Rodica Aida Popa: Bună seara, dragi invitaţi, dragi invitaţi online şi dragi invitaţi din Amfiteatrul Albastru al Dezbaterilor Juridice de astăzi! Medierea penală efectivă. Permiteţi-mi să prezint invitaţii! Doamna lector univ. dr. Ana Bălan, mediator şi nu numai atât, un expert în domeniul dreptului penal extins, aş putea spune eu, şi anume în ceea ce se numeşte o ştiinţă auxiliară, dar foarte necesară astăzi în contemporaneitate – criminologia. De asemenea, doamna Ana Bălan a fost şi un consultant în proiecte naţionale şi internaţionale privind sistemele de justiţie, de asemenea, un expert al Consiliului Europei din partea României pentru elaborarea recomandării privind arestul preventiv şi, de asemenea, în ceea ce se numeşte domeniul restaurativ, o să atingem acest punct în cursul dezbaterilor noastre. Cel de-al doilea invitat al Dezbaterilor Juridice este domnul Mihai Mareş, a cărei activitate, de asemenea, este prodigioasă în cadrul echipei de avocaţi Managing Partner MAREȘ DANILESCU MAREȘ, de asemenea un consultant în domenii pentru energie şi infrastructură şi, de asemenea, un foarte bun coordonator în proiecte. Aceasta înseamnă negociere, profesionalism şi competenţă. Al treilea invitat de astă seară este domnul avocat Antoniu Obancia din cadrul firmei ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS, un expert în domeniul dreptului penal, care a gestionat diverse proiecte cu grad mare de complexitate şi care astăzi ne va spune opiniile avocatului din perspectiva expertului în urmărire penală şi în ceea ce se numeşte mediul privat. Şi, astăzi, surpriză! Şi pentru mine a fost o surpriză să fiu moderatorul acestei dezbateri juridice, în calitatea mea de judecător al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, am o experienţă în ceea ce se numeşte, spun unii, dreptul penal, ca să fac o glumă. Este vorba de 26 de ani de experienţă în materia dreptului penal şi nu numai. Dar nu acesta este, cred, subiectul principal al prezentării mele, ci doar de a fi un facilitator în această emisiune, în această dezbatere privind medierea penală efectivă. De ce am ales această temă? Foarte pe scurt, ca o alternativă la justiţie, ca o alternativă reală. Dacă vorbim de domeniul penal şi de măsurile specifice domeniului procesual penal, în măsurile preventive, şi acolo vorbim de o alternativitate a măsurilor preventive atunci când condiţiile sunt îndeplinite. Societatea contemporană are nevoie nu de conflict, ci şi de o alternativă la soluţionarea conflictului, şi una din aceste căi este medierea. O să intrăm abrupt în tematica dezbaterilor de astăzi, da? Şi vom încerca să dezlegăm, cu ajutorul dumneavoastră, al invitaţilor, dar sunt convinsă şi cu acelor invitaţi din sală care sunt astăzi şi al dumneavoastră, prin intermediul întrebărilor, câteva din problemele pe care le-am pus în discuţie. Care sunt avantajele medierii ca alternativă de soluţionare a unei cauze decât aceea de judecare în faţa unei instanţe judecătoreşti? Aceasta e prima provocare pe care o lansăm astăzi în dezbaterile noastre.

Ana Bălan: Avem o ordine de început?

Rodica Aida Popa: Nu.

Ana Bălan: Bun, atunci o să încep eu, fiind prima care a fost prezentată. Ca şi mediator din 2001, am reuşit să identific o parte din avantajele pe care mi le-au semnalat cei care au venit, care au preferat medierea în cauze penale. Aş începe cu cea mai simplă chestiune, aceea de a avea posibilitatea să îţi alegi mediatorul. Judecătorul nu poţi să îl alegi, mediatorul da. Şi poţi să îl alegi în funcţie de recomandarea pe care o ai de la un prieten, de la un cunoscut, de ce nu de la un avocat, de la altcineva care a fost la mediator. Poţi să îţi alegi mediatorul după sufletul tău, poate să fie o femeie, un bărbat, poate să fie o comediere. Pot să vină ambele părţi cu mediatorii lor, deci mediatorii pot lucra în echipă. În al doilea rând îţi alegi tu data când vrei să vii la mediere şi locul. Dacă vrei să mediezi într-un alt oraş pentru ca lumea să nu ştie că ai avut o situaţie conflictuală, poţi să o faci, poţi să îţi alegi mediatorul în funcţie de cât de aproape sau de departe este de domiciliul tău. Îţi alegi ziua medierii în aşa fel încât să nu trebuiască nici să îţi iei concediu medical să te prezinţi la instanţă, nici să îţi iei concediu de odihnă, nici să te învoieşti de la serviciu. Îţi fixezi şedinţa de mediere, bineînţeles, în colaboare cu partea cealaltă şi cu mediatorul, ziua, seara, sâmbăta sau duminica. Durata şedinţei de mediere este cea stabilită de părţi. Atât cât pot să reziste părţile, se pot lua pauze. În biroul mediatorului nu există riscul de a apărea vecini, curioşi, persoane care sunt foarte interesate de ceea ce se întâmplă în viaţa ta. Mediul este privat şi este confidenţial. Foarte important este pentru părţi faptul că în acest proces de mediere ele sunt actorii principali, ele vorbesc în numele lor, nu avocaţii, nu procurorii. Îşi pot exprima foarte bine nu numai nevoile şi interesele, dar şi emoţiile şi sentimentele, ceea ce nu se poate întâmpla în faţa unei instanţe de judecată. Aş mai adăuga nu chiar toate avantajele, o să las şi colegii să identifice din punctul lor de vedere avantajele. Aş adăuga un avantaj care este foarte important, soluţia este a lor. Ele ştiu cel mai bine care este acel lucru care le satisface cel mai bine interesul. Pot negocia asupra obiectului medierii şi pot decide soluţia care este cea mai convenabilă, în aşa fel încât ambele părţi să fie în poziţia de câştig-câştig. Şi nu în ultimul rând, efectele medierii în cauzele penale sunt foarte importante. Dacă părţile au ajuns la un acord de mediere pe latura penală, asta înseamnă că răspunderea penală este înlăturată, da? De aici consecinţele de rigoare care nu pot fi decât pozitive. Nu ajung la închisoare, rămân alături de familie, pot continua să lucreze acolo unde au lucrat înainte, îşi plătesc taxele, impozitele către stat şi aşa mai departe. Este avantajul persoanei care a comis infracţiunea. Care este avantajul persoanei vătămate? Îşi recuperează foarte repede prejudiciul. Nu este nevoie să aducă acte, să aducă martori, să prezinte dovezi, nu este nevoie de expertiză şi aşa mai departe. Dacă inculpatul a recunoscut pretenţiile civile, acestea sunt consemnate în acordul de mediere şi instanţa ia act de acestea aşa cum au fost stabilite de părţi. Bineînţeles că sunt avantaje pentru familiile ambelor părţi, la fel cum avantaje sunt pentru noi, ceilalţi contribuabili, deoarece taxele noastre care sunt plătite prin tot felul de impozite, pot fi orientate mai bine decât către o şedinţă de judecată, două, trei, pentru că ştim că procesul se poate prelungi cu apelul, cu recursul. Deci, în mare, cam acestea ar fi avantajele, dar să ştiţi că nu sunt limitative, mai sunt şi altele pe care le putem discuta pe parcursul întâlnirii. [restrict]

Dorin Ilie: Faţă de taxele pe care le plătim aş vrea să spun că nu se termină totul odată cu sentinţa penală definitivă, ci noi le plătim chiar lunile şi anii de detenţie. O lună de detenţie este aproximată, după cheltuielile Ministerului de Justiţie, la 2.400 lei. Dacă stă 10 luni sunt deja 240.000.000 lei vechi, cum ar fi undeva la 6.000 euro. Vă daţi seama că acelea sunt mai mari cheltuielile decât cele cu judecata şi arestul preventiv. Deci un avantaj, într-adevăr, avantajele legate de bani sunt foarte mari. În primul rând, pleacă de la beneficiul pe care îl are persoana vătămată că prin mediere îşi poate primi imediat, imediat ne referim la câteva zile, săptămâni sau luni, depinde cât durează medierea, își poate primi înapoi prejudiciul sau parte din prejudiciu. Prejudiciu în totalitate dacă acesta este în jur de câteva mii de lei, iar dacă este mai mare de zeci de mii de lei sau depăşeşte suta de mii de lei, e mai dificil. Din experienţa biroului meu de mediere, e dificil şi e reparabil cu greu un prejudiciu mare, dar se poate. Depinde foarte mult de participaţie, dacă sunt mai mulţi infractori la respectiva faptă şi dacă toţi vor să îşi dea concursul reparării prejudiciului. Deci vis-a-vis de persoana vătămată şi de faptul că îşi ia în timp record, aş spune, pe lângă un proces judiciar, banii înapoi, paguba respectivă, e un avantaj mare. Practic, e şi unul din principiile justiţiei restaurative pe lângă alte principii, repararea prejudiciului este o măsură de protecţie a victimei şi de punere în valoare a interesului ei. De vreme ce tu eşti păgubit, ţi s-a furat maşina sau eu ştiu, ai fost înşelat cu 10.000 euro, principalul tău interes în cauză este să îţi vezi banii înapoi, ori printr-o sentinţă penală definitivă şi executorie s-ar putea să nu ai ce executa pentru că majoritatea infractorilor nu au niciun pix pe numele lor şi apoi nu te ajută cu nimic că el va sta la puşcărie şi statul va cheltui cu el 7 ani de detenţie şi tu nu ţi-ai recuperat cei 10.000 lei. Deci raportat la anii de detenţie, la lunile de arest preventiv şi la banii care i se dau înapoi persoanei vătămate, medierea penală este o măsură foarte, foarte eficientă, relativ şi la titlul de astăzi, medierea penală eficientă.

Mihai Mareş: Eu cred că s-au punctat foarte bine până acum avantajele acestei proceduri. În mod evident, în practică, medierea penală a avut în principal în vedere infracţiuni precum furtul sau înşelăciunea, de asemenea infracţiuni privind viaţa privată. Avantajul, care s-a exprimat şi de colegul mediator, este acela al reparării prejudiciului, recuperării acestui prejudiciu de către partea vătămată, care este decisiv într-o procedură de acest fel. Evident, dacă vorbim de prejudicii foarte mari, îmi pot doar imagina, nu am întâlnit o situaţie de acest fel, va fi mai complicat să se ajungă la o mediere efectivă prin intermediul unui judecător și, practic, să nu se ajungă la instanţa de judecată în cazul unor prejudicii mari, dar pentru acest gen de infracţiuni cu un prejudiciu relativ mic, este o metodă extrem de eficientă.

Antoniu Obancia: Bună seara! Ce aş vrea să adaug este, de la bun început, sublinierea că în materie de infracţiuni economice, Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014 a adus mai multe situaţii cu titlu de noutate, scăderea drastică a pedepselor. Iată, înşelăciunea care era temut încadrabilă în 10-20 de ani de închisoare, a devenit până la 3 ani sau până la maxim 5 ani, cu împăcarea părţilor. De asemenea, tot cu titlu de noutate au fost aduse în Codul penal infracţiunile din materia insolvenţei, din legea specială în Codul penal şi noutatea constă în faptul că, spre deosebire de regimul anterior, când ele stăteau reglementate în Legea insolvenţei, acum infracţiunile de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor, bancruta simplă, bancruta frauduloasă sunt pedepsibile la plângerea prealabilă. Implicit retragerea plângerii prealabile la care se poate ajunge prin mediere constituie o cale de stingere a conflictului de drept penal. Voi sublinia încă de la început că, în materie de insolvenţă, oarecum în disonanță cu caracteristicile procedurii de a fi egalitară, concursuală, sunt creditori într-un tabel, își așteaptă rândul după o anumită ordine, ranguri de preferință, poate apărea situația, și o pun în discuția distinșilor mei colegi de pupitru de astăzi, ca o persoană care formulează o plângere penală, să se evidențieze în mod deosebit față de toți ceilalți creditori prin faptul că este parte vătămată și că se poate împăca cu bunăoară administratorul special, administratorul statutar al societății intrată în insolvență, lucru care îl pune într-o situație de a-și rezolva în mod individual recuperarea prejudiciului printr-un mijloc de drept penal și procesual penal, iată, cu o posibilă ocolire a Legii insolvenței. Sunt curios să văd cum s-a aplicat până acum, dacă s-a aplicat, această situație deosebită de mediere.

Rodica Aida Popa: În materia medierii s-a și intervenit nu numai legislativ prin modificările aduse în Codul penal prin extinderea sferei de competență a aplicării acesteia în cazul infracțiunilor privind retragerea plângerii prealabile și împăcarea, existând posibilitatea intervenirii și acestei medieri ca alternativă la soluționarea cauzelor, deci, nu numai prin modificarea Codului penal, dar a fost nevoie, iată, în aplicarea dispozițiilor referitoare la mediere ca Înalta Curte de Casație și Justiție să intervină recent, printr-o decizie, în cadrul procedurii de sesizare a Instanței Supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Aș spune că, chiar prin acest nou mecanism, iată, că judecătorul de la Înalta Curte a dat o cheie de mediere instanței în rezolvarea unui litigiu între două părți, de data aceasta pronunțând o hotărâre în care a extins și sfera de aplicare a acestei proceduri din perspectiva dreptului procesual penal, dar, în același timp, și foarte important, i-a conferit o distincție aparte. Așa cum bine știți, prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 s-a stabilit căd în aplicarea dispozițiilor art. 67 din Legea 192/2006d încheierea unui acord de mediere costituie o cauză sui generis, care înlătură răspunderea penală distinctă de împăcare și încheierea unui acord de mediere în condițiile aceleași legi, poate interveni în tot cursul procesului penal până la rămânerea definitivă a hotărârii penale. Ceea ce am vrut să subliniez în această hotărâre pe care Înalta Curte a pronunțat-o a fost, în primul rând, opinia specialiștilor, care a fost cvasiunanimă în preponderența argumentelor pentru cele două aspecte prin care Înalta Curte de Casație a stablit și, pentru prima dată, s-a cerut și un punct de vedere autorizat din partea mediatorilor. Era necesar să existe acest punct de vedere pentru că, iată, vine din interiorul profesiei de mediator o abordare pragmatică în aplicarea dispozițiilor legii speciale. În egală măsură, vreau să vă spun că opiniile instanțelor, ale Curților de Apel care, chiar dacă au avut jurisprudență sau chiar dacă n-au avut jurisprudență, punctul de vedere exprimat a fost în sensul celor stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind foarte puține instanțe care au avut un punct de vedere diferit. Deci era necesară și bine a făcut instanța care a suspendat cauza în vederea adresării unei sesizări Înaltei Curți, de interpretare, pentru o aplicare unitară a acestei dispoziții. Eficiența unei astfel de hotărâri va fi, evident, stabilită de către instanțele judecătorești în momentul în care va face aplicarea imediată și efectivă a acestei hotărâri în dezlegarea cauzelor pe rolul cărora se află. În conținutul hotărârii, sigur, Înalta Curte a făcut delimitările, din punct de vedere juridic, între retragerea plângerii, între împăcare, între acordul de mediere, fără a intra acum în detalii decât dacă dumneavoastră aveți întrebări punctuale sub acest aspect. Sigur, medierea, așa cum spuneam și la început, este o cauză alternativă, dar nu este o cauză, o soluție, o modalitate care a apărut acum, foarte recent. Așa după cum bine știm, medierea era cunoscută în Dicționarul Universal Francez de la 1690, deci, vorbim de sec. XVII și, ulterior, în Dicționarul Enciclopedic Francez de la 1694, ca fiind intervenția umană între două persoane. Iată că mediatorul, ca facilitator de propunere de soluții, a fost cunoscut încă din acele vremuri. Mai mult ca oricând, în actuala etapă, când stresul, raportarea între perceperea și punerea în aplicare a soluțiilor în anumite litigii în raport cu timpul este uneori atât de dificil de pus în practică pentru că trebuie să recunoaștem, rezilența juridică este un concept asupra căruia cu toții ar trebui să reflectăm, medierea vine într-adevăr, ca o soluție efectivă, reală în cauzele penale de degrevare a instanțelor judecătorești. Și v-aș pune în discuție, în acest context, cum facem să dezvoltăm o cultură în care punem pe primul loc acordul, și nu conflictul? Cum ar trebui să procedăm? Cum ar trebui, din punct de vedere al nostru? Care ar fi modalitățile în care am aborda aspectele dificile, chiar nu neapărat conflictuale, în cauzele penale pentru a ajunge la alegerea, acum punându-mă în ipostaza justițiabilului, în a alege medierea, și nu instanța de judecată? Cum formăm această cultură a acordului, și nu a conflictului?

Mihai Mareș: Dacă îmi permiteți, aș da un singur exemplu pe care l-am întâlnit recent în cazuistica mea persoanală, sesizați fiind cu o plângere penală de către un client împotriva căruia s-a formulat o plângere penală de către un distribuitor de energie electrică. Clientul era un mare dezvoltator imobiliar și s-a trezit cu o plângere penală din partea unui distribuitor de energie electrică pentru furt de energie electrică la una dintre clădirile care făceau parte dintr-un portofoliu foarte mare al acestui dezvoltator imobiliar. Nimeni nu mai știa cine s-a ocupat de acea clădire, când s-a ocupat, de ce ar fi putut apărea această problemă. Prin urmare, ne-a revenit nouă și acesta este rolul activ al avocatului care am fost implicați în această speță, să îndemnăm părțile acestei situații să apeleze la instituția medierii, tocmai pentru că era atât de complicat în a se merge mai departe în această plângere penală de către ambele părți și a se și proba ceea ce se imputa clientului nostru, încât răspunsul practic la întrebare este un rol activ din partea cel puțin a avocaților care sunt sesizați cu spețe care ar putea fi deduse ulterior medierii, ar avea o importanță practică avocatul de data aceasta, în a îndemna clienții să apeleze la această procedură și chiar va fi ceea ce urmează să se întâmple în aceste cauze foarte concrete cu care să ne confruntăm astăzi. Deci educația clientului o face, în principal, avocatul, la început, care este sesizat cu o problemă de a hotărî împreună cu clientul să se expună riscului unui proces penal atâta timp cât i s-a formulat o plângere penală împotriva lui sau să încerce soluționarea acestei situații pe cale amiabilă, prin intermediul medierii.

Dorin Ilie: Tema pusă în discuție de doamna judecător este foarte interesantă. Cred că trecerea de la o cultură a conflictului la o cultură a acordului, a amiabilității, a înțelegerii amiabile, fie că e la mediator, fie că e printr-o tranzacție avocațială, fie că e printr-o negociere directă, se face treptat; se face, în primul rând, de noi, mediatorii, care promovăm prin discuțiile cu toate persoanele cu care intrăm în relație, promovăm medierea și cultura dialogului că, pană la urma urmei, despre asta vorbim, de a discuta despre problema respectivă prinvind-o din mai multe unghiuri de vedere, mai mulți ochi, să zicem. Dar un alt etaj, unde s-ar putea face o promovare mai mare a medierii sau a metodelor alternative ar trebui să fie etajul tuturor instituțiilor angrenate în soluționarea litigiilor. Deci, fie că sunt instituțiile de arbitraj, dar cel mai mult sunt judecătoriile, deci mediul judiciar, judecătoriile, tribunalele, curțile de apel, procuratura, parchetele de pe langă. Deci, practic, noi, mediatorii, promovăm medierea, domnii avocați promovează medierea, dar și judecătorii trebuie să promoveze medierea. Cum promovează organele judiciare medierea sau cum ar trebui să o promoveze, din puncul meu de vedere? Ar fi recomandarea ei în mod direct și în mod explicit, spunându-i omului „- Du-te și te împacă cu ăla”, „- Nu vreau să mă împac.” Du-te la un mediator și vezi ce se întâmplă acolo și poate îi schimbi optica. Deci, vorbindu-i de mediere azi, vorbindu-i mâine, vorbindu-i poimâine, poate îl faci să înțeleagă că medierea poate fi o soluție pentru el. Va vedea dacă e la conflictul respectiv. În altă ordine de idei, e vorba și de o perioadă de tranziție de la cultura conflictului și de la cultura totalitară prin care a trecut România, la cultura dialogului. Bunăoară, în medierea penală să spui unui om că tu, de exemplu, mediezi o infracțiune de înșelăciune, l-a înșelat cu 5.000 de lei și îi dă banii și hoțul scapă. „Păi voi, mediatorii, ce faceți acolo, scăpați hoții?” E un punct de vedere pe care tu, ca mediator, trebuie să îl combați cu diverse argumente în favoarea medierii, în favoarea persoanei vătămate, să îi spui ce și cum, și toate principiile de justiție restaurativă. Deci, practic, această tranziție e bulversată de viteza istoriei în înțelegerile amiabile care lipseau. Nu puteai comunica, nu te puteai înțelege. Poate că nu îți dădea voie legea, poate că nu erai tu pregătit sau poate că judecătorul vrea el să judece cauza. Iarăși, un alt aspect în medierea penală e faptul că poliția judiciaă și procurorii se chinuie poate 2-3 luni, 5 luni de zile, un an, doi, să prindă un infractor și poate tu, în două săptămâni faci medierea și acordul de mediere și stingi dosarul penal. E un aspect care pe ei îi deranjează. La secțiile de poliție unde am fost și au centre de reținere și arest preventiv și am discutat acolo cu poliția judiciară, îmi cam râdeau ironic. „Păi ce faceți? Noi îi prindem și voi îi scăpați.” Deci, această cultură trebuie înțeleasă. Cultura dialogului și a acordurilor, a înțelegerilor amiabile e greu implementabilă.

Ana Bălan: Aș sublinia și eu rolul crucial care revine instanțelor judiciare în ceea ce privește informarea și educarea justițiabililor cu privire la posibilitatea de a recurge la mediere. Există un ghid pentru o mai bună implementare a medierii în cauzele penale, emisă de organsimele internaționale, care subliniază rolul crucial, chiar așa spun, rolul crucial al judecătorilor și procurorilor care ar trebui să fie în măsură să informeze în deplină cunoștință de cauză justițiabilii despre procedura medierii și care sunt avantajele acestei proceduri. La fel de important este și rolul avocaților, și aici mulțumesc pentru intervenția colegului. Trebuie să mărturisesc, din experiența practică, cele mai multe cazuri de mediere în domeniul penal au venit din partea avocaților care au avut disponibilitatea de a-l recomanda și de a indentifica, în mediere, calea cea mai rapidă și mai eficientă pentru rezolvarea problemei. Această cultură a rezolvării conflictelor este, într-adevăr, un deziderat care trebuie să atingă, pe lângă instanțele judiciare, cred și eu, partea educativă. Și aici mă refer, în primul rând, la facultățile de drept, mă refer la Institutul Național al Magistraturii, la Institutul de Pregătire al Avocaților. Ar fi foarte bine ca în momentul în care acești specialiști ai dreptului ies în activitatea practică, deja să fie familiarizați cu medierea și care sunt avantajele acestei proceduri.

Rodica Aida Popa: Un alt avantaj al medierii, şi anume acela al avantajelor oferite după publicitate. Pauză publicitară. (…) Intrăm în emisie şi vă propun, ca să continuăm aspectele vizuale, şi o schemă pe care eu am conceput-o legată de mediere, nu ştiu dacă se vede la cameră, ar trebui focalizată. Am construit o casă, o casă care este realizată din echilibrul pe care îl realizează mediatorul, între dorinţe şi nevoi, aspiraţii şi aşteptări şi, bineînţeles, în interese. Cele două persoane care se adresează mediatorului, persoana de mijloc, că mediatorul este normal, firesc, să fie la mijloc şi între cele două părţi, îi ajută pe cei doi să ia decizia pentru că ceea ce aduce medierea, ca avantaj, în raport cu instanţele judecătoreşti este asumarea responsabilităţii. Asumarea responsabilităţii înseamnă ca cele două părţi, în conflictul pe care îl au, să şi-l regleze prin luarea deciziilor în raport cu soluţiile propuse de mediator. Acesta este aspectul constructiv, o să-mi spuneţi „Bine, un judecător promovează, ilustrează avantajele medierii?”. Da, pentru că a fi într-o stare de echilibru este normalitatea unei societăţi, asta nu înseamnă că instanţele judecătoreşti nu mai au ce soluţiona, procesele vor continua, evident, în dosarele în care acţiunea penală se pune din oficiu, statul este cel care exercita acţiunea penală în infracţiunile în care este prevăzută această modalitate de începere a procesului penal şi, evident, aspectele care ţin de tulburarea opiniei publice, din perspectiva gravitaţii faptelor care sunt comise, o să revină în continuare în sarcina instanţelor. Continuăm discuţia noastră cu a afla care sunt noile garanţii ale justiţiabilului prin procedura medierii, indiferent de natura cauzei: penale sau civile? Are mediatorul, în actuala reglementare penală mai multe garanţii decât i le oferă justiţia penală în faza de urmărire penală, în faza judecăţii? Care ar fi garanţiile pe care i le oferă în plus această procedură alternativă, această modalitate alternativă în raport cu garanţiile conferite inculpatului în procesul penal?

Antoniu Obancia: Dacă îmi îngăduiţi o observaţie prealabilă, Legea privind medierea, este dinainte de intrarea în vigoare a noilor Coduri, noul Cod penal prevede cu titlu de noutate la 272, infracţiunea de influenţare a declaraţiilor, prevede un confort pentru cei care se implica în înţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată, în cazul acelor infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă sau pentru care intervine împăcarea. Deci, textul este foarte util în situaţia în care medierea intervine înainte de sesizarea organului judiciar pentru că art. 69 alin. (1) din Legea medierii se referă la situaţia în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal pentru că în cele 3 luni în care se poate depune plângere prealabilă, părţile pot cugeta dacă depun sau nu plângere prealabilă, ideea este ca termenele din mediere să fie realiste şi în interiorul perioadei şi să nu aibă loc vreo prelungire prin amăgire că ne putem înţelege şi ne trezim că am depăşit termenul, deci şi acesta ar fi un risc, iar pentru situaţia în care, totuşi, se depune o plângere, spuneam că acea garanţie din 272, alin (2) Cod penal, asigură o protecţie celui implicat în mediere fie că este un mediator de profesie, fie că este avocat la o eventuală discuţie pe influenţarea declaraţiilor.

Mihai Mareș: Apropo, eu aş mai face o precizare aici, îmi cer scuze, vis-a-vis de riscul să treacă acea perioadă în care se poate depune plângere penală şi amăgirea cu varianta de a rezolva conflictul pe calea medierii şi aş avea în vedere art. 70, chiar din Legea medierii, care prevede şi inclusiv procedura suspendării, inclusiv după începerea urmăririi penale, deci atât a urmăririi penale, cât şi a fazei de judecată, deci atâta timp cât se doreşte a se da curs acestei proceduri a medierii se poate avea în vedere suspendarea acestei proceduri de judecată, cât şi a urmăririi penale şi atunci am putea avea în vedere că şi acele termene practic să fie, să zicem suspendate şi reluate în considerare, după ce s-a finalizat această procedură a medierii dacă se încheie sau nu se încheie. Deci, în opinia mea, am putea să avem inclusiv situaţia de a fi într-o perioadă de suspendare a perioadei precizate de către colegul meu, anterior. În cazul în care s-ar dori apărarea la acesta mediere şi nu s-ar pierde termenul de a putea depune ulterior o plângere prealabilă.

Dorin Ilie: Aş vedea o garanţie a justiţiabilului, faptul că medierea penală poate avea loc în şedinţe separate; de regulă, în 90% din cazuri ea chiar are loc în şedinţe separate, asta înseamnă că ori cei care sunt sub control judiciar, ori în libertate, ori în arest preventive şi persoanele vătămate nu se întâlnesc, nu se vor vedea niciodată, deci în mediere, în multe medieri penale, părţile, inculpatul şi partea vătămată nu se întâlnesc, asta ar fi o garanţie destul de mare privind protecţia ei psihologică, fizică sau, eu ştiu, prezenta inculpatului să îi facă diferite temeri în funcţie de natura infracţiunii. Deci, o garanţie ar fi că nu va suferi prin mediere sub nicio formă, mediatorul fiind ca un zid, ca o protecţie în faţa, eu ştiu, a inculpatului, a pretenţiilor lui. De exemplu, dacă un inculpatul în termenul lui,în termenii lui sau în limbajul lui vorbeşte într-un fel, mediatorul reformulează mesajul şi transmite soluţia sau propunerea privind soluţia din acordul de mediere persoanei vătămate într-un limbaj uzual, normal şi civilizat, deci, o garanţie ar fi această protecţie de a nu mai fi intimidată şi de a nu fi agasată. O altă garanţie ar fi tot prin faptul că atât timp cât avem un prejudiciu, să zicem, poate solicita doar daune morale, fiind vorba de un proces penal şi atunci doar solicită 10.000 de euro, să zicem, daune morale, infractorul nu vrea să îi dea niciun euro sau poate să îi dea 5.000 sau 8.000 sau 2.000, această negociere a daunelor morale care relevă în fapt traumă şi suferinţa fizică şi psihică a persoanei vătămate, e negociată de mediator, deci nu o negociază fata în faţă şi nici nu o cere în faţa unui judecător de faţă cu inculpatul în şedinţa publică. Acest lucru, să ştiţi, este o garanţie majoră pentru persoanele vătămate. Deci, faptul că nu se vede cu inculpatul şi îşi poartă aceasta negociere şi financiară, pe pagubă materială şi pe daunele morale, şi că nu vede inculpatul, este o garanţie destul de mare şi foarte importantă. Probabil acest aspect a fost pus în vedere şi în Decizia nr. 9 şi prin voinţa legiuitorului care a prevăzut că împăcarea să aibă loc până la citirea actului de sesizare; practic, după, în instanţă, la termenele date pe fond şi în apel, s-ar putea vedea persoană vătămată cu inculpatul şi ar putea-o şicana, intimida, ei vin la instanţă cu rudele lor şi atunci s-ar crea aşa o ambuscadă. Pentru protecţia victimei, a spus „Bine, faceţi împăcarea până la citirea cu sesizare, dacă nu puteţi merge la un mediator”, ar fi un argument pentru acea distincţie procesuală.

Rodica Aida Popa: Aş vrea să vă întreb cam câte cauze aveţi în materie penală, la cât aţi mediat dumneavoastră? Sau cam care este din punctul de vedere statistic, în medie, a dosarelor privind medierea, hai să zicem un procent mediu sau un procent concret, în raport cu numărul de cauze care se afla pe rolul instanţelor, ştim că sunt în jur de 1 milion de cauze, aproximativ, anual, pe rolul instanţelor judecătoreşti. Câte se pot rezolva pe calea medierii, în materie penală?

Dorin Ilie: Dintr-un raport al CSM-ului am văzut că majoritatea infracţiunilor sunt contra patrimoniului. Prin urmare, medierea ar fi singurul instrument valabil şi viabil în acele infracţiuni, deci în majoritatea infracţiunilor. Acum o să vă spun o statistică a biroului meu de mediere. dar nu pot să o raportez la cifrele din acel raport. Deci, în cadrul biroului meu de mediere, 90% din cauze sunt penale, eu sunt specializat în medierea penală, dar mai sunt şi civile pe familii şi grănițuiri şi alte contracte, conflicte legate de contracte. Ca şi statistică, mergând mai departe, din aceste medieri penale, toate unde există prejudiciu de câteva mii de lei sau mai mare, toate se soluţionează cu acord de mediere, acolo unde, bineînţeles, făptuitorul pune la dispoziţia persoanei vătămate banii. Ce nu se soluţionează cu acord de mediere şi sunt mai dificile sunt cele rămase în stare de tentativă sau care nu au prejudiciu, ori care au fost făcut flagrant şi s-a dat persoanei vătămate în mod imediat paguba sau ce i s-a furat ori nu există prejudiciu. Sunt foarte greu de mediat sau sunt mediabile, au fost persoane care pur şi simplu l-au iertat sau au pus o clauză acolo să nu mai treacă pe la adresa respectivă sau să îşi ceară iertare, dar sunt cele mai grele, deci unde nu există prejudiciu sunt cele mai grele medieri, unde există prejudiciu repararea prejudiciului este suficientă şi îndestulătoare pentru semnarea acordului de mediere, cam asta e statistică din biroul nostru de mediere.

Rodica Aida Popa: Interesul patrimonial este cel care primează şi care conduce la stingerea conflictului pentru că banul interesul major al indivizilor în societatea actuală. Spuneaţi de dificultăţile soluţionării cauzelor prin mediere, deci în latură penală, că este posibilă aceasta modalitate alternativă, în ce aţi constatat dificultatea, în ce aţi perceput dificultatea sau rezistența părţilor?

Dorin Ilie: Tocmai în lipsa acestui interes. Lipsa de interes, deci la cele care nu au prejudiciu vorbim, deci cele care nu au un interes nu văd de ce să vină la mediere, nu văd de ce să accepte acea înţelegere, deci lipsa interesului le face pe acele persoane să nu accepte medierea.

Rodica Aida Popa: Care ar fi opinia unui expert în criminologie? Care sunt, totuşi, cauzele, doamna Ana Bălan?

Ana Bălan: Da, aş face întâi o completare, putem media pe latura penală acele infracţiuni în cazul cărora împăcarea părţilor sau retragerea plângerii prealabile înlătura răspunderea penală. În Codul penal actual sunt prevăzute 27 de infracţiuni, în cazul în care retragerea plângerii prealabile este posibilă, 5 cazuri în care împăcarea părţilor este posibilă, mai sunt încă 5 infracţiuni prevăzute în legi speciale. Pe de altă parte, se poate media latura civilă a oricărei infracţiuni prevăzută în Codul penal, deci asta înseamnă plajă nelimitată, începând de la furt şi terminând până la tâlhărie, omor sau alte infracţiuni grave în ceea ce priveşte latura civilă. După cum spuneaţi, din dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată, cam 25% reprezintă cauze penale. Cu privire la statisticile referitoare la mediere, ştim că nu suntem foarte tari în statistici, cifrele le avem din rapoartele Consiliului Superior al Magistraturii şi ştim că în anul 2013 au fost în jur de 1.400-1.500 de acorduri încuviinţate de instanţele de judecată. Din câte ştiu eu, foarte puţine în materie penală. Cred că până la câteva zeci. Pe de altă parte, medieri în cauze penale există, și asta pot să o confirm atât din experiența biroului meu de mediator, cât și din informațiile pe care le am de la colegii mediatori din teritoriu pentru că am avut posibilitatea, fiind și formator pentru un curs de formare continuă în mediere penală, să cunosc mulți mediatori care au cazuri și care simt nevoie să mă sune pentru a-și verifica anumite opțiuni, anumite proceduri, în cauzele penale. Doar în cursul acestei săptămâni, am primit 5 astfel de telefoane, din Ialomița, din Târgu Jiu, din Satu Mare, deci există medieri în penal. Pe de altă parte, am fost în instanța de judecată acum două săptămâni, pentru un acord de mediere, pentru o cauză de inșelăciune, și așteptând să ajungă părțile respective pe masa instanței, am asistat la ședințele de judecată și am avut plăcuta surpriză de a auzi încă 3 cazuri în care avocații au prezentat acorduri de mediere încheiate între inculpat și părțile vătămate. Deci, practic, n-aș putea să vă dau o cifră cu privire la astfel de cazuri, dar ele există și numărul lor este în creștere pentru că noile Coduri, Codul penal și Codul de procedură penală, vreau să spun că sunt foarte favorabile medierii. Avem instituții cum este, de exemplu, renunțarea la urmărirea penală, care poate fi făcută de procuror, în cazul oricărei infracțiuni în care pedeapsa este închisoare mai mică de 7 ani. Ar putea să ne spună colegii avocați câte infracțiuni se pot încadra la această marja de sub 7 ani închisoare. Bineînțeles, procurorul poate renunța la urmărirea penală în cazul în care analizează modul de comportare al inculpatului, dar și faptul că acesta și-a manifestat interes pentru a repara prejudiciul pe care l-a comis. Și cum poate fi mai bine reparat acest prejudiciu decât printr-un acord de mediere? Sau, de asemenea, mai poate lua în considerare procurorul faptul că inculpatul, învinuitul, și-a cerut scuze persoanei vătămate, și acest lucru se poate întâmpla în timpul procedurii de mediere. Eu sunt absolut convinsă că orice învinuit, inculpat, care este sfătuit de procuror să apeleze la un mediator pentru a rezolva aceste aspecte care îl pot scăpa de pedeapsă sau care îi pot ușura situația juridică, sunt convinsă că 80-90% nu ar refuza această oportunitate.

Rodica Aida Popa: Care au fost cauzele mai dificile, din perspectiva medierii, în cariera dumneavoastră, ca și cauze de conflict pe care le-ați soluționat?

Ana Bălan: Vreau să spune că principalele dificultăți le-am întâmpinat în ceea ce privește discuțiile cu avocații, pe de altă parte, iar pe de altă parte, în efectele acordului de mediere încheiat în biroul meu. A fost o tentativă de viol, inculpatul în stare arest la domiciliu, asta înseamnă că am avut ședință de mediere separat, cu inculpatul la domiciliu, cu victima în biroul meu de mediator, ambii asistați de avocați, dar ama vut surpriza ca avocații să îmi ceară să scriu în acordul de mediere și că încheie acord de mediere, și că își retrag plângerea prealabilă, dar în același timp și faptul că inculpatul a plătit persoanei vătămate daune materiale și daune morale într-o sumă destul de mare. Dificultatea a constat în încerca să ajungem pe aceeași lungime de undă și să explic avocaților că așa cum înțeleg eu retragerea plângerii prelabile, asta înseamnă că se rezolvă latura penală, inculpatul scapă de răspunderea penală, dar rămâne nerezolvată latura civilă; pe când noi, încheind acordul de mediere, am rezolvat și latura civilă. În biroul meu, inculpatul i-a dat părții vătămate suma de bani. Dacă spuneam că își retrage plângerea prealabilă, persoana vătămată ar fi avut posibilitatea de a continua, în instanță, acțiunea civilă. Am reușit să ajungem la același punct de vedere cu avocații, însă am avut surpriza în instanță, deși nu am menționat nimic de retragerea plângerii prealabile, a fost un acord prin care s-a menționat că părțile au stins orice conflict de natură penală și civilă, că s-au plătit despăgubirile morale și materiale, ș.a.m.d. Instanța a decis încetarea procesului penal și punerea în libertate a inculpatului, conform art. 16 lit. g), dar a lăsat nesoluționată latura civilă, menționând art. 25; pe când, din punctul nostru de vedere, este un art. 23, în Codul de procedură penală, care spune foarte clar că în cursul procesului penal, cu privire la părțile civile, inculpatul și partea civilă pot încheia un acord de mediere, și în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Deci situația era clară. Acum vă dați seama în ce poziție am fost eu, ca mediator. Efectele pe care le-am prezentat eu, conform legii, au fost diferite de efectele care s-au produs în urma pronunțării hotărârii instanței de judecată. Nu a fost un capăt de țară, dar dacă anterior avocații mi-au spus că ar mai fi dprit să vină la mediere și cu alte cazuri pe care le-au avut, am primit un mail și mi-au spus: „Doamna mediator, suntem foarte muțumiți de profesionalismul dumneavostră, de modul cum a decurs procedura, dar atâta vreme cât nu avem garanția că acest acord este înțeles și interpretat așa cum trebuie la instanța de judecată, preferăm să mergem pe calea instanței. Deci asta a fost dificultatea cea mai mare pe care am întâmpinat-o până în prezent.

Rodica Aida Popa: Pe calea arte comunicării și a înțelegerii rolului și soluțiilor pe care le propune mediere, în raport cu instanțele judecătorești, aici, din punct de vedere al formării, al culturii, trebuie intervenit mult mai mult pentru că ceea ce se înțelege prin comunicare, iată, ceea ce înțelege mediatorul prin comunicare, nu același lucru înțelege avocatul și alegerea oportunității justiției ca fiind cea care soluționează o cauză pe calea autorității conferite de atribuțiile pe care le are justiția, evident, nu întotdeauna este alternativa cea mai bună pentru subiecții în cauza respectivă. Nu se pune problema din perspectiva actului de dreptate, ci din perspectiva efectelor pe care le-ar putea avea o hotărâre judecătorească, în raport cu stingerea litigiului, pe calea medierii, care ar putea să-i fie mai favorabilă și din perspectiva timpului, și din perspectiva aspectelor financiare, dar, cred că cel mai important, sin perspectiva aspectelor umane pentru că nu trebuie să vorbim de învinși și de învingători, de câștig și de pierdere, ci trebuie să asumăm, și este necesar să asumămi, încredere. Medierea conferă încredere că litigiul, soluția, vine din partea celui care a născut litigul respectiv. Dacă am văzut garanțiile justițiabilului, garanțiile inculpatului, în cadrul procesului penal, pe calea medierii, care ar fi, din perspectiva statutului conferit de lege mediatorului, ca actor semnificativ, în raport cu cel al judecătorului? Îi asigură Legea nr. 192/2006 un statut mediatorului, într-adevăr, de egalitate, din perspectiva soluționării umane a conflictelor, în raport cu instanța de judecată, sau are un altfel de statut?

Dorin Ilie: Mediatorul este pe o poziție de neutralitate și imparțialitate față de conflict, în primul rând, dar este și pe o poziție de independență față de sistemul judiciar. Cu alte cuvinte, această independență a mediatorului nu are cum să interfereze cu vreo presiune din actul de justiție. Medierea penală se desfășoară în paralel cu procesul penal. Nu am primit nicio presiune până acum și nici nu ar avea vreo cale decât infracțională să o facă cineva, avocați sau eu știu, oricare terț care ar avea intenții rele. Deci da, legea ne oferă garanțiile acestea prin prisma principiilor medierii și prin prisma independenței. Noi suntem autorizați și supervizați, să zicem așa, de Consiliul de Mediere, singura autoritate de reglementare în domeniu, în România. Nici Ministerul Justiției, nici vreun parchet, nimeni nu ne poate cere ceva, „opriți medierea respectivă” sau „mediați această chestiune” sau „acolo să nu depășiți acel prag de negocieri”, sub nicio formă. Activitatea noastră este în totală independență față de aceste chestiuni și, prin prisma acestei totale independențe, eu consider că avem un statut nederanjabil de nimeni, nu avem cum să avem presiuni prin această independență creată de sistem și de Legea medierii.

Antoniu Obancia: Aș avea o întrebare pentru că cine citește dispozitivul Deciziei 9 are impresia că se pot rezolva orice gen de cauze prin mediere, ori, a și spus doamna mai devreme, că e vorba, așa cum dispune Legea medierii în art. 67, medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care fie retragerea plângerii, fie împăcarea părților sunt prevăzute în Codul penal, în legea penală substanțială. Acum, față de această situație, s-a vorbit mai devreme de art. 16, lit. g) din Codul de procedură penală, cred că Decizia 9 din 2015 are două fațete importante: pe de o parte, o corelare între Codul de procedură penală și Codul penal pentru că deși la art. 16, lit. g), se prevede medierea într-o alăturare cu împăcarea și retragerea plângerii, ca și caz de stingere a acțiunii penale, de încetare a procesului penal, totuși, spre deosebire de retragerea plângerii și împăcare, în Codul penal, acestea două fiind tradițional reglementate la Titlul VII – Cauze care înlătură răspunderea penală, medierea nu se regăsea. Deci cred eu că era necesară această calificare, iată, s-a ales formula sui generis, pentru introducerea, cumva, în concepția Codului penal, alături de cele două instituții tradiționale, și a medierii. Iar a doua situație care rezultă din Decizie, după părerea mea, este că, iată, dacă împăcarea, pe Codul penal, era valabilă dacă intervenea până la citirea actului de sesizare, medierea poate interveni și după. Deci care au scăpat împăcării mai pot prinde trenul medierii până la o hotărâre judecătorească definitivă, deci inclusiv în calea de atac a apelului. Așa este? asta s-a dorit prin dezlegarea problemelor de drept?

Dorin Ilie: Eu cred că așa este, cu o mențiune privind latura civilă și latura penală a procesului penal care poate fi supus medierii, și a infracțiunilor care pot fi supuse medierii. Adevărat, medierea are efecte extinctive pe latura penală, dacă la acea infracțiunea sunt specificații privind retragerea plângerii sau împăcarea. Privind latura civilă, nu e nicio infracțiune. Cu alte cuvinte, oriunde avem persoană vătămată, deci prejudiciată, medierea este posibilă, cu efectul de stingere a laturii civile care poate constitui sau nu efecte atenuante la individualizarea pedepsei.

Ana Bălan: Acesta este și punctul meu de vedere. Deși medierea nu este prevăzută ca o circumstanță atenuantă, eu cred că sunt formulări care ne pot duce la această concluzie. Avem o circumstanță atenuantă legală care spune că „este acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune”, avem și o circumstanță atenuantă judiciară care se referă la eforturile depuse de infractori pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii. Ambele pot fi atinse prin calea medierii. De asemenea, dacă se apelează la procedura medierii pe latura civilă și se ajunge la un acord, acestea pot fi considerate ca și eforturi depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii. Cred că niciun judecător nu va omite să ia în considerare acest aspect, poate decide inclusiv renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei. Nu în ultimul rând, chiar și procurorul, în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției. Avem o prevedere care spune că acordul de recunoaștere a vinovăției, care este un acord între procuror și inculpat, în care inculpatul își recunoaște vinovăția, poate fi însoțit de un acord de mediere, acord de mediere încheiat între inculpat și partea civilă prin care se rezolvă despăgubirile morale, materiale, prejudiciul cauzat. Ambele acorduri pot fi înainte de către procuror judecătorului care poate să ia act de acestea. Mai avem o prevedere care spune că în cazul în care acordul încheiat între inculpat și persoana vătămată este luat în considerare de către judecător, legea prevede și un termen de 9 luni tocmai pentru ca organul judiciar să aibă garanția că inculpatul și-a executat îndatoririle prevăzute în acordul de mediere.

Rodica Aida Popa: Mulțumesc invitaților noștri care ne-au adus astăzi niște aspecte foarte interesante în dezbatere, legate de specificul medierii și de eficiența acestei modalități alternative. Mulțumesc și participanților la această dezbatere și sunt convinsă că procesul cunoașterii pe sine va duce la alegerea medierii ca modalitate alternativă, eficientă, în cauzele penale, acolo unde este incidentă. Bună seara! [/restrict]