligația și obligativitatea statelor membre să desemneze o instanță competentă pentru a judeca cauzele privind mărcile comunitare, indiferent dacă este vorba de contrafacere, anulări sau decăderi, cerința este ca fiecare stat membru să desemneze un număr cât mai limitat de instanțe, tocmai pentru a păstra această specializare, iar România în 2007 a desemnat Tribunalul București și Curtea de Apel. Este articolul 95, dacă nu mă înșel, și următoarele din Regulamentul 207/2009. În același timp Legea 84/1998 republicată, legea privind mărcile și indicațiile geografice, undeva la articolul 71 desemnează Tribunalul București ca fiind instanță privind marca comunitară. Deci pentru marca comunitară competența materială este puțin mai delicată.

Alina Gabriela ȚAMBULEA: Am exclus mărcile comunitare din această problemă. Tocmai am spus că pentru mărcile comunitare avem prevedere în legea 84 și atunci nu a existat practică neunitară pe această problemă, ci în situația mărcilor naționale, în situația acțiunii în contrafacere când este vorba, nu atunci când se invocă o marcă comunitară.

Crina-Nicoleta FRISCH: Păi și atunci, practic, nu am crea undeva o diferență de tratament, o diferență de competență materială între mărcile internaționale, cele naționale și cele comunitare.

Alina Gabriela ȚAMBULEA: Eu pot fi de acord cu toate aceste argumente și chiar sunt. Problema este că eu ca judecător trebuie să motivez în drept opțiunea pe care o am, de a păstra competența sau de a declina competența. Și față de textele actuale eu nu am găsit un argument în drept care să mă convingă pentru a păstra competența, cel puțin în cazurile pe care le-am prezentat. Bineînțeles, în măsura în care practica Curții de Apel va fi constantă în acest fel îmi voi însuși motivarea din conflictele de competență. Doar că la acest moment, eu asta spuneam, că în drept nu am un text pentru situațiile enumerate care să mă convingă. Am înțeles și înțeleg de unde a plecat necesitatea completelor specializate, de ce s-a dorit ca tribunalul să fie, mă rog, să judece în primă instanță. Însă cred că la fel cum au existat alte modificări aduse Codului de procedură, s-ar putea reglementa și această…

Bogdan DUMITRACHE: Asta e o problemă de conflict între regulament și legea specială, cred că asta nu intră…

Alina Gabriela ȚAMBULEA: Nu este, vorbim de mărci comunitare.

Bogdan DUMITRACHE: Nu, am văzut că avocații erau cumva amuzați și nu înțeleg de ce că declinul de competență este tot ce lipsește unui reclamant asistat de avocat într-un litigiu de proprietate intelectuală, nu?

Răzvan DINCĂ: Vedeți, când introduci o cerere de ordonanță președințială…cu urgență și precădere și pentru care soluționarea conflictului negativ de competență durează câteva luni. E adevărat, Codul de procedură civilă a creat aici, voluntar cred, și sunt de acord cu doamna…

Bogdan DUMITRACHE: Cu bună credință…

Răzvan DINCĂ: O confuzie în raport cu habiturile noastre. Mergeam înainte la tribunal fără nicio problemă pentru că aveam un text expres și general despre chestiunea asta. Acum au rămas textele speciale referitoare la marca comunitară care ne trimit la complete specializate, dar din păcate, față de competența generală a tribunalului în noul Cod de procedură civilă avem cele două excepții și anume cererile neevaluabile în bani și cererile evaluabile la sub 200.000 pentru care competența revine în mod expres judecătoriei. De vreme ce proprietatea intelectuală nu are un regim rezervat înseamnă că ea este supusă acestui regim general de competență, deci … cu cele două excepții menționate. După aceea, pentru că sunt aceste două excepții dintre care a doua vizează cererile evaluabile în bani, o problemă distinctă vizează evaluarea în bani, cum se face evaluarea în bani a măsurilor de interzicere a încălcării pe viitor a dreptului de proprietate intelectuală. Cum se face presupune două componente. Pe de-o parte cum se face substanțial, ce ar trebui să în vedere părțile pentru a arăta care este valoarea obiectului cererii, și a doua problemă de procedură este în ce măsură se pot solicita probe pentru a se demonstra pretențiile părților.

Bogdan DUMITRACHE: Aici o să-l rog și pe domnul avocat Gabi TURCU să ne facă o demonstrație că avem în față textul noului Cod de procedură, în speță articolul 194 litera c) care menționează în sarcina reclamantului că e dator pentru a trece de barajul regularizării să identifice în cerere obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului atunci când acesta, adică obiectul, nu reclamantul, evident, este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori.

Gabriel TURCU: Nu am căzut încă de acord dacă susțin ideea. Nu am stabilit dacă și eu susțin ideea că acțiunea în contrafacere în esența sa este sau nu evaluabilă în bani. Am rezerve în a fi evaluabilă în bani și…

Bogdan DUMITRACHE: Ca să scăpați de modul de calcul, evident.

Gabriel TURCU: Nu ca să scap de modul de calcul, dar aș prefera să rămân cu acest tip de problemă și să tranșez disputa de competență în favoarea tribunalului. Să rămân nu cu problema de a vedea pentru ce motiv legal merg la tribunal și nu la judecătorie și să rămân cu o problemă subsecventă, suntem de competența tribunalului dar rămânem cu problema evaluării. Ar fi fost o problemă mult prea ușoară. Problemele sunt mai importante pentru că nu cred că textul ne ghidează către o competență a tribunalului, din păcate. O acțiune în contrafacere este o denumire generică a unui tip de acțiune. Ca să putem stabili dacă avem sau nu avem de-a face cu o acțiune în contrafacere trebuie să dezgolim această acțiune în contrafacere de alte atribute ale dreptului și alte măsuri pe care dreptul de proprietate intelectuală le-ar putea conferi titularului și să avem cea așa numită nudă proprietate, să identificăm exact ce este acțiunea în contrafacere.

Bogdan DUMITRACHE: Bănuiesc că nu avem o definiție legală…

Gabriel TURCU: Acțiunea în contrafacere rezidă în esența ei în obligarea pârâtului la abstențiune, să păstreze caracterul exclusiv al dreptului, să se abțină de a aduce orice atingere dreptului. Or, orice altă măsură cerută care însoțește acțiunea în contrafacere este … în sensul larg al acțiunii în contrafacere (cererea de despăgubiri, retragerea de pe piață a produselor care încalcă dreptul), ele însoțesc și definesc în sens larg acțiunea în contrafacere, dar nu se identifică cu noțiunea de acțiune în contrafacere. Or, suntem legați eminamente, dacă nu avem o altă competență stabilită de un alt capăt de cerere de a tranșa disputa de competență după caracterul evaluabil în bani sau neevaluabil în bani a obligației de a nu face, și nu neapărat de a face.

Bogdan DUMITRACHE: Adică dumneavoastră propuneți să nu mai ajungem până la litera j) că e departe și să ne oprim la litera h) de la articolul 94: judecătoriile soluționează cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.

Gabriel TURCU: Cum putem evalua noi obligația generală și abstractă înfrântă de pârât de a se abține. Cum putem evalua noi această situație de înfrângere a normei? Trebuie să nu uităm că ușor ne ducem cu gândul la similarități de la alte drepturi reale, să nu uităm natura incorporală a dreptului, imaterialitatea sa. Pârâtul când folosește din dreptul meu mă lipsește pe mine de nici un atribut, decât caracterul exclusiv.

Bogdan DUMITRACHE: Vreau să vă reamintiți că discutăm despre proprietatea intelectuală.

Gabriel TURCU: Eu am marcat prin dicție intelectuală.

Bogdan DUMITRACHE: Da, dar aspectul de drept real opozabil erga omnes, apropo de obligația de astențiune generală.

Gabriel TURCU: Înseamnă că și când stabilesc dacă acțiunea este evaluabilă în bani sau nu trebuie să țin cont de acest lucru, pentru că ce evaluez eu în bani nu este ceea ce a păgubit deja, asta e o altă chestiune care nu definește acest capăt de cerere.

Bogdan DUMITRACHE: Va fi, probabil, capătul al doilea…

Gabriel TURCU: Ar fi, practic, evaluarea a când s-a oprit sau cum s-a oprit, dar aduce niște ipoteze absurde. Eu am făcut acest joc, o fantezie să văd cum aș putea și dacă aș putea ca acest strict capăt de cerere al abstențiunii să-l consider evaluabil și să-l evaluez și nici nu mi-am dat seama de unde încep și unde să mă opresc. Să fie după natura unei licențe, că dacă ar fi folosit cu acordul titularului dreptul, ar fi datorat această licență, de când începe și când se oprește. Este echivalentul, să nu se suprapună cu prejudiciul, pentru că prejudiciul acoperă ceea ce a folosit propriu-zis, dar nu mai ține de abstențiune.

Bogdan DUMITRACHE: Un moderator trebuie să aibă abstențiune și să se abțină, nu mă pot abține, ați depus vreo acțiune la judecătorie?

Gabriel TURCU: Nu.

Bogdan DUMITRACHE: Adică asistați numai pârâți.

Gabriel TURCU: Există o inerție care face dreptate adesea. Poate mulți au uitat, poate mulți n-au uitat, fosta lege a modelelor industriale avea o competență specială a oricărei acțiuni dată contenciosului administrativ. A existat o complicitate generală pe toată perioada de existență a acelei legi. Și în această complicitate tacită nici reclamant, nici pârât, nu au invocat, nu au scris, nu au dezbătut, eu trecut cu vedere și au lăsat această deviație a legii într-o desuetudine. Nu spun că asta ar trebui să fie soluția acum, există soluții practice și ar trebui să găsim și soluții legislative. Există și soluții de interpretare, nu trebuie să excludem interpretarea teleologică chiar atunci când apare o evidență a textului. Să vă dau un exemplu. Dacă ar fi să merg pe o interpretare literală am ajunge adesea la chestiuni absurde, de la greșeli gramaticale a textului până la înțelegeri greșite ale instituției. În materia mărcilor, spre exemplu, avem un text în legea mărcilor care spune că în toate acțiunile definite acolo, inclusiv acțiunea în contrafacere, respectiv articolul 35, apelul se depune la Curtea de Apel București. Ar trebui să-l aplicăm, nu? Or, trebuie să fim corecți și să înțelegem fiecare articol în economia generală a legii. Eu știu geneza acestei erori de la articolul respectiv, poate alții n-o știu. Se întreabă oare ce a vrut legiuitorul? Pe de-o parte nu mai am competența la tribunal, n-am avut-o nici măcar în legea mărcilor pentru o acțiune în contrafacere. Nu este o situație generată de noul Cod de procedură civilă, nici sub imperiul legii mărcilor nu aveam la Tribunalul București o competență generală. Sigur, disputa nu era de competență materială ci de una teritorială la vremea respectivă, acțiunea în contrafacere fiind dată tribunalului. Deci trebuie să acceptăm că și o interpretare teleologică poate înfrânge un sens literal, dacă sunt argumente puternice.

Bogdan DUMITRACHE: Deci competența este determinată de lege, sau după caz, de înțelegerea tacită între reclamant, pârât și instanță atunci când în mod fericit, cei trei se întâlnesc pe aceeași soluție.

Gabriel TURCU: Nu știu dacă funcționează la fel de bine și când e vorba de competență materială ca atunci când era o chestiune de competență teritorială. Vom vedea până la momentul respectiv, încercăm se evităm dezbaterea ca avocați în instanță și să folosim strategii de cauză cu privire la alte capete de cerere care ne-ar atrage competența materială la tribunal, să facem mărci comunitare pro causa, de ce nu, dacă așa ne obligă textul, și alte soluții concrete.

Bogdan DUMITRACHE: Eu aș spune să nu mergem spre căile de atac. Ce mai vreți să spuneți?

Răzvan DINCĂ: Mă simt bine pentru că până acum eram constrâns de această postură la televizor, eu sunt nefotogenic, era groaznic, dar acum mă simt bine pentru că am ajuns într-o postură obișnuită, nu sunt de acord cu domnul TURCU, asta mă face să mă simt în largul meu. Deci dumnealui a spus așa, în proprietatea intelectuală insist pe intelectuală. Și aici am un drept opozabil erga omnes care generează obligații abstracte, generale și abstracte, și care prin ipoteză, nu pot fi evaluate, pentru că sunt generale și abstracte, deci grevează patrimoniul nostru, al tuturor, de aceea nu pot fi evaluate. Dacă e așa, nici acțiunea în revendicare nu e evaluabilă în bani, pentru că ea protejează dreptul de proprietate opozabil erga omnes care prin urmare, presupune obligații generale și abstracte.

Bogdan DUMITRACHE: Da, dar porunca revendicării este „dă-mi bunul”, deci asta deja e o chestiune focalizată ca acțiune în revendicare.

Răzvan DINCĂ: Iar acțiunea în contrafacere este focalizată ca subiect, „nu mai face ceea ce faci sau ceea ce te-ai pregatit să faci, ceea ce te-ai pregătit tu în concret să faci”. Dacă tu în concret nu te-ai pregătit și nici n-ai făcut, atunci acțiunea se respinge pentru lipsă de calitate la limită sau în orice caz ca neîntemeiată. Deci trebuie să existe o încălcare sau măcar iminența unei încălcări pentru ca o acțiune în contrafacere să fie primită, și asta pentru că dreptul acela general opozabil erga omnes este temeiul acțiunii în contrafacere, dar nu obiectul său. Obiectul său este o obligație relativă a pârâtului constatată printr-un titlu executoriu și care poate fi pusă în executare doar împotriva lui și nu împotriva altora care are ca obiect, într-adevăr, abstențiunea. Acum dacă abstențiunea aceea este evaluabilă sau nu, să ne întrebăm a nu mai vinde produse pe piață e evaluabil în bani sau nu e evaluabil? A nu mai câștiga venituri, e sau nu e evaluabil în bani?

Alina Gabriela ȚAMBULEA: Doar o precizare și eu voiam să fac legat de ceea ce a spus domnul avocat raportat la caracterul evaluabil sau nu al acțiunii în contrafacere. Eu cred că a susținut tocmai caracterul evaluabil al acestei acțiuni, și faptul că este foarte dificil de cuantificat și de evaluat, lucru cu care sunt de acord. Dar totuși caracterul evaluabil al acestei acțiuni.

Bogdan DUMITRACHE: Așa după zâmbet n-aș spune că…

Gabriel TURCU: Ce avocat bun sunt.

Bogdan DUMITRACHE: Ați invocat excepția de competență materială a tribunalului într-o asemenea manieră încât tribunalul a zis „da, reținem că sunteți de acord cu competența materială”, nu? Eu așa am înțeles.

Gabriel TURCU: Eu am început prin a spune că nu cred că este evaluabil în bani. Ceea ce putem evalua noi în bani este chiar folosința dreptului. Nu cred că putem pune semnul egalității între evaluarea în bani a folosinței dreptului și evaluarea în bani a acțiunii în contrafacere, a abstențiunii. Am marcat cuvântul „intelectuală” pentru că el ne îndepărtează de natura acțiunii în revendicare, cum ați subliniat bine, și nu ne duce nici mai aproape, nici mai departe de cele două atribute de a fi opozabil erga omnes și de a fi un drept real, de a putea fi exercitat direct. Sub acest aspect nu avem nicio deosebire, dar natura intelectuală a dreptului ne lipsește de posesie. Nu avem posesie. De aceea multe efecte juridice sunt asociate, iar această lipsă a posesiei face ca să nu putem identifica o valoare de care este lipsit în concret când face și când nu face, în concret când nu face. Atunci când într-o acțiune în revendicare, dreptul de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, corporal, este încălcat, proprietarul, titularul dreptului este lipsit în concret de exercițiul de atribut al folosinței. Folosința sa este știrbită.

Bogdan DUMITRACHE: Da, adică el nu vine să spună „încetați orice ați face împotriva dreptului”, ceea ce ar trimite în zona de proprietate intelectuală …”dați-mi bunul”.

Gabriel TURCU: Să înceteze relația materială cu bunul.

Bogdan DUMITRACHE: Bun, aici aș propune ca să nu transformăm.

Gabriel TURCU: Aici este o capcană când evaluăm în bani și tindem să evaluăm în bani această abstențiune, de fapt noi evaluăm în bani folosința.

Bogdan DUMITRACHE: Cine a propus subtema asta cu evaluabil? Doamna judecător, păi așa vă trebuie. Să nu transformăm această subtemă în tema emisiunii, deși iată, n-ar fi deplasat, s-au spus multe cuvinte aici, acum nimeni nu-și propune să instige, de mâine la o avalanșă a excepțiilor materiale ale tribunalului, acolo unde capătul doi se referă la daune de sub 200.000 de lei, nu asta este intenția acestei dezbateri. Și să venim la realități în sensul că noi poate am discutat mai ales din punctul de vedere al acțiunii, să zicem de drept comun, al procedurii judiciare așa, lente sau mai puțin lente, dar cheia la litigii este dată de eficacitatea măsurilor provizorii. Să discutăm un pic despre aceste măsuri provizorii, poate chiar pe relația…apropo de implicația noului Cod de procedură civilă, cât și cum mai rămâne în picioare din O.U.G. 100/2005 pe zona proprietății intelectuale față de elementele cu care vine noul Cod chiar în textele de la 977-978 din noul Cod de procedură civilă, cine dorește să…?

Răzvan DINCĂ: Acum noul Cod de procedură civilă face onoarea dreptului de proprietate intelectuală de a-i consacra un capitol întreg, măsurilor provizorii destinate apărării lui, fără însă să abroge ordonanța 100/2005 privind apărarea, mai ales prin mijloace procedurale a drepturilor de proprietate industrială și nici textul referitor la apărarea prin mijloace procedurale a dreptului de autor, din art. 139 a legii 8/1996. Cred că este neîndoielnic că ordonanța 100 și articolul 139 partea relevantă nu au fost abrogate întrucât legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă prevede în articolul 58 în mod expres ce modificări dorește să aducă ordonanței 100/2005 care rămâne în mare parte în vigoare. Noul Cod creează doar un cadru unic, un limbaj mai potrivit apreciez, și măcar încearcă să coreleze cadrul general al procedurilor de urgență, mai ales a ordonanței președințiale, cu specificul măsurilor provizorii de apărare a dreptului de proprietate intelectuală. Aspectul cel mai relevant ar fi acela că se prevăd niște condiții de admisibilitate oarecum speciale, și mă exprim în mod deliberat imprecis față de regimul comun al ordonanței președințiale, și anume sunt trei condiții prevăzute în articolul 978, și anume titularul dreptului de proprietate intelectuală sau orice altă persoană care exercită dreptul de proprietate intelectuală cu consimțământul titularului trebuie să facă dovada credibilă că drepturile sale de proprietate intelectuală fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente, și că această acțiune …să ne oprim aici. Asta ar fi echivalentul aparenței dreptului, respectiv dovada credibilă că drepturile sale de proprietate intelectuală fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente ce ar trebui să stabilească titularul dreptului de proprietate intelectuală ar fi că cel puțin în aparență deține dreptul de proprietate intelectuală și că cel puțin în aparență conduita pârâtului încalcă sau amenință să încalce acest drept. Apoi trebuie să demonstreze nu toate cazurile, oricare din cauzele de urgență prevăzute de ordonanța președințială care în general sunt mai exigente și doar că acțiunea respectivă riscă să-i cauzeze un prejudiciu greu de reparat, deci nu un prejudiciu care nu s-ar putea repara și un prejudiciu care ar fi dificil de reparat, fie din rațiuni de cuantificare, fie din rațiuni probatorii, fie din cauza insolvabilității pârâtului, fie datorită naturii înseși a dreptului de proprietate intelectuală, așa cum s-a reținut în jurisprudența anterioară și cred că un asemenea temei poate fi primit și astăzi, cu observația că este suficient să se demonstreze un risc al unui prejudiciu greu de reparat și nu suferirea efectivă a unui asemenea prejudiciu. Și vine a treia condiție de admisibilitate, aceea că măsurile solicitate pe calea ordonanței președințiale specifice proprietății intelectuale menită să oprească încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, trebuie să fie provizorii, ceea ce cred că unește caracterul vremelnic cu caracterul de neprejudecare a fondului din materia dreptului comun, în măsura în care provizoriu este ceva care nu durează pentru eternitate și în plus, poate fi și înlăturat, reversibil, ori reversibilitatea aceasta răspunde cerinței neprejudecării fondului din dreptul comun. Perspectiva asta există deja în jurisprudență, care a arătat că noul Cod de procedură civilă adaptează cerințele generale ale ordonanței președințiale la specificul încălcării dreptului de proprietate intelectuală. Repet, se creează o interfață între procedura de drept comun, interfață care apoi servește drept cadru adoptării aceleiași măsuri care permitea, și ordonanța 100 care continuă să își producă efectele în privința acestor măsuri, desigur, și cu alte rafinări pe care noul Cod de procedură civilă le aduce și care dacă va fi necesar, atunci vor fi abrogate.

Bogdan DUMITRACHE: E un text ușor, doamna judecător, nu? Adică e destul de precis. Acțiuni iminente, riscă, prejudiciu greu de reparat, măsurători matematice.

Alina Gabriela ȚAMBULEA: Sunt condițiile ordonanței președințiale, într-adevăr, adaptate specificului proprietății intelectuale. Modul procedural în care tratăm această cerere o vom lua din Codul de procedură civilă într-adevăr, pentru că au fost abrogate articolele din ordonanța 100/2005 care reglementau aspectele procedurale ale măsurilor provizorii, existau contradicții pe aceste aspecte între noul Cod de procedură civilă și…

Bogdan DUMITRACHE: …Că această procedură se referă la dreptul de proprietate intelectuală în general în timp ce OG 100/2005 …deci era o diferență pe drepturi de autor mai mult…

Cristina-Nicoleta FRISCH: Era o traducere mai mult… Privind măsurile de combatere a actelor de contrafacere și a comerțului ilicit. Aș mai dori să adaug la aceste condiții și un capitol nou statornicit în noul Cod de procedură civilă care dedică un capitol care nu știu cât este de util pentru că până la acest moment mergeam pe ordonanța președințială, însă practica nu știu dacă la nivel de tribunal, însă în ultima perioadă la nivel de curte de apel a fost obligarea reclamantului la plata unei cauțiuni care a fost și este stabilită, nu știu după ce criterii, la o cerere a pârâtului, astfel încât pentru același reclamant împotriva a doi pârâți diferiți, într-un caz cauțiunea a fost de 10.000 de euro, în celălalt caz de 180.000 de euro. Că practic, din perspectiva mea cu aceste cauțiuni și cu cuantumul acestora putem să anihilăm efectele unei posibile ordonanțe pentru că să nu uităm, titularii de drepturi de proprietate intelectuală nu sunt neapărat numai corporații multinaționale. Putem să avem un reclamant care este o întreprindere mică, mijlocie, una națională. Atunci mă întreb dacă nu cumva reclamantul sau titularul dreptului ar ajunge să fie supus unei coerciții la plata unei sume pe care nu și-o poate permite sau care îl conduce direct în insolvență.

Bogdan DUMITRACHE: Aveți în vedere articolul 978 alin. (5), nu? Dacă măsurile sunt de natură să producă un prejudiciu părții adverse, instanța îl poate obliga pe reclamant să dea o cauțiune în cuantumul fixat de aceasta, sub sancțiunea încetării de drept a măsurii dispuse. Avem cu ce să completăm acest…

Alina Gabriela ȚAMBULEA: Voiam doar să spun că, cel puțin față de Ordonanța 100/2005, este o diferență pentru că Ordonanța 100/2005 obliga la cauțiune, era sub condiția unei cauțiuni, pe când Noul Cod de procedură civilă lasă mai mult lasă mai mult la latitudinea judecătorului dacă se impune stabilirea unei cauțiuni, deci cel puțin din acest punct de vedere, clientul dumneavoastră s-ar afla într-o situație favorabilă pe Noul Cod de procedură civilă. În ceea ce privește, mă rog, cazul concret pe care l-ați precizat, în mod evident că nu poate fi în niciun fel comentat, bănuiesc că rațiunile se regăsesc, totuși, și în încheierea în care a fost obligat la cauțiune.

Crina-Nicoleta FRISCH: Deci, Ordonanța 100, vestita Ordonanță la care am făcut trimitere și care, într-adevăr, a revoluționat sistemul de apărare a titularilor drepturilor, repet, a fost o transpunere a unei directive, și a lăsat la îndemâna procedurilor și practicii instanței. Eu, personal, nu știu dacă colegii mei au avut experiența unei cauțiuni care să fie oarecum coercitivă, și o consider a fi coercitivă la aceste sume, pentru că următorul pas va fi, probabil, în care pârâtul va reclama un prejudiciu de 1 milion de euro, ni se întâmplă, și instanța să spună „Ok, te oblig la 1 milion de euro”. Păi atunci voi mai putea ajunge ca să-mi realizez actul de justiție, de posesie sau cum îl numesc colegii mei? Pentru că va fi o piedică, eu așa o văd.

Bogdan DUMITRACHE: Aici e important de stabilit dacă avem o limită maximală a cauțiunii. În acest text, nu, putem completa, totuși, cu dreptul comunal cauțiunii judiciare..

Alina Gabriela ȚAMBULEA: Eu zic că da, că avem art. 1056 din Noul Cod de procedură civilă, care ne reglementează, cel puțin, un cuantum maxim al cauțiunii, și în al doilea rând, avem criteriile legate de prejudiciul pe care fiecare pârât l-ar putea crea. Bănuiesc că în limita maximă, aici se apreciază cuantumul cauțiunii. Avem 1056 alin. (2), ne zice că nu se poate stabili cauțiunea la mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii sau în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, la suma de 10.000 lei.

Bogdan DUMITRACHE: Da, textul este pe ecran, are în vedere tocmai situația în care legea specială nu fixează minimal și maximal, așa cum a menționat și doamna judecător, deci avem nu mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, apropo de discuția pe valoarea obiectului.

Crina-Nicoleta FRISCH: Pe Ordonanță Președințială, unde pipăim fondul, pot să vin și să produc valoare prejudiciului sau vine reclamantul și o pretinde, și atunci merge pe considerațiile pârâtului? Că într-o Ordonanță, totuși, nu intrăm într-o analiză a întinderii prejudiciului, nu? Iar limita de 10.000, tocmai asta spun, este depășită întru totul.

Bogdan DUMITRACHE: „În cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani”, deci, atunci, evaluabil în bani poate merge până la 20% din valoarea obiectului cererii. Vă rog!

Răzvan DINCĂ: Deci, vreau să vă spun că discuția privind evaluabilitatea în bani, nu e chiar aceeași la competența și la cauțiune. La competență, competența se stabilește în funcție de instanța care ar fi competentă să judece măsurile pe fond, deci pentru a evalua în bani obiectul cererii care să-mi determine competența, ar trebui să mă raportez la toată durata dreptului de proprietate intelectuală, durată pe care solicit încălcarea lui. Din punctul ăsta de vedere, am o limită în timp a acelei durate, și aș putea să evaluez în funcție de abstențiunea pârâtului pe acea durată, deci am un criteriu de evaluare. Când măsura e provizorie, pentru competență, mă uit cum ar fi dacă ar fi definitivă și ce valoare ar avea. În schimb, pentru stabilirea cauțiunii, eu trebuie să mă raportez la valoare măsurii, așa provizorie cum este ea. Sub acest aspect, eu observ numai că, deși știu că practica Tribunalului București și a Curții de Apel este în sensul de a aplica prima teză a art. 1056 alin. (2), cu acest maxim de 20% din valoare, doamna judecător TĂBÂRCĂ, și profesor, în tratatul domniei sale spune că măsurile provizorii nu sunt evaluabile în bani. Din acest punct, eu deduc că singurul motiv pentru care nu sunt evaluabile e tocmai caracterul lor provizoriu, și discuția asta se face tocmai în contextul stabilirii cauțiunii, deci exact pentru a face aplicabilă teza a doua a alin. (2) a art. 1056, respectiv cu acest maxim de 10.000 de lei, ceea ce cred că ar întruni și necesitatea asta de a nu transforma cauțiunea într-un obstacol la accesul la justiție.

Bogdan DUMITRACHE: Da, să zicem că s-a admis acțiunea în contrafacere și s-a dispus retragerea din circulație a unor produse pentru că discutăm despre proces, dar finalitatea oricărui proces este aceea de a se ajunge la o punere în viață, punere în aplicare a ceea ce judecătorul a dispus. Domnule avocat Turcu, cum retrageți produse din circulație?

Gabriel TURCU: Apelăm la un executor judecătoresc bun

Bogdan DUMITRACHE: Asta nu e un răspuns..

Gabriel TURCU: Da, încercam să arăt că urmează un răspuns destul de dificil pentru că se prefigurează un răspuns dificil, după natura obligației de executat, fie că încercăm să executăm obligația de a face, fie că ne gândim la obligația de a nu face, simțim deja anumite impedimente. Dacă pe obligația de a face, putem apela, cu siguranță, la anumite soluții pe care le întrevedem din Codul de procedură civilă, spre executare, se solicită o executare pe seama debitorului obligației de a face ceva, de obicei, în acțiunea de contrafacere, obligația de a face e corelativă cu obligația de retragere a produselor incriminate de pe piață și putem avea o soluție în acest sens, colaterală. Pe obligația de a nu face, de abstențiune, lucrurile se complică mai tare pentru că ea pare, prin natura sa, rezervată doar pârâtului, doar debitorului obligației și e greu să ne gândim, în caz de neexecutare, cum am putea să folosim instrumente adecvate, să nu executăm sau să nu facem noi, în numele pârâtului. Cred, totuși, că dincolo de o soluție pe care o întrevedem sau am putea s-o întrevedem printr-o variantă mai puțin eficientă reglementată de Codul de procedură, actualmente, poate de lege ferenda într-o versiune mai eficientă, cred că și la acest moment putem gândi forme de executare pozitivă, prin demersuri pozitive chiar asociate unei obligații negative, de abstențiune.

Bogdan DUMITRACHE: Practic, debitorul, el acționează, el își încalcă obligația de a nu face, el ar trebui să se obțină, și în pofida acestei acțiuni, el atacă, el acționează.

Gabriel TURCU: Așa încât, cred că pot fi măsuri coercitive pozitive „corelative” lipsei absențiunii, cred că măsuri de indisponibilizare bunuri, de individualizare, în posesia sa sau în piață, sunt măsuri pozitive care pot fi considerate corelative acestei obligații neexecutate de debitor, printr-o interpretare pe care o consider justă, așa cum spuneați, el, practic, face ceva, nu respectă obligația de a nu face și are o conduită în acest sens, face altceva, acel fapt pozitiv care încalcă obligația de abstențiune.

Bogdan DUMITRACHE: Cine trebuie să identifice aceste fapte ale debitorului care încalcă absențiunea? Cine să le evalueze că sunt acte de nerespectare a unei obligații de a nu face pentru că în această materie, cum știți foarte bine, nu întotdeauna este ușor de a face distincția între ceea ce este identic, ceea ce este similar, ceea ce este aproape similar,s unt niște chestiuni destul de fine care aproape că reclamă o specializare..

Gabriel TURCU: Și lucrurile se complică dacă vă îndreptați spre modele, desene sau brevete farmaceutice sau de altă natură. Cred că există o primă obligație a reclamantului, ca să fie suficient de destupat, suficient de creativ, când realizează acțiunea, să nu se gândească doar la dispozitivul instanței, nu doar să spună că s-a admis sau s-a respins, și să regândească tradiționalele șabloane de acțiuni și să facă un obiect al cererii pe care să-l vadă în viață, să și-l imagineze în executare, să și-l imagineze pe masa unui executor. Adesea, poate am fost criticați, unii avocați, pentru dispozitivele așa-zise atipice, mai detaliate, mai ample, încercând, tributar fiind limbajului pe care îl folosim, având această deficiență ca premisă, totuși, încercând să facem ca acel dispozitiv, viitor dispozitiv, să fie executabil, să fie identificabil, nu cred că problemele sunt rezolvate, în acest mod, 100%, dar sunt o premisă bună. Rămân, evident, mijloacele procedurale de tipul executării silite atunci când există un dubiu asupra dispozitivului, a obiectului executării sau a întinderii executării. Oricare din părți poate să apeleze, în timpul executării, la măsuri de clarificare.

Bogdan DUMITRACHE: Deci, dincolo de o sperietoare a regularizării, este interesul reclamantului să-și definească un obiect al cererii, cât mai bine structurat, pentru că acest obiect, dacă prezența lui este întemeiată, are șanse să se reflecte într-un dispozitiv care cu cât este mai detaliat, cu atât reduce încercarea debitorului pârât de a se sustrage de la hotărârea judecătorească pronunțată împotriva lui.

Gabriel TURCU: Sau a unui executor care spune, pe bună dreptate, că nu este în măsură să facă o individualizare, o determinare corectă a obiectului. Sunt situații, unele dificile, în practică. Când ai un drept înregistrat, lucrurile sunt un pic mai simple, că întinderea dreptului este dată de înregistrare, dar sunt acțiuni de concurență neloială, unde folosința legitimă crează această aptitudine de a interzice o folosință ulterioară nelegitimă și avem de comparat, în această legitimitate, similarități ale ambalajelor. Oricât am fi noi de clari, oricât am avea pretenția că stăpânim limba română și avem un limbaj foarte precis, cred că un astfel de dispozitiv și un astfel de obiect este o provocare.

Bogdan DUMITRACHE: Doamna Frisch, domnul avocat insinuează că în actul de executare silită, și mai ales în identificarea unei conduite de nerespectare față de hotărârea judecătorească, n-ar fi rău ca executorul judecătoresc să fie însoțit de un consilier în proprietate intelectuală.

Crina-Nicoleta FRISCH: Este puțin dificil pentru că, în general, dacă vorbim de semnele distinctive cum sunt mărcile pentru că eu cred că ponderea litigiilor o privesc semnele distinctive, într-un procent poate mai mic, brevetele care mi se par și mai greu de executat, însă, întotdeauna, indiferent de capetele de cerere, cum le vom structura sau dispozitivul, cât de clar va reflecta, vorbim așa cum ați menționat, de semne similare sau identice, produse identice sau similare, dar dacă am un act de contrafacere care este consacrat sau ……………….. european, am o interdicție să folosească semnul sub această formă care îmi încalcă marca mea înregistrată, dar ce se întâmplă când teoretic, el respectă de bunăvoie hotărârea și ulterior vine cu o mică schimbare, vorbim de o schimbare a încălcării într-o altă formă similară pentru că am, totuși, o relativitate a efectelor, ce voi face? Dacă am obținut „Adidas” împotriva lui „Adidos” și după care pârâtul îmi vine cu „Ados” sau în loc de două dungi, vine cu patru dungi paralele, va trebui să încep o nouă acțiune pentru că, în abstract, utilizarea în comerț a unui semn, orice semn, care poate să creeze o încălcare, ar însemna să mă duc prea în abstract și, într-adevăr, ar fi și un pericol, pentru că, de multe ori, drepturile de proprietate intelectuală sunt exclusive, dar sunt abuzate. Și da, avem această problemă cu executarea, nu este lipsit de interes să fie însoțit de un expert sau de un consilier ca să-l ajute pe executor, interpretarea dispozitivului, ce anume a interzis judecătorul, ce desen sau model este similar sau este identic sau produce o impresie consumatorului avizat pentru că într-o parte, la design vorbesc de un consumator avizat, dincolo vorbesc de un consumator mediu, și da, sunt de acord. În România, din nefericire, datorită atitudinii debitorilor, în general, executarea nu este facilă, în străinătate niciodată sau foarte puține cazuri se întâmplă, când pârâtul, debitorul, nu-și va respecta hotărârea care a fost pronunțată împotriva lui.

Bogdan DUMITRACHE: Ceea ce spuneți seamănă un pic, o să vă rog să mă corectați dacă nu fac eu trimiterea cea mai adecvată, cu art. 12 din O.U. nr. 100/2005, care evocă ipoteza aproape a 3 dosare de instanță și asta e o problemă importantă, că trebuie să stabilim dacă o hotărârea judecătorească în materie de proprietate intelectuală e bună, pentru că ea ne ajută să obținem o nouă hotărâre judecătorească, într-o suveică fără sfârșit. Art. 12 spune „Când printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat o încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat”, deci este primul proces, primul dosar, „instanța judecătorească competentă va putea să interzică, printr-o ordonanță președințială”, înțeleg că e al doilea dosar, „persoanei care a încălcat acest drept continuarea faptelor sale de încălcare”, dar avem și alin. (2) de la art. 12, „Nerespectarea măsurii interzicerii” deci e vorba de interzicerea printr-o ordonanță președințială, „prevăzută la alin. (1), este considerată o nouă încălcare a dreptului de proprietate industrială în cauză, iar împotriva acestei încălcări se poate dispune una dintre măsurile prevăzute la art. 11”, sunt măsuri pe care instanța le poate dispune, sunt numai 3 dosare pentru două alineate, e un raport interesant, valoric. Cum stăm?

Gabriel TURCU: Aveți vreo nelămurire? Noi n-avem.

Bogdan DUMITRACHE: Și e bine?

Gabriel TURCU: Nu, nu, nu este bine. Este, iarăși, un exemplu de text tolerat, dar neaplicat, este ininteligibil.

Bogdan DUMITRACHE: Nu. Mie mi-e teamă că e inteligibil!

Gabriel TURCU: Da, o fi el inteligibil, literal, dar nu se încadrează în niciuna din instituțiile juridice pe care această lege vrea să le reglementeze, este într-o contradicție vădită cu alte dispoziții din aceeași lege.

Bogdan DUMITRACHE: Supraviețuiește noului Cod? El nu figurează, dacă nu mă înșel..

Răzvan DINCĂ: Din păcate, n-a fost abrogat?

Bogdan DUMITRACHE: Expres, n-a fost abrogat. Trebuie să fugim la 83, lit. k)?

Răzvan DINCĂ: Expres, cu îngrijorarea că de o jumătate de oră sunt de acord cu tot ce spune domnul Turcu, textul ăsta nu are practică din bunul motiv că e inutil, el e explicit, dar e inutil, niciun reclamant rezonabil nu face asta

Bogdan DUMITRACHE: Păi nu, nu. E vorba de pârâtul care se trezește într-o executare silită și spune „Dar e foarte bine că ai o hotărâre prin care se constată o încălcare, păi du-te la ordonanța președințială, păi vii așa, direct, cu executarea silită?” pe noi ne ascultă doar avocații reclamanților, nu și ai pârâților, deci publicul dezbaterii e selectat numai pe reclamanți, nu trebuie să aveți stresul că..

Gabriel TURCU: Eu aș vrea să subliniez, o dată în plus, că o interpretare literală nu trebuie să prevaleze când ……………………… absurdul, nu aș vrea să argumentez în aceeași direcție, făcând o enumerare exhaustivă a exemplelor, el ar fi un argument foarte puternic, dar rușinos, și ar trebui să-l oprim, trebuie să acceptăm că anumite texte, în interpretarea lor literală, duc într-o direcție complet greșită intenției legiuitorului. Să vă mai dau un exemplu extrem, că Legea mărcilor este reglementată literal că un solicitant poate înregistra o marcă similară sau identică cu o marcă anterioară pentru produse sau servicii identice, doar dacă nu are acordul titularului anterior?

Bogdan DUMITRACHE: Aveți ceva cu Legea mărcilor..

Gabriel TURCU: Sunt multe exemple, din multe privințe, sau să vă mai spun un lucru care tranșează multe dileme, n-am aici, Legea brevetelor reglementează explicit că litigiile, în materia proprietății industriale, sunt scutite de taxă de timbru. Și reglementează, chiar dacă este într-o lege specială, reglementează domeniul proprietății industriale, așa încât noi, ca avocați, a trebuit să înțelegem aceste lucruri pentru că ne confruntăm cu ele în instanță și dincolo de dezbatere, trebuie să le dăm o soluție, iar aceasta este soluția coerentă, de a ignora, adesea, sensul literal al unui text, în favoarea unei interpretări sistemice a celorlalte texte și a intenției legiuitorului, și sunt forte multe exemple de acest gen.

Bogdan DUMITRACHE: Când am menționat, la începutul emisiunii, numărul de telefon 0744331101, la care putem primi întrebări, am exclus o categorie din cei interesați să pună întrebări, și anume publicul din sală, care nu are nevoie să trimită SMS și dacă dorește să formuleze întrebări în legătură cu subtemele discutate, este liber să o facă. Între timp, până se gândește cineva să formuleze o întrebare, dacă dorește, pentru că vorbim de mărci, haideți să executăm mărcile că să bifăm și ultima subtemă. Putem executa mărci?

Crina-Nicoleta FRISCH: Silit?

Bogdan DUMITRACHE: Deja, este un prim răspuns. Vă rog!

Crina-Nicoleta FRISCH: Da, le putem executa, avem texte speciale atât în legea națională, cât și în norma comunitară, sub imperiul legii naționale, marca poate face obiectul unei executări și este asimilată cu o transmisiune, cu o transmitere a dreptului.

Bogdan DUMITRACHE : Dar art. 20, apropo de regulament, marca comunitară, așa a ieșit la traducere, poate să facă obiectul unei măsuri de executare silită, în materia procedurii de executare silită a unei mărci comunitare, compența exclusivă revine instanțelor și autorităților statului membru determinat în conformitate cu art. 16, deci tot Tribunal, nu?

Crina-Nicoleta FRISCH: Exact! Instanțele care au fost desemnate de fiecare stat membru.

Bogdan DUMITRACHE: Da, deci Tribunalul va soluționa contestațiile la executare.

Crina-Nicoleta FRISCH: Exact, dacă este cazul, și au fost câteva cazuri în România.

Bogdan DUMITRACHE: Și apel la Curtea de Apel..

Crina-Nicoleta FRISCH: Pentru mărcile naționale au făcut obiectul executării, problema care s-a pus în această executare, de fapt, în procedurile de contestare, este nevoie și este recomandabil să existe, totuși, o evaluare făcută de un evaluator pentru că, practic..

Bogdan DUMITRACHE: Vorbim de o valorificare a unui bun mobil, incorporal..

Crina-Nicoleta FRISCH: Exact, exact! Pentru că, în primă fază, interesează creditorul ca să fie indisponibilizat bunul și faci notificarea respectivă la OSIM ca să nu poată fi vândut, ulterior, unor terți, dar evident că interesul este să fie valorificat

Bogdan DUMITRACHE: Pentru a putea fi vândută. Și de adjudecat, cine s-o adjudece? Neapărat un comerciant, ca să folosim jargonul vechi, sau orice orice persoană fizică/juridică.

Crina-Nicoleta FRISCH: Orice persoană e îndreptățită să-l adjudece, fără nicio problemă. Recomandabil, ca să evităm alte discuții la contestații, și s-o facem cât mai lin, această procedură de valorificare, repet, este necesară această expertizare, această prețuire a mărcii respective, cu cota de piață, are în spate o notorietate sau nu și, evident, că paote să facă obiectul unei sume considerabile.

Bogdan DUMITRACHE: Puteți amândoi, cu condiția să nu fiți de acord, deci..

Răzvan DINCĂ: Cred că o să fim de acord, dar ar putea să apară o dificultate practică prin aceea că ar trebui să identificăm textele, sediul materiei, pentru această executare silită și pentru executarea silită mobiliară avem niște texte în Codul de procedură civilă, care încep cu sechestrul. Problema este dacă în această materie se impune sechestrul, sigur, nu în consecințele sale fizice, respectiv nu trebuie luat în posesie bunul incorporal

Bogdan DUMITRACHE: Ar fi și greu..

Răzvan DINCĂ: Ar fi și greu. În consecințele sale juridice, respectiv indisponibilizarea, se poate institui sechestrul și aplicându-se dispoziția specială din Regulamentul de punere în aplicare a Legii mărcilor, se înscrie măsura la Registrul mărcilor și în Buletinul oficial de proprietate industrială și se continuă procedau, ca de obicei.

Bogdan DUMITRACHE: Deci, nu e vorba de o poprire, e vorba de un sechestru, chit că bunul este incorporal. Aceleași concluzii, domnule avocat Turcu?

Gabriel TURCU: Este un sechestru scriptic, îl numim așa ca să ne apropiem de terminologia executării silite. Măsura este posibilă și permisă de lege, după modificare din 2010, chiar obligatorie de atunci, pentru orice litigiu..

Bogdan DUMITRACHE: Lege sau Regulament la măsuri de executare silită?

Gabriel TURCU: Legea de modificare a Legii 84 din 2010, și se instituie obligația ca orice litigiu, cu privire la un drept de marcă, să fie înscris. Deci, nu numai executarea silită operează ca o formă de sechestrare, dar orice formă de litigiu care pune în discuție dreptul, într-un fel sau altul, un text, poate mai puțin aplicat, poate aplicat le nevoie, dar un text util. O chestiune pe care o văd eu de sesizat, de remarcat pentru că, de altfel, nu ne îndepărtăm prea mult executarea bunurilor, în general, se evaluează, se execută, totuși, trebuie să ne gândim că în materia proprietății intelectuale, în materia mărcilor, există și alte dispoziții cu privire la deținerea și folosința unor mărci și relațiile între terțe persoane, în raport cu semnul, și mă refer explicit la existența unor mărci identice sau similare în portofoliu, numite generic „familii de mărci”, cred că o astfel de evaluare trebuie să țină cont dacă există sau nu o familie de mărci, includ în familia de mărci acele mărci care dacă n-ar aparține aceluiași titular s-ar cam încălca una pe cealaltă, deci ar trebui ținut cont și de aceste aspecte, ca evaluarea să se facă pe familii de mărci, să nu fie premisă unei situații litigioase.

Bogdan DUMITRACHE: E clar că nu este o executare des întâlnită, e clar că vorbim de o chestiune cumva selectă și selectivă..

Gabriel TURCU: Sunt cazuri pentru că primul lucru pe care-l face un debitor pentru a scăpa de..

Bogdan DUMITRACHE: Un debitor de marcă.

Gabriel TURCU: Da. Pentru a scăpa de creditori, dar a salva afacerea, își salvează patrimoniul intelectual pe o altă societate, își transferă și puțini sesizează că s-a schimbat titularul, atâta timp cât activitatea continuă nestingherită sub aceleași mărci de piață, și atunci încep tot felul de situații de anulări, de transferuri, de evaluări, deci sunt probleme..

Răzvan DINCĂ: Apropo de ce spune colegul meu, referitor la familiile de mărci, e foarte corect tot ce a spus și în plus, cred că i se impune creditorului și executorului judecătoresc o regulă de executare, și anume că în cazul în care e vorba de familii de mărci, trebuie ținut cont că, potrivit unui text special din Legea mărcilor, titularul unor mărci identice sau similare înregistrate pentru produse similare, titularul mai multor mărci identice sau similare înregistrate pentru produse similare este obligat să le cedeze numai împreună, rezultând din text că substanțiunea nulității, cesiunea parțială doar, a unora dintre acele mărci, este lovită de nulitate pentru protecția intereselor consumatorilor care ar fi duși în eroare de coexistența, pe piață, a unor mărci similare, aparținând unor titulari diferiți, cedentul și cesionarul. De aici, ar trebui să rezulte că, în cadrul unei executări silite..

Bogdan DUMITRACHE: Executorul trebuie să execute întreaga familie.

Răzvan DINCĂ: Exact!

Bogdan DUMITRACHE: Întrebări din sală? Vă rog!

………………. mai multor companii.. mă rog, familia de mărci aparține mai multor companii?

Bogdan DUMITRACHE: Adică avem o familie de firme cu o familie de mărci.

Crina-Nicoleta FRISCH: Adică mai mulți titulari?

Bogdan DUMITRACHE: Da, da.

Gabriel TURCU: Este pertinentă întrebarea pentru că este o realitate economică existența grupurilor economice, grupurilor de firme, și adesea în cadrul grupurilor, partajul drepturilor de proprietate intelectuală este după diverse reguli, mai puțin cele juridice, așa încât putem întâlni ca o parte a familiei să se afle într-o firmă și cealaltă parte a familiei în altă firmă, sunt două soluții: cea pragmatică, ca executorul să preîntâmpine o situație de încălcare și de conflict între societăți, executând partea de familie a unui titular sau să aibă o situație activă, variantă activă, ca atunci când se substituie în drepturile unuia din titulari aparținând grupului, să preia și acele relații de coexistență avute anterior în cadrul grupului de firmă deținătoare.

Bogdan DUMITRACHE: Adică ați pus o întrebare grea, ca să zic așa, pentru că pe de altă parte, avem conflictul ăsta între familiile de mărci și împrejurarea că debitor în procedura de executare silită este acea care e încremenită în titlul executoriu ca fiind pârâta debitoare, chiar dacă ea este înconjurată de o familie de societăți cu care constituie grupul. Am cam ajuns la final, pe nesimțite sau imperceptibil. Mulțumim invitaților pentru că și-au făcut timp pentru această seară! Mulțumim și publicului care a fost alături de noi și să rămânem în continuare și proprietari și intelectuali, dacă ne putem permite. Seară bună![/restrict]

---

– Art. 977-978 NCPC, raportarea acestei proceduri la acte normative speciale
– Obligația de retragere din circulație a unor produse este o obligație de a face intuitu personae sau susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire de către creditor cu autorizarea instanței și pe cheltuiala debitorului?
– Dacă și cum poate fi executată o marcă
– Competența materială în litigiile de proprietate intelectuală evaluabile în bani
– Acțiunea în contrafacere, evaluabilă sau neevaluabilă?