Extras VIDEO: 22′. VIDEO integral, pentru membri: 75′

VIDEO integral, pentru membri: 75′

ÎNREGISTRAREA VIDEO ȘI TRANSCRIPTUL

Bogdan DUMITRACHE: Bună seara! Denunțarea unilaterală a contractului sau despre cum procedăm când ne-am plictisit de celălalt. Avem mai multe premiere. Prima premieră este aceea că, după cum observați, avem călăreți la prezidiu. Ne-a trebuit un an, să ajungem la concluzia că așa este corect, civilizat și ușor de urmărit o dezbatere, chiar dacă cei prezenți la dezbateri de cele mai multe ori și pe măsură ce recidivează prin prezența la dezbateri, nu mai au nevoie de nicio prezentare. O altă premieră importantă este că este prima emisiune, prima emisiune după un an de dezbateri, prima emisiune după Gala dezbaterilor care a avut loc joi la ora șapte (19.00), tot aici la Camera de Comerț și Industrie a României, gazda noastră de trup și de suflet și, practic, în acest moment noi, pentru că ne-a plăcut ce s-a întâmplat joi, pregătim ce-a de-a doua Gală. Încă nu am fixat data, dar timpul bate la ușă. Suntem pe 2 februarie 2015, prima ediție a dezbaterilor a fost pe 3 februarie 2014, deci aproape un an. Pentru că avem multă treabă, e locul și momentul să prezentăm cei care au amabilitatea de au treabă, nu au treabă, lunea la ora 20.00 vin aici, pentru a sta de vorbă noi între noi, dar și cu dumneavoastră și rămân în linia premierelor în sensul în care o să încep cu cineva care nu a mai fost la dezbatere, dar care este cunoscută în multe calități, inclusiv asociate manifestărilor cultural-științifice ale JURIDICE.ro. Este vorba de doamna avocat Adriana Almășan, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Drept, pe zona inclusiv de specializare a Teoriei generale a obligațiilor și a Drepturilor reale, în afară de dreptul concurenței, ramură de drept cu care ne-a obișnuit. Ca avocat, este Managing Partner la Tărăcilă, Stratulat, Almășan, Albulescu și este pentru prima dată la dezbateri. Întotdeauna ca să participi la o doua ediție trebuie să participi la prima, nu se poate omissio medio. Mulțumim pentru prezență. Mai departe, o să aleg o ordine ușor de urmărit și de cameramanii noștri. O altă premieră tot la dezbateri, domnul avocat Mihai Rădulescu, partener la asociația civilă de avocați Rădulescu & Mușoi, tot pentru prima dată la dezbateri. Mulțumim pentru faptul că a acceptat invitația. Și mai departe, în mijloc, complet de judecată, complet de unic, de data asta nu mai o e premieră, e deja a doua oară, doamna judecător Lucia Zaharia de la Curtea de Apel București. O puteți vedea în proiectul dezbateri și ca speaker la o ediție foarte interesantă și spinoasă în același timp dedicată renunțării la moștenire în acord cu Noul Cod civil. Mulțumim și doamnei judecător pentru faptul că este alături de noi. De fapt, am stabilit încă de joia trecută că ne vom întâlni astăzi. În sfârșit într-o logică a ceea ce spuneam mai devreme că doamna judecător Lucia Zaharia a fost alături de noi la o temă Renunțarea la moștenire, temă care a beneficiat public de sprijinul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, prin faptul că au fost invitați și doi notari publici în acea emisiune și erau o prezență absolut necesară, pentru că aspectele succesorale interesează prin excelență pe notarul public. Avem și astăzi un notar public, doamna Loredana Iacob Melente, notar public în Camera Notarilor Publici București. Mulțumim pentru prezență, este pentru prima dată la dezbateri. Și închidem lista cu un veteran, cu cineva, cumva din partea casei, pentru că este arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, membru al Colegiului Curții de Arbitraj, titular al cursului de Dreptul Afacerilor din cadrul Academiei de Studii Economice din București, nu în ultimul rând partener coordonator al unui partener principal al dezbaterilor, mai exact partener coordanator al activității profesionale în cadrul Oglindă, Nemeș, Voicu Law – ONV LAW, domnul avocat și doctor în drept Bazil Oglindă. Mulțumim și dați-i drumul. Așa se face mai nou, ultimul începe. Merită să ne ocupăm de subiectul ăsta cu denunțarea unilaterală? Nu se putea și înainte? E un suflu nou în Codul civil? E rău că e suflu nou?

Bazil OGLINDĂ: Este indiscutabil un suflu nou, reprezintă, denunțarea unilaterală este reglementată în premieră, ca de altfel și teoria impreviziunii ca fiind excepții de la forța obligatorie a contractului. Reglementarea denunțării unilaterale în Codul civil, în partea generală este făcută în două articole – art. 1276 și 1277. Aș îndrăzni să spun că totuși denunțarea unilaterală nu reprezintă în general o excepție veritabilă de la principiul forței obligatorii a contractului, ci mai degrabă o excepție aparentă, având în vedere că în ceea ce mă privește și de altfel rezultă din logica reglementării dreptul de a denunța unilateral un contract, în principiu trebuie să fie reglementat în cadrul contractului. Sigur, există și excepții notabile din punctul acesta de vedere și o excepție ar fi, dacă ne gândim la dispozițiile art. 1825 spre exemplu, din materia contractului de închiriere, textul spune: „dacă închirierea este pe durată determinată, locatarul poate denunța unilateral contractul prin notificare cu respectarea unui termen de preaviz.” Prin urmare, aici avem o reglementare legală. Prin urmare, dreptul de denunțare unilaterală își are izvorul ori în lege ori în contract. Ca logică a reglementării, art.1276 se ocupă în primul rând de contractele cu executare uno ictu și contractele cu executare succesivă, existând o importantă diferență de regim juridic între acestea. În ceea ce privește contractele cu executare uno ictu reglementarea o găsim în alin. (1) din art. 1276, iar textul spune că: „dacă dreptul de a denunța contractul îi este recunoscut uneia din părți, acesta poate fi exercitat atâta timp cât executarea contractului nu a început.” [restrict] Acesta este regimul juridic de drept comun pentru contractele cu executare uno ictu. Foarte interesant legat de acest subiect și poate vom avea ocazia mai târziu să facem corelația, însă, între alin. (1) și alin. (4) din art. 1276, care prevede că: „dispozițiile prezentului articol se aplică în lipsă de convenție contrară” și poate ar fi interesant de discutat ce ar însemna raportat la alin. (1) o dispoziție într-un contract care să prevadă altceva. Păi ce ar însemna? Că dreptul de denunțare unilaterală ar putea fi exercitat după ce a început executarea contractului în cazul contractelor cu excutare uno ictu.

Bogdan DUMITRACHE: Adică, așa cum spunea Adriana Almășan în pregătirea acestei dezbateri, pentru că deja nu mai e un secret pentru nimeni pentru cei care urmăresc cumva aceste emisiuni, începerea emisiunii este precedată cu câteva zile în urmă de mailuri între speakeri în care își propun teme, subteme de reflecție și Adriana Almășan spune uite contractul, nu e contractul, probleme specifice denunțării contractului cu executare uno ictu apropo de alin. (1). Cum adică uite contractul, nu e contractul? E scamatorie sau ….? Asta apropo și de alin. (4). Este un subiect care mi se pare interesant aici aruncat.

Bazil OGLINDĂ: Apropo, oricare aici din situații ca să putem…

Bogdan DUMITRACHE: Da, dar deocamdată mă gândeam la comparație ca raportare la alin. (1), alin. (4).

Bazil OGLINDĂ: Alin. (1), aici e regimul de drept comun, însă și față de alin. (2), care reglementează ipoteza contractelor cu executare succesivă și unde există o diferență importantă de regim juridic, în sensul că dreptul de denunțare unilaterală poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil, de preaviz chiar și după începerea executării contractului, însă denunțarea nu produce efecte în privința prestațiilor executate sau care se află în curs de executare. Textul are o logică firească, este normal într-un contract cu executare succesivă, să existe și un termen rezonabil de preaviz și în același timp să nu se producă efecte retroactive, denunțarea unilaterală să nu producă efecte retroactive. De altfel, acest efect juridic este specific oricărei modalități de încetare a contractului, indiferent că vorbim despre nulitate, reziliere pentru contractele cu executare succesivă. Deci, nu este nimic spectaculos în acest text.Ce poate deveni spectaculos este iarăși prin raportare la alin. (4), ceea ce pot face părțile într-un contract, pentru că aparent, alin. (4) are o generozitate care poate duce într-o zonă în care cel puțin în jurisprudența următorilor ani eu cred că se va pune problema caracterului ilicit al unor clauze sau aproape imposibil uneori prin prisma consecințelor practice. Pentru că dacă mă gândesc numai la alin. (2) și iau un exemplu un contract de locațiune, ar putea părțile să prevadă restituirea prestațiilor ca efect al denunțării unilaterale?

Bogdan DUMITRACHE: Haideți să o luăm cu uno ictu.

Bazil OGLINDĂ: Să începem cu uno ictu.

Bogdan DUMITRACHE: Nu, Adriana Almășan. E autorul scamatoriei, deci o duce mai departe.

Adriana ALMĂȘAN: Mulțumesc, mulțumesc pentru frumoasa introducere. De altfel, mă bucur foarte tare că în introducerea pe care cu atâta generozitate mi-a făcut-o domnul Bogdan Dumitrache, s-a strecurat o eroare ca să pot să mai zic încă o dată, afilierea profesională care este în realitate Trăilă, Stratulat, Almășan ș.a.m.d. Dar sigur Doru Trăilă nu se va supăra, ci sigur se va bucura și va aștepta…

Bogdan DUMITRACHE: Scuze. Și nici colegul lui…

Adriana ALMĂȘAN: Da, și nici colegul nostru nu se va supăra, ci dimpotrivă, amândoi se vor bucura pentru că li s-a auzit numele de mai multe ori.

Bogdan DUMITRACHE: O eroare materială, s-a îndreptat.

Adriana ALMĂȘAN: Este, firește, eroare materială. Noi ne bucurăm când se mai strecoară erori materiale, pentru că, așa cum știți cu toții, și erorile materiale pot să genereze servicii avocațiale.

Bogdan DUMITRACHE: Da.

Adriana ALMĂȘAN: Glumesc. Revenind la problema acestei seri. Atunci când se pune întrebarea unde e contractul, nu e contractul, în realitate stai să te întrebi dacă a fost încheiat contractul cu intenția de a produce efecte juridice. Aceasta este șmecheria la care mă gândeam în momentul în care reflectam la această temă care mă rog, este numită așa, dar poate fi numită oricum. Una dintre condițiile încheierii contractului este aceea de a produce efecte juridice, ofertez și accept cu această intenție. De la bun început, spunea domnul profesor Oglindă puțin mai devreme, noi ne înțelegem să nu producă efecte juridice, că altminteri ne-am afla pe tărâmul alin. (4). Deci asta este convenția noastră, ca ceva ce nici măcar nu a început, să nu producă efecte juridice. Mai este contract? Nu cumva avem probleme legate de însăși existența contractului? O să îmi spuneți că nu. Întrebarea pe care totuși o ridic este aceea a validității cauzei contractului, dar o să îmi spuneți că aceasta este o problemă oarecum subsidiară, raportat la câte probleme practice ridică materia denunțării contractului. Însă îmi ridică o problemă, îmi ridică o problemă practică. Acum vă fac o mărturisire, o să dau din culisele organizării dezbaterilor juridice. Îmi veți spune „Tipa asta are foarte mult tupeu, a venit în această formulă a dezbaterilor juridice și deja dezvăluie informații care sunt undeva din culise”. Noi cu toții am încheiat un contract pentru a apărea la dezbaterile juridice și o să îmi spuneți ce fel de contract e ăsta? Este uno ictu. Și să ne imaginăm, ne dați voie, domnul Dumitrache, să ne imaginăm acest lucru?

Bogdan DUMITRACHE: Uno ictu? Adică stăm două minute și plecăm? Sper că nu, bugetul e până la ora 21:00 deci, o executare succesivă este permisă. Dar a început executarea, deci chiar dacă mergem pe teza cu uno ictu, a început executarea.

Adriana ALMĂȘAN: Mă temeam că asta…

Bazil OGLINDĂ: Tocmai de aia să fi plecat la fără două minute.

Bogdan DUMITRACHE: E atât de târziu, cum se spune…

Adriana ALMĂȘAN: Mă temeam că o să dați o interpretare, mă și speriam, mă și gândeam cu groază că aici o să îmi petrec foarte multe zile. Mă bucur că dați o astfel de interpretare. Cum ar fi fost, pentru că permitea contractul, și asta este o informație din interior, permitea contractul oricare dintre noi să se retragă? Să ne imaginăm că unul dintre noi se retrăgea.

Bogdan DUMITRACHE: Înainte de ora 20:00.

Adriana ALMĂȘAN: Înainte de ora 20:00. O să mă întrebați bun, dar de ce a fost încheiat așa contractul? A fost încheiat așa contractul pentru simplul motiv că organizatorii și anume domnii Dezbateri și Juridice s-au încrezut în capacitatea noastră de a exprima în mod cinstit, în mod onest, o situație în care am fi cumva împiedicați, fără să ne pună în situația neplăcută, să invocăm forță majoră sau caz fortuit. Este o chestiune de decență în contracte. Este o chestiune care din păcate se întâlnește din ce în ce mai rar. Contractele, știm cu toții, ar trebui să se încheie pentru ca să reflecte încrederea reciprocă dintre parteneri. Chestia asta se întâmplă mai rar, mă rog, nouă ne-a fost acordat acest beneficiu de a putea să ne retragem. Întrebare: puteam să o facem, dacă prevede contractul? O să îmi spuneți că trebuie să analizați prevederile contractului pentru a vedea concret cum stau lucrurile. Am să vă rog, să aveți amabilitatea, să mă credeți pe cuvânt, că puteam. Ce s-ar fi întâmplat într-o astfel de situație? Doctrina ne spune unamim aproape, din păcate, că vorbim și în felul ăsta, mă iertați, leg cumva de altă temă pentru că nu am încotro. Doctrinele ne spun aproape în mod uniform că ar fi vorba despre un drept potestativ, așa se spune, nu? În doctrină? Că este vorba despre un drept potestativ. Pot eu oare să consider această denunțare, sun la ora opt fără douăzeci, nu fără cinci, ați văzut? Nici fără două minute. Sun la opt fără douăzeci și la opt fără douăzeci spun: mă tem că nu mai pot săvin. Dacă este un drept potestativ, o să îmi spuneți, se întâmplă următorul lucru nici nu mai contează ce… că le sunt rănite sentimentele măcar, că sunt afectați în vreun fel, juridicește ori în vreun alt fel organizatorii, nu? Este un drept, care nu este susceptibil de abuz. Apropo de problema ridicată puțin mai devreme anticipativ, a fost vizionar domnul Oglindă, vorbim despre chestiunea aceasta pentru că în realitate este o chestiune care străbate toate materiile, nu neapărat materia executării succesive. Pot eu oare să invoc la opt fără douăzeci acest lucru? O să îmi spuneți teoretic, da. Practic însă, se poate întâmpla deși contractul încă nu a fost executat.Mai mult decât atât, nu se pune problema unor prestații din partea organizatorilor.

Bogdan DUMITRACHE: Da, chiar mă gândeam, o să îi propun lui Andrei Săvescu să uzăm de alin. (3) pe viitor, să stipuleze o prestație, măcar să fie..

Adriana ALMĂȘAN: Exact.

Bogdan DUMITRACHE: Așa este. Deci, se poate fără prestație.

Adriana ALMĂȘAN: Se poate fără prestație.

Bogdan DUMITRACHE: Da, alin. (3) spune că: „dacă s-a stipulat o prestație în schimbul denunțării, aceasta produce efecte numai atunci când prestația s-a executat.”

Adriana ALMĂȘAN: Fără prestație, prin urmare. Se poate întâmpla totuși, să sufere un prejudiciu cel care ar fi creditor al acestei obligații? În pofida faptului că repet, nu a început, nu începuseră la opt fără douăzeci niciuna dintre discuțiile care purtau asupra acestei materii. Ce părere aveți?

Bazil OGLINDĂ: Eu cred că dacă este profesionist, și-a asumat acest risc. Este un risc asumat și intră în acea zonă de clauză, pentru că vorbim despre o clauză asumată, scrisă într-un contract. Nu este o ipoteză de drept comun, nu decurge din lege acest drept și atâta timp cât un profesionist semnează o astfel de clauză își asumă inclusiv riscul de a suferi acel prejudiciu. Putea să își treacă o prestație, chiar alin. (3) îi recomandă asta. Nu a făcut lucrul ăsta?! Cel puțin eu sunt destul de exigent și văd altfel lucrurile și de asta consider, cum am mai spus-o de atâtea ori, dreptul obligațional trebuie interpretat dual. Într-un fel îl interpretăm în raporturile juridice civile clasice și ori de câte ori vorbim despre profesioniști cred că soluția aceasta ar trebuie să fie. Însă ar fi interesant dacă cineva ar fi de altă părere, într-o altă ipoteză, dacă vorbim despre persoane fizice.

Adriana ALMĂȘAN: Hai să o luăm tot pe asta. O luăm tot pe asta?

Bogdan DUMITRACHE: Da, cu condiția să fie vorba de o vânzare de imobile și să îmi pun problema pentru această declarație de denunțare unilaterală a contractului și să mă duc la notar. Doamna notar, cum vă simțiți când v-ar intra cineva în birou și v-ar spune, ce ar putea să spună? Ce operațiune?Ar putea fi un contract de vânzare-cumpărare, cu transferul proprietății la termen sau un act notarial a cărei denunțare să încerce una dintre părți să o facă, va aduce contractul inițial, nu e stipulată nicio prestație, cum credeți că ar merge? Pentru că un act notarial trebuie să fie un act valabil. Asta e o tensiune pentru un notar public, trebuie să autentifice un act valabil.

Loredana IACOB MELENTE: Un act valabil înseamnă un act care să se formeze cum trebuie, să se desfășoare cum trebuie și să se încheie cum trebuie. Nu văd inserarea unei astfel de clauze, deși, probabil că teoretic există argumente care să mă contrazică, dar aș evita cu siguranță să închei un astfel de contract pentru că efectul se produce în momentul încheierii contractului, dacă vorbim de sistemul până la finalizarea cadastrului general și până când vom avea cu adevărat carte funciară. Deci, transferul proprietății operează în momentul în care este semnat contractul, deci nu putem vorbi despre o clauză de denunțare unilaterală într-un astfel de contract. S-ar putea face o vânzare cu rezerva proprietății în care să se stipuleze o astfel de clauză pentru situația în care niciuna din celelalte obligații nu au fost executată, deci nu a fost bunul predat, nu a fost plătită nicio parte din preț și într-o astfel de situație s-ar putea să se prevadă o denunțare unilaterală.

Bogdan DUMITRACHE: Doamna notar, ne oferiți deja un prim răspuns la o întrebare pe care cred că a pus-o un pic mai devreme domnul profesor Oglindă. La ce se referă oare Convenția contrară de la alin. (4)? Că, iată, (1), (2) și (3) curg într-o altă logică și în alin. (4) dă totul peste cap, zice: „Dispozițiile prezentului articol se aplică în lipsă de convenție contrară”. Domnul profesor Oglindă se gândea dacă chiar la un act cu executare, uno ictu, a început executarea și într-adevăr dacă am transferul proprietății consumat, e clar că executarea a început și a început cu ceva important. Ar putea părțile dintr-un contract de vânzare-cumpărare să spună „noi convenim prin clauză contrară în sensul alin. (4)”, spre exemplu.

Loredana IACOB MELENTE: Chiar dacă bunul a fost predat, de exemplu.

Bogdan DUMITRACHE: Bunul n-a fost predat.

Loredana IACOB MELENTE: Nu.

Bogdan DUMITRACHE: Adică nu s-a terminat executarea contractului, doar a început.

Loredana IACOB MELENTE: Așa este, dar mă refer la situația aceea cu dispoziția contrară. De exemplu, aș vedea un contract în care să facem o denunțare unilaterală dacă, de exemplu, bunul a fost predat, nu să se transfere proprietatea, dar predarea bunului să se realizeze sau măcar m-aș gândi la asta. În orice caz, în practică există astfel de solicitări și problema cea mai mare pe care o ridică inserarea clauzelor de denunțare unilaterală este automat legată de cartea funciară. Cum radiem din cartea funciară?

Bogdan DUMITRACHE: În condițiile în care actul inițial, în legătură cu care trebuie să-i punem, există un act care privește un drept imobiliar și s-a făcut deja o înscriere sau după caz, o notare.

Loredana IACOB MELENTE: Da, înscrierea este, de regulă, provizorie, în cazul vânzărilor cu rezerva proprietății și se notează și clauza de denunțare unilaterală. Cea mai mare problemă care se ridică în practică, pentru că teoria e frumoasă, dar să ne întoarcem la practică, ce se întâmplă cu acea prestație, și cum foarte frumos dumneavoastră ați înserat în discuțiile noastre prealabile dacă notarul este în măsură să autentifice o denunțare unilaterală prevăzută în contractul inițial al părților, cât timp nu există prestația respectivă executată sau dacă este competent să constate dacă prestația a fost achitată sau nu. Răspunsul este nu. Din punctul de vedere al notarului public, noi avem limitată competența, în ceea ce privește constatarea, doar la pactul comisoriu se poate constata îndeplinirea sau neîndeplinirea condiției. În schimb, există posibilitatea, în practică, de a formula puțin diferit această prestație. De exemplu, mie, dacă mi s-ar cere să constat, să autentific o denunțare unilaterală și să stabilesc dacă prestația a fost executată sau nu, formularea din contract nu ar fi să achite suma de bani, ci să se prezinte la notariat în ziua de.., de la ora de.., cu dovada achitării sumei respective pentru că eu am în competență să constat că persoana respectivă s-a prezentat sau nu la mine și ce a declarat. Deci, există modalități, să spunem ocolitoare, de a îndeplini voința părților. Cred că asta este cel mai important lucru, să găsim o soluție ca în practică lucrurile să fie așa cum își doresc oamenii să fie, și să fie și corecte. În principiu, vânzările cu transfer de proprietate, clar, n-au ce să caute în denunțarea unilaterală decât atunci când avem o vânzare cu rezerva proprietății. În schimb, la antecontracte, la promisiuni, e o clauză care apare aproape în toate antecontractele. Părțile vor să aibă dreptul să se răzgândească.

Bogdan DUMITRACHE: În general, nu pe gratis. Poate asta se cuplează mult și cu ideea de arvună, în unele cazuri.

Loredana IACOB MELENTE: Nu, mai ales în contractele cu „Prima Casă”, care sunt atât de des întâlnite, părțile solicită dreptul de a denunța unilateral, fără neapărat o sumă de bani. Majoritatea au temerea că nu va da banca creditul. „Ce mă fac dacă banca nu-mi dă creditul?”, și se înțeleg, în măsura în care există spațiu pentru înțelegere, în cele două luni pe care le solicită fondul de garantare ca să pronunțe cu privire la acordarea creditului, partea care promite că va cumpăra acel imobil, de regulă, își rezervă dreptul de a denunța unilateral contractul. Arvuna e mai mult spre o garanție, nu e o reparare a prejudiciului promis.

Bogdan DUMITRACHE: O arvună deja achitată. Asta e un element important.

Loredana IACOB MELENTE: Exact.

Bogdan DUMITRACHE: Da.

Bazil OGLINDĂ: Vroiam să vă spun ceva.Din punct de vedere economic, apropo de rolul denunțării unilaterale, acesta ar putea fi inclusiv unul economic și poate reprezenta o tehnică de vânzare pe care unii comercianți sau chiar dezvoltatori imobiliari pot oferi acest drept, dar îl limitează în timp, și apropo de alin. (4), îți ofer timp o lună să te răzgândești și asta ar putea fi o clauză, un tip de clauză contrară și încă un lucru vreau să vă mai spun, apropo de alin. (4), ca și concluzie la care am ajuns eu, nu poate exista orice fel de clauză contrară dispozițiilor art. 1276, fără a fi cenzurate eventual de instanță pentru că art. 1276 alin. (4) trebuie citit prin raportare la art. 11, ar putea fi clauze contrare ordinii publice și bunelor moravuri.

Bogdan DUMITRACHE: Adică spuneți, deja, art. 1276 alin. (2), (3) sunt destul de îndrăznețe pentru că sparg logica irevocabilității contractului, ca regulă, dacă eu, față de ce îmi oferă alin. (2) și (3), mai și prevăd convenții contrare care să elasticizeze contractul, ajungem la ce s-a spus mai devreme, păi asta mai e contract? Dar mă simt legat juridic?

Bazil OGLINDĂ: Textul este inspirat din Codul civil Quebec. După cum știm, este un text flexibil care responsabilizează foarte mult judecătorul în al interpreta ce înseamnă clauză într-adevăr contrară ordinii publice pentru că ar putea fi o clauză valabilă, să zicem notificare fără preaviz, mă gândesc față de alin. (2) sau alte clauze, cum vă dădeam exemplul de mai devreme în care denunțarea unilaterală este limitată în timp.

Bogdan DUMITRACHE: Da, păi să vedem ce spune instanța.

Lucia ZAHARIA: Eu încep, așa, cu o întrebare sau cer lămuriri părților.

Bogdan DUMITRACHE: Rol activ.

Lucia ZAHARIA: Da. 1276, cred că îl cunoaștem cu toții, e o normă dispozitivă. Părțile au libertatea să introducă în contract ceea ce permite alin. (4) cu clauze referitoare la denunțare mult mai laxe sau conținând condiții mai aspre sau dimpotrivă mai laxe față de celelalte alineate. Ceea ce ar însemna că, teoretic, chiar și într-un contract de vânzare-cumpărare, chiar și cu bunul predat, prețul plătit, părțile, dacă vor să insereze o asemenea clauză de dezicere, mă rog, de denunțare unilaterală, poți să le cenzurezi voința? Mă gândesc la următoarea chestiune: contractul e voința părților, dar la fel e și voința părților și denunțarea unilaterală pentru că, evident, una dintre condiții e ca părțile să insereze în contract această clauză referitoare la posibilitatea ori a uneia dintre ele, ori a amândurora de a înceta acel contract în anumite condiții. Dacă părțile doresc chiar și un contract de vânzare-cumpărare să-l denunțe în anumite condiții ținând cont, evident, de nevoile lor și de chestiunea legată de ordinea publică și bunele moravuri aici deja, cum să vă zic, ține deja de un probatoriu mult mai complex, că trebuie, practic, să stabilești că în realitate e un contract fictiv. Practic, părțile nu au dorit deloc să se lege juridic prin acel contract, urmăresc alte scopuri.

Bazil OGLINDĂ: Judecătorului din Quebec i se lasă o libertate de mare apreciere și aceste noi texte din noul Cod civil sunt impregnate de acel spirit anglo-saxon, orice s-ar spune, și cred că și efortul pe care și dumneavoastră ca judecători ar trebui să-l faceți în viitor ar fi să aveți îndrăzneala să motivați și la nivel de principiu, pornind de la intuiția și de la ceea ce înseamnă bunul simț juridic, uneori. Este nevoie de un probatoriu dar aveți și instituția prezumțiilor simple pe care o veți putea folosi uneori.

Lucia ZAHARIA: Da, dar tot plecând de la niște fapte.

Bazil OGLINDĂ: Bineînțeles..

Lucia ZAHARIA: Nu poți să prezumi în eter. Ideea e că primul care se va confrunta cu situația asta va fi notarul, judecătorul mai târziu.

Bogdan DUMITRACHE: Acolo unde-i vorba de acte care trec pe la notar, fie că trebuie să treacă pentru că se pune problema de formă autentică a contractului care se pune capăt denunțării unilaterale, fie că părțile optează să meargă la notar pentru alte aspecte decât că ar fi obligați. Domnul avocat, chestia asta cu exercitarea abuzivă, noi discutăm cred că foarte mult în jurul alin. (4). Cum o comentați? E succesibil de abuz? Asta e o chestiune importantă. Până unde pot întinde coada părțile? Puteți să imaginați un exemplu, un contraexemplu? Se poate orice pe alin. (4)?

Mihai RĂDULESCU: Pentru mine, în fine, instituția denunțării e foarte importantă și frumoasă și, mă rog, este o expresie a dreptului privat în care legea acordă părților posibilitatea de a-și crea propriul contract. Acum, evident, eu când mă uit, în primă fază, la dispozițiile Codului civil, trebuie să mă gândesc, să prezum în primul rând buna-credință a părților și mă gândesc la o tranzacție reală care trebuie să aibă o finalitate și care trebuie să aibă, până la urmă, un potențial economic real de a fi adusă la bun sfârșit și de a fi implementată. Dacă discutăm de rea-credință, de intenții sumersive, alunecăm în altă discuție care cred că e mai puțin interesantă. E destul de frumoasă discuția dacă ne uităm, pur și simplu, la ce oferă instituția denunțării în dreptul privat. Din punctul meu de vedere, denunțarea în actele cu executare uno ictu este puțin interesantă, ea ar presupune două părți care să vrea să tranzacționeze și ar presupune un decalaj între momentul semnării și momentul perfectării tranzacției sau perfectării unui transfer al dreptului de proprietate, timp în care să existe o răzgândire și astfel se poată avea efect dreptul de denunțare a unei părți. Acum pot să înțeleg dubiile pe care le poate avea o parte la încheierea unui contract, ideea de a te putea răzgândi în funcție de alte evenimente pot să înțeleg acest lucru, dar cred că are o utilitate practică foarte redusă acest articol în viața reală pentru că la contractele cu executare uno ictu, și asta se întâmplă în realitate, poți amâna cursul negocierilor până când ai fermitatea tranzacționării și atunci poți încheia un contract care să nu mai fie decalat și poți transfera.

Bogdan DUMITRACHE: Decât să facem acum un acord de voință și să prevedem că fiecare în două luni dacă se pitește, pleacă, mai așteptăm două luni și batem palma atunci.

Mihai RĂDULESCU: Atunci ajungem să avem o cristalizare a voinței.

Bogdan DUMITRACHE: Adică nu vă tentează să uzați de alin. (1), în principiu.

Mihai RĂDULESCU: Nu, și cu atât mai mult există aceste instrumente ale promisiunilor, ale antecontractelor care sunt mult mai practice și mult mai uzitate și care au, deja, o maturitate și o înțelegere destul de largă între participanți.

Bogdan DUMITRACHE: Totuși, doamna notar a dat un exemplu interesant și probabil ăsta e exemplu mai practic sau mai pragmatic. Una dintre părți, în exemplul acela cu „Prima Casa”, bătea palma, își rezerva dreptul de a se răzgândi fără a da socoteală. Sigur, buna-credință a părților, chestiunea aceasta era legată de ipoteza: se acordă sau nu creditul. Numai că pentru a nu intra într-o discuție complicată, a cui e vină că nu sa mai acordat creditul, dacă nu cumva, tu, care trebuia să ai acces la credit ai făcut în așa fel încât banca să nu-ți mai acorde creditul, atunci părțile au spus „uite, două luni de zile pot să ies”, doar promitentul cumpărător, în schimb, promitentul vânzător rămânea legat, ce pare să fie o ipoteză mai practică. Într-adevăr, dacă ambele își rezervă dreptul de a se răzgândi, imediat începe executarea contractului, la o primă vedere devine dificil de explicat de ce au mai bătut palma.

Mihai RĂDULESCU: Da, bun, și în această ipoteză cred că ai la îndemână instrumentul antecontractului. Într-adevăr, acum, eu privesc prin prisma avocatului, eu, instinctiv, înainte pe vechiul Cod civil, pe noul Cod civil, dacă e să lucrez pe o altă jurisdicție în care nu mă pricep atât de bine, dar totuși lucrez pe un contract care e supus unui alt regim de drept, la nivel instinctiv, tind pentru partea pe care o reprezint să-i implementez, să-i acord cât mai multe drepturi de denunțare. Acum, asta nu trebuie, însă, să prevaleze importanței, fermității angajamentelor pe care părțile trebuie să și le asume atunci când realizează o tranzacție. Mai important e să lucrezi la o tranzacție care în final se întâmplă, care se implementează, care este dusă la bun sfârșit și care nu poate fi întreruptă la o mică neconcordanță, la o mică schimbare a climatului, la o mică modificare a intențiilor părților. Ar trebui să existe o fermitate a angajamentelor contractuale chiar cu asumarea unor sacrificii de către părți pentru, însă, a reuși să existe un succes al tranzacțiilor, dar dincolo de asta, acolo unde se poate și, aici e foarte interesant, mai ales în materia contractelor cu executare succesivă, instrumentul denunțării este un instrument foarte, foarte puternic și foarte interesant.

Bogdan DUMITRACHE: Să vedem dacă avem premise să dăm un răspuns la speța aceea cu 20 minute înainte? Adriana Almășan? Două minute înainte? Ce facem?

Adriana ALMĂȘAN: Exemplul dat, firește că a fost o anecdotă. N-am încheiat un contract în formă scrisă pentru a putea să analizăm prevederile. Acum, după ce am recunoscut nici nu mai contează, dar problema aceasta a caracterului serios al angajării într-un contract uno ictu se menține. De altfel, dacă ne întoarcem la exemplul pe care l-a dat doamna notar, stau să mă întreb dacă nu cumva acolo putem să vorbim despre o altă calificare. Se întâmplă adesea, este o chestiune la care m-am gândit săptămâna trecută, pregătind întâlnirea de astăzi, se întâmplă adesea ca denunțarea unilaterală să fie deghizată, să fie cumva ascunsă, luăm exemplul de mai devreme. Eu cred că mai degrabă ar trebui să fie calificat exemplul de mai devreme drept o condiție, iar nu o denunțare propriu-zisă. „Depind de îndeplinirea condiției să îmi fie acordat creditul”. În momentul în care depind de o condiție externă, firește va trebui să ne gândim da ce condiție este, dacă este pură, dacă este simplă; tot condiție rămâne pentru că denunțarea unilaterală se caracterizează în mod principial, în mod efectiv, de voința mea. Este, de altfel, o extensie și a chestiunii pe care am încercat să o ating puțin mai devreme, spunând „în realitate ce acoperă această prerogativă care îmi este acordată contractual?” Ei bine, acoperă acea zonă gri dintre, hai să spunem, forță majoră, caz fortuit și o imposibilitate care îmi este complet imputabilă. Este acea zonă gri și atunci este ușor justificată. N-aș fi de părere că denunțarea pentru contractele cu executare uno ictu ar fi atât de puțin întâlnită. Gândiți-vă la ipoteze de denunțare, de dezicere legală, în material contractelor consumatorii: termene de 7 zile, de 30 de zile, după caz, sunt termene pe care le are consumatorul care, deși s-a pornit executarea, by the way, am luat acasă produsul, eventual am și folosit.

Adriana ALMĂȘAN: Am luat de acasă produsul, eventual l-am și folosit. Este, însă, ceva care nu îmi convine cu el.

Bogdan DUMITRACHE: Trebuie să explic ce nu îmi convine? Nu.

Adriana ALMĂȘAN:Nu trebuie să explic.

Bogdan DUMITRACHE: M-am plictisit de produsul acesta.

Adriana ALMĂȘAN: Și firește, o să îmi spuneți, aceasta nu este o ipoteză acoperită de textul legii. Cu siguranță este vorba despre o ipoteză de dezicere reglementată legal, iar nu convențional. Dar asta nu mă poate îndepărta de ideea că ar putea să folosească denunțarea la ceva și o să îmi spuneți: la ce să folosească? La toate ipotezele acelea în care ne-am săturat de celălalt. Foarte maiastru, acum ne complimentăm reciproc, o să creadă lumea că ne cunoaștem. Foarte maiastru a fost concepută tema dezbaterii. Zice așa: ne plictisim unul de celălalt. Dar, în realitate observați, formularea este făcută astfel încât să nu rezulte caracterul reciproc. În realitate oamenii nu se plictisesc unul de celălalt în mod reciproc pentru că asta ar avea acoperire juridică în alte operațiuni, nu? În contracte de încetare bilaterală..

Bogdan DUMITRACHE: Dar de ce ne-am plictisi de celălalt? Deci nu avem un mutus disensus, într-adevăr…numai eu m-am plictisit de celălalt și mi-am rezervat dreptul de a mă plictisi. Adică să nu dau vreo justificare de ce vreau să pun capăt contractului. Este o soluție foarte gravă și foarte incomodă pentru…

Adriana ALMĂȘAN: Și atunci se pune întrebarea dacă este susceptibilă de abuz? Mă întorc la această idee care a fost cumva baleiată dintr-o parte în alta în discuțiile de astăzi, dacă este susceptibilă de abuz. Repet, natura juridică ce i-a fost conferită în doctrină aproape în mod uniform a fost aceea de drept pur potestativ, de drept care stă la îndemâna, fără milă, a debitorului care dacă vrea execută, dacă nu vrea, nu execută. Or, această natură juridică teoretic ar fi incompatibilă cu noțiunea de abuz. Deja avem un exemplu de abuz, ni s-a dat puțin mai devreme, avem și altele în care știm că este, încă o dată, nu ar trebui să confundăm două noțiuni. Pe de o parte vedem cum se formează contractul și vorbim despre caracterul licit sau ilicit al clauzei, într-o etapă subsecventă vorbim despre modul de executare și aici, firește, vorbim despre eventuala executare abuzivă. Dar cele două sunt strâns legate pentru că dacă ai un contract care a fost format pe premisele, am putea spune noi, ilicite ale exercițiului abuziv nesancționabil, în momentul acela evident că se leagă între ele. Mă iertați, am vorbit prea mult.

Bogdan DUMITRACHE: Nu, cât trebuie. Deci două nivele: valabilitatea clauzei și acum mă îndrept spre zona notarială și a doua, discuția asupra abuzului. Notarul e interesat de care din cele două laturi? De care este obligat să fie interesat notarul din cele două nivele? Că dacă e clauza nulă, la revedere, nu mai vorbim de exces abuziv că nu am dreptul de a mă dezice.

Loredana IACOB MELENTE: Dacă îmi permiteți, mă rog, formularea aceasta „dacă ne plictisim unul de celălalt”, nu aveți idee cât e de inspirată pentru că de când lucrăm pe noul Cod civil, nu am avut nicio cerere de inserare a unei astfel de clauze în contractele translative de proprietate, dar am avut o mulțime de cereri de inserare de astfel de clauze în convențiile matrimoniale.

Bogdan DUMITRACHE: Cum? În convenții matrimoniale se plictisește?

Loredana IACOB MELENTE: Deci formula a fost extraordinar de inspirată și nu aveți idee cât de actuală și de practică. Deci nimeni nu a vrut să se răzgândească în ceea ce privește vânzările, categoric. Teoretic varianta, posibilitatea există, în practică sunt o mulțime de soluții și așa este, acoperă zona gri, sunt foarte de acord cu tot ce au spus ceilalți colegi. Dar în practică, cel puțin o dată pe lună, se cere inserarea unei astfel de clauze..

Bogdan DUMITRACHE: Nu e mult o dată pe lună, acum sincer suntem în marja de control, o dată pe lună. Deci nu convențiile patrimoniale, ci convențiile matrimoniale.

Loredana IACOB MELENTE: În convențiile matrimoniale se cere inserarea unei astfel de clauze. Vreau să mă răzgândesc, vreau să fiu în acest regim matrimonial o perioadă de x, mă rog, vreau să am dreptul să mă răzgândesc într-o lună, după ce îmi dau seama că de fapt varianta asta nu e cea care îmi convine.

Bogdan DUMITRACHE: După ce trece executarea silită.

Loredana IACOB MELENTE: Da, sau după ce trece executarea silită. Dar revin, deci formula a fost extrem de inspirată.

Bogdan DUMITRACHE: Ca notar, în momentul în care ați vedea că în contractul inițial este o clauză care permite denunțarea unilaterală, v-ați pune problema, observând că se conformează condițiilor de bază cel care vine la dvs să emită o asemenea declarație, să i-o autentificați. Ați verifica aspectul acesta de abuz? Că e prea din scurt? Apropo de exemplul cu 20 de minute înainte sau rămâne o problemă judiciară în cazul în care se contestă? Dacă admitem că este susceptibilă de abuz exercitarea unui asemenea drept că, într-adevăr la o primă vedere, fiind potestativ..

Loredana IACOB MELENTE: Da, sunt susceptibil de abuz, cred că sunt multe clauze susceptibile de abuz. Mă întreb, într-adevăr acum, dacă aș verifica, înclin să cred că da. Mi-ar plăcea să spun că da. Pe de altă parte, nu știu cum aș motiva o încheiere de respingere a unui astfel de act.

Bogdan DUMITRACHE: Într-o procedură necontencioasă, teoretic, autentificării documentului.

Loredana IACOB MELENTE: Deci aș verifica cel puțin la nivel teoretic pentru că fiecare se străduiește să își facă treaba în așa fel încât să doarmă liniștit noaptea. Dar mă întreb pe partea cealaltă, cum aș motiva o respingere?

Lucia ZAHARIA: Îmi permit să adaug ceva la ce ai spus. Chestiunea abuzului e foarte greu de decelat la momentul încheierii contractului. Cine vine să spună notarului ce are de gând sau ce are el în cap? Nu, chestiunea abuzului privește aplicarea contractului. Deci cum dai eficiență și efect acelei clauze.

Bogdan DUMITRACHE: Dar un abuz în sensul că atunci când vii să denunți notarul și o să spună: „bine, domnule, dar chiar acum pe ultima sută de metri”, eu am clauză contrară, dar chiar acum cu două minute înainte, în sensul ăsta, era o întrebare.

Lucia ZAHARIA: Nu cred că ar putea să facă notarul o apreciere de acest gen, de acest tip. Cealaltă parte contractantă, doar ea poate să spună dacă a fost sau nu..

Bogdan DUMITRACHE: Bun, dar judecătorul poate?

Lucia ZAHARIA: Evident dacă mi se adresează, cineva sesizează instanța și cere despăgubiri. Repararea prejudiciului pentru denunțarea unilaterală a contractului.

Bogdan DUMITRACHE: Deci cumva denunțare abuzivă, nu? Era o altă subtemă.

Lucia ZAHARIA: Și avem și text. 1321 spune așa – care sunt cauzele de încetare ale contractului. Printre acestea e enumerată și denunțarea unilaterală. Da? E privită denunțarea ca unul din modalitățile de încetare a contractului, de aici se pune capăt. Și 1322 vine și spune: „la încetarea contractului, părțile sunt liberate de obligații. Ele pot fi, însă, ținute la repararea prejudiciilor cauzate și după caz, la restituirea în natură sau prin echivalent a prestațiilor.” Am stat și m-am întrebat: în ce condiții vii și ceri repararea prejudiciului în cazul denunțării unilaterale.

Adriana ALMĂȘAN:Să încerc eu un exemplu? Un exemplu pornind tot de la exemplul cu cel care se prezintă în fața notarului și spune: „îmi pare rău”, împreună cu partea căreia ar fi trebuit să îi transfere, „îmi pare rău, nu mi-a ieșit dosarul”, cum se spune în limbajul informal, nu mi-a ieșit dosarul de la bancă. Partea cealaltă ar putea să îi spună: „domnule, am aflat din surse care nici nu mai contează că ți-a fost comunicată această soluție în urmă cu o săptămână. M-ai lăsat o săptămână să nu pot să cumpăr, cu banii blocați”, invers, firește, „să nu pot să vând, cu bunul blocat și eu în răstimpul ăsta ar fi trebuit să primesc dacă erai de bună-credință în exercițiul dreptului tău de a denunța contractul, ar fi trebuit să mă anunți. Ai așteptat o săptămână, lucru care pe mine mă prejudiciază.” Teoretic să zicem că este în termen, se prevede un termen contractual în care poți să denunți și să zicem că eu sunt în termen, dar firește, raportat la momentul la care ar fi trebuit să o fac, dacă aș fi fost de bună-credință, cumva sunt în întârziere. Pot oare să cer pentru această ipoteză, care firește nu se raportează la denunțarea abuzivă care nu are niciun fel de legătură cu exercițiul unui drept, în afara dreptului, ci în cadrul dreptului, dar abuziv. Pot să cer pentru această ipoteză dezdăunări?

Bogdan DUMITRACHE: Domnule avocat, puneți concluzii pentru cealaltă parte.

Mihai RĂDULESCU: Trebuie pus în balanță ce e mai grav: să vii să-ți pui o clauză pentru că a fost făcută denunțarea pe ultima sută de metri într-un moment nepotrivit, este abuzivă. Într-adevăr, poate avea un efect benefic în sensul că te protejează, mă rog, interpretarea abuzitivității acestei conduite, te protejează de nesiguranța contractuală. Ce e însă mai important, adică mult mai important, totuși, atunci când este agreat un cadru contractual, când cadrul contractual este asumat de către părți și, din nou, nu vreau să alunec pe tărâmul relei-credințe sau a necunoștinței sau a neînțelegerii contractului, unde ar fi o posibilă incidență a nulității, deci acolo unde este agreat un cadru contractual ca atare, mi se pare mult mai grav să nu se poată da curs unei clauze, unui drept prevăzut prin contract și asumat de partea contractuală adversă, opunându-se diverse interpretări asupra neseriozității, evaluări, aprecieri, este mult mai important contractul să poată funcționa. Mi se pare că trebuie în primul și în primul rând, dată prioritate reglementării contractuale.

Bogdan DUMITRACHE: Clauza de denunțare unilaterală este, sau clauza care permite denunțarea unilaterală este, de fapt, ea însăși o convenție, are o forță obligatorie, spuneți dvs.

Mihai RĂDULESCU: Exact. Mi se pare mult mai important să prevaleze acest lucru.

Bogdan DUMITRACHE: Mă lași două luni, să spun că dacă mă plictisesc și plec, păi în a 60-a zi este absolut legitim să plec.

Mihai RĂDULESCU: Este important a se contura contractul și a se negocia fiecare clauză până la momentul încheierii acestuia. După momentul încheierii acestuia, trebuie să mă pot baza ca parte contractantă și pe prevederile acestui contract.

Bogdan DUMITRACHE: Totuși cum rămâne cu argumentul acesta interesant 1321 și 1322.

Bazil OGLINDĂ: Îmi permiteți. 1321, 1322, voiam să exprim și eu un punct de vedere. Este adevărat că 1321 enumeră printre cauzele de încetare a contractului și denunțarea unilaterală. Însă în ceea ce privește aplicabilitatea în practică a dispozițiilor articolului 1322, am serioase rezerve că, fără a nega faptul că pot exista ipoteze izolate în care să se aplice, însă dacă vreți un exemplu în care eu cred că cred că s-ar aplica din punct de vedere al reparării prejudiciului, ipoteza ar fi următoarea: am o denunțare unilaterală cu un termen de preaviz și nu se respectă termenul de preaviz. Asta ar putea să cauzeze un prejudiciu. Deci, este o exercitare a dreptului de denunțare, cu nerespectarea condițiilor prevăzute chiar în clauza contractuală. Însă în alte ipoteze și mai ales în ceea ce privește restituirea prestațiilor, 1.322 vine în contradicție chiar cu 1.276, apropo de lipsa producerii efectelor în privința prestațiilor executate. Și aș tinde să spun că, dispozițiile art. 1.276 alin. (2) sunt speciale față de dispozițiile art. 1.322 strict pe ce ar însemna restituirea prestațiilor dacă vorbim de contractele cu executare succesivă.

Bogdan DUMITRACHE: Adică 1.32… cât era? 2, nu?

Bazil OGLINDĂ: Da, am spus că, deși acum mă gândeam, pentru că e o problemă chiar interesantă, vă mărturisesc că acum m-am gândit la ea, sper să…

Bogdan DUMITRACHE: Cu alte cuvinte, 1.322 trebuie interpretat un pic selectiv. Nu înseamnă că, dacă 1.321, spuneți dumneavoastră, avem enumerate cam toate cauzele de încetare a contractului, Doamne ferește să fi scăpat vreo una. Dacă a scăpat vreuna, printr-o lege specială se…..la Codul civil…

Bazil OGLINDĂ: Dar…

Bogdan DUMITRACHE: …în schimb, 1.322 nu are aceeași vocație, nu are aceeași…

Lucia ZAHARIA: 1.322 este un text general, de ce? Pentru că se referă la toate cauzele de încetare, nu numai la denunțarea unilaterală.

Bogdan DUMITRACHE: În timp ce 1.322 la efecte ar trebuie să subînțelegem un fel de după caz…

Lucia ZAHARIA: …coroborat cu 1.276 alin. (2). Problema se pune la repararea prejudiciului, pentru că asta este marea durere a părții care se trezește că nu mai are partener contractual.

Bogdan DUMITRACHE: Bun.

Bazil OGLINDĂ: Mie mi se pare că a vorbit despre repararea prejudiciului atâta timp cât avem o reglementare într-un contract ar însemna să încalc forța obligatorie a contractului. Dacă nu găsesc un motiv pentru care, eventual acea clauză este nulă, considerată nescrisă sau un alt mod… și apropo de asta, de clauză considerată nescrisă pornind de la discuția de mai devreme cu denunțarea unilaterală a contractului cu două minute înainte, haideți să ne gândim un pic invers. Când profesionistul JURIDICE.ro are el dreptul de denunțare și mă anunță cu jumătate de oră înainte să nu mai vin la emisiune și îmi prezintă un contract standardizat și îl semnez. Păi o clauză de denunțare unilaterală intră sub incidența dispozițiilor art. 1.203 și dacă nu am acceptat-o în mod expres este considerată nescrisă. Mi se pare o ipoteză iarăși interesantă, adică clauza de denunțare unilaterală are o anumită gravitate, în general părțile trebuie să fie…

Bogdan DUMITRACHE: Da, întrerup doar pentru a sublinia această idee: art. 1.203, într-adevăr, Clauze neuzuale și interesant că textul nu face o condiție de aplicare din a avea un profesionist față de un neprofesionist. Și asta merită reținut.Formal, textul nu face o astfel de discriminare. E adevărat, clauzele standard emană în general de la profesioniști spre neprofesioniști…

Bazil OGLINDĂ: Sau spre alți profesioniști.

Bogdan DUMITRACHE: Sau spre alți profesioniști mai puțin puternic profesioniști de felul lor, dar asta este, cineva dictează. „Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunța unilateral contractul…”, deci este un drept care îi revine în puterea acestei clauze, exact domeniul lui 1.276. Ce se întâmplă cu ele?!Se întâmplă că ele că „dacă nu sunt acceptate în mod expres în scris de cealaltă parte, nu produc efecte.”

Bazil OGLINDĂ: Sunt considerate nescrise.

Bogdan DUMITRACHE: Deci practic, dacă exercit dreptul de denunțare pe o asemenea clauză, e în regulă pentru celălalt pentru că nu am putut să denunț, deci contractul merge înainte. O formă de reparare a prejudiciului.

Bazil OGLINDĂ: Oare putem să vorbim aici despre o exercitare abuzivă a dreptului de denunțare și care ar fi consecințele?

Bogdan DUMITRACHE: Păi dacă clauza nu e valabilă e foarte greu să fii abuziv pe o asemenea clauză, nu? Că nu e valabilă, nu se naște dreptul chiar de denunțare. Ce să mai fac abuzuri?

Bazil OGLINDĂ: Da, bine,va fi un comportament post, adică în executarea contractului. Cineva va spune, adică acel…denunț unilateral contractul și cum se va apăra? Va fi interesant pentru că, caracterul nescris al clauzei, sigur, are marele avantaj față de clauza nulă, că nu trebuie constatat în principiu. Dar un litigiu se va declanșa la o adică.

Adriana ALMĂȘAN: În realitate, mă iertați, în realitate este, cred că ne ducem un pic cam departe. Soluțiile, vă mărturisesc, că sunt de acord cu domnul Rădulescu care spunea puțin mai devreme trebuie să fim atenți cum negociem. Soluțiile sunt undeva în amonte față de acest moment. De ce? În momentul la care se încheie contractul, mă uit cu cine închei. Și dacă am ezitări, de aceea și protecția acordată de 1.203 bunăoară, văd ce semnez, nu? Cască ochii sau o încurci. Ceea ce înseamnă că voi verifica conținutul contractului și voi vedea în măsura în care, firește, pot să negociez, asta este o altă chestiune, voi vedea în ce măsură amenajez contractul, astfel încât să nu fie posibil abuzul. Încă o dată, mai întâi avem problema caracterului licit al clauzei și ulterior al caracterului abuziv. Dacă am o clauză licită, după aceea putem să discutăm despre caracterul abuziv mult și bine. Exemplul de mai devreme: închei contract cu posibilitatea de denunțare pentru cumpărător, la momentul la care se primește răspuns nefavorabil din partea băncii, dar nu mai târziu de o lună. Dacă lucrurile stau așa, practic nu mai vorbim despre un exercițiu abuziv, că a stat o săptămână sau că a stat…că nu a stat nici măcar o secundă pe gânduri. Pentru că nu și-a executat clauza. Este în mod…lucrurile stau foarte limpede. De asemenea…

Bogdan DUMITRACHE: Dar clauza e legată de o anumită ipoteză, care se consumă exterior părților, nu sunt în zona plictiselii, trebuie să se întâmple ceva din zona creditului.

Adriana ALMĂȘAN: Încă o dată, trecem, pornim de la premiza că am calificat în acest fel. Vă rog, să vă gândiți că o clauză care ar fi calificată așa de părți poate greșit, în realitate ar putea să fie o condiție rezolutorie sau o condiție suspensivă sau ar putea să fie chiar o obligație alternativă, ori și mai rău, o obligație care să aibă caracter facultativ, să aibă corespondent pentru aceste drepturi potestative. Sau și mai rău, ceea ce se întâmplă foarte frecvent în practică și cu siguranță v-ați întâlnit cu toții cu această situație – rezoluțiune deghizată în denunțare. Acest lucru este un lucru foarte frecvent, nu? Ați întâlnit în atâtea situații contracte în care una dintre părți este îndreptățită să ceară rezoluțiunea contractului independent de voința celeilalte părți cu sau fără plata unei remunerații. Lucrurile sunt foarte limpezi din formulare, dar adesea acest termen rezoluțiune este folosit în mod expres.

Bogdan DUMITRACHE: …denunțare unilaterală în intenția clauzei, mă rog.

Adriana ALMĂȘAN: ….interpretarea nedând loc la răspuns rezoluțiunea.

Bogdan DUMITRACHE: Haideți să ne îndreptăm spre zona de litigii. Deci, întrevedeți posibilitatea să avem un conflict între cel căruia i s-a comunicat o declarație de denunțare unilaterală și care consideră că acestă declarație nu este corect dată sau clauza nu este valabilă, dar numai acea clauză și cel care a emis clauza de denunțare unilaterală, cel care, iertați-mă,…

Lucia ZAHARIA: A făcut denunțarea.

Bogdan DUMITRACHE: A făcut denunțarea unilaterală. Deci, se întrevede posibilitatea unei acțiuni în pretenții, pentru că cel care apreciază că nu a operat denunțarea unilaterală a contractului, îi va cere executarea contractului, cel care crede că a denunțat ar trebui să fie relaxat. Și acum mă gândeam procesual, dacă eu trebuie prin întâmpinare, cel care a făcut denunțarea unilaterală, să reiterez faptul că am făcut o denunțare, contractul a încetat, deci acțiunea trebuie respinsă, ce se întâmplă dacă nu fac lucrul ăsta prin întâmpinare și las să se ajungă la primul termen de judecată? Eu am obligația procesuală să strecor această idee a denunțării unilaterale în termenul prevăzut de lege pentru întâmpinare? Sau risc dacă nu o fac, culmea, să fiu obligat la plată, pentru că nu mi-am reiterat apărarea ca apărare de ordine privată?

Lucia ZAHARIA: Din punct de vedere procedural da, pentru că e apărarea celui care a exercitat acest drept. Mă îndoiesc că reclamantul o să spună în cererea de chemare în judecată că uitați, pârâtul, l-au apucat năbădăile și vrea să denunțe unilateral contractul. Nu, el o să prezinte situația: eu am avut un contract, l-am executat până la data de, de la data de nu mai vrea să îl execute.

Bogdan DUMITRACHE: Degeaba vine pârâtul la primul termen de judecată și spune stați să vedeți că eu am denunțare unilaterală încă de atunci. Ar putea să îi fie fatal. Adică noi discutăm despre o tensiune a raporturilor substanțiale și de faptul că tu ai dreptate în substanțial, dar pierzi în procedură.

Lucia ZAHARIA: Da, pentru că dacă partea adversă cere decăderea din dreptul de a formula apărări pentru că nu a depus întâmpinări în termen. Bine, mai are eventual calea de atac. În calea de atac poți să…că e devolutivă și atunci, în apel, vei putea să te aperi.

Bazil OGLINDĂ: Pot să am altă părere? Eu cred că este o apărare de fond totuși și cred că poate fi făcută apărarea de fond. Cred că decăderea se referă la excepții și la probe, asta este o apărare de fond și poate fi făcută și în timpul procesului de fond.

Lucia ZAHARIA: Nu, decăderea…

Bogdan DUMITRACHE: Când în timpul procesului totuși?

Lucia ZAHARIA: …decăderea înseamnă dintr-un drept procesual. Dreptul procesual este dreptul de a depune întâmpinare și în acea întâmpinare, în acea cerere poți să invoci excepții, apărări….

Bazil OGLINDĂ: Păi și nu vi se întâmplă ca părțile să vină cu apărări suplimentare dincolo de apărările făcute în întâmpinare? Și asta ar putea..

Lucia ZAHARIA: Poate să vină cu apărări suplimentare, în sensul că se mai lămurește, îți mai precizează ceva ce e neclar, nu înțelegi.

Bogdan DUMITRACHE: Dar nu cu ceva nou, nu cu mijloc de apărare nou, chiar dacă ar fi de drept substanțial, importantă problemă că atunci am stres la două nivele: nivelul inițial, când mă cert cu celălalt și vreau să spun „La revedere” și nivelul litigiului pentru că am conflict, este probabil să am o acțiune în executare a contractului din partea celuilalt și, atunci, trebuie să fiu vigilent, că dacă nu invoc cum trebuie s-ar putea să mor cu dreptatea în mână.

Lucia ZAHARIA: Remediul e..

Bogdan DUMITRACHE: Apelul.

Lucia ZAHARIA: Apelul. Deci, până la urmă, găsește o portiță pentru a-și exprima punctul de vedere. Înțeleg că colegii avocați au opinia că repararea prejudiciului pentru exercitarea dreptului de a-l denunța poate avea loc doar în cazul în care încalci condițiile stipulate în contract, în legătură cu modul în care poți face denunțarea.

Bazil OGLINDĂ: Era un exemplu, în principiu.

Lucia ZAHARIA: De exemplu, dacă am o clauză care spune că părțile pot denunța contractul sau una din părți poate denunța contractul, punct, fără se se circumstanțieze în ce condiții, cum poți să denunți contractul, și vine o parte și denunță contractul și produce un prejudiciu celeilalte părți pentru că, fie intempestiv, acea denunțare, ar putea să vină să ceară despăgubiri, adică să ceară repararea prejudiciului pentru această denunțare?

Bazil OGLINDĂ: Să nu uităm că sunt materii, apropo ca mă provocați să fac o discuție pe terminologie, dar avem denunțare unilaterală, dar în alte materii, cum ar fi mandatul, spre exemplu, avem revocarea și renunțarea.

Lucia ZAHARIA: Dar nu vorbim despre contractele speciale, cum ar fi contractul de asistență, unde chiar te poți plictisi, te poți supăra.

Bazil OGLINDĂ: Acolo am texte expres.

Bogdan DUMITRACHE: Da, dar într-adevăr, dreptul pleacă de la lege și atunci situația e un pic mai confortabilă pentru că tot acolo se spună „Da, poți să revoci mandatul până când mandatorul încheie actul”, dar dacă o faci chiar intempestiv, atunci lucrurile vin. M-aș mai agăța de o problemă interesantă, tot doamna notar a pomenit-o.

Adriana ALMĂȘAN: Dacă-mi îngăduiți să încerc să-i răspund și doamnei Iacob.

Bogdan DUMITRACHE: Să nu uite radierea locațiunii. De acord, dar să nu uite de radierea locațiunii în cartea funciară. Ziceți!

Adriana ALMĂȘAN: Eu sunt de acord cu dumneavoastră, în sensul că există drept la despăgubiri nu doar atunci când nu se execută conform, ci și atunci când se execută abuziv, în limitele aparenței pe care o dă dreptul, dar cu intenția, evident, de rea-credință, care s-ar putea ascunde în spate, s-au dat câteva exemple în care era o oarecare marja de manevră pentru abuz. Mi-ați adus, însă, aminte de materii speciale, firește, vă gândeați la un contract, cum ar fi cel de furnizare de servicii oarecare, ce nu este reglementat în Cod sau mai știu eu ce altă ipoteză, dar mi-ați adus aminte de acele materii în care nu se pune problema doar a termenului de „preaviz rezonabil”, că despre asta face vorbire textul, un termen de preaviz rezonabil, ceea ce, fie vorba între noi, ține de ajustarea recipientului, primitorului acestei notificări, cu ideea denunțării, trebuie să am un timp în care să mă obișnuiesc, să-mi revin, să-mi fac alte planuri, ș.a.m.d. Dar se poate ridica problema, cum este, spre exemplu, contractul de împrumut, de consumație, chiar și contractul de mandat, se poate ridica problema realizării finalității contractului, mai ales pentru contractele fără termen, ai un contract de împrumut și întrebarea este „Când trebuie să-l dau înapoi?” Păi când vrea celălalt. S-ar putea să nu apuc să fac nimic cu banii în două minute, cât ați zis că este termenul în care lucrurile sunt abuzive oricum.

Bogdan DUMITRACHE: Nu crezi că un împrumutat ar accepta să ia niște bani, fără să aibă un termen suspensiv de plată, adică nu exclud posibilitatea. Dar eu mă gândeam, în schimb, la o locațiune în care locatorul și-a rezervat dreptul de a denunța contractul, după cel mult un an de la începerea contractului, contractul e de cinci ani, după șase luni se plictisește, vine la doamna notar, îi cere să-i autentifice o declarație de denunțare unilaterală a contractului de locațiune, relevă clauza din contractul de locațiune și o întreabă pe doamna notar: „Doamna notar, am o șansă să radiez locațiunea notată în cartea funciară?” Știu că întrebarea e de carte funciară, dar vorbind despre faptul că fiind notar, aveți acolo o simbioză, telepatie cu cartea funciară pentru că sunteți obligată s-o aveți, era mai bine să pună întrebarea unui registrator de proprietate. Are elemente, instrumente, în Legea lui, 7, în regulamente, să procedeze la o asemenea radiere pentru că s-a exercitat cum trebuie cauza de denunțare unilaterală a contractului de locațiune?

Loredana IACOB MELENTE: Da, sigur că are, fuziunea asta cu registratorii de carte funciară e cam ca fuziune nucleară, cu tot felul de lucruri mai bune și mai puțin bune, dar până la urmă, așa, în timp, mai ales cu regulamentul care a fost aprobat anul trecut, lucrurile încep să se așeze, și da, are temei să radieze, dacă în contractul de locațiune, de fapt are temei în lege că locațiunea poate fi radiată și nu am avut niciun fel de dificultăți, până acum, la carte funciară, în a radia pe baza unei declarații unilaterale.

Mihai RĂDULESCU: Și mai există un exemplu practic, l-am întâlnit atunci când locatarul își înregistrează un punct de lucru sau o sucursală, o filială sau sediu, care este, mai apoi, temeiul pentru a radia acel punct de lucru de la registrul comerțului?

Bogdan DUMITRACHE: Cu cartea funciară, cu cartea funciară, dar cu registrul comerțului nu te joci. Bună întrebare!

Loredana IACOB MELENTE: În registrul comerțului nu avem fuziune nici nucleară, nici de altă natură, deci nu am ajuns în situația de a radia de acolo, dar am avut în practică astfel de situații și astfel de probleme și, de regulă, partea care făcea denunțarea unilaterală a făcut o adresă, o notificare și către oficiul registrului comerțului, cu privire la încetarea locațiunii, și registrul comerțului, din câte rețin, dar nu știu sigur dacă așa s-au finalizat lucrurile pentru că părțile nu s-au mai prezentat, a notat inexistența sediului sau a punctului de lucru, nu mai rețin exact ce avea, și a solicitat societății comerciale care avea calitatea de locatar să prezinte dovada unui alt sediu sau a unui alt punct de lucru, deci s-a făcut o notificare din partea proprietarului pe care oficiul registrului comerțului, cu înțelepciune, zic eu, a luat-o în considerare.

Bogdan DUMITRACHE: Verificând că există o cauză de denunțare unilaterală sau ținând cont de voința locatorului?

Loredana IACOB MELENTE: Nu, nu, nu, pentru că avea contractul și exista acea clauză. Nu pot să spun același lucru și n-am găsit aceeași înțelepciune, în schimb, la administrația financiară unde era înregistrat contractul.

Bogdan DUMITRACHE: Deci, de la 1276 și noblețea lui plină de complicații, coborâm la niște zone foarte terestre pentru care 1276 începe să prezinte interes.

Loredana IACOB MELENTE: E zona fiscală care întotdeauna ridică probleme și, apropo de inserarea clauzelor de denunțare unilaterală în actele translative de proprietate, imediat te duci la bani pentru că totul se învârte în jurul banilor și omul vrea să știe taxe, impozite, taxe, impozite și de aici un întreg tăvălug, e ca un bulgăre de zăpadă, în momentul în care iei în calcul că faci bulgărașul trebuie să te gândești cam pe unde e omul de zăpadă.

Bogdan DUMITRACHE: Cumva, să fie două impozite pe transferul proprietății, primul la vânzarea inițială și al doilea la exercitarea cauzei de denunțare unilaterală, devine o afacere costisitoare.

Loredana IACOB MELENTE: Există un ordin a Ministerului de Finanțe, de acum câțiva ani, care prevede restituirea impozitului pe restituirea de proprietate pentru anumite situații de încetare a contractului, denunțarea unilaterală, din câte rețin, nu este prevăzută, cred că se referă doar la rezoluțiune sau la constatarea nulității, o să verific. Nu știu dacă într-o astfel de situație, deci la perfectarea unui act autentic de denunțare unilaterală, nu știu dacă se percepe așa-numitul impozit înapoi, dar înclin să cred că nu pentru că dacă o inserăm doar în actele acele cu vânzarea cu rezerva proprietății, impozitul pe transferul dreptului de proprietate se achită în momentul în care se transmite proprietatea.

Bogdan DUMITRACHE: Întrebarea este dacă a aflat Codul fiscal de faptul că a intrat în vigoare Codul civil.

Loredana IACOB MELENTE: Codul fiscal e, de regulă, din păcate..

Bogdan DUMITRACHE: Derogatoriu.

Loredana IACOB MELENTE: Da, din păcate, e stat în stat.

Bogdan DUMITRACHE: Aproape că am epuizat jumătate din subteme, cine vrea să aibă ultimul cuvânt? Dezbaterile contează întotdeauna pe un buget de timp de o oră și ne ținem de promisiune, sunt multe de spus, de dezbătut, e o discuție concentrată, tehnică și cu consecințe care depășesc zona civilului. Am început în forță pentru primul an, avem o întrebare în sală? N-avem, e o liniște de se aude sunetul molcom al denunțării.

Mihai RĂDULESCU: Eu poate am un comentariu, comparând din acele reglementări de drept special, când legea indică care ar fi termenele de denunțare, minim, care s-ar aplica. Personal, sunt un pic surprins de durata foarte scurtă a acestor termene. Părerea mea, comparând cu sisteme de drept din alte jurisdicții, acolo sunt foarte uzuale termenele de denunțare, de 90 de zile, de 120 de zile, care te conduc din nou către ideea fermității angajamentului, la noi am văzut 15 zile, mai puțin de 15 zile.

Bogdan DUMITRACHE: Și în alea îți tremură sufletul, ți se par atât de lungi alea 15 zile, ție, care vrei să continui executarea contractului.

Loredana IACOB MELENTE: Cred că termenele astea au o mare legătură cu faptul că, în legislația noastră, s-a conturat, cel puțin, din câte am înțeles eu, poate greșesc, denunțarea unilaterală e văzută, ca natură juridică, se merge mai mult pe ideea: consimțământul părții nu este definitiv. Sunt cele două concepții: dacă denunțarea unilaterală înseamnă o revenire asupra consimțământului sau dacă considerăm că la momentul încheierii contractului am avut un preconsimțământ și, de regulă, termenele acestea scurte se duc în partea aceea, ca natură juridică, că nu s-a format definitiv consimțământul părții implicate în cauză, și așa se justifică sau cel puțin așa am înțeles din niște puncte de vedere.

Bogdan DUMITRACHE: Ne oprim aici, cu părere de rău că denunțăm unilateral atât de devreme. Mulțumim pentru discuții și pentru comentarii. Ca de obicei, așa le stă bine dezbaterilor, mulțumim celor care, la ora aceasta, sunt în sală, și ne dăm întâlnire săptămâna viitoare, evident, tot luni, evident, tot la ora 20:00, o seară frumoasă tuturor! [/restrict]

---

– Uite contractul, nu e contractul – probleme specifice denunțării contractului cu executare uno ictu
– Natura juridică a dreptului și a actului juridic de denunțare
– Cum să intri pe fereastră, în cazul în care ușa e închisă – denunțarea simulată a contractului
– Viața după denunțare
– Condițiile pentru ca denunțarea să producă efecte (art. 1276 Cod Civil 2009).
– Se aplică art. 1322 Cod civil (repararea prejudiciului/restituirea prestațiilor) în cazul denunțării? În ce condiții?
– Denunțarea abuzivă – sancțiuni
– Este nevoie de reglementarea prin clauza contractuală expresă a dreptului unei părți de a denunța unilateral contractul și a altor aspecte ale regimului juridic al acestuia? Utilitate practică. Corelații între clauza de denunțare unilaterală și clauza penală. Confuzii terminologice: clauza de reziliere unilaterală vs. clauza de denunțare unilaterală
– Clauze contractuale licite vs. clauze ilicite cu privire la denunțarea unilaterală
– Denunțarea unilaterală și contractul de locațiune. Probleme practice