ÎNREGISTRAREA VIDEO ȘI TRANSCRIPTUL

Radu BUFAN: Bună seara tuturor! … un taxi care m-a plimbat prin tot Bucureştiul, aş vrea fără să am acordul dânsului, decât unul prezumat, să vă spun că această temă este infinită, tema rescrierii şi modificării Codului Fiscal. Aţi observat că şi titlul este cu semnul întrebării, e interogativ, oare se modifică sau, în sfârşit, se modifică acest Cod. Noi când discutăm între noi despre modificarea Codului Fiscal, de fapt, înţelegem cu toţii că e vorba de modificarea Codurilor, deci de o modificare atât a Codului fiscal cât şi a Codului de procedură fiscală. Şi asta era ideea, ca să înţelegem toţi, că discuţiile şi din seara aceasta şi toate discuţiile pe care ne gândim să le mai provocăm au legăură cu cele două Coduri. După câte ştim, aceste Coduri au fost elaborate în 2003 cu asistenţă internaţională, Codul fiscal cu asistenţă americană, acesta e şi motivul pentru care Codul are norme mai stufoase decât textul Codului şi Codul de procedură cu asistenţă germană. Din cauză că au fost două proiecte distincte scoase la licitaţie conform procedurilor de atribuire publică, avem reglementări oarecum paralele. De exemplu, regulile de interpretare inclusiv ale Codului fiscal sunt în Codul de procedură fiscală. În Codul fiscal găsim definiţia abuzului şi instituţia recalificării, iar în Codul de procedură fiscală avem un art. 15 pe care eu nu am văzut să îl fi folosit nimeni până acum, să îl fi invocat, care se cheamă „eludarea legislaţiei fiscale”, sincer, niciun inspector fiscal. Deci, există foarte multe, să spunem, aspecte comune sau întrepătrunderi dintre cele două Coduri, de aceea eu cred că, şi cred că sunt în asentimentul organizatorilor, că vor fi multe dezbateri pe aceste Coduri, probabil după ce le vor trece prin Parlament şi la o discuţie pe care am avut-o sâmbătă cu domnul secretar de stat Manolescu, dânsul trăgea speranţe nu chiar pentru luna mai, dar pentru luna iunie spunea că o să avem, totuşi, Codurile, iar eu ştiu cum sunt românii, românii vor fi foarte interesaţi de Coduri începând cu 1 ianuarie, probabil, atunci când trebuie să se comporte după o lege nouă, şi cred că după vacanţă o să avem ocazia să discutăm despre ele. Aş vrea să vă prezint musafirii din seara asta, aş vrea să încep cu indisponibilul Alexandru CRISTEA care, am înţeles, colegul nostru de la ŢUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII, a stat foarte aproape de copii şi a luat o scarlatină, este doamna director Tanţi ANGHEL de la Ministerul Finanţelor Publice, de la Direcţia de Legislaţie Cod Procedură Fiscală, care va sosi, sper că nu a mai schimbat textul de când l-a depus la Senat, domnul avocat Andrei IANCU de la DRAGNE & ASOCIAȚII, pe televizor avem de la Cluj pe colegul nostru domnul conferenţiar doctor Ciprian PĂUN care este, probabil, foarte documentat, îl vedem acum, dar are dosarele ascunse acolo, ca şi Ponta la discuţia cu Iohannis, acolo, când tot scotea bileţele din buzunar şi spunea datele. Salut Ciprian! Și pe domnul Gabriel Sârbu – Tax Manager EY România şi pe domnul Daniel UDRESCU de la Cabinetul UDRESCU de avocaţi.

Daniel UDRESCU: Nu, de contabilitate şi audit.

Radu BUFAN: Cabinet, da, scuze, scrie cabinet UDRESCU, dar scrie aici auditor, CAFR, are atâtea titluri încât nu o să le citesc pe toate pentru că se termină emisiunea. Deci nu avem o dezbatere pe o anumită temă precisă, Codul de procedură fiscală şi Codul fiscal au câte 300 şi ceva de articole, important este să începem discuţia şi, de aceea, am rugat pe colegii care sunt în această seară aici să încercăm să facem un echilibru între discuţia, să spunem aşa, pe aspectele fiscale şi aspectele juridice, şi poate suntem toţi de acord să nu discutăm aspecte de politică fiscală. [restrict]
Nu ştiu dacă, eu nu ştiu să răspund la ele, de ce e bună cota de 20, de ce e bună cota de 24 sau de unde o să scoată Guvernul bani ca să acopere diferenţa de cotă. Cred că ştie toată lumea că această operă de rescriere a Codului Fiscal a început mai serios acum vreun an şi jumătate, şi driverul, din câte am observat eu, sau unul din driverii acestei activităţi a fost Amcham-ul şi societatea civilă a participat şi ea sau, mă rog, lumea consultanţilor, a participat mai mult decât în alte dăţi când ştiţi că se făcea această discuţie cu mediul de afaceri şi era discuţia cu o zi înainte de a apărea Ordonanţa de Urgenţă. De data asta, eu am avut surpriza că mi s-a părut că, într-adevăr, discuţiile au fost foarte serioase şi a fost multă deschidere din partea Ministerului de Finanţe acolo unde ne interesa pe noi, ca jurişti, şi acolo unde nu este impact fiscal, unde nu este impact pe buget pentru că acolo trebuia factorul politic să decidă, şi ce am fost iarăşi surprins, au fost nişte discuţii, mi se pare că la începutul lunii martie, au fost discuţiile acestea cu mediul de afaceri, eu am aflat vineri că sunt discuţiile luni şi marţi, nu am putut să mă întorc la Bucureşti luni, am rugat un coleg să meargă luni dimineaţă, iar marţi la ora 14, când au fost discuţiile pe Codul de ărocedură fiscală nu a fost nimeni, niciun avocat din România, din oraşul Bucureşti, nu şi-a permis să piardă o oră să se ducă să discute despre Codul de procedură fiscală. Asta apropo de, cum să vă spun, reacţiile noastre că întotdeauna legile sunt proaste şi perfectibile, dar a doua dimineaţă a sunat-o pe doamna Anghel, zic „La cât aţi scăpat?”. Credeam că or fi vreo 100 de avocaţi acolo, fiecare cu problema lui, zice „Domnul profesor, am stat o oră şi noi, cu Doru Duda şi cu Mihai Brăgaru şi am plecat la 15 că nu a venit nimeni”, asta ca să ştim de o treabă şi să nu aruncăm, adică întotdeauna e bine să te uiţi înainte în oglindă sau la CNP, cum mă uit eu când zic că am vreo problemă. Îi rog pe colegii mei, deci eu am încercat să mă ocup la discuţii la Titlul II şi la Titlul I din ambele Coduri, unde cred eu că s-au înregistrat rezultate, mă rog, mai mult decât promiţătoare, cel puţin la nivel legislativ. Şi, aşa ca o apreciere, aş dori să rog colegii care sunt prezenţi la dezbatere să încerce să facă o apreciere globală, aşa, asupra a ceea ce cred ei că este, mă rog, o realizare în oricare dintre Coduri şi, dacă sunteţi de acord, o să îmi permit să, pentru ca să mai scăpăm de egocentrismul acesta bucureştean să îl rog pe Ciprian, de la Cluj, să îmi spună cum se vede de la Cluj, cum se văd aceste noi Coduri.

Ciprian PĂUN: Bună seara! Sigur, aceste noi Coduri, până la urmă, nu aduc o schimbare fundamentală în ceea ce înseamnă polictic fiscală și, dacă ați spus că nu doriți să aveți o discuție despre politica fiscală, până la urmă, toate aceste reglementări juridice face parte dintr-o viziune fiscală, hai să nu îi spunem politică fiscală a Guvernului. Sigur, această propunere de nou Cod fiscal şi noul Cod de procedură fiscală a venit pe o aşteptare care exista de 2-3 ani de zile, dar a venit, din punctul meu de vedere, mult prea repede pentru că o serie de chestiuni care rămâneau la nivelul dezbaterilor academice, profesionale, au fost preluate sau au fost ignorate şi, după aceea, au fost înglobate în aceste două noi propuneri. Din punctul meu de vedere, cred că este un pas în plus şi aduce nişte elemente surprinzătoare care, până în acest moment, nu prea au fost dezbătute în spaţiul public. De exemplu, renunţarea la impozitarea dividendelor mi se pare că este cea mai revoluţionară formă de reformă pe sistemul de venituri, cu toate că, în paralel cu această revoluţie, a rămas nesoluţionată dezbaterea sau chestiunea referitoare la oportunitatea introducerii contribuţiilor sociale pe dividende. Dacă va rămâne în forma în care contribuţiile sociale se vor preleva de după aceste dividende, chiar dacă nu va exista impozit pe ele, vom ajunge din nou la o sarcină fiscală pe acest tip de venituri, ceea ce, din punctul meu de vedere, ar pune oarecum în umbră întreaga strategie fiscală şi nu ar fi vorba decât de un transfer real între nişte venituri care, anterior, se făceau la bugetul de stat către bugetul asigurărilor sociale. Aș vrea să spun că aşa cum am citit eu Codurile, cred că aceste Coduri sunt nişte Coduri pro societăţi şi împotriva PFA-urilor sau a activităţilor independente, din punctul meu de vedere aş spune chestiunea aceasta. De ce spun acest lucru? Pentru că în paralel cu relaxarea fiscală, pe zona de societăţi, şi mă refer aici în special la microintreprinderi, unde din punctul meu de vedere, este o reformă de substanţă, avem o creştere a sarcinii fiscale şi a obligaţiilor, precum şi o întărire a controlului fiscal pe deductibilităţi, în cazul veniturilor din activităţi independente. Cred că acest Cod Fiscal era o oportunitate foarte bună de a face o dată pentru totdeauna diferenţierea între formele de organizare ale activităţilor independente, fie că vorbim de auditori, contabili, avocaţi, notari, arhitecţi etc. şi formele clasice de persoane fizice autorizate. Eu cred că, în momentul de faţă, s-a lăsat nereglementată această situaţie şi, din nou, suntem în acea confuzie pe care am mai ridicat-o, sau acea problemă pe care am mai ridicat-o la dezbaterile de pe JURIDICE.ro, ce anume suntem noi, avocaţii, pentru că în relaţia cu statul, când se prevalează TVA, suntem un plătitor de TVA, în relaţia cu banca suntem o persoană juridică pentru că băncile ne tratează ca o persoană juridică, iar în relaţia cu Fiscul pentru depunerea declaraţiilor pentru venit, sunem nişte persoane fizice, iar deductibiliăţile, până la urmă, urmează exclusiv această calitate a persoanelor fizice. Deci eu zic că aici se putea face mult mai mult, din punctul acesta de vedere. În continuarea unei discuţii, domnule profesor, pe care noi am mai avut-o săptămâna trecută, cred că mai trebuia să se facă o precizare importantă, fie în Codul fiscal, fie în Codul de procedură fiscală, între ceea ce înseamnă, de fapt, contravenţie şi infracţiune, adică un noncompliance şi un froude, dacă vreţi să folosim terminologia britanică, să ştim exact unde este limita între evaziunea fiscală şi..

Radu BUFAN: Avoidance.

Ciprian PĂUN: Avoidance, da. Dar eu m-aş opri aici ca să îi las şi pe colegii din platou să continuie şi ei cu ideile pentru că ar fi foarte multe de spus.

Radu BUFAN: Mulţumesc, Ciprian! Ideea era să încercăm să ne uităm înainte, aşa o să putem să culegem subiectele pe care o să le putem dezvolta în viitor. Vreau să adaug la ce spune Ciprian că legiuitorul nostru fiscal încearcă să facă din ţăran un cooperator care şi-a pus pământul în societatea agricolă civilă, să se facă capitalist. Nu ştiu dacă v-aţi uitat la definiţia dividendelor, se modifică definiţia dividendelor şi o să avem următoarea problemă: ţăranul care îşi lucrează singur pământul nu plăteşte impozit deloc sau plăteşte impozitul ăla forfetar de la art. 71, societăţile agricole civile constituite tocmai pentru a încuraja activitatea în comun, în 1991, au devenit, prin Codul fiscal, plătitoare de impozit pe profit, oamenii ăştia plătesc deja 16% impozit pe profit prin aceste societăţi începând din 2004 ş,i din 2016, se pare că vor plăti şi impozit pe dividende pentru grâul şi porumbul pe care îl duc acasă, ceea ce înseamnă că rezultatul urmărit în 1991 nu mai contează pentru nimeni şi fiecare o să îşi ducă pământul acasă, o să fie creştere mare la pluguri şi la cai, deci ţăranul cu plugul în spatele calului şi am înţeles că este o interpretare a Ministerului de Finanţe care spune că şi acum ar trebui plătit şi îmi spuneau nişte ţărani din Buzău, „Domnul profesor, noi nişte coase, nişte furci tot mai avem în şoproane şi dacă o revoluţie nu, o răscoală tot facem”. Deci asta apropo de profesii libere, ceea ce este foarte trist că, probabil, se consideră la nivelul ţării că exploatările româneşti ţărăneşti nu mai există, adică toată lumea trebuie să îşi vândă terenul străinilor sau societăţilor străine care exploatează mii de hectare. Muţumesc celorlalţi musafiri ai noştri, aş ruga pe domnul Udrescu, care este la dreapta mea, să ne spună care este, în opinia dânsului, care sunt principalele modificări care merită subliniate ale Codurilor.

Daniel UDRESCU: Consider că, din punctul meu de vedere, la problemele pe care le-am văzut anul acesta, tratarea inactivilor mi se pare o îmbunătăţire a Codului fiscal, problema mare pe care o văd că nu a fost rezolvată este aceea de modificare a Codului fiscal. Spune titlul „În sfârşit se modifică: Codul fiscal”. Dar de căte ori a fost modificat în fiecare an Codul fiscal, prin Ordonanţă de Urgenţă sau ordonanţă simplă? Mi se pare că aici ar trebui să se modifice ceva şi consider că Parlamentul ar trebui să impună clar, să scrie acolo „prin lege dată de Parlament”, pentru că în momentul în care avem un buget pe care noi îl modificăm cu o schimbare de taxă, noi atunci modificăm bugetul. Cum bugetul se modifică numai de către Parlament, mi se pare o aberaţie să vină Primul-ministru, nu că îmi e drag PSD-ul, şi nu fac politică aici, dar să vină Prim-ministrul şi să modifice oricând doreşte, deci asta e o mare deficienţă. Un alt lucru legat de modul de clarificare, Codul fiscal a încercat să aducă în clar tranzacţiile imobiliare care mie îmi sunt foarte dragi. TVA-ul la imobiliare este mult mai clar discutat, cu toate că nu sunt de acord cu patrimoniul de afectaţiune şi modul în care este tratat în Codul fiscal, totuşi nu s-a ajuns la ceea ce îmi era frică, cum vorbea antevorbitorul înaintea mea, faptul că acest Cod fiscal nu a introdus la tranzacţiile imobiliare CAS-ul, CASS-ul este un lucru extraordinar. Sunt profund îngrijorat de tratamentul pe care îl au liber-profesioniştii şi, în general, profesiile care mie îmi sunt dragi, avocaţii, auditorii, contabilii, arhitecţii, vor contribui aceşti oameni mai mult la buget cu toate că ei de fiecare dată contribuie corect la buget. Prin acel 10,5 care se preconizează a fi impus adiţional, mi se pare o încărcătură fiscală foarte mare pentru un liber-profesionist. Pe cealaltă parte, faptul că nu se vor mai impozita dividendele mi se pare un lucru de bun simţ pentru că ne uităm, 16% la impozit, societăţile comerciale, în general, nu prea declarau dividendele oricum, adică nu e o pierdere substanţială pentru stat, dar să impozitezi, să aduci această masă de contribuitori mici, întreprinderile familiale, să îi aduci şi să îi impozitezi din ce în ce mai mult, în mod sigur va aduce un plus la buget.

Radu BUFAN: Mulţumesc mult. Apropo de inactivi, prima temă pe care a ridicat-o colegul, dintr-o discuţie cu Cipri Păun am ajuns la următorul raţionament: am avut o speţă cu inactivii în care un inactiv furnizase servicii unei mari societăţi, mă rog, unei edituri din Bucureşti. Inactivul respectiv era din Cluj şi, după două luni de inactivitate, şi-a dat seama că greşise sau că nu depusese declaraţii şi a revenit, a depus declaraţii, a plătit tot ce avea de plătit, nu a avut timp, nu a avut voie în acea perioadă să deducă, dar a colectat, şi atunci am început să mă întreb de ce în această ipoteză şi clientul lui poate fi sancţionat tot cu nededucerea pentru că e o sancţiune care nu are niciun fel de justificare. Într-adevăr, dacă ai contractat cu un inactiv, poţi să fii amendat pentru ca să descurajezi astfel de activităţi, dar dacă acel inactiv şi-a revenit, s-a reînregistrat, şi-a plătit toate datoriile din perioada respectivă, a pus toţi banii, nu are niciun fel de sens să îl mai sancţionez şi pe clientul lui cu nedeductibilitatea pentru că, în opinia mea, acest tratament are următorul raţionament, are următoarea prezumţie: inactivul dispare, inactivul face o afacere, încasează nişte bani, realizează venituri iabile şi TVA colectat şi dispare. Dispărând el, sigur că trebuie să te duci să urmăreşti pe clientul lui şi să îl penalizezi pe ăla, să aibă efect fiscal la client. Dacă el, însă, a revenit şi a plătit, după mine, chiar nu am găsit în drept, ca jurist gândind, nu am găsit niciun raţionament. Eu cred că din această perspectivă trebuie făcută diferenţa sau am putea să facem diferenţa între acest tip de inactiv şi tipul ăla de inactiv clasic care dispare nu se mai înregistrează şi pentru reglarea comportamentului căruia trebuie făcută această corectură. Vreau să salut şi prezenţa doamnei director Tanţi Anghel, căreia îi promit că o să facem mai multe dezbateri numai pe Codul de procedură fiscală şi aş vrea în continuare să cer avizul domnului Gabriel Sârbu de la EY România şi să las avocaţii să tragă cu puşca pe ultima parte, adică şi pe domnul Iancu şi pe doamna director Anghel, care este şi economist şi jurist, dar aici vine din perspectiva Codului de procedură.

Gabriel SÂRBU: Bună seara! Ca idee generală, întrebarea sub care a fost organizată această întâlnire, dacă s-a modificat Codul fiscal, cred că nu s-a modificat Codul fiscal. Codul fiscal e, în mare, cel pe care îl știam înainte, doar că s-au reoganizat un pic titlurile. Sunt câteva măsuri care merită salutate, să spunem, cum ar fi eliminarea impozitului pe construcții care a dat mari bătăi de cap. Toată lumea a încercat să îl administreze cum a putut și, până la urmă, s-a dovedit că nu a fost foarte folositor și mai mult deranj a creat, să spunem. Apoi, ar mai fi partea de eliminare a supraaccizei pe motorină care a fost cerută de transportator și acea metodă de rambursare nu a funcționat niciodată și foarte puțini au reușit să recupereze ceva din acel așa-zis avantaj. Referitor la punctele negative, să spunem, vreau să punctez și eu partea cu activitățile PFA-urilor, PFI-urilor și activitatea independentă, în general. Așteptam de la Codul acesta fiscal sau de la aceste modificări să facă o separare mai clară între ce înseamnă activitate dependentă și activitate independentă și impozitatea să se facă, într-adevăr, în funcție de natura activității, și nu în funcție de modul de organizare, să zicem, sau de înregistrare formală a persoanei care prestează activitatea. Din păcate, a rămas în ceață această clarificare și încă va da naștere la multe dispute între inspectori și contribuabili. Nu știm acum cine a avut interesul mai mult să rămână așa, mediul de afaceri sau inspectorii, dar, din punctul nostru de vedere, ar fi fost mai corect să se clarifice odată treaba asta și să nu ne trezim peste ani de zile, 4-5 ani, cu termenul de prescripție să se stabilească tot felul de penalități și să îi scoată oamenii din business, să spunem. Deci asta e o chestie pe care o așteptam și nu s-a clarificat, încă. Iarăși, un lucru bun cred că e partea cu renunțarea la impozitul pe dividende. S-ar putea să scoată, să îndemne lumea să mearga mai mult poate spre microîntreprinderi, cei care vor, într-adevăr, să facă activități independente, nu cei care au salarii mascate sub diverse forme. Acolo așteptăm încă reglementare și într-adevăr, companiile să scoată la iveală profiturile. Înțelegem că asta ar fi fost și motivația, și credem că, din punctul nostru de vedere, este o măsură bună. Tot la plusuri vreau să menționez partea legată de taxele locale, mă refer la impozitul pe construcții, unde s-a ajuns la o bază normală, credem noi, să se impoziteze construcțiile în funcție de activitatea pentru care este utilizată construcția respectivă și nu, tot așa, pentru natura proprietarului dacă este persoană fizică sau persoană juridică. Pentru că se creau niște, să zicem dezechilibre, persoanele juridice erau discriminate față de persoanele fizice la impozitare. Aveam persoane fizice care aveau clădiri de birouri, pe persoană fizică, și plăteau un impozit foarte mic, pe când o companie care făcea aceleași activități avea niște costuri mult mai mari și credem că este o măsură bună. Cam asta.

Radu BUFAN: Deci numai lucruri bune am aflat până acum. L-aș ruga și pe domnul avocat Andrei Iancu și după aceea o să o rog pe doamna director Tanți Anghel să ne facă un rezumat, așa, de 10 minute despre ce crede dânsa că sunt principalele noutăți aduse de noul Cod de procedură. Asta nu înseamnă că și domnul Iancu se poate băga și în Codul de procedură, că atunci arătăm mai multe aspecte din Codul de procedură.

Andrei IANCU: Cu siguranță Codul de procedură fiscală este principala surpriză, surpiza plăcută, să spun așa. Modificările, într-adevăr, în privința Codului fiscal, din punct de vedere al structurii, nici în Codul de procedură fiscală, dar în privința Codului fiscal modificările nu sunt spectaculoase, sunt ajustări, sunt lucuri bune. Eu sunt optimist din această perspectivă. Mărturisesc că după studiul proiectelor afișate pe transparență, mi se par multe lucruri bune, au fost receptate o serie de opinii exprimate anterior în doctrina de specialitate, în articole publicate, în dezbaterea publică, au fost receptate, au fost preluate. Într-adevăr, șochează și atrage opinia publică această scădere, dispariția impozitării dividendelor, da? Scăderea preconizată pentru TVA, pentru impozitul pe profit, pentru impozitul pe venit, fiecare cu un anumit moment preconizat la care se vor aplica. Acestea sunt lucrurile care șochează și care beneficiază de mediatizare, dar există o serie de alte aspecte care, într-adevăr, sunt benefice. Din această perspectivă, poate că una dintre chestiunile în legătură cu dreptul substanțial pe care le-am reperat, se referă la definiția cheltuielii deductibile. Nu știu, nu sunt în măsură să știu întrucât am privit de pe margine tot acest proces, nu știu dacă, într-adevăr, s-a urmărit repoziționarea în raport de definiția anterioară din art. 21 alin. 1 sau dacă, pur și simplu, este o figură de limbaj, să spun așa.

Radu BUFAN: Aici pot eu să răspund pentru că am fost la discuțiile de la Titlul II și într-adevăr, toți consultanții au spus, pentru că legiuitorul nu poate să lucreze decât cu categorii extrem de largi, de generale, și inspectori,i fiecare cu ideea lui, spuneau, în general, ideea a fost că inspectorul vine și spune „Vreau să văd venitul”, da?

Andrei IANCU: Exact, asta este problema.

Radu BUFAN: Cheltuiala lui deductibilă, vrem să vedem și atunci, pentru că toată lumea, toți din sală am fost de acord că uneori nu vezi venitul, nu ai cum să vezi venitul, legătura dintre cheltuială și venit, am avut o discuție foarte corectă și, într-adevăr, colegii de la direcția de legislație Cod fiscal au zis „Da, domnule, înțelegem tot ce este aferent, tot ce ține de toate cheltuielile făcute în cursul defășurării actvității economice” și toată lumea care a fost acolo, în sala 372 sau cât, a înțeles că e încă o etapă de liberalizare față de vechea, cei mai tineri nu știu, unde spunea „aferente veniturilor” pe vremuri și în norme spunea direct conectate ceva cu veniturile, după aceea a fost o variată mai soft, adică „în scopul”, nu neapărat „aferente” și asta ar trebuie să fie cea mai soft, adică într-un fel dă expresie libertății de gestiune, libertății antreprenorului de a anagaja acele cheltuilei pe care le consideră, deci scopul, într-adevăr ăsta a fost, să elimine acest abuzuri de legătură direct venit-cheltuială.

Andrei IANCU: Mă bucur că am anticipat o modificare. Mie așa mi s-a părut. Pot spune că am avut o experiență practică neplăcută, din acest punct de vedere cu interpretări reținute în aceste de control, prin care s-a condiționat de efectiva obținere a venitului. Este dincolo de rațiunea pe care o avea și art. 21 alin. (1), în anumite situații, inclusiv instanțele au depistat acest aspect, dar este cu atât mai bine faptul că, momentan, s-a repoziționat definiția și că, momentan, chiar că nu mai este posibilă o asemnea forțare.

Daniel UDRESCU: Dacă îmi permiteți, aș vrea să comentez un pic la acest aspect. Un element pe care l-am considerat, venind din piața americană, că este important și pe care noi îl trecem așa, de multe ori și am văzut abuzul de care vorbeați în cadrul controalelor făcute de inspectori. Ca element de marketing, dau exemplu acest buchet, nu mă ajută cu absolut nimic la business, dar e un tip de client la care mă adresez și îi plac aceste tipuri de flori, pe ăia vreau eu să mi-i atrag. Era emisiunea cu acvarii pe la televizor, tot felul de businessuri care făceau acvarii ca să își atragă clientela, diverse tipuri de teme. Acelea sunt cheltuieli pe care, din punct de vedere al marketingului, le consider foarte necesare ca să își atragi un anumit segment de clienți. Ele sunt scoase, în mod totalitar de către inspector, din orice tip de activitate, nu le punem în calcul. Aceste elemente de care spuneați, liberalizarea, sunt extraordinar de importante într-o societate liberă, unde permiți omului de afaceri să gândească altfel și îi dai voie să iasă din acea cutie unde îl bagi și îl încadrezi, noi avem numai cutii în sistemul românesc. Lasă-l să înflorească și în afara cutiei. Dacă poate să dezvolte un business în afara cutiei, lasă-l să-l dezvolte. Noi avem 20 de contabili, echivalentul la 2-3 contabili în SUA. Venea la mine cu cutia de pantofi, „astea sunt bonurile, fă-mi și mie situația fiscală”. Păi aici la noi îmi trebuiau, pentru același tip de activitate, 3-4 contabili, nu e corect. Lasă omul să producă marketing, lasă-l să adauge valoare, contabilii, și Fiscul, și inspectorii să aibă un rol de celule albe de control, nu să fie celulele roșii. Nu vine inspectorul, nu vine procurorul să adauge valoare în sistem. Mi se pare eronat.

Andrei IANCU: Îmbinând, însă, și continuând punctul acesta de vedere, trebuie să înbinăm oarecum dispozițiile procedurale cu cele de drept material. Da, în aceeși logică se situează, spre exemplu, prevederile referitoare la profitul reinvestit, da? Din proiectul Codului fiscal. Dar pe aceeși logică este sancționată, în Codul de procedură fiscală, prin instituirea noutății, și anume a penalității de nedeclarare, neconformarea din partea contribuabilului, conduita de rea-credință, din acest punct de vedere. Se face o diferențiere inclusiv, și este una corectă, din punctul meu de vedere, între contribuabilul care declară, dar nu plătește, și cel care nu declară, distinct de faptul că, în anumite situații, poate îmbrăca forma ilicitului penal. Dar, inclusiv în situația clasică, nedeclararea este și ea sancționată.

Daniel UDRESCU: Aș vrea să vă aduc un aspect pe care businessul meu, cel puțin, a înflorit pe acest aspect. Am clienți care înainte habar nu aveau de taxe, vin acum și spun „Te rog frumos, nu mă interesează, am destui bani, vreau să îmi ții contabilitatea, să îmi plătești și taxele și impozitele, vreau să dorm liniștit. Nu mă mai interesează nimic altceva decât să îmi fac business-ul meu, să merg în continuare.” Acest tip de producător, adăugator de valoare, trebuie respectat, nu există acest respect.

Andrei IANCU: Să sperăm, mă scuzați că v-am întrerupt, să sperăm că noul Cod de procedură fiscală, v-am spus, în opinia mea, prin modificările spectaculoase, privesc acest act normativ: noul Cod de procedură fiscală. Să sperăm că noile prevederi, într-adevăr, sunt de natură să repoziționeze relația, până la urmă, dintre contribuabil și organul fiscal.

Daniel UDRESCU: Eu aș vrea să văd la noul Cod de procedură fiscală următorul lucru: Codul deontologic al inspectorului fiscal să fie respectat, să nu mai aud „așa mi-a spus șeful că așa trebuie să fac și tranzacția asta trebuie să o trec așa”, când îi arăți foarte clar „- Uite ce spune Codul fiscal, nu trebuie făcut așa. – Nu, că la noi așa ne-a dat, nu am primit nimic. – Uite, jurisprudența Curții Europene de Justiție spune următorul lucru. – Nu, că la noi încă nu s-a venit cu jurisprudența Curții Europene de Justiție”. Lucrurile astea trebuie să se schimbe.

Radu BUFAN: Deci, eu cred că sunt unele măsuri și în Codul fiscal, și în Codul de procedură, la Codul fiscal probabil că a fost nevoie să scrie acolo foarte clar că hotărârile Curții de Justiție sunt obligatorii și pentru contribuabil, și pentru autoritatea fiscală și mie mi s-a părut destul de hilar, dar cu o lună înainte de asta, colegul nostru Andrei Haas m-a sunat de la Cluj și mi-a spus: „Domnule profesor, am aici un inspector care mă întreabă unde scrie negru pe alb nu că dreptul european, că hotărârile Curții de Justiție sunt obligatorii pentru inspectorii fiscali” și am spus „Domnule, nu scrie niciunde” și am găsit un articol, dar era un articol care spunea negru pe alb chestia asta și noroc că era într-o revistă a INM-ului, articolul era din 2005, la care zice Andrei Has „Dacă e într-o revistă a INM-ului e bun, atunci poate lămuresc pe inspectorul fiscal să o ia în seamă”. Acum aș vrea să o rog pe doamna Anghel să ne promită că la dezbaterea pe Codul de procedură fiscală vine toată trupa, adică să vină și cu domnul Duda, și cu colegul Mihai Brăgaru, că o să se tragă cu pușca pe aici, o să vă întrebe despre toți inspectorii din țară care s-au trezit cu fața în cearceaf și care sigur că, legiuitorul de procedură, eu cred că a încercat să facă ceea ce a ținut de el, la nivelul legii, ca să îndrepte anumite chestii, dar nu o să poată niciodată să ne dea dânsa garanția că ea va fi aplicată așa cum au gândit-o. Şi o să vă rog pe cei din platou, și pe Ciprian, în următoarea intervenție să lansăm următoarea temă: dacă ați fi acum, pentru că suntem tot la o dezbatere generală, ce dispoziție ați vrea neapărat să fie introdusă în Codul fiscal sau în Codul de procedură fiscală? Eu, de exemplu, mă gândesc la un nou impozit și o să vă spun despre care și, sigur, toată lumea o să fie happy, dar așa, ca să rămânem tot la nivelul acesta despre ce-i bun și ce nu-i bun, să vedem pe fiecare dacă are câte o idee proprie, să spună „Domnule, asta nu-i bine, asta ar trebui rezolvat” că fiecare din noi are, depinde cum este, mai matur, să nu zic mai bătrân, are idei mai puține și mai fixe. Deci, doamna director, vă rog!

Tanți ANGHEL: Mulțumesc, domnule profesor! Bună seara, vă spun și eu! Dacă în cazul Codului de procedură fiscală vorbim sau nu de rescriere, sigur că acest lucru urmează să fie apreciat de cei care vor utiliza acest Cod, deci cei care sunt implicați în aplicarea lui, respectiv contribuabilii, pe de o parte, și organele fiscale, pe de altă parte. Din punctul nostru de vedere, cred că rescrierea este o caracteristică potrivită, dat fiind amploarea modificărilor, pentru că atâtea modificări câte au fost făcute, era foarte greu să le cuprinzi într-un act de modificare. Deci vorbim de sute de modificări, noi le-am inventariat, sunt peste 300, poate chiar 400 de modificări aduse actualului Cod prin acesată rescriere, astfel încât aceasta a fost necesară. În primul rând, la nivel de structură, deși structura, în mare, a fost menținută, pentru că o abordare a Codului de procedură fiscală, pe principalele funcții ale unei administrații fiscale, ni se pare nouă că este cea mai potrivită și, din acest punct de vedere, nu s-a impus modificarea structurii. Dar au fost aduse și unele îmbunătățiri, spre exemplu: am restructurat cumva și am sintetizat partea de stabilire sau de proceduri de stabilire, dacă vreți, a creanței fiscale într-un singur titlu care se cheamă „Stabilirea creanțelor fiscale”, în care am adus și actualul titlu privind declararea, întrucât știți că, de fapt, declarația fiscală este un act de procedură, în ceea ce privește stabilirea. Impozitele și taxele au două acte în care creanța fiscală este individualizată, fie declarația contribuabilului, fie actul emis de organul fiscal, respectiv decizia de impunere. De asemenea, cred că cea mai semnificativă modificare, în ceea ce privește structura, a privit partea referitoare la procedurile prin care organul fiscal verifică îndeplinirea de către contribuabili a obligațiilor fiscale, aceste proceduri se regăsesc în titlul denumit „Controlul fiscal” care include, zicem noi, toate aceste proceduri care sunt distincte prin prisma obiectivului urmărit, prin ceea ce organul fiscal urmărește, atunci când verifică îndeplinirea obligațiilor fiscale de către contribuabil.

Radu BUFAN: Mă iertați, adică s-a reformulat. M-am uitat și eu peste documentele pe care l-am primit, prin amabilitatea dumneavoastră. Deci avem toate tipurile de control, inclusiv ale Antifraudă au fost aduse aici.

Tanți ANGHEL: Da, așa este, dar ca să le iau pe rând, și o să ajung și la acest control Antifraudă. Deci, avem, în primul rând, procedura inspecției fiscale pe care o știm cu toții, dar care a fost mai bine delimitată și a fost extrasă, dacă vreți, din acest titlu, partea referitoare la controlul inopinat care, în actualul Cod de procedură fiscală, este calificat ca nefiind o procedură distinctă, ci o metodă de inspecție fiscală, ceea ce nu este corect. Controlul inopinat este, de fapt, o procedură de verificare distinctă de inspecția fiscală, nu numai din punct de vedere al procedurii, faptul că el fiind inopinat se face, de regulă, fără anunțarea prealabilă a contribuabilului, ceea ce nu este cazul inspecției fiscale.

Radu BUFAN: Eu, nici inspectorul nu știu dacă a făcut control inopinat.

Tanți ANGHEL: Corect, dar control inopinat are ca obiectiv să verifice anumite situații de fapt, dar fără ca în cadrul acestui control să se emită un act administrativ-fiscal în care să se individualizeze operațiuni fiscale. Acolo doar se rețin niște constatări faptice și care, ulterior, pot să declanșeze o inspecție fiscală. Deci, avem inspecția fiscală, ca procedură separată, controlul inopinat, de asemenea, ca procedură separată. Avem apoi acea procedură specială în ceea ce privește verificarea persoanelor fizice, verificarea situației fiscale personale care, iarăși, nu este o inspecție fiscală pentru că are alt obiectiv, în sensul că, spre exemplu, această verificare nu presupune verificarea unei declarații fiscale, să vedem dacă contribuabilul, față de ceea ce a declarat și pornind de la mijloace de probe, în principal, evidența contabilă, să se stabilească diferențele obligației fiscale, ci verificarea situației fiscale personale, pleacă de la situația patrimonială a unei persoane fizice și de aici pornește înspre constatarea faptului dacă s-au declarat și s-au impozitat toate veniturile pe care o persoană fizică le-a realizat. Bun, deci inspecția fiscală, control inopinat, verificarea situației fiscale personale. Avem apoi controlul Antifraudă care nu este, însă, foarte dezvoltat întrucât, după cum știți, Antifrauda beneficiază de o reglementare specială, în ceea ce privește și organizarea acestei activități, și tipurile de controale pe care le efectuează, însă s-a vrut în Codul de procedură fiscală, pentru că Antifrauda, totuși, este organ fiscal, în sensul Codului de procedură fiscală. Deci, s-a vrut, mai mult la nivel de imagine, să se evidențieze și acest tip de control, să zic așa, special, efectuat de niște organe fiscale speciale, potrivit legii speciale. Și, în sfârșit, mai avem și acel control care se face de către organul fiscal din birou, pe bază de documente, acea așa-numită verificare documentară care există și în actualul Cod de procedură fiscal, dar era cuprins în titlul de stabilire, deși și în acest caz vorbim, totuși, de o verificare a declarării corecte a unor venituri și nu numai, a bazelor de impozitare, deci declararea corectă a bazelor de impozitare și a impozitului, însă, pe bază de documente pe care le deține organul fiscal, fie furnizate de contribuabil, fie din informațiile pe care organul fiscal le obține de la terți pe căile, bineînțeles, știute.

Radu BUFAN: Așa cum am auzit că se întâmplă în străinătate, unde te verifică nici nu mai trebuie să vină să te mai deranjeze, ci scoate date, dacă sunt baze de date serioase disponibile, iți poate face o decizie de impunere numai din corelarea și colaborarea diverselor date de la tot felul de oficii și organizații, burse care îți scot la iveală venitul.

Tanți ANGHEL: Exact. Deci este utilizat și utilizează organele noastre fiscale, în prezent, la impozitul pe venit și, de asemenea, chiar și la TVA, pe baza acelor declarații 394. Se face verificarea aceasta încrucișată.

Radu BUFAN: Eu aș vrea să vă pun o întrebare, și aș vrea să întreb și pe Ciprian, care stă la pândă acolo. Eu nu am avut nicio situație de control cu cei de la Antifraudă. Eu am înțeles, însă, că în această procedură de Antifraudă te trezeai cu un document pe care nu puteai să îl ataci, adică rezultatul acelei verificări era o constatare raportat la care colegii mei avocați își puneau problema dacă ai sau nu efectiv un drept de apărare. Și din această perspectivă aș vrea să îmi spuneți dacă primul pas a fost ca să le aducem aici pe toate, să le regularizăm sau să le sistematizăm. Întrebarea nu este pentru dumneavostră, întrebarea o să fie pentru colegii care au avut probleme cu Antifrauda, dacă, într-adevăr, așa este sau, în opinia lor, că nu discutăm acum neapărat la subiect, dacă există un drept real de apărare efectiv al contribuabilului, în cadrul rezultatului acestor conturi. Ciprian?

Ciprian PĂUN: Da. Domnule profesor, situația este exact cum a prezentat-o doamna directoare. Domnia sa, când a făcut referire la procedurile de control ale Antifraudei, a zis „La Antifraudă, la Antifraudă”. Exact așa este și din punct de vedere legal. Pentru că ați spus că este o emisune mai destinsă, o emisiune de seară, pot să spun că aceste controale ale celor de la Direcția Antifraudă se finalizau cu procese-verbale prin care era foarte simplu să trimită dosarele la parchet. Indiferent că e parchetul de pe lângă un tribunal, la DIICOT, la DNA sau au fost zeci de cazuri. Din informații pe care eu le dețin la momentul acesta, s-ar putea, sigur, să nu fie corecte, au fost și niște întâlniri între reprezentanții Parchetului General și ANAF-ului în care au spus să se axeze și mai mult și pe analiza documentelor, nu doar să se trimită aceste dosare, fie de la inspecție, fie de la Antifraudă, doar către Parchete, pentru că și procurorii sunt asaltați de un număr foarte mare, sute de dosare, sute de sesizări către aceste instituții. Din punct de vedere legal, problema nu este dacă putem ataca. Putem ataca și să găsim variante peste tot. Ideea era dacă acel act emis de către cei de la Direcția Antifraudă are un caracter de act administrativ sau are un caracter de act de sesizare a unei alte autorități, așa s-a pus în discuție. Dacă în acel proces-verbal sunt conținute o serie de obligații, o serie de sancțiuni, normal că se pot ataca respectivele acte la instanța competentă, dar dacă se face doar o trimitere sau sesizare a unei alte entități, era foarte complicat și se respingea de plano, cel puțin în zona aceasta a Ardealului, o astfel de acțiune. Pe de altă parte, problema mare cu care se confruntă foarte mulți contribuabili și avocați este că, spre deosebire de Parchetul General, DNA, DIICOT, care pot să pătrundă în diferite sedii, spații, cu mandat din partea judecătorului, cei de la Antifraudă nu au nevoie de un asemenea mandat. Aceasta este o chestiune, până la urmă, care, la un moment dat, poate să se transforme în abuzuri din partea acestor funcționari și nu cred că în noul Cod de procedură fiscală, cel puțin eu nu am văzut, obligativitatea de a obține un mandat, chiar și un mandat din partea unui Consiliu de Onoare al instituției sau o structură care s-ar putea face, dar mi se pare că a da o posibilitate sau un exces de putere unei instituții, nu este de bun augur, într-o țară în care ne-a luat peste 20 de ani să instituim ideea de mandat adjudiciar dat de catre judecător catre parchete. Deci eu cred ca aici ar mai trebui foarte mutl lucrat, nu știu dacă neapărat pe Cod de procedură fiscală, dar, oricum, în actele normative care reglementează această situație.

Radu BUFAN : Mulțumesc, Ciprian. Eu aș vrea numai puțin să completez puțin pe doamna Angel și, apropo de abuz, pe mine m-a preocupat abuzul din dublă perspectivă: și abuzul inspectorului fiscal, în care profită de exprimarea foarte largă a legii, dar și abuzul contribuabilului. În ceea ce privește forma de abuz a contribuabilului, dacă vă uitați la art.11 o să vedeți, eu zic, un progres, și as vrea, din perspectiva cealaltă, să vă citesc că poate doamna Anghel are și altceva de spus, mi-au placut foarte tare art. 6 si 7 pe care le tot invocăm noi că Fiscul nu iși face treaba, niște contribuții care mie chiar mi se par foarte bune. Spune așa: „În executarea drepturilor sale de apreciere, organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă de organul fiscal competent respectivului contribuabil, în cadrul activității de asistență și îndrumare a contribuabililor sau plătitorilor”, pentru că cereai asistentilor contribuabili și venea Fiscul și spunea ăsta nu e act admistrativ, inspector, nu mă interesează, „precum si solutia adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanța judecătorească printr-o hotărâre definitivă emisă anterior pentru situații de fapt similare la același contribuabil”. Te trezeai că ai control fiscal în 2010, ai câștigat până în final în instanță și în 2011 venea inspectorul și o lua de la capăt. Astea mi se par chiar niște, mă rog, cred că vin din practică din sesizările pe care le-ați avut până acum de contribuabil.

Tanți ANGHEL : Exact, pentru că aici era pusă în cauză și problema aplicării unitare a legislației fiscale. Au fost situații în care pentru aceeași perioadă și pentru același impozit o echipă dădea o interpretare, adică dădea actul administrativ fiscal, și într-o inspecție ulterioară pentru același gen de operațiuni, același gen de tranzacții, deci aceeași situație fiscală, o altă echipă dădea o altă interpretare, ceea ce nu era în regulă și nu mai vorbim apoi de situații în care existau soluții care erau, să zic așa, validate de către instanțele judecătorești, și a treia situație, așa cum ați zis și dumneavoastră, situația în care contribuabilulul diligent solicita o opinie pe asistență contribuabil sau de la direcția de legislatie din Ministerul Finantelor, obținea o soluție, iar organul fiscal, apoi, nu ținea cont de respectiva opinie și aplica o soluție care o considera el că se impune în cazul respectiv, ceea ce iarăși era în neregulă.

Radu BUFAN: Pentru că contribuabilul era de bună-credință. El se comporta așa cum i-a spus un serviciu specializat.

Tanți ANGHEL: Exact. Mă rog, cu aceste opinii, deși si instanțele, de regulă, le-au catalog ca având aceată natură juridică de opinie, de recomandare și nu aveau caracter de acte administrative fiscale asa cum sunt acele sfia și apa care sunt opozabile organelor fiscale, aceste opinii date în activitarea de îndrumare a contribuabilului nu aveau aceeași natură juridică, însă, din punct de vedere al aplicării legislației fiscale și al respectării acestul principiu al aplicării unitare a legislației fisclae, deci s-a considerat că aceste opinii sunt obligatorii pentru organele fiscale, în sensul de a ține cont atunci când aplică lagislația fiscală la situația de fapt respectivă.

Daniel UDRESCU: Dacă îmi permiteți, la întrebarea sau cererea dumneavoastră către domnul Ciprian, eu am exemple concrete unde consider că Antifrauda și-a depasit de multe ori atribuțiile, a emis un proces-verbal pe care foarte greu poți să îl contești, s-a făcut plângere la Parchet, s-au arestat contabilii, s-au arestat directorii, s-a făcut inspecția fără contabil, fără director, adică un acces la documente foarte greu, s-a făcut expertiza și s-au eliberat contabilii și directorii. Nu mi se par niște lucruri normale.Există un vid în care dacă nu intri acum, pe Legea 85/2011, în faliment, sau faci cerere pentru insolvență, inspecția nu mai vine 6 luni, un an de zile, un an jumăte. Și ce se întâmplă cu această situație în care ai un proces-verbal de la Antifraudă, ai o arestare și nu ai o inspectie fiscală care sp spună dacă ai o creanță sau nu?

Radu BUFAN: Mulțumim. Eu aș vrea să cer părerea și părerea Anghel și a colegilor, apropo de termene. Noi am tot discutat despre termene, care sunt rezonabile pentru contribuabili, că am eu o teorie în care dacă ai o inspecție fiscală care durează 3 ani, cum se întâmplă la noi, cu 4 inspectori pe cap, tu ai 3 zile ca să iți prezinți punctul de vedere asupra inspecției rezultate, am înțeles că acum avem, e un progres, parcă 10 zile sau ceva de genul ăsta?

Tanți ANGHEL: Există și în Codul actual un termen în care contribuabilul își poate prezenta punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale, iar în Codul de procedură rescris, acest termen a fost majorat, chiar cu posibilitatea de a fi prelungit cu acordul conducătorului organului de inspecție fiscală. Sub acest aspect, există o îmbunătățire, sub aspectul dreptului de apărare a contribuabilului.

Radu BUFAN: Și aș vrea să vă întreb următorul lucru. Mie mi se pare că ceva este neechilibrat. Adică toate termenele care decurg impotriva contribuabilului sunt termene de decădere sau de prescripție. Am acum două situații la doi contribuabili la care inspecțiile fisale au durat mai mult de 3 ani. Deci a inceput inspecția fiscală în 2012, a atacat anul 2006 pe impozite directe, după teoria aia că termenul de prescripție la creanța fiscală e 5, e 7, și inspecția nu a fost niciodată suspendată. Pentru că nu s-au îndeplinit condițiile inspecției suntem în 2015 și încă se verifică anul 2006, deci suntem deja la o prescripție de 10 ani. Și rugămintea mea, să îmi spuneți din perspectiva dumneavoastră, nu ar trebui să existe egalitate între părți? Adică dacă termenul maxim al inspecției fiscale este 3 luni și 6 luni la contribuabili, cum interpretăm maxim? Este un termen de decădere? Pentru că dacă e un termen de recomandare mă voi trezi prin 2030 cred, cu o decizie de impunere pe 2006, adică dacă până acum credeți că a fost de recomandare, se face ceva să se îmbunătățească acest echilibru? Pentru că noi știm care e rolul termenelor. Nu? Adică și prescripția că situațiile juridice să fie certe, adică ceva despre natura acestor termene și despre eventualul dezechilibru între cele două, dacă ele sunt tratate așa cum spuneam eu.

Tanți ANGHEL: Bun acum știți și dumneavoatră că atata timp cât în privința acestor termene care privesc durata unei inspectii fiscale, apoi vorbim de instituția suspendării și aici iar poate nu avem foarte clar definite niște durate în care inspecția fiscală poate să fie suspendată, dar lăsând deoparte această chestiune si revenind la chestiunea duratei inspecției fiscale, atâta timp cât nu există sancțiuni pentru nerespectarea acestor prevederi ale legii, vorbim desigur despre niște termene de recomandare.

Radu BUFAN :Deci ar trebui să nu îl mai primesc. După 6 luni și o zi, închid ușa și nu îl mai primesc, îl sancționez.

Tanți ANGHEL: Da, eu nu vă recomand acest lucru pentru că probabil veți avea o impunere prin estimare, nu că nu colaborați.

Radu BUFAN: Nu că tot e mai bine să mi-o facă după 6 luni, pentru că dacă mi-o face după 3 ani mă trezesc cu accesorii și pe perioada asta. Și aici vreau să spun că am vazut o îmbunătățire în sensul că în codul de procedură, acum spune că poate să iți facă în timpul controlului, care va dura tot 3 ani, normal, deși zice 3 luni, poate să iți facă o decizie de impunere provizorie ca măcar să te scutească de penalitățile până s-o gândi el să încheie inspecția fiscală.

Tanți ANGHEL: Este un progres, este o procedură care se declansează la cererea contribuabilului, în sensul că dacă inspecția s-a finaizat pentru un impozit și pentru o perioadă fiscală, contribuabilul poate solicita emiterea acestei decizii provizorii, și ați văzut că această decizie provizorie are așa, un regim special să zicem, în sensul că ea nuu poate fi conestată separat ci împreună cu decizia finală sau de asemenea nici nu poate sa fie si nici nu ajunge să fie titlu executoriu în baza caruia să se pornească o executare. Aceasta la fel va reveni tot deciziei de impunere finală. Fiind la solicitarea contribuabilului și scopul pentru care o solicită este ca să o platească, bineînțeles că acesta este motivul pentru care nu se pune problema declanșării vreunei executări silite în baza unei astfel de decizii, dar revenind puțin la chestiunea duratei inspecției fiscale, încă daca acest lucru este de natură a crea un optimism, încă se caută soluții pentru ca să se vină aici si în întâmpnarea problemelor pe care mediul de afaceri si contribuabilii le-au ridicat în legătură cu unele abuzuri, pentru că au mai fost, sunt multe semnale legate de acest fapt, că se începe o inspecție fiscală și ea cumva se abandonează. Deci nu mai vine inspectorul o perioadă mai mare de timp.

Gabriel SÂRBU: Dacă pot să adaug, se suspendă foarte des și foarte usor, adică se utilizează chestia asta cu suspendarea. Eu am un caz.

Tanți ANGHEL: Când se suspendă este bine.

Gabriel SÂRBU: Mai bine cu o cerere suplimentară de documente, îți blochează activitatea că de maine o suspendă iarăși. Se blochează activitatea și chiar se contrazic unele dintre principii. Că nu ar trebui sa îți intrerupă sau să îți blocheze activitatea, controlul, trebuie să se desfășoare ca să pot să plătesc acele…

Tanți ANGHEL: Deci acum ca să rezum, încă se caută soluții pe această zonă și sperăm ca acum cât încă este codul în această procedură parlamentară să se reglementeze ceva.

Radu BUFAN: Asa cum s-a găsit la procedura insolvenței. La procedura insolvenței scrie negru pe alb că toate creanțele ficale trebuiesc stabilite în 60 de zile de la deschderea procedurii si la revedere. Deci acolo clar mi se pare că termenul este de decădere vis a vis sau este un termen clar care nu poate fi depășit sau care poate fi opus organului fiscal. Norocul meu e că și în probema de care vorbesc am și eu o problemă de impozitare a dividendelor pe directivă și acolo dacă aș găsi un judecător din România care să vrea să lucreze câteva zile în plus și să aibă timpul, atunci cred că o să am o șansă să mă duc la Curtea de Justiție și Curtea de Justiție să spună că se încalcă principiul securității juridice pentru că e clar că dintr-o prescripție de 5 ani ajungi la 10 și încă nu ai șanse să îți apară o decizie și eu cred că principiul. Nimeni nu știe care sunt limitele principiului securității dar aici sigur adică aici cu siguranță intră acest aspect în limitele securității juridice, și aici vorbesc destul de critic a adresa judecătorilor din România.

Radu BUFAN: Și eu vorbesc destul de critic la adresa judecătorilor din România pentru că nu-mi explic următoarea situație: ungurii și bulgarii au zeci de decizii la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și noi, tot timpul, trebuie să arătăm în apărările noastre cu decizii ungurești și bulgărești. Românii n-au. Oare  suntem pe altă lume? Olandezii nu mai zic câte sute au. Și sunt spețe care clar se potrivesc cu situații din România. Și, atunci, eu îmi pun o problemă mai puțin vehementă decât colegul Costaș care o spune foarte, mă rog, așa apăsat, că e o problemă în sistemul nostru judiciar. Adică ori judecătorii n-au încredere că acestea sunt de natura sau de obiectul Curții ori nu le rezolvă corespunzător. Eu cred că nu trebuie să fie niciun fel de jenă pentru că dacă situația e foarte clară îmi dă o Ordonanță Curtea, nici nu mai trebuie procesul să o judece. Deci sunt foarte multe aspecte, în concluzie, în Codul de procedură fiscală, care sunt bune, dar mai sunt unele la care ar trebui să stăm acolo călare pe Camera Deputaților, din păcate, stimați colegi, nici nu știu dacă Codul de procedură va trece și la comisia juridică sau nu, la cameră? Ce credeți?

Tanți ANGHEL: Eu nu cred că problemele cele mai mari vor fi în comisia juridică, cred că, totuși, în comisia de buget-finanțe, acolo.

Radu BUFAN: Dar acum, eu, sincer, nu mă pricep la procedură parlamentară, dar înțeleg Codul fiscal să aibă cea mai mare problemă sau să fie raportor comisia de buget-finanțe, în măsura în care cotele de acolo au impact pe buget. Dar, la Codul de procedură fiscală, eu cred că comisia de bază ar trebui să fie comisia juridică pentru că discutăm aici despre respectarea drepturilor contribuabilului.

Tanți ANGHEL: Probabil că acest domeniu, eu nu știu exact, dar probabil că acest domeniu al fiscalității, indiferent că vorbim de Codul fiscal sau Codul de procedură fiscală, comisia care este comisia de raport este comisia de buget-finanțe, comisia juridică este doar comisia de aviz, asta eu știu din toată acestă experiență de 10 ani a Codului de procedură, deci de la începuturile sale, când a fost aprobat prin Ordonanță, dar și modificările ulterioare, deci totdeauna comisia de raport a fost comisia de buget-finanțe și nu cred să se fi schimbat ceva între timp, în ceea ce privește atribuțiile comisiilor și domeniilor.

Radu BUFAN: Din păcate da, pentru că eu cred că aici juriștii trebuie să-și dea cu părerea. Nu știu cât timp avem la dispoziție, nu mai avem, da? Mai avem o oră. Eu aș ruga invitații noștri, am glumit, bineînțeles, aș ruga invitații noștrii dacă pot să facă aceste considerații de fapt referitoare la ce cred dânșii, dacă mai avem o lună două în care să încercăm să ne amestecăm, ce cred dânșii că ar trebui neapărat, dacă au vreo idee? Eu recunosc că datorită CNP-ului am idei puțin egal fixe, dar dânșii trebuie să aibă mai multe și mai puțin fixe.

Andrei IANCU: Dacă îmi veți permite, aș vrea să subliniez trei lucruri bune pe care le-am văzut în Codul de procedură fiscală, însușite din doctrină și care rezolva unele dintre problemele pe care le-am discutat anterior și apoi vă voi spune și ce consider că ar mai fi trebuit introdus. O primă chestiune, că vorbeam mai devreme de controlul Antifraudă, moștenitorul vechiului control făcut de Garda Financiară. Existau multe situații în care se instituiau măsuri asigurătorii fără ca Direcția Antifraudă sau vechea Gardă Financiară să fie în măsura să emită titlu de creanță, iar 129 alin. (3) permitea să instituie măsuri asigurătorii și până la emiterea titlului de creanță. Ei bine, noul Cod spune, în momentul de față, că dacă se mai întâmplă așa ceva și nu se emite titlul de creanță în termen de 6 luni, măsurile încetează de drept. Este o schimbare și știu că a fost însușită din doctrină. De asemenea, în privința vechii probleme, că tot se vorbea despre faptul că nu avem spețe la Curtea Europeană de Justiție, eu cred că problema se află în anticameră. Contribuabilul român nu ia contact cu instanța de judecată într-un timp util ca să mai aibă energia să mai pună o întrebare preliminară din două considerente: una era reprezentată de art. 218 alin. (2), dacă nu mă înșel, cel cu faptul că nu poți să contești decât decizia de soluționare și iată că rescrierea Codului de procedură aduce și aici un element inedit. Faptul că dacă nu s-a soluționat în termen de 6 luni contestația administrativă, poți să te adresezi direct instanței. Până în momentul de față nu aveam așa ceva.

Radu BUFAN: Eu aș fi făcut-o facultativă.

Andrei IANCU: Și, de asemenea, în legătură cu suspendarea pe baza sesizării penale, vechiul art. 214, prima teză de suspendare. În momentul de față,și știu, că am întâlnit acest lucru și în doctrină, în momentul de față rescrierea Codului de procedură fiscală are în vedere o modificare mică, dar fundamentală, si anume că nu se mai poate dispune suspendarea decât dacă obiectul sesizării penale îl formează mijloacele de probă, altfel spus nu mai pot să mai fac plângere penală pe evaziune fiscală și să suspend soluționarea contestației că se suprapun problemele și se întâmplă ceea ce discutam mai devreme. Se penalizează dreptul fiscal și toate problemele de natură fiscală ajung pe masa organului de urmărire penală, urmând ca organul fiscal doar să ia act de ce s-a decis. În momentul de față nu se mai poate decât dacă a făcut un fals, să spunem, în documentele justificative, decât în asemenea ipoteze, și cred că și asta este de natură să ajute și să grăbească, practic, contactul. Și în legătură cu acest text aș avea o propunere, nu sunt familiarizat, încă, cu numerotarea noilor texte din Codul de procedură fiscală, așa că voi face referire la cele actualmente în vigoare. Avem un paralelism aici în problema suspendării, pe baza sesizării adresate organelor penale. Avem 108 care spune că ori de câte ori, pe parcursul inspecției, organul fiscal are suspiciuni, identifică elemente că s-a săvârșit o infracțiune, este obligat să întocmească proces-verbal și să sesizeze organele de urmărie penală. Și mai avem 214 care îi permite ca, ulterior finalizării inspecției fiscale, emiterii titlului de creanță fiscală, contestării sale, să suspende pe baza transmiterii unei sesizări. Nu cumva ar trebui aici o obligație de a opta? Indiciile privind săvârșirea infracțiunii au existat în inspecția fiscală, nu au apărut după ce am pierdut eu cererea de suspendare. N-au apărut la acel moment, când s-a făcut brusc sesizarea și s-a suspendat contestația administrativă pe considerentul interpretării unitare date de Înalta Curte a dispozițiilor 211 alin. (2), și pe ideea amânării contactului meu cu instanța de contencios. Ar trebui ca,în această situație să nu mai fie permis dacă respectivele indicii existau și au fost depistate în inspecția fiscală, fără nici un act în plus, nimic în plus, pur și simplu la un moment la care știe că nu pot suspenda eu executarea, organul de soluționare să facă el sesizare penală.

Radu BUFAN: Am înțeles, îmi cer scuze, dar mi se face semn din studio că o să ne dea afară cu jandarmii dacă mai depășim mult timpul. Domnul Sârbu, vă rog!

Gabriel SÂRBU: Da, ce m-a interesat pe mine vizavi de acea situație cu evaziune versus ce înseamnă neconformitate, ar fi necesară o clarificare mai bună a situațiilor de evaziune, că mi se pare că foarte ușor se duc controalele în situație de evaziune. Pur și simplu inspectorul se spală pe mâini și pune pe altcineva să rezolve problema.

Radu BUFAN: Adică nu o rezolvă și nu te lasă nici pe tine să o rezolvi.

Gabriel SÂRBU: Exact, e blocată situația. Dacă se dorește și se consideră că nu există suficientă, nu știu, educare, să zicem, în rândul contribuabililor, deși noi încercăm să facem chestia asta, poate s-ar putea să se introducă așa-zisele controale preventive, să zicem. Un control preventiv în care să nu se treacă imediat la stabilirea de creanțe în plus, ci să se meargă pe ideea de prevenție și să se dea un anumit element pentru conformitate.

Radu BUFAN: Sau o amendă din asta penalizatoare, dar nu să ajungi la evaziunea imediat. Tu nu ai știu că ești la spălare de bani.

Gabriel SÂRBU: Necunoașterea legii nu te scutește, dar se pot evita situații, și făcute din timp.

Radu BUFAN: O colegă de a mea de la Timișoara spune: nemo censetur ignorarem legem era de pe vreme celor XII Table când exista o singură lege, acum nici ca specialist nu le mai poți știi pe toate. Domnul conferențiar Păun de la Cluj.

Ciprian PĂUN: Da, domnule profesor.

Radu BUFAN: Un impozit local din ăla, o taxă de Cluj, ceva.

Ciprian PĂUN: Nu, eu voiam să spun, mă așteptam ca prin acest Cod fiscal să se schimbe un pic din punctul meu de vedere strategia fiscală.

Radu BUFAN: Ne depășește, asta ne depășește, strategia.

Ciprian PĂUN: Ok, atunci eu mă așteptam măcar la liber profesioniști să exista un subcapitol special, dacă era chestiunea asta, și încă un lucru foarte important, anume la momentul la care un contribuabil a fost controlat, un control fiscal care s-a finalizat, până la urmă, cu un proces verbal de control, fie că este cu o decizie de impunere sau fără, să rămână, deci principiul securității juridice impune acest lucru. Ori, din punctul meu de vedere, și ultimele decizii, prin Ordinele Ministrului modificate, se va institui, din punctul me de vedere, prin aceste noi reglementări, posibilitatea acestei reverificări fiscale care, din punctul meu de vedere, este un abuz.

Radu BUFAN: Deci a apărut, pe lângă reverificare, a apărut refacerea.

Ciprian PĂUN: Da, este și o porcedură de reverificare, chiar de câteva zile, nu cred chiar săptămâni, o săptămână sau două, maxim, a apărut chiar Ordinul de Ministru cu privire la formularele și procedura de reverificare, și sunt sigur că aceste proceduri și aceste ordine vor rezista și sub imperiului noului Cod.

Radu BUFAN: Deci eu propun să facem o dezbatere pe vreo lună, dar cu 2 ore în fiecare seară, pe Codul de procedură fiscală, că ați văzut că noi ne lungim la vorba. Domnule Udrescu?

Daniel UDRESCU: Propun lucruri foarte simple. Primul, orice modificare a Codului fiscal să se facă numai de Parlament, nu de Guvern, prin ordonanțe de urgență; și al doilea, e o dorință extraordinară a mea, comisiile de soluționare a contestațiilor să fie independente față de Direcții, lucru care niciodată nu este, chiar dacă se spune că este. aș prefera să văd contestațiile soluționate ori central și o practică unificată.

Radu BUFAN: Mulțumim mult! Un coleg de al meu spunea să se desființeze, să fie facultative. Eu o să mulțumesc tuturor celor care ne-au urmărit. Să îmi cer scuze pentru că, în calitate de moderator, a depășit timpul, și să fiu eu, eventual, eu penalizat cu penalitatea aia introdusă în Codul de procedură fiscală. Sper să ne mai întâlnim anul acesta. Seară bună tuturor!