Extras VIDEO: 22′. VIDEO integral, pentru membri: 59′

VIDEO integral, pentru membri: 59′

Bogdan DUMITRACHE: Bună seara! Suntem tot la etajul opt, sala Rondă, sala Ninel Chiriacescu, președintele Camerei de Comerț Brăila. Chiar astăzi se consumă un an de la trecerea în neființă. Mențiunea pe care ați văzut-o, cei care ne urmăresc live, pe ecran, era legată de acest an. Venind la dezbateri, ați observat că emisiunea sau ediția de astăzi are un titlu foarte lung, cu tot cu cifre, art. 246 din Codul penal, o să zicem că este încă noul Cod penal. Dacă dezbaterile și-ar propune să fie alocate numai acelor texte din noile Coduri, care reprezintă soluții noi, norme noi față de stadiul legislației anterioare acestor Coduri, tot ar fi un buget de teme pe următorii doi ani, cel puțin, rezervat. Art. 246 din noul Cod penal face parte dintr-un asemenea eventual proiect care probabil nu va fi urmat 100% și el este dedicat unei infracțiuni pe care, probabil, o salutăm în premieră în legislație, o să vedem ce se va putea discuta, dacă este o reală premieră în legislația noastră penală, deturnarea licitațiilor publice. La deturnare se ajunge prin denaturare. „Fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitație publică ori înțelegerea între participanți pentru a denatura prețul de adjudecare se plătește cu închisoarea de la 1 la 5 ani”. Titlul emisiunii este scurt, articolul nici el nu este prea lung, este un singur alineat, să trecem la invitați. Ca de fiecare dată avem confirmări, avem și noutăți. Doamna procuror, Irina-Ioana KUGLAY, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, continuare procuror. A mai fost la Penalul ține loc civilul. Până îl absoarbe cu totul. Vă mulțumim pentru prezență.

Irina-Ioana KUGLAY: Mulțumesc și eu pentru invitație.

Bogdan DUMITRACHE: Mai departe, la fel, la aceeași ediție, un alt speaker. Am vorbit de procuror, trecem și la judecător, domnul judecător Andrei Viorel IUGAN, Judecătoria sectorului 5. Domnule judecător, mulțumim.

Andrei Viorel IUGAN: Bună seara! Mulțumesc și eu pentru invitație.

Bogdan DUMITRACHE: Acum urmează și avocații. Ați văzut că design-ul ediției de astăzi este unul special, în sensul că sunt încadrat de bărbați și la extreme se află doamne. Domnul avocat Mihai MAREȘ, managing partner la MAREȘ DANILESCU MAREȘ, din nou cu noi.

Mihai MAREȘ: Bună seara!

Bogdan DUMITRACHE: Penalul ține în loc civilul, Arestarea, Acordul de recunoaștere a vinovăției, Mai puțin gravă când apare în mediul privat: corupția. Sunt titlurile unor dezbateri pe care în continuare le veți putea accesa online pe pagina Dezbaterilor Juridice, atunci când nu aveți ce să faceți un lucru mai bun și, în sfârșit, ajungem și la premiere. Senior Associate, ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS, doamna avocat Laura IARCA.

Laura IARCA: Bună seara!

Bogdan DUMITRACHE: Pentru prima dată la dezbateri cu o specializare într-o zonă de care s-ar putea să fie vorba, deși emisiunea este pe penal, s-ar putea să facem câțiva pași și în zone teoretic extrapenale care, însă, e posibil să fie interesată de situația premisă a infracțiunii din art. 246 și atunci ar trebui să o luăm metodic sau cât de cât metodic și să începem cu o chestiune simplă: ce înseamnă licitație publică, în sensul art. 246 din Codul penal. Doamna procuror? [restrict]

Irina-Ioana KUGLAY: Există cel puțin două abordări ale acestei sintagme „licitație publică”. Școala de la Cluj o vede ca trimițând la noțiunea de public, astfel cum ea este definită în Codul penal la art. 176, adică acea licitație care este desfășurată de persoanele acolo menționate sau având ca obiect bunuri proprietate publică. Într-o altă abordare, noțiunea de public din cuprinsul sintagmei este privită autonom ca semnificând trăsătura de publicitate a licitației, și nu referirea la noțiunea de public din dreptul penal. Sunt de această din urmă părere că licitația publică din art. 246 este acea procedură care se adresează publicului, prin aceea publică, nu prin faptul că are în vedere catogoriile de la art. 176, acea procedură care se adresează publicului, caracterizată prin publicitate și competitivitate, de esența căreia sunt publicitatea și competitivitatea. Astfel, se explică formulări precum licitație publică în varii ramuri nepenale ale dreptului ori infracțiunea produsă de art. 246, în principal acelora care se adresează acelor domenii, în sens larg civil, în care se desfășoară proceduri ale licitației de la cele mai diverse, fie cele prevăzute în Codul de procedură civilă, dar nu insist acolo, că intru în domenii în care aveți exclusivitate. Codul de procedură fiscală, la fel, unde nu îmi este clar cine are exclusivități. Există și o a treia opinie: aceea care cred că trebuie categoric contrazisă, e cea mai puțin fundamentată dintre toate, că noțiunea de licitație publică s-ar referi numai la procedurile prevăzute în Ordonanța 34/2006. Ceea ce cred că este ușor de combătut cu varii argumente, vă las să o faceți, dacă credeți că e necesar.

Andrei Viorel IUGAN: Da, sunt și eu de acord că noțiunea de public nu ar trebui interpretată strict în sens penal, în sensul art. 176, ci pur și simplu licitație publică reprezintă acea formă de licitație care permite accesul oricărei persoane. Dacă ar fi să interpretăm în sensul că această formă de licitație se aplică doar în cazul licitațiilor organizate potrivit OUG 34, practic ne-am bate cap în cap cu norma de incriminare pentru că norma de incriminare vorbește de preț de adjudecare. După cum bine știți, în cazul procedurilor privind contracte de achiziții publice, nu avem un preț de adjudecare efectiv, ci avem autoritatea contractantă care dorește să obțină anumite bunuri, anumite servicii, și ofertanții care își depun candidaturile pentru efectuarea acelor prestații. Nu există în niciun caz un preț de adjudecare. De aceea consider și eu că licitațiile publice se aplică tuturor formelor de licitație, fie că acestea sunt organizate potrivit Codului de procedură civilă, Codului de procedură fiscală, OUG 34, chiar licitațiile organizate în cadrul procedurii de insolvență. Ele se organizează, efectiv, tot în baza Codului de procedură civilă, dar reglementate de Codul civil toate aceste forme de licitație.

Mihai MAREȘ: Da, și cu precizarea, chiar și mai clar că, în mod categoric, termenul public are accepțiune mult mai largă decât cea definită de Codul penal.

Irina-Ioana KUGLAY: Mă iertați, o paranteză. Nu o accepțiune mult mai largă, ci o accepțiune diferită.

Mihai MAREȘ: Diferită. În mod categoric, putem să ne referim și la persoanele de drept privat care organizează licității așa-zis publice care sunt deschise publicului, practic. Putem să luăm exemplul licitațiilor organizate de către bănci caselor de licitații, mai mult decât atât, textul de la art. 246 face parte din titlul referitor la infracțiuni contra patrimoniului, or, ar fi o discriminare poate chiar neconstituțională să scoatem de sub sfera acestui articol persoanele private care ar organiza acest fel de licitații la care ne referim acum. Prin urmare, în mod evident, acest termen de public are o accepțiune atât diferită, cât și mult mai largă decât cea definită de Codul penal.

Laura IARCA: Aș mai dori să adaug doar faptul că inclusiv noțiunea de licitație are o accepțiune mult mai largă decât cea de procedură de licitație și mă refer, în special, din perspectiva Ordonaței 34. Consider că toate procedurile reglementate de această normă intră în categoria licitației publice întrucât îndeplinesc această condiție de publicitate, respectiv de a permite accesul cât mai multor concurenți pentru a asigura o concurență eficientă, cu excepția, bineînțeles, a atribuirii directe și a negocierii fără publicarea unui anunț, care sunt considerate excepții și se utilizează doar în cazurile expres prevăzute de lege și limitativ prevăzute de lege.

Bogdan DUMITRACHE: Da, deci, practic, plecăm de la Cluj cu confortul art. 176 care spune: „Prin termenul public se înțelege tot ce privește autorități publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau explotează bunurile proprietate publică” și ajungem la etajul opt, la București, cu observarea faptului că art. 246 nu i-ar interesa decât pe cei care lucrează în domeniul achizițiilor publice. Aici nu avem decât autorități contractante și operatori, adică mai toată lumea: pe executori, pe lichidatori, pe cei care poate se duc să cumpere un tablou la o licitație de opere de artă, deci o sferă foarte limitată de persoane care se uită cu interes la art. 246 din Codul penal. Avem 3-4 rânduri de articol și foarte multă sferă de aplicare cu nuanțările care s-au făcut aici cu argumentul interesant legat, într-adevăr, și de plasarea în cadrul Codului. Textul vine în contextul Capitolului III, Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, unde persoana protejată ar fi orice particular ale cărui bunuri sunt protejate. Deci, dacă ar fi să ne gândim doar la art. 176 și să lipim „public” de „licitație” deja sfera persoanelor protejate de un text care nu este într-o zonă de tip infracțiuni de corupție sau ceva care să fie legat de public.

Andrei Viorel IUGAN: Chiar și în cazul infracțiunilor de corupție, avem un articol care face expres referire și la alți funcționari.

Bogdan DUMITRACHE: Da, asta e o discuție utilă de făcut și iarăși o precizare interesantă, să nu ne limităm la public și să îl elasticizăm față de art. 246, să ne uităm chiar la primul cuvânt, licitație, și aici sigur la raportarea unor terenuri de bătaie ale acestei infracțiuni, și anume O.U. 34/2006, unde găsim, într-adevăr, noțiunea de licitație în dreptul a două procedee de atribuire a unor contracte de achiziție publică, și anume licitația publică, nu licitație deschisă și licitația restrânsă, dar mai avem soluții, proceduri de atribuire, de tip dialog competitiv, concurs de soluții. S-a lansat aici punctul de vedere că și în aceste cazuri ar trebui să ne gândim la o sferă de aplicare a art. 246 din Codul penal. Nu în ultimul rând, și penaliștii sunt interesați de art. 246, dar îngrozitor de multă lume din zona privată și publică se uită la un text care incriminează, e o premieră, incriminarea aceasta?

Mihai MAREȘ: Da, e o premieră. N-am mai avut în legislația penală un astfel de text, se simțea nevoia unei astfel de reglementări. Din păcate, așa cum va reieși și din dezbaterile din această seară, acest text este destul de imperfect și ar necesita unele modificări, dacă s-ar putea.

Bogdan DUMITRACHE: Până acum e perfect. În afară de faptul că sunt 3-4 interpretări în jurul legislației.

Mihai MAREȘ: Sunt foarte multe inadvertențe cu privire la acest text.

Andrei Viorel IUGAN: Aș avea și eu o mică paranteză. A existat, în trecut, în Codul Carol o modalitate de incriminare.

Bogdan DUMITRACHE: Carol al II-lea.

Andrei Viorel IUGAN: A unor astfel de fapte, însă în Codul din 1968, nu a existat o astfel de incriminare. Bineînțeles, practica, de multe ori, forța norma pentru ca astfel de fapte să se incadreze în cadrul infracțiunii de înșelăciune. Bineînțeles că astfel de fapte reprezentau elementele constitutive ale unor infracțiuni de serviciu, infracțiuni de corupție care apreciez că, în prezent, se vor reține în concurs cu infracțiunea de returnare a licitațiilor publice.

Irina-Ioana KUGLAY: Trebuie menționat totuși că exista o categorie de fapte care nu trebuiau forțate spre a intra în fostul art. 215 „Înșelăciune”, cu o paranteză, și dacă intrarea în art. 215 era forțată, venea, în mod natural, soluția de achitare din partea instanțelor, dar exista, totuși, o categorie de fapte care regăsindu-se în infracțiunea de înșelăciune subzistă, invers, cu privire la care noua incriminare este aplicabilă, ele având un caracter penal și în legea trecută. E vorba de înțelegerea între participanți pentru a denatura prețul de adjudecare. În anumite modalități, ea constituia o formă de înșelăciune față de beneficiarul licitației, și acolo nu era o forțare a textului, ci atare fapte se pliau pe textul anterior.

Bogdan DUMITRACHE: Cu ce să începem? Cu participantul? „Fapta de a îndepărta prin constrângere sau corupere un participant”. Avem două variante: îndepărtez un participant, nu? Aste e o modalitate sau am o înțelegere între participanți. Ce înseamnă participant?

Mihai MAREȘ: Prima discuție care ar trebui făcută este exact această definiție a „participantului”. Ce înseamnă că un participant are această „calitate”, atunci când participă la o licitație, ca să nu ne exprimăm foarte alambicat. Din punctul meu de vedere, ar trebui să luăm în considerare momentul depunerii unei oferte pentru acela este momentul în care s-ar putea considera că a participat efectiv la licitație, numai că există această concluzie care este foarte deficitară a textului și ar trebui să avem în vedere nu doar îndepărtarea unui participant de la o licitație, dar și împiedicarea unei persoane de a participa pentru că, de cele mai multe ori, dacă există o înțelegere sau faptă de constrângere sau de corupere pentru a denatura o licitație, de cele mai multe ori, se acționează înainte ca cineva să ia parte la orice fel de act din cadrul acelei proceduri. Ori toată această parte de a împiedica un participant la o licitație nu este acoperită de textul așa cum este astăzi redactat și ar trebui avută în vedere și această ipoteză.

Andrei Viorel IUGAN: De asemenea, mă scuzați că vă întrerup, aș vrea să luăm în considerare însăși expunerea de motive unde se face vorbire în mod expres că această incriminare este necesară și pentru a reglementa situația în care o persoană este împiedicată să participe la licitație, chiar dacă norma nu o prevede expres, norma de incriminare.

Bogdan DUMITRACHE: Deci avem două variante: nu depune ofertă că îți rup picioarele și varianta a doua: ai depus ofertă, nu rămâi în sală, pentru că îți rup picioarele. Care din cele două e incriminat?

Mihai MAREȘ: Păi, sunt mai multe variante. Există și cea neacoperită de text, de a determina prin constrângere sau prin corupere. Mă gândesc la situația în car,e până la momentul depunerii ofertei în cadrul unei licitații, și aici colega noastră ne-ar putea explica mult mai detaliat, care sunt etapele care trebuie parcurse în cadrul unei licitații publice, până la momentul depunerii ofertei sunt o serie de alte momente premergătoare de depunere a documentațiilor de calificare care nu pot fi considerate de depunere a unei oferte propriu-zise, dar ar putea să se atragă calitatea de participant în procedură, ori aici este o chestiune foarte subiectivă lăsată la aprecierea organelor de cercetare penală, la final, care este momentul de la care se poate considera că cineva a intrat sau nu efectiv în acea licitație. Momentul depunerii ofertei este evident cel mai clar moment care ar putea fi luat în considerare și cel mai obiectiv, să spunem.

Bogdan DUMITRACHE: Adică participantul ar fi licitator, cum ar veni.

Mihai MAREȘ: Exact, numai că având în vedere și partea neacoperită de acest text despre care vorbeam, de împiedicarea participării la licitație, părerea mea este că trebuie să avem în vedere și aceste elemente premergătoare în care doar se depun documente în cadrul licitației, care denotă, efectiv, un interes pentru participarea în acea procedură.

Irina-Ioana KUGLAY: Dacă îmi permiteți, aș vrea să sintetizez un pic. Cea de a doua ipoteză a textului, înțelegerea dintre participanți, cred că nu punea astfel de probleme. Prima modalitate de comitere, aceea privind îndepărtarea unui participant, pune problemele pe care le-ai ridicat. Trebuie văzut, pe de o parte, că fiecare licitație cu procedura ei. Că fiecare licitație e cu procedura ei. Începe, după caz, prin varii forme. Cred că participarea la o licitație trebuie raportată la primul act formal de înscriere în această procedură, primul act formalizat, că el este o cerere de ofertă, că este o depunere de ofertă, nu știu, asta lămuriți domniile voastre. Dar odată stabilit asta, că în funcție de fiecare licitație în parte, în fiecare reglementare a ei, participarea înseamnă altceva, trebuie văzut dacă textul din penal se referă numai la acela care formal s-a angrenat în procedură, oricare ar fi acel act formal de angrenare, sau dacă se referă și la acela care avea de gând să, dar nu a mai făcut nimic oricât de puțin formal ca să se angajeze în procedură. Din nou două teze, școala de la Cluj, interpretare strictă, participant înseamnă cel care participă.

Bogdan DUMITRACHE: Liciteaza, cumva, sau cum se pregătește.

Irina-Ioana KUGLAY: Cumva, este formal intrat în procedură, angrenat în procedură. Interpretarea e una cu serioase argumente, mai ales că textele din legislațiile din care Codul pretinde că s-a inspirat în expunerea de motive, prevăd în mod distinct îndepărtarea de la licitație de impiedicarea participării la licitație, care s-a referit la ipoteza pe care ai pus-o în discuție. Dar pe de altă parte, voința legiuitorului e exprimată, cum spunea colegul nostru judecător, în expunerea de motive din care citez: „Incriminarea este necsară pentru combaterea acelor fapte, în scopul îndepărtării de la licitație a unor potențiali participanți”. Cineva mai priceput în drept decât mine, care aderasem fără rezerve, inițial, la teza că participant înseamnă numai cine formal s-a înscris în licitație, cineva mai priceput în drept mi-a atras atenția că această noțiune de „potențial participanți” se referă exact la persoanele pe care legea, de altfel, ar trebui să le protejeze în mod special. Acelea care nu mai ajung nici măcar să facă un demers formal prin care să își arate existența în jurul procedurii publice. Prin urmare, că aceasta ar fi voința legiuitorului, de a incrimina și fapte săvârșite față de aceste persoane. De altfel, aceia care interpretează strict noțiunea de participant și ajung la concluzia că ea nu vizează decât persoane formal înscrise în procedură, nu și aceia care ar fi avut ei de gând, dar nu au mai trecut pe acolo indiferent din ce motiv, aceia care îmbrățișează această interpretare retrânsă arată că ea conține o defecțiune a textului pentru că lasă practic nesancționate celei mai importante fapte în considerarea căreia te-ai fi așteptat că norma ar fi fost incriminată. Mai degrabă, e mai ușor să constrângi pe cineva să nu participe deloc decât înscriindu-se, să își retragă pe urmă o ofertă într-o manieră, eventual, cusută cu ață albă sau e mai si simplu să îl faci să nu se înscrie deloc, de aceea norma de incrimnare. Prin urmare, văzând expunerea de motive și această referire la potențialii participanți, am conchis și eu că este cea mai bună interpretare. E riscant, însă, față de cerința de a interpreta în dreptul penal termenii strict, dar pe de altă parte, acest risc cred că este surmontat de acela că nu există nicăieri în legislație o definiție a procedurii de licitație. Nu există nu numai în legislația penală, nu există în legislații în general, nu există în legislație o definiție a participantului la licitație. Prin urmare, nu există un text la care, în mod strict, norma de incriminare să se refere și atunci cred că interpretarea teologică nu mai e așa periculoasă.

Mihai MAREȘ: Ca să destindem un pic atmosfera, ca avocat, dacă aș avea un client și s-ar pune problema să fie acuzat că a împiedicat pe cineva chiar să și participe, aș merge în mod evident pe teoria restrictivă a interpretării textului în penal și aș spune că acest text nu se aplică, deși cu toții suntem de acord astăzi că în mod normal, datorită și expunerii de motive și a valorii sociale care a vrut să fie protejată, ar fi trebuit să aibă în vedere și această ipoteză.

Andrei Viorel IUGAN: Ați risca să îl sfătuiți?

Mihai MAREȘ: Este un vid legislativ la modul concret. Adică într-o speță de genul ăsta, în mod evident aș merge pe varianta în fața Parchetului, aș susține că nu este acoperit de lege acestă ipoteză. Asta, ca avocat.

Laura IARCA: Da, însă în materia achizițiilor publice regula este licitația deschisă care nu presupune etape preliminare în care să fie depuse ofertele.

Irina-Ioana KUGLAY: Iată, un argument în plus.

Laura IARCA: Regula este tocmai potențialul participant la licitație, iar nu cei care deja și-au exprimat intenția de a participa prin depunerea unei oferte.

Andrei Viorel IUGAN: Scopul normei este, efectiv, de a incrimina orice încercare de împiedicare, chiar și înaintea procedurii cu o lună, o săptămână. Asta este esența incriminării, să pedepsim persoana care încearcă să împiedice pe cineva să participe la licitație independent de momentul în care acest lucru se face și independent de calitatea efectivă de participant.

Mihai MAREȘ: Eu, personal, cred că va fi foarte complicat atât pentru un procuror, cât și pentru un judecător care se va confrunta cu o situație de felul acesta, să dea cu ciocănelul ca și judecător că se aplică foarte clar acest text de lege participantului, celui care de fapt a fost împiedicat a participa.

Bogdan DUMITRACHE: Da. Pe de altă parte, ca nepenalist, observ că există un text în Codul penal care pare să definească noțiunea de „participanți” pentru că a doua modalitate de săvârșire a faptei, cred, se referă la cei care au intrat în joc și desemnează pe cel care a intrat în jocul licitației, că altfel nu poți denatura prețul, de adjudecare, bănuiesc, sub cuvântul de participanți. Ar fi destul de stresant ca în același articol același termen să aibă accepțiuni diferite; adică la prima modalitate, participant, când îndepărtezi de la licitație publică, să însemne și cel care vrea să participe și este constrâns sau corupt, iar în a doua modalitate, în același text, participantul să fie acela inițiatul, acela din interiorul licitației. Pledoaria, înțeleg că este o interpretare de tipul „faptul de a interpreta prin constrângere sau corupere o persoană să participe la licitație.” Ar fi fost o formulare de acuratețe pentru intenția de a proteja accesul la licitație. Folosirea cuvântului care, în același articol, desemnează practic un licitator. Un coplătitor nu e cea mai fericită variantă, dacă asta s-a dorit ca reglementare.

Irina-Ioana KUGLAY: Acum textul, ca multe dintre inovațiile în cazul infracțiunilor contra patrimoniului și, mai ales, între acestea contra infracțiunilor prin nesocotirea încrederii, textul e departe de a fi cum trebuie. Dar efortul de a-l interpreta pentru a stabili voința legiuitorului, trebuie să îl facem. Ce vroiam să spun cu această frază solemnă era că odată ce am stabilit care este voința legiuitorului pe aceea trebuie să o aplicăm, pentru că altfel înseamnă să încălcăm legea.

Andrei Viorel IUGAN: Bine, textul este criticabil din mai multe puncte de vedere, inclusiv al domeniului de aplicare, în sensul că lasă foarte multe apecte în afara normei. De exemplu, îndepărtarea se poate realiza doar prin constrângere și corupere, deși știm că de cele mai multe ori îndepărtarea se realizează prin așa-numitele lictitații cu dedicație. Facem un caiet de sarcini și stabilim cerințele astfel încât doar anumite persoane să poată să câștige licitația respectică. O astfel de situație nu este incriminată pe textul art. 246.

Irina-Ioana KUGLAY: O astfel de situație, iartă-mă, nu e incriminată aici pentru că nu era locul să fie incriminată aici. O astfel de situație poate intra în varii texte din partea specială referitoare la autoritate. Poate intra, de exemplu, și sunt cazurile cele mai frecvente care se încadrează la infracțiunea de abuz în serviciu sau alte infracțiuni în dauna beneficiarului licitației, în măsura în care el este o persoană vizată de infracțiunile de serviciu. De aceea, ce spui tu este un argument în plus, că textul se adresează tuturor categoriilor de licitații și nu numai acelora care vizează persoanele de la art. 176. Pentru faptele lor de acest gen, au fost trimiși în judecată și condamnați fără niciun fel de suspans pentru abuz în serviciu, personajele care procedează cum ai spus.

Andrei Viorel IUGAN: Bine, o implicare, o participare a celor care organizează licitații publice puteam avea și în cadrul art. 246. Ar putea exista situații în care cei care încearcă să influențeze prețul de adjudecare să beneficieze de complicitatea organizatorilor licitației publice și atunci tot așa, vom avea un concurs și cu infracțiunea de abuz în serviciu, de complicitate.

Irina-Ioana KUGLAY: Sigur că da, ele vor putea veni în concurs. Pe de altă parte, dacă nu se pune problema unei infracțiuni de serviciu pentru acei particulari care organizează licitații publice și cărora am stabilit că textul le este aplicabil, va fi la fel de bine aplicabilă o gestiune frauduloasă sau texte de la înșelăciune. Nu era locul aici să se incrimineze fapta beneficiarului. Este o faptă, acesta, infracțiunea, una în dauna beneficiarului, nu a beneficiarului propriu-zis.

Bogdan DUMITRACHE: Fie că nu permit unuia să participe la licitație și cine știe, el ar fi putut să urce prețul de adjudecare, fie că am acea înțelegere. Practic, aici este protejat cel al cărui bun se vinde.

Irina-Ioana KUGLAY: Beneficiarul licitației, da, sau mă rog, da, cred că da. Ăsta este termenul cel mai general.

Andrei Viorel IUGAN: Bine, beneficiarul ar putea fi păgubit indirect și în ipoteza expusă de mine. De exemplu, o licitație organizată de autoritatea contractantă, iar trucarea licitației să se facă în dauna autorității și a statului. Adică am putea să ne imaginăm ipoteze în care această situație, acestă variantă de incriminare, să se plieze și pe scopul normei.

Irina-Ioana KUGLAY: Am putea imagina astfel de ipoteze faptice, dar scopul acestei norme nu a fost să i le incrimeneze pe acelea care își găsesc, de altfel, o încadrare penală fără prea mari dificultăți. Cum spuneam, o gestiune frauduloasă, o înșelăciune, știu eu, deturnare de un conflict de interese sau abuz în serviciu, când e vorba de autoritate. Acele fapte nu le-a vizat în mod firesc infracțiunea de la 246. Nu cred că asta este neapărat o lacună a textului.

Bogdan DUMITRACHE: Fără a închide această problemă a primei modalități pentru că mai avem de lucrat la ea, față de discuțiile care s-au degajat, am putea risca să spunem că dacă se enervează creditorul într-o licitație publică, într-o executare silită, și îl amenință pe debitor care are dreptul să participe la o licitație publică, și prin asta îl îndepărtează de la licitație, avem 246? Debitorul are dreptul, potrivit legii, să participe la ședința de licitație, la fel și creditorul, putem avea varianta, intră aici, pentru că am discutat pe o chestie de competiție, în sensul că nu se permite intrarea în competiția de licitare sau dacă au intrat, mimează competiția.

Irina-Ioana KUGLAY: În favoarea creditorului. Dacă creditorul însuși lucrează în defavoarea lui, nu cred că ne aflăm în tărâmul acestui text.

Bogdan DUMITRACHE: Creditorul poate și el participa, e adevărat, la licitație, și debitorul îl îndepărtează, se poate aplica.

Irina-Ioana KUGLAY: În măsura în care și el are această calitate.

Bogdan DUMITRACHE: Da.

Mihai MAREȘ: Și dacă nu se poate intra pe modalitățile concrete de îndepărtare a participantului, care sunt noțiunile acestea de constrângere sau corupere pe care am putea să le discutăm acum în ce măsură și cum se pot interpreta, ca și noțiune. Ce înseamnă, efectiv, contrângere și ce înseamnă corupere? În vechiul Cod penal exista, la art. 261, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, care spunea „Încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere”, aceste două termene erau folosite în definiția acestei încercări de a determina mărturia mincinoasă și acțiunea de corupere a fost definită cu această ocazie ca o oferire de bani, de foloase materiale, remiterea unor avantaje de natură patrimonială. Adică atunci când ne referim la corupere vorbim de un avantaj patrimonial care trebuie să fie avut în vedere și nu există astăzi niciun motiv pentru care, în noua legislație, să avem în vedere o altfel de accepțiune a termenului de corupere. De asemenea, trebuie reținut, așa cum s-a menționat mai devreme de către colegul judecător, și faptul că dacă sunt întrunite și elementele de la luare și dare de mită, aceste infracțiuni vor fi considerate a fi săvârșite în concurs, neoperând cu această ocazie nici absorbția reală, nici absorbția naturală. Prin urmare, pe lângă faptul că ți se aplică 246, s-ar putea să intri și la luare și dare de mită, în funcție de poziția pe care te situezi, pentru că atât cel care acceptă folosul, cât și cel care îl dă ar putea fi incriminat cu această ocazie. Acum cu denunțurile, cine apucă să zică primul pe practica penală pe care o vedem la televizor, și scapă de incriminare.

Andrei Viorel IUGAN: Bine, eu aș considera că nu doar oferirea unor avantaje patrimoniale, ci chiar promisiunea unor avantaje nepatrimoniale ar putea reprezenta o corupere, în sensul art. 246.

Bogdan DUMITRACHE: „Nu intra la licitație pentru că o să fiu atent cu tine, dragă” sau cum?

Andrei Viorel IUGAN: Nu ar mai fi corupere.

Bogdan DUMITRACHE: Nu ar mai fi corupere. Asta e interpretabil, nu? Scapă ceva textului în afară de constrângere sau corupere? Teoretic, ar mai putea fi ceva care ar fi meritat incriminat ca modalitate de a asigura această îndepărtare și a scăpat? E o sferă de asta exhaustivă? Una e pe presiune, alta este pe tentație, nu?

Irina-Ioana KUGLAY: Cointeresare, da. Cred că nu scapă textului ceva esențial și modalitățile sunt suficient de largi ca să includă orice tip de folos, chiar dacă ne limităm la cel doar patrimonial, deși și eu cred că poate fi vorba și de un folos nepatrimonial. Suficient de largă exprimarea noțiunii de „constrângere” cât să includă orice influențare a libertății de a decide în sensul continuării procedurii? Cred că am identificat prima critică ce nu se poate aduce textului.

Mihai MAREȘ: Constrângerea este, în mod evident, o formă de șantaj care, în funcție de modalitatea de manifestare, de cele mai multe ori, este absorbită în noțiunea de „constrângere” de la 246. Pentru că, alminteri, avem, de exemplu, 272 din noul Cod, alin. (1), ultima teză, la influiențarea declarațiilor, unde se spune „Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică reguliele privind concursului de infracțiuni”. Prin urmare, atunci când legiuitorul a avut în vedere să se aplice un concurs cum vorbeam prima dată la corupere cu luarea sau darea de mită, în cazul acesta, această formă de șantaj intră și se absoarbe în cadrul noțiunii de „deturnare de licitații publice”, nefiind o prevedere specială, așa cum am menționat-o pe cea cu influențarea declarațiilor în care se specifică, efectiv, că se va reține infracțiunea în concurs.

Andrei Viorel IUGAN: Bine, probeleme cred că vor apărea în practică în ceea ce privește, ce infracțiune absoarbe constrângerea. Adică în mod evident absoarbe amenințarea, în mod evident ar absorbi lovirea sau alte violențe, în teza alin. (1), și problema s-ar pune dacă absoarbe lovirea sau alte violențe în cazul în care s-au produs leziuni care au necesitat pentru vindecare cel mult 60 de zile de îngrijiri.

Mihai MAREȘ: Vătămarea corporală.

Bogdan DUMITRACHE: Adică acolo s-a muncit la ideea de îndepărtare, trebuie avut în vedere.

Mihai MAREȘ: Da, la vătămarea corporală ar trebui reținută în concurs.

Andrei Viorel IUGAN: 90 de zile, mă scuzați. Iar în opinia mea, consider că textul așa cum este art. 246 nu va absorbi și infracțiunea de lovire sau alte violențe în varianta producerii unor leziune traumatice care au necesitat până la 90 de zile de îngrijiri medicale. De ce spun acest lucru? Haideți să vedem întâi limitele de pedeapsă. Pentru amândouă maximul este de 5 ani. Mi se pare greșit să considerăm: dacă mă constrângi să nu particip la licitație și îmi produci vreo 90 de zile de îngrijiri medicale, atunci maximul este 5 ani. Dacă îmi produci leziunea pentru că așa apreciezi tu, maximul este tot 5 ani de zile. Adică periculozitatea faptei eu o văd diferit.

Laura IARCA: Aș vrea să contrazic colegii de penal. Imi imaginez o situație în care nu intervine nici constrângerea, nici coruperea, și am ajuns la această nevoie de a analiza din perspectiva textului francez care face referire la orice mijloace frauduloase. Mă gândesc că ar putea fi imaginată o situație

în care să nu intervină absolut deloc voința participantului care este împiedicat să participe. Deci nu există nici constrângere nici corupere. Nu știu, mă gândesc că situația în care există o ofertă, se înregistrează iar un alt participant în colaborare cu autoritatea ascunde oferta acestuia sau realizează nu știu ce modificări în cuprinsul acestuia. Mă gândesc că și o astfel de ipoteză ar putea să intre.

Bogdan DUMITRACHE: Eu mă gandeam doar că se flutură de către un licitator o publicație falsă care pare să fie cea reală, în publicația falsă licitația este poimâine, în cea reală este mâine. Și n-am nici constrângere nici corupere.

Laura IARCA: Ar fi o inducere în eroare până la urmă.

Bogdan DUMITRACHE: Probabil, probabil.

Irina-Ioana KUGLAY: Cred și eu că ipoteza pe care ați prezentat-o și pe care a prezentat-o Bogdan, cele două ipoteze pot fi încadrate în alte incriminări, în alte texte de incriminare și că textul de aici nu le-a avut în vedere și pe acelea, o inducere în eroare în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos și este o înșelăciune sau un abuz în serviciu cu o complicitate la.

Bogdan DUMITRACHE: Dăm idei, adică noi chiar discutăm pe text. Deja ne apropiem de partea a doua a textului. Mai e ceva de precizat pe prima, modalitatea mai interesantă, mai spectaculoasă poate și mai frecvent întâlnită în practică, rămâne de văzut. Înțelegerea între participanți pentru a denatura prețul de adjudecare. A fost și o discuție mai devreme, nu știu dacă ea se aplică, poate ambelor modalități dacă suntem în prezența unei infracțiuni de, veșnica întrebare, de pericol sau de rezultat.

Mihai MAREȘ: Opinia unanimă la această masă este că suntem în prezența unei infracțiuni de pericol, nu este necesară producerea vreunui prejudiciu sau denaturarea efectivă a prețului pentru a se consuma infracțiunea. Prin urmare, simpla îndepărtare prin constrângere, corupere sau înțelegerea care avea în vedere denaturarea prețului fără ca efectiv acest preț să fi fost denaturant va atrage aplicabilitatea acestui text de la 246.

Bogdan DUMITRACHE: Am zis întelegerea între participanți. Aici cel puțin în locul ăsta, la înțelegerea între participanți am putea conveni că participanții sunt cei băgați până în gât în licitație. Licitatori sunt competitorii.

Irina-Ioana KUGLAY: Da, nu știu dacă în funcție de tipul de licitație nu ar merge și în privința acestei modalități, într-adevăr interpretarea conform căreia orice participant este o persoană care are vocația să participe, dar n-am cum să ies din cercul ăsta vicios, să se înscrie în procedură și cred că se pot imagina înțelegeri și înainte de formalizarea propriu-zisă a a participării. Cred, trebuie să ne lămurească civiliștii. Iertați-mă, ce spuneai cu dubla măsură. Participant înseamnă în prima teza una, în a doua teză alta poate ar cădea și argumentul ăsta dacă civilistul ne furnizează o situație premisă.

Laura IARCA: Da, și eu sunt de acord cu această interpretare și nu cred că este diferit.

Irina-Ioana KUGLAY: Întotdeauna m-am înțeles mai bine cu avocații de civil decât cu cei de penal, în dreptul penal desigur.

Bogdan DUMITRACHE: Cu cei de achiziții publice.

Laura IARCA: Da, deci dacă privim practic această noțiune, si revin iar la procedura principală reglementată de Ordonanța 34 respectiv licitația deschisă, în care calitatea de participant o dobândești doar după ce ai depus oferta, cel mai probabil în practică, cele mai multe cazuri de astfel de înțelegeri se vor regăsi nu între cei care au depus oferta și cei care intenționau să depuna oferte prin diverse modalități de a elabora oferta sau chiar pentru a se înțelege cu privire la prețul oferit în cazul în care să spunem criteriul de atribuire este prețul cel mai avantajos, pentru a putea ca unul dintre ei să obțină prețul cel mai mare, ulterior împărțind într-un fel între ei prin subcontractare, prin alte acorduri.

Irina-Ioana KUGLAY: Asta voiam să întreb. Dacă o înțelegere de tip nu te înscrie tu, mă înscriu eu, iau prețul cel mai mare și pe urmă îți subcontractez din lucrări este un tip de înțelegere între persoane care normal nu au calitatea de participanți, căci numai unul participă nemijlocit, dar dacă interpretăm noțiunea așa cum noi ne-am înțeles să o facem atunci textul este acoperit tot.

Bogdan DUMITRACHE: Deci practic am o valoare estimată de 100.000 de euro și ea se denaturează pentru că în urma înțelegerii prețul câștigător este.

Laura IARCA: Scopul este să obțină prețul cel mai mic în momentul în care ai stabilit criteriul de atribuire prețul cel mai mic, evident.

Bogdan DUMITRACHE: Și eu denaturez prețul de adjudecare.

Laura IARCA: Da prin stabilirea unui preț maxim.

Bogdan DUMITRACHE: Sună ciudat.

Laura IARCA: În cele mai multe cazuri pun autoritatea contractantă de a oferi un preț cu mult peste valoarea obiectului contractului pentru că din păcate de foarte multe ori valoarea contractului estimate este supraevaluată. Și astfel ajungi să plătești un preț nejustificat.

Mihai MAREȘ: Întâmplător chiar în această seară am semnat un client care are o speță de genul, participant la o procedură de licitație, ieșit pe locul doi și declarat ulterior câștigător pentru că primul s-a retras, cel care a fost declarat inițial câștigător, și este anchetat penal pentru un prejudiciu care constă în diferența dintre oferta primului care s-a retras și a lui efectiv pentru această înțelegere care chipurile s-a făcut între ei anterior participării la licitație. Nu le este încă clar și nici mie pentru că nu am văzut dosarul pentru ce sunt cercetați, dar există și această posibilitate de a denatura prețul, participă o companie, căștigă, se retrage și tu ești pe locul doi, care de fapt tu vrei să câștigi efectiv și să ai un preț mai mic, și cred că este una din modalitățile prin care s-ar putea ajunge la textul care îl interpretăm în această seara.

Irina-Ioana KUGLAY: Clientul dumneavoastră nu vă urmărește, nu?

Mihai MAREȘ: Sper.

Bogdan DUMITRACHE: Numai pe noi, e o camera specială.

Mihai MAREȘ: Nu, nu este pe textul ăsta și de asta am și făcut această observație.

Irina-Ioana KUGLAY: Atunci sper că vă urmărește un procuror.

Mihai MAREȘ: Să ne urmărească cine ar fi.

Bogdan DUMITRACHE: Cel puțin urmărește.

Mihai MAREȘ: Altceva voiam să menționez că pe această a doua modalitate de realizare a infracțiunii cu denaturarea prețului între participanți, exista și există în continuare o prevedere în legea concurenței, care e cumva cvasi-similară ca și. Înțelegerea concertată asupra prețului este o practică anticoncurențială sancționată de legea concurenței. Acum se pune discuția dacă textul care îl analizăm are prioritate în fața normelor concurențiale și fiind o normă specială interpretarea mea este că va avea prioritate textul penal. M-ar interesa practic să văd în ce măsură dacă s-ar declanșa inițial o investigație a Consiliului Concurenței pe înțelegere concertată asupra prețului, vor sesiza din oficiu Parchetul, vor suspenda sau nu investigația care au început-o. E un text nou care nici măcar nu a fost aplicat până acuma de Consiliul Concurenței. Adică e o chestiune practică, m-ar interesa să văd cum s-ar aplica.

Irina-Ioana KUGLAY: Îmi declin orice competență în zona asta.

Bogdan DUMITRACHE: O secvență nu rar întâlnită în biroul unui executor judecătoresc, în cadrul unei licitații care se licitează, se licitează și la un moment dat licitatorii cer permisiunea să ia o pauză pentru o țigară. După care se întorc în birou și brusc se oprește licitația în favoarea unuia care cică a oferit mai mult. Mai are voie executorul să le dea pauză licitatorilor? Textul ăsta incomodează cu ceva?

Irina-Ioana KUGLAY: Fumatul nu e prevăzut de lege ca infracțiune.

Bogdan DUMITRACHE: Cafea, să trecem pe cafea.

Andrei Viorel IUGAN: Bine, aspectul dacă executorul are voie, dumneavoastră trebuie să știți cel mai bine, dar în lipsa unor  probe concrete că ei s-ar fi înțeles nu se va putea reține în sarcina lor această infracțiune.

Irina-Ioana KUGLAY: De către executor nu se va putea reține.

Andrei Viorel IUGAN: Bineînțeles dacă există înregistrări ambientale în holul executorului, bineînțeles probe obținute legal, e altă discuție.

Irina-Ioana KUGLAY: Acuma şi executorul e şi el un pui de specialist în drept, nu? Parcă nu e chiar, prin urmare când el are motive să creadă că pauza de ţigară îi va influenţa rezultatul licitaţiei, poate bine să n-o acorde. Dacă a acordat-o şi are sentimentul că ceva nu e în regulă poate ar fi bine să întrebe un prieten procuror şi să îi povestească despre ce e vorba.

Bogdan DUMITRACHE: Bun, s-a deturnat licitaţia. S-a investigat penal. Poate s-a ajuns la o hotărâre judecătorească de condamnare şi ce folos pentru operatorul economic care a fost victima denaturii preţului de judecare? Ce ar putea să facă? Ar putea să facă ceva? Aţi propus subtema, descurcaţi-vă!

Laura IARCA: Am văzut că te uitai la mine. Depinde la ce moment intervine situaţia asta.  Dacă intervine în cursul procedurii, dacă se descoperă în cursul desfăşurării procedurii, evident că autoritatea are la dispoziţie mijloace, nu foarte clară stabilită de lege însă am în vedere cel puţin articolul 209 din Ordonanţă care spune că: “autoritatea poate să anuleze procedura dacă abateri grave împiedică încheierea contractului, împiedică finalizarea acestei proceduri. Dacă fapta se descoperă ulterior încheierii contractului şi participantul care se face vinovat de o astfel de infracţiune este chiar cel declarat câştigător, aici ne lovim de dispoziţiile legale actuale care nu permit anularea contractului decât într-un termen prevăzut de lege, respectiv 30 de zile de la data publicării anunţului de la data de atribuire, nu mai mult de 6 luni de la data încheierii contractului însă la acest moment este în curs de elaborare un nou act normativ pentru a se pune în acord cu dispoziţiile noilor directive în materia achiziţiilor publice, directive care au în vedere şi ipoteza asta, a deturnării licitaţiilor şi care prevede în mod expres posibilitatea de a înceta contractul dacă o astfel de situaţie intervine şi în plus i se acordă dreptul autorităţii să aprecieze chiar în cadrul procedurii dacă există indicii temeinice să înlăture un ofertant de la procedură dacă observă sau dacă există indicii cu privire la astfel de înţelegeri anti-concurenţiale deci în perspectivă vor exista posibilităţi de a remedia cum îi spunem şi din punct de vedere contractual o astfel de situaţie însă şi aici ar mai fi o problemă: dacă la momentul când fapta se constată, contractul mai poate fi, nu mai poate fi încetat pentru că poate să fie, o încetare poate să fie în contra intereselor autorităţii deci şi aceste aspecte vor fi avute în vedere la un raport de situaţie concretă.

Irina-Ioana KUGLAY: Aici trebuie iarăşi să observ că este mai prietenos dreptul procesual penal unde chestiunea se pune într-o acţiune civilă alăturată celei penale pentru deturnarea licitaţiilor, chestiunea se pune reparării unui eventual prejudiciu, se pune în termenii simpli ai răspunderii civile delictuale fără a ne mai complica noi cu răspunderea contractuală, cu soarta actelor juridice încheiate în urma licitaţiei, a actelor subsecvente, a oportunităţii repunerii părţilor în situaţia anterioară şi aşa mai departe. Prin urmare, faptul delictual care este singurul izvor al răspunderii civile în cadrul acţiunii alăturate celei penale, măsura în care din el rezultă un prejudiciu cuantificabil în orice manieră: diferenţa de preţ, alte lucrări care au trebuit contractate, ştiu eu, în orice fel de mod calculat prejudiciu, angajarea răspunderii civile şi angajarea răspunderii penale şi a răspunderii civile delictuale a făptuitorului dă loc reparării acestui prejudiciu. Prin urmare, separat de soarta contractelor care e foarte complicată cum spuneaţi, calculul matematic al pagubei şi legătura lui de cauzalitate cu acest fapt delictual al îndepărtării unui participant sau denaturării preţului e temei de despăgubire. Nu este aşa, civilist şef?

Bogdan DUMITRACHE: Ştiu că există dreptul de a obţine repararea prejudiciului. E recunoscut în instanţa penală, acuma şi cum îl valorifici e partea a doua. Că voi avea unul care mi-a denaturat preţul de judecare, da, pe latură civilă îl oblig la un milion de euro şi pun hotărârea undeva în mapă. Aici este foarte importantă eficacitatea, eu cred că vă refereaţi la încercarea de a repara cumva în natură prejudiciul că asta este miza, să încerci să…

Irina-Ioana KUGLAY: Deci tu pui problema dacă am de la cine lua banii?

Bogdan DUMITRACHE: Da, este o problemă a eficacităţii, importantă.

Irina-Ioana KUGLAY: Dacă am de la cine lua banii, păi, asta, na, nu e o problemă prea juridică.

Bogdan DUMITRACHE: E o problemă care ţine, da, cred că este cea care  contează, nu? Dacă autoritatea contractantă are rol activ şi ai indicii, indicatori de fraudă în forma denaturării preţului de adjudecare şi încearcă, anulează procedura, emite o decizie cu atac la CNSC, nu? CNSC sancţionează autoritatea sau ea validează  punctul de vedere al autorităţii , mă duc în contencios şi instanţa în contencios îmi spune: “e în regulă, nu s-a întâmplat nimic  nelalocul lui aici, mai am riscul unei răspunderi penale? Soluţia instanţei de contencios blochează cumva calea unei proceduri penale?”

Andrei Viorel IUGAN: Trebuie să avem aici în vedere dispoziţiile Codului de procedură penală care prevăd că orice chestiune prealabilă are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale cu excepţia aspectelor privind existenţa infracţiunii deci în aceste condiţii apreciez că nu ar avea o autoritate de lucru judecat pentru că privesc tocmai existenţa infracţiunii.

Irina-Ioana KUGLAY: Cel puţin pentru prima modalitate, constrângerea sau coruperea participantului să nu participe, cred că nici măcar nu seamănă a chestiune prealabilă despre care să îmi pun problema dacă e tranşată definitiv sau nu. Cât priveşte celelalte aspecte de procedură în sens civil a licitaţiei, iară nu cred că se circumscriu în sensul chestiunilor prealabile înţelegerii de natură a preţului care e o chestiune de dovadă strict criminalistică cu ce poţi dovedi o înţelegere frauduloasă separat de orice formalism care aparent a fost respectat.

Bogdan DUMITRACHE: Da, mă uitam că e 20:59, de mult nu s-a mai întâmplat să ne ia o oră, în mod evident nu ne ia sau nu ne-a luat doar o oră. Discuţia a fost una fertilă în a deschide subteme şi discuţii. Este şi ăsta un început de drum. Este un text tânăr. Să îi urăm viaţă lungă şi nici nu ştiu cât mai puţină aplicare în practică, nu, sau cât mai multă? Depinde.

Irina-Ioana KUGLAY: Cu siguranţă, cât mai puţină aplicare în practică.

Bogdan DUMITRACHE: Da, sau cât mai multă incidenţă şi cât mai puţină implicare. Nu ştiu, să găsim o…

Andrei Viorel IUGAN: Cât mai mult o aplicare corectă.

Bogdan DUMITRACHE: Da, nu pot decât să mulţumesc invitaţilor şi dumneavoastră pentru atenţie şi să sperăm că o să avem o săptămână frumoasă. Toate cele bune! [/restrict]

---

Art. 246 NCP

București, CCIR Business Center, et. 8, Sala Ninel Chiriacescu
Luni, 16 martie 2015, ora 20:00

– Noțiunea de licitație publică în sensul art. 246 NCP
– Pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 246 NCP este necesar ca o persoană să fi dobândit efectiv calitatea de participant la o licitație?
– Se aplică art. 246 NCP în cazul licitațiilor organizate potrivit OUG nr. 34/2006?
– Infracțiune de pericol sau de rezultat?
– Modalități faptice de comitere
– Noțiunea de „corupere” (posibilitatea reținerii concursului cu darea/luarea de mită), respectiv noțiunea „constrângere” (posibilitatea reținerii concursului cu alte infracțiuni, i.e. amenințare, lovire sau alte violențe)
– Noțiunea de preț de adjudecare
– Dacă pot fi identificate eventuale remedii în materia achizițiilor publice, atunci când se constată o situație care poate fi încadrată la art. 246 Cod penal, precum și care ar fi mijloacele pentru a preîntâmpina o astfel de conduită.