Invitați [ordine alfabetică]

Extras VIDEO: 22′. VIDEO integral, pentru membri: 88′

VIDEO integral, pentru membri: 88′

ÎNREGISTRAREA VIDEO ȘI TRANSCRIPTUL

Bogdan Dumitrache: De abia am încuviințat-o că o și suspendăm. Acum două săptămâni, dacă nu mă înșel, a fost o Dezbatere pe JURIDICE.ro consacrată revenirii la încuviințarea judiciară a executării silite ca efect al unei Decizii a Curții Constituționale și, în același timp, urmare a OUG 1/2016. Astfel că, fiind încuviințată cum trebuie și ca la carte, și ca la Curte – Curtea Constituțională – ne putem permite să o și suspendăm pentru a ne trage sufletul în această seară care nu mai este, ca dată trecută, înainte de Mărțișor, ci înainte de 8 Martie, așa că putem, în avanpremieră, să spunem ”Toate cele bune și La mulți ani doamnelor și domnișoarelor!”. Suntem împreună cu, să începem cu instanța de executare, doamna judecător Roxana Stanciu, Tribunalul București, a mai fost la Dezbateri. Mulțumim că ați acceptat invitația! Facem așa un pasaj instanță spre doctrină, într-un fel. Domnul judecător Vasile Bozeșan, Tribunalul Teleorman – Mulțumim pentru prezență! – redactor-șef adjunct al Revistei Române de Executare Silită, printre alte recomandări. Și ajungem la avocați, doamna avocat Alina Ungureanu, Managing Associate ȚUCA, ZBÂRCEA și ASOCIAȚII, partener principal al Dezbaterilor, doamna avocat Alina Ungureanu, însă, prima dată la Dezbateri.

Alina Ungureanu: Bună seara!

Bogdan Dumitrache: Și să vedem și pe cine suspendăm. Avem și un executor judecătoresc, domnul executor judecătoresc Ionuț Sandu, prima dată la Dezbateri, BEJ AEQUITAS, un proaspăt partener principal al Dezbaterilor. Domnul Ionuț Octavian Sandu, vice-președintele Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, mulțumim pentru prezență!

Ionuț Sandu: Mulțumesc, bună seara!

Bogdan Dumitrache: Și, astfel fiind, e o temă tehnică, nu-i deloc în premieră. E genul de subiect care agită spiritele în zona executării silite pentru că e mai importantă, poate, decât contestația la executare însăși. Este suspendarea sau încercarea, miza creată de încercarea de a suspenda executarea silită. Nu o să începem, ca la școală, cu felurile, cu categoriile de suspendări, dar evident că, atunci când vorbim de suspendarea executării silite, ne gândim, în special, la acea suspendare clasică, o suspendare judiciară, la aprecierea judecătorului, de cele mai multe ori pe fondul unei contestații la executare. Domnule judecător Bozeșan, ați și propus ca prim subiect, pentru a ne încălzi înainte de a trece la chestiuni tehnice, o temă legată de rezonabilitate vs. lipsa de rezonabilitate a suspendării executării silite. La ce v-ați gândit? Adică ne-am gândit cu toții, dar aveți cuvântul. [restrict]

Vasile Bozeșan: Am gândit că trebuie să încercăm cu toții să decriptăm titlul pe care l-ați propus, așa cum ne-ați obișnuit de fiecare dată cu titluri care ascund multe în subtextul lor, și putem să ne gândim la soluționarea tuturor chestiunilor incidente în suspendare, fără îndoială că trebuie să avem în vedere și pentru cine este rezonabilă.  Adică pe terenul interesului, în corelație cu alte aspecte, cum ar fi drepturile părților. Iar, dacă ne referim la rezonabilitate, este necesar să ne gândim din perspectiva cui discutăm de rezonabilitate. Fără îndoială că, din perspectiva debitorului, nu poate fi decât rezonabilă, în principiu, el urmărindu-și scopul, respectiv tergiversarea executării, este o așteptare nu întotdeauna legitimă, dar cel puțin firească, urmărind să-și valorifice efectul dilatoriu și, de ce nu,  să spere într-o desființare a executării. Raportat la debitor, nu este exclusă ipoteza în care suspendarea i-ar fi nerezonabilă. Știu că pare ciudat la o primă vedere, însă nu este exclus ca debitorul să nu dorească suspendarea și să dorească executarea silită, ceea ce poate antama cât se poate opune el acestui demers, mai ales când vine din partea creditorului. Din perspectiva creditorului, iarăși, suspendarea nu poate fi decât nerezonabilă, el urmărind să își realizeze creanța. Însă, mai ales prin noile modificări, această angoasă a suspendării care i se generează creditorului este ușor aplatizată când ne gândim la faptul că, prin cauțiunea pe care este obligat să o achite debitorul, i se pot acoperi creanțe, în condițiile art. 720 alin. (3) și (6), i se pot acoperi creanțe privind despăgubirile pentru prejudiciile cauzate și, mai mult, chiar creanțe din titlu. Nu știu cât îl liniștește pe creditor chestiunea asta, însă, într-o anumită proporție, putem vorbi de o rezonabilitate. Tot astfel, nu poate fi exclus gândul că, suspendând demersul execuțional, se blochează efectuarea altor acte de executare și, implicit, creșterea, augmentarea prejudiciilor pe care, în cazul în care se desființează executarea sau titlul, ajunge să le suporte el însuși, astfel încât și pe această zonă am putea vorbi de un element care ar aplatiza această lipsă de rezonabilitate. Nu în ultimul rând, suspendarea poate fi rezonabilă când o cere el sau, dacă privește naiv, spun eu, că poate obține suspendarea și  în raport cu ceilalți creditori, nu poate fi decât rezonabil. Raportat la executor și la instanță, ce putem spune? În principiu, executorul urmărește să îndeplinească serviciul pentru care este plătit, asta dintr-o perspectivă, așa, deontologică. Însă, dacă i-au fost avansate toate sumele, nu putem exclude ideea că acesta dorește suspendarea, mai ales și din perspectiva faptului că poate aștepta, astfel executorul, verificările pe care le face instanța în cadrul contestației. Și în ultimă instanță, instanța, se poate vorbi de o lipsă de indiferență, din perspectiva instanței, cu privire la suspendare. Însă am putea identifica faptul că, blocându-se executarea și nemaiefectuându-se acte de executare, debitorul este lipsit de posibilitatea de a-și modifica contestația cu noi motive, astfel încât dosarul judecătorului rămâne și nu se complică. Asta așa, sintetic, câteva idei.

Bogdan Dumitrache: Am auzit cuvântul cauțiune, deci este și un cost pentru această suspendare. Ajutor public judiciar, merge? Instanța, avocații

Roxana Stanciu: Vă uitați la mine? Da, eu mi-am exprimat și anterior opinia cu privire la posibilitatea acordării ajutorului public judiciar în ceea ce privește cauțiunea. Îmi mențin opinia exprimată anterior în sensul că nu se poate, prin procedura ajutorului public judiciar, însă sunt de acord, parțial cel puțin, cu opiniile exprimate în ultimul timp, și mă refer în acest caz punctual la un articol publicat în Revista Română de Executare Silită, care privește posibilitatea cenzurării de către instanță a cuantumului cauțiunii, din perspectiva art. 6 CEDO. Nu știu dacă se folosește foarte des în practică această posibilitate de cenzurare a cuantumului cauțiunii. Cred că, de plano, nu poate fi exclusă ca variantă. Cred că nu merge pe ajutor public judiciar. Dar, în legătura cu discuția pe care o avem în seara aceasta, cred că avem o mică problemă pe cauțiune atunci când se solicită suspendarea executării silite, de fapt suspendarea executării hotărârii pronunțate în contestație la executare. Am văzut, opinia profesorului Boroi este în sensul că suspendarea executării silite dată în cadrul contestației la executare durează până la soluționarea în primă instanță a contestației, iar, în eventualitatea respingerii contestației la executare, partea interesată are la îndemână posibilitatea solicitării suspendării hotărârii de respingere a contestației pe dispozițiile art. 450 Cod procedură civilă. Ar merge chiar pe art. 450 alin. (5). E adevărat că începe să devină din ce în ce mai utilizat acest 450 (5) care spune – convenabil, dar nu prea – că se soluționează acest tip de cereri în procedura ordonanței președințiale chiar și înainte de sosirea dosarului. Asta ridică o problemă pe cauțiune, pentru că teoretic avem la fond, în dosarul de contestație, promovată o cerere de suspendare, eventual consemnată și o cauțiune. Avem dispoziții pe 719 care ne spun că se deduce din cauțiunea achitată pentru suspendare cuantumul necesar sau stabilit pentru suspendarea provizorie dar nu ne mai spune nimic de ce se întâmplă cu această cauțiune în eventualitatea promovării unei cereri pe 450 în apel. Și acuma problema este că dacă nu ai dosarul venit de la instanța de fond, ai ordonanță președințială prin care ți se cere să suspenzi executarea hotărârii de fond și îi pui în sarcină o cauțiune pentru că art. 450 (5) îți face trimitere la aliniatul 4, care la rândul său face trimitere la dispozițiile privind cauțiunea. Problema care se pune este: bun, ce facem, îl punem pe solicitant să mai consemneze încă o dată cauțiunea consemnată la fond? În ce condiții putem să valorificăm cauțiunea deja consemnată? Eu aș merge pe o interpretare foarte largă a dispozițiilor articolului 719 în sensul că este evident că atât timp cât ai o cauțiune consemnată care nu prea are cum să-și producă efectele de despăgubire a creditorului până nu rămâne definitivă hotărârea de contestație la executare, cred că putem trage de textele aplicabile pentru a menține cauțiunea în dosar, eventual cerându-i solicitantului pe 450 (5) să facă dovada existenței unei astfel de recipise la dosarul de fond pentru soluționarea rapidă a cererii de suspendare pe 450. Nu știu sigur cum funcționează în practică lucrul acesta, pentru că teoretic 450 (5) e o procedură care se mișcă repede, și asta presupune ca debitorul, persoana care solicită suspendarea, să aibă pregătite toate înscrisurile acestea, eventual și cu o viză din partea instanței de fond din care să rezulte că acea recipisă e depusă la dosar, că dacă debitorul sau solicitantul doarme cu ea sub pernă acasă nu prea avem cum să o valorificăm. Bine, o poate depune în dosarul de suspendare pe 450, dar în discuția noastră relevant ar fi să facă și dovada că a fost depusă la dosarul de fond.

Bogdan Dumitrache: Practic avem o discuție care nu mai e doar despre cauțiune, ci și despre efectele suspendării executării – iarăși o temă bătută și răzbătută, până când durează suspendarea executării și ne referim din nou la ipoteza asta standard a suspendării aferente contestației la executare. Ar dura până la prima instanță – este o opinie care este împărtășită și în doctrină și de către practicieni dar nu este o soluție desprinsă ca soluție unitară. Dacă însă durează până la prima instanță atunci ce facem cu cauțiunea: deci suspendarea durează până la prima instanță, cauțiunea durează până în apel? Nu știu. Doamna avocat?

Alina Ungureanu: De această problemă a lipsei dosarului, ca să continui puțin ideea, cred că e foarte simplu pentru persoana interesată să facă copie integrală a dosarului și să prezinte instanței de apel inclusiv cu viza grefei.

Roxana Stanciu: Să n-aveți probleme dacă dosarul este la redactat.

Alina Ungureanu: Și dacă se trece de acest punct cred că, într-adevăr, este excesiv să interpretăm textele în sensul că ar fi necesară o nouă cauțiune având în vedere că scopul consemnării celei dintâi este suspendarea, care deocamdată nu s-a obținut. Scopul ei este și preîntâmpinarea unui prejudiciu al creditorului căruia i-ar fi suspendată executarea, deci ar fi lipsit de posibilitatea recuperării imediate, ceea ce nu s-a întâmplat deocamdată, neavând o suspendare nu vorbim de un prejudiciu. Să obligi debitorul la plata unei noi cauțiuni pentru soluționarea în calea de atac a apelului a cererii de suspendare a executării pronunțate în contestația la executare mi se pare lipsit de folos practic, pentru că, de fapt, creditorul prejudiciat eventual ar putea să se despăgubească din cauțiunea deja consemnată. Cu atât mai mult dacă s-ar respinge cererea de suspendare, cauțiunea ar trebui restituită.

Bogdan Dumitrache: Se mai restituie? Lucrurile sunt greu de separat sau nu neapărat foarte greu, dar având în vedere dispozițiile noului cod, încrengăturile presupun delimitarea unor ipoteze pentru că este posibil, dincolo de faptul că s-a respins contestația la executare în primă instanță, să existe o soluție standard la suspendarea executării care a fost pronunțată sau să se fi respins suspendarea executării, și chiar în acest caz codul nou sugerează că acolo cauțiunea trebuie să rămână blocată în continuare pentru că ea are o dublă afectațiune.

Vasile Bozeșan: Lucrurile sunt într-adevăr puțin complicate. În doctrină într-adevăr s-a exprimat opinia că mai întâi să vedem pe ce ipoteze lucrăm. Până când durează suspendarea? Pentru că în funcție de răspunsul pe care îl dăm aici continuăm și discuțiile cu rezolvarea impedimentelor și a dificultăților care apar în apel. Cu toate că în doctrină s-a exprimat opinia majoritară că suspendarea durează până la prima instanță, până la soluționarea contestației în primă instanță, eu personal cred, alături de alte persoane, că suspendarea durează până la finalizarea soluționării contestației. Am și câteva argumente, oricum o să scriem pe larg un articol în vară împreună cu doamna profesor Oprina pe această chestiune, întrucât din fericire ne consonăm opiniile aici și credem puternic în ele. Discuțiile fără îndoială că sunt dificile în contextul de față pentru că nu știm pe ce premisă să mergem: mergem pe ideea că suspendarea operează până la final sau, dimpotrivă, până la prima instanță? Mai întai vreau să spun și eu două-trei argumente pentru care cred că suspendarea operează până la final, după care putem lucra și în paradigma celeilalte premise. Nu cred că suspendarea operează doar până în primă instanță pentru că cererea de suspendare – și avem în vedere doar o ipoteză, pentru că aceasta interesează, ipoteza în care anterior se admite cererea de suspendare iar pe fond contestația se respinge. Doar aceasta este ipoteza cu miză, restul nu pun probleme. Dacă cererea de suspendare inițial este admisă, iar contestația este respinsă și având în vedere faptul că suspendarea a fost verificată printr-o cale de atac separată, cu cinci zile de la pronunțare în condițiile lui 719 (6) de către instanța de apel, astfel că rămânând la verificările formale care se fac raportate și la motivele invocate de către debitor nu i se poate opune soluția, chiar pe fond a primei instanțe, instanței de apel. Aceasta ar fi un prim argument. Un al doilea argument ar fi…

Bogdan Dumitrache: Indiferent de soluția de suspendare a executării din partea instanței de apel?

Vasile Bozeșan: Pornim de la soluția că s-a menținut soluția fără îndoială, că dacă nu s-a menținut nu suntem pe ipoteză. Deci, repet, verificarea făcută de către instanța de apel pe suspendare, acestei verificări nu i se poate opune soluția, chiar pe fond, a instanței inferioare.

Bogdan Dumitrache: De ce E posibil la unele instanțe mai aglomerate să te judeci mai repede.. nu știu, așa am înțeles că se mai poate întâmpla, să te duci la contestație înainte să te judeci în apelul incheierii la contestație.

Vasile Bozeșan: Sunt variațiuni de ipoteze. Nu vreau să monopolizez argumentația. Un alt argument ar fi că într-o astfel de ipoteză, chiar în cazul în care, de pildă, cererea de suspendare a fost admisă pentru cazuri expres prevăzute de lege la 719 (4) dacă nu mă înșel, și menținută de instanța de apel, iar în ipoteza în care instanța de fond ar respinge contestația s-ar ajunge la situația ilară în care acest motiv, evident, de pildă, nu constituie titlu executoriu titlul exhibat de către creditor, instanța de fond să surclaseze aceste verificări. Mai mult, chestiunea cauțiunii. Odată plătită cauțiunea, nu poți scinda procedura judiciară și să ajungi să îi ceri să plătească din nou o cauțiune, da? Argumentul că textul art. 719 vorbește doar de contestație și nu de…De soluționarea contestației, într-adevăr, da? Așa vorbește art. 719, soluționarea contestației, și nu soluționarea definitivă, nu-i un argument valid, pentru că, într-adevăr, chiar dacă e echivoc, nu constituie justificare în sensul interpretării că ar opera până la prima instanță, până la soluționarea în primă instanță, pentru că, tot astfel, potrivit art. 719 alin. (7), suspendarea provizorie operează până la soluționarea cererii de suspendare. Și în acest context eu spun că ar fi greșit să considerăm că admiterea cererii de suspendare operează doar până la soluționarea de primă instanță a cererii de suspendare, și nu până la verificările făcute de către instanța de apel.

Bogdan Dumitrache: Practic, întrebarea asta se poate pune pe două planuri: o dată, viața suspendării provizorii până la suspendarea zisă definitivă, suspendarea de la alin. (1).

Vasile Bozeșan: Da, dar nu scrie că este definitivă.

Bogdan Dumitrache: Nu, definitivă nu în sensul că durează până când se soluționează prin hotărâre definitivă contestația, ci că nu e suspendare provizorie capătul de cerere din contestație. Deci, o dată, prima secvență, și a doua secvență, a suspendării de alin. (1)-(6) până la soluționarea contestației. Deci, practic, e o dublă discuție care se poate face, soluția trebuie să vină…

Vasile Bozeșan: Da, nu mai vreau să mai continui pe această chestiune, o să ne expunem pe larg, pentru că e clar, o să ne expunem toate argumentele în scris, în vară o să iasă și această prezentare. Reîntorcându-ne, însă, la ipotezele pe care le-a exprimat colega noastră, doamna Stanciu și domnul Boroi, eu mă întreb, ori îmi scapă mie ceva? Cum o încheiere a instanței de fond, prin care se respinge contestația conține dispoziții cu caracter executoriu, astfel încât să ajungem la instituția suspendării executării provizorii de la art. 450. Mă întreb, chiar se justifică? Este o încheiere executorie în acest sens? Adică, fără îndoială că este o încheiere obligatorie, ne spune art. 720, alineatele finale, ne spune că executorul este obligat să… ne mai spune și art. 651, da, că încheierile sunt executorii, fără îndoială, însă, păstrând logica semantică a termenului de executoriu, cu toții acceptăm că sunt executorii încheierile, hotărârile, care conțin dispoziții de a fi puse în executare. Aici miza este mult mai mult decât teoretică sau semantică. Miza este în a accepta sau în a accepta posibilitatea de a ajunge la instituția suspendării executării provizorii, unde foarte important, art. 648, 649, 650 se referă la suspendarea executării provizorii, adică la suspendarea acelui efect de executorialitate, care e conferit fie de către lege, pe art. 648, fie de către instanță. Acolo se referă în mod clar la acest caracter executoriu și ne întrebăm, și cu aceasta închei, ne întrebăm, că am citit și eu în opinia domnului Boroi în acest sens, am avut rețineri să o preiau, spre deosebire de colega mea, și am stat și m-am întrebat: este o încheiere executorie în sensul conținerii dispozițiilor, unor dispoziții de a fi puse în executare încât să se justifice instituția executării provizorii?

Bogdan Dumitrache: Adică s-a respins contestația la executare. Ce e de executat din soluția de respingerii contestației, nu? Asta ar fi.

Roxana Stanciu: Da, recunosc că argumentul legat de lipsa executorialității unei hotărâri sau încheieri de respingere a unei cereri este și va rămâne unul foarte puternic până la o eventuală modifcare a Codului cu privire la aceste aspecte. Mărturisesc că este argumentul pentru care încă mai ezit să afirm cu tărie faptul că aceasta este varianta de avut în vedere pentru instanțe, însă contraargumentul pe care l-au adus executorii în altă discuție pe care am avut-o cu privire la acest aspect a fost dispoziția cuprinsă la art. 720 alin. (4), care pare a fi una strict administrativă, dacă vreți, de buna administrare a intereselor justiției, și care spune că hotărârea de admitere sau de respingere a contestației, rămasă definitivă, va fi comunicată, din oficiu și de îndată, și executorului judecătoresc. Argumentele pe care colegii executori le aduc și pe care dezvoltă, pornind de la acest text, se referă la faptul că acest text, mai ales în latura de hotărâre de respingere a contestației care ar fi comunicată executorului, nu ar avea nicio miză să existe în Cod dacă această hotărâre de respingere, această încheiere de respingere a contestației, nu ar fi executorie în ceea ce privește reluarea executării. E drept că este un argument șubred din foarte multe puncte de vedere. Cred, în continuare, că art. 720 alin. (4) nu pentru aceasta există în Cod, ci, scopul lui inițial și, cred, și unic, a fost acela de a menține executorul judecătoresc în permanență informat în ceea ce privește stadiul unei contestații la executare în dosarul lui de executare. De asemenea, are interes și bătaie pe dispozițiile procedurale care spun că actele de executare îndeplinite în ziua în care se dispune cu privire la suspendarea executării sunt nule de drept. Cred că acesta este, de fapt, scopul reglementării de la art. 720 alin. (4), însă numai dacă vrem să îmbrățișăm teza adoptată de profesorul Boroi, atunci putem să ne folosim și de acest argument. E, în mod evident, o lipsă de prevedere din partea legiuitorului și, ori o remediem pe cale doctrinară, ori o remediem pe calea unei eventuale  modificări a Codului, e drept că cu asta trebuie lucrăm la momentul acesta.

Bogdan Dumitrache: Păi, am ajuns la executori. Deci, ce facem? Urmărim portalul, vrem certificate pe dispozitiv, așteptăm redactarea hotărârii? Că, într-adevăr, alin. (4), cum a spus și doamna judecător, ar putea sugera faptul că se așteaptă – hotărâre, hotărâre înseamnă redactare, asta este o chestiune foarte importantă, hotărârea, după caz, de admitere sau de respingere rămasă definitivă. Adică din ce moment executorul este alertat și ia în calcul și se înclină în fața dispozițiilor instanței de executare?

Ionuț Sandu: Da, cert e că executorul va avea o bătaie de cap mare aici, pentru că întotdeauna va avea în față ori un creditor, ori un debitor. Și plecând de la dispoziția conform căreia hotărârea instanței de executare este executorie, în situația respingerii contestației la executare cu siguranță creditorul se va prezenta repede la el, eventual cu certificatul de soluție pentru a dovedi acest aspect și îi va cere continuarea executării silite. În situația în care admitem teza conform căreia efectele suspendării executării se întind până la hotărârea definitivă, în această situație, executorul nu poate să continue executarea, mă întreb, și dacă, fiind în continuare suspendat, ar putea să-i dea o încheiere sau trebuie să-i dea un răspuns motivat pe care creditorul să-l poată ataca mai departe. În aceeași situație stăm și ne întrebăm: în situația în care executarea este suspendată și, haideți să spunem, admisă contestația la executare, iar executorul are sume consemnate de bani, chiar debitorul poate veni și cere eliberarea acelor sume de bani pentru că hotărârea este executorie. Or, în cazul asta, însăși suspendarea pe care el a obținut-o poate conduce la ideea că nu îi pot fi eliberate acele sume de bani care au fost consemnate la dispoziția executorului judecătoresc până când nu rămâne definitivă hotărârea instanței de executare. Văzând că doctrina este împărțită între întinderea efectelor suspendării executării silite, cred că executorului îi va fi foarte greu să încadreze aceste două tipuri de cereri, venite ori de la creditor, ori de la debitor. Poate că soluția ar trebui să vină una legislativă și care să clarifice această situație cu încheierea efectelor suspendării executării silite.

Bogdan Dumitrache: Oricum, alin. (4) nu pare să încurajeze ideea că, până nu avem o hotărâre redactată sau până când executorul nu e în prezența unei hotărâri redactate, indiferent că mergem pe teza primei instanțe sau teza apelului, el nu poate fi tulburat în deliberarea sa asupra stadiului executării pentru că, repet, hotărârea deja înseamnă o redactare, or aici contează foarte mult soluționarea. Adică, discutând că până la soluționarea contestației în primă instanță sau definitivă, soluția este cea care…

Ionuț Sandu: Hotărârea de admitere rămasă definitivă, deci hotărârea primei instanțe instanțele nu o vor comunica. Până rămâne definitivă avem acest interval. Dacă nu este atacată, avem intervalul de scurgere a termenului de atacare. Cum soluționează executorul cererea venită din partea ori a creditorului de continuare, ori a debitorului, pentru că doar hotărârea de admitere sau respingere rămasă definitivă va fi comunicată.

Alina Ungureanu: …comunicarea de către instanță, din oficiu, a hotărârii definitive pentru a lua vreo decizie, ci va acționa conform prevederilor Codului. Dacă vorbim de o contestație la executare respinsă, sigur nu va aștepta o lună, două, trei, cât durează redactarea în practică. Din practică vă spun sigur că…

Bogdan Dumitrache: 5 zile sau 7 zile, sunt doar exemple limitative.

Alina Ungureanu: Sub nicio formă 5-7 zile, cel puțin din experiența mea.

Bogdan Dumitrache: În materie de executare și o zi este enorm. S-a făcut referire aici la, apropo de conduita executorului, dar, înainte de a ajunge la art. 700 alin. (4) sau art. 701 alin. (4), e și o soluție interesantă să ne tragem sufletul prin intermediul unei scurte pauze de reclamă.

Bogdan Dumitrache: Art. 701 alin. (4) de care a fost vorba mai devreme, un text nou, un text necunoscut Codului vechi de procedură civilă, deci un text care va prezenta interes pentru proceduri de executare silită începute după 15 februarie 2013. Este importantă această precizare pentru că, în momentul de față, încă sunt multe proceduri execuționale care, în raport cu data depunerii cererii de executare silită, sunt supuse vechiului Cod de procedură civilă sau Codului de procedură civilă de la 1865, Cod de care, spuneam, acest text nu s-a legat. Actele de executare efectuate în ziua soluționării cererii având ca obiect suspendarea, fie și provizorie, a executării silite sunt desființate de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare și a contestației la executare. Pentru că am început discuția, cumva, cu finalul, până când durează efectul suspendării executării silite, dar putem sau e locul, e momentul să discutăm și de când începe suspendarea executării silite, primul răspuns fiind acela că ar trebui să înceapî efectul suspendării chiar din ziua în care s-a admis cererea de suspendare a executării silite. În ce măsură ne încurajează art. 701 alin.(4) să gândim așa?

Vasile Bozeșan: Da, răspunsul, într-adevăr, cum spuneți dumneavoastră, nu poate fi decât acesta, cred și eu, respectiv, că suspendarea operează din momentul soluționării în primă instanță. Și iată că ajungem la o încheiere care conține dispoziții care pot fi puse în executare. Se suspendă executarea. Efectul se produce de la momentul soluționării cererii de suspendare în primă instanță, aici lucrurile sunt foarte clare, și nu de la momentul rămânerii definitive a acesteia pentru că încheierile instanței de executare potrivit art. 651, sunt executorii, fără a fi necesar să fie definitive. Deci, fără îndoială, de la momentul soluționării cererii de suspendare. Contextul relevat de art. 701 alin. (4) cu privire la actele, ați antamat problematica actelor executate în aceeași zi, fără îndoială că – aici nu este fără îndoială, este cu o îndoială, arareori este fără îndoială – desființarea nu se va produce, desființarea acelui act nu se va produce decât într-o manieră condiționată, să spunem, de admiterea contestației care va conține o dispoziție care poate fi pusă în executare, respectiv anularea actului, anularea executării ș.a.m.d., care să justifice desființarea acelui act. Deci eu așa înțeleg.

Alina Ungureanu: Și ipoteza în care contestația va fi admisă? Vorbim, de exemplu, de un caz concret. Astăzi s-a primit adresa de înființare a popririi, tot astăzi instanța a dispus suspendarea provizorie a executării silite.

Vasile Bozeșan: Suspendarea provizorie sau suspendarea?

Alina Ungureanu: Suspendarea provizorie a executării. După care se soluționează contestația. Terțul poprit, în ziua în care a primit adresa de înființare a popririi, a înregistrat-o și, în aceeași zi, a primit certificat de grefă din partea debitorului, client al său, s-a dispus suspendarea provizorie a executării. Deci desființați adresa de înființare a popririi. Poprirea se consideră neprimită, nu i se dă curs. După care se soluționează contestația la executare, care este respinsă. Ce facem?

Vasile Bozeșan: Care este respinsă?

Alina Ungureanu: Da.

Vasile Bozeșan: Care este respinsă, deci nu care este admisă. Care este respinsă. Și iată că ne întoarcem de unde am început.

Alina Ungureanu: Ne întoarcem

Vasile Bozeșan: Dacă este respinsă, cum spune art. 701 alin. (4), prin efectul admiterii contestației vom verifica dacă în apel contestația este, dacă rămâne soluția, soluția de respingere, că mergem pe ipoteza respingerii, nu pe ipoteza admiterii, că pe ipoteza admiterii e foarte simplu. Fiind o încheiere de primă instanță, validează desființarea.

Alina Ungureanu: Nu cred că așa stau lucrurile, cel puțin din punctul meu de vedere.

Vasile Bozeșan: Dacă se respinge. Ipoteza admiterii sau respingerii?

Alina Ungureanu: Ipoteza respingerii contestației. Nu putem să ne întoarcem înapoi cu 3 luni sau cât a luat soluționarea contestației, să vedem că poprirea aceea înființată în ziua admiterii suspendării provizorii ar fi trebuit să producă efecte. Efectul suspendării dispuse în ziua popririi va produce efecte per se. Deci nu se va mai aștepta soluționarea contestației pentru a vedea dacă…

Vasile Bozeșan: Nu se va aștepta, depinde la ce moment a fost îndeplinit acel act, în ipoteză în care era soluționat…

Alina Ungureanu: Prin ipoteză s-a îndeplinit exact în ziua în care a fost soluționat.

Vasile Bozeșan: Da, dar înainte de a avea cunoștință, da? A îndeplinit acel act, după care intervine suspendarea. Lucrurile trebuie privite în diacronia lor. Ai îndeplinit un act pentru că nu ai știut că este suspendată, în aceeași zi afli că a fost suspendată, tu trebuie să te oprești. Actul pe care l-ai îndeplinit în ziua respectivă, fără să cunoști că s-a dispus suspendarea, el rămâne acolo. Rămâne, nu se desființează în acest moment în care intervine suspendarea. Și, ulterior, în funcție de soluția pe contestație, i se confirmă validitatea sau, dimpotrivă, intervine art. 701 alin. (4) și se desființează.  (min.38)

Alina Ungureanu: Și ce facem cu poprirea înființată căreia nu i s-a dat curs? Pentru că nu putem, sumele respective care nu au rămas blocate nu vor putea fi readuse în cont. Deci efectul concret al măsurii…

Vasile Bozeșan: Nu trebuie confundată îndeplinirea actelor cu respectarea măsurii de suspendare, nu trebuie confundată această situație, efectuarea actelor, în funcție de ipoteză, dacă este suspendată sau nu, cu desființarea ulterioară și remedierea prin întoarcere a executării. Deci lucrurile sunt simple pentru mine. În aceeași zi ai îndeplinit un act de executare, nu contează, lato sensu. Afli după-masă sau mâine sau a doua zi că s-a dispus supendarea ieri, da? În acel moment te oprești. Ce ai executat rămâne executat, pentru că timpul nu poți să îl dai înapoi. Rămâne executat. Din momentul în care afli că s-a dispus măsura suspendării, tu te oprești. Iar cu poprire, poate o să ajungem să și discutăm.

Alina Ungureanu: Da, numai că…

Vazile Bozeșan: Iar cu condiția ca contestația să fie admisă și acel act de desființează sau, dimpotrivă, rămâne. Deci eu așa înțeleg, doamna avocat.

Alina Ungureanu: Da, e un aspect…

Ionuț Sandu: În speța dumeavoastră, eu am identificat că ar fi vorba de un caz în care terțul poprit nu a instituit poprirea. Ori în situația asta, el va putea face obiectul validării popririi. Poprirea trebuia înființată de terțul poprit; el nu este în măsură să aprecieze desființarea popririi până când nu s-a finalizat contestația la executare, pentru că avem două condiții: 1) admiterea cererii și a contestației la  executare. Terțul poprit trebuia să o înființeze, după care erau incidente efectele suspendării executării silite prin poprire, care deja e un alt subiect de discuție de astăzi și o să-l atingem acolo. Singura soluție era validarea terțului pentru a-și aduce la îndeplinire în termenul de validare și s-ar fi rezolvat, spun eu, situația, pentru că altfel nu poți să vii în urmă, dacă s-a pierdut și termenul de validare și să mai institui poprirea, bineînțeles, nu cu aceleași efecte pe care le-ar fi avut dacă era la momentul oportun.

Alina Ungureanu: Sunt perfect de acord cu soluția pe care o propuneți în ipoteza în care textul ar vorbi despre suspendarea actelor ca efect al suspendării executării în ziua în care a fost efectuat actul, dar textul art. 701 alin. (4) vorbește despre desființarea actului, desființare care operează e drept, în situația în care el a fost efectuat în ziua în care s-a dispus suspendarea. E ca și cum, fără a ține cont de această temporalitate – că întâi s-a efectuat actul și peste câteva ore s-a dispus suspendarea – acest art. 701 nu are în vedere succesiune a actelor. El privește lucrurile foarte clar: dacă în aceeași zi s-a efectuat un act și a fost și dispusă suspendarea, efectul nu e suspendarea actului efectuat, ci desființarea lui de drept. Și atunci care este…

Ionuț Sandu: Am înțeles ce vreți să spuneți dumneavostră, însă, zic eu că trebuie să coroborăm și cu efectele suspendării executării silite sau chiar cu cele de la efectele suspendării în cazul popririi. Alin. (4) de la art. 701 se referă la desființarea de drept dacă sunt îndeplinite două condiții: a) și b). Dacă nu sunt îndeplinite cele două condiții nu intervine această desființare de drept, dar suspendarea produce efecte.

Vasile Bozeșan: Perfect.

Ionuț Sandu: Abia când se îndeplinesc cele două condiții, intervine și alin. (4) al art. 701. Până atunci rămâne sau produce efecte dispoziția privind suspendarea executării silite.

Vasile Bozeșan: Da, acesta este răspunsul. Perfect. Mie mi se pare logic.

Ionuț Sandu: Nu consider că textul avea nevoie de o claritate mai mare, pentru că mai avem un text la art. 784 sau…

Alina Ungureanu: Există foarte puține cazuri în practică în care cererea de suspendare și contestația – vorbim acum de suspendarea din cadrul contestației, că suspendarea provizorie e și mai rar să se soluționeze în aceeași zi sau în același timp cu contestația… Ori ca un act să fie desființat de drept și să așteptăm soluționarea atât a suspendării, cât și a contestației, lucru care se întâmplă de regulă la interval de câteva săptămâni…

Vasile Bozeșan: Eu sunt în consonanță deplină cu domnul Sandu. Lucrurile sunt clare sub aspectul momentelor. Nu văd ce problematică…

Bogdan Dumitrache: Cert este că textul are o formulare mai atipică, pentru că după sintagma ”sunt desființate de drept”, te aștepți la ceva năucitor care funcționează din prima secundă, însă finalul textului nu încurajează această, pentru că într-adevăr această desființare de drept depinde, cât e ea ”de drept”, de două aspecte, de două condiții, de soluțiile date pentru două cereri: cererea de suspendare care trebuie admisă, dar mai trebuie admisă la pachet cu cererea de suspendare și contestația la executare, că nu este cu ”sau după caz”, este cu ”și”.

Alina Ungurenu: Da, dar în cazul în care am admite că e vorba de două cereri care ar trebui soluționate ca să obținem efectul desființării de drept, atunci rămâne fără interes această condiționare de a le soluționa împreună, pentru că prin simplul efect al admiterii contestației la executare, actele de executare sunt desființate. Deci, de ce ar mai fi necesar ca totodată să se fi admis și suspendarea?

Bogdan Dumitrache: Nu cumva tocmai asta spune legiuitorul – că nu mai ajunge admiterea cererii de suspendare, din moment ce adaugă a doua condiție a admiterii contestației la executare? Tocmai asta este întrebarea.

Alina Ungureanu: Oricum, efectul admiterii contestației întotdeauna este desființarea actului de executare, și atunci de ce ar mai trebui să legăm acest efect, care oricum e implicit și intervine de sine stătător? De ce trebuie să îl mai legăm de suspendarea executării?

Vasile Bozeșan: S-ar putea să fie nevoie să avem în vedere un lucru. Mergând în paradigma deschisă de domnul Dumitrache, adică pe de o parte vorbește de desființare de drept agresivă, nediscutabilă și pe de altă parte vorbește de admiterea contestației, care e judecătorească, da? Însă nu cred că este o legătură necesară pentru înțelegerea unui mecanism între desființarea de drept și soluția e contestație de admitere sub aspectul obiectului sau sub aspectul chestiunilor pe care le vizează. Textul nu condiționează ca, prin admiterea contestației, actul respectiv să fi fost considerat nelegal. Spune simplu: să fie admisă contestația; cred că trebuie să căutăm relația între act și admitere, neapărat. Ci, după părerea mea, textul a vrut să spună că prin admiterea contestației cu soluțiile prevăzute la art. 720, oricare din cele de la art. 720 alin. (1), că privește actul, executarea sau titlul executoriu… Din moment ce a fost admisă contestația ce înseamnă? Înseamnă că cererea de suspendare a fost corect admisă, adică vine să confirme demersul creditorului din aceeași zi. Deci, eu propun o asemenea înțelegere a necesității desființării de drept a acelui act.

Alina Ungureanu: Pare riscantă această interpretare, pentru că înseamnă să lăsăm această suspendare admisă în aceeași zi cu efectuarea unui act de executare silită fără efectul prescris de art. 701 alin. (4), adică desființarea de drept a acelui act și să considerăm actul încă valabil întocmit și cu efectele juridice caracteristice și să-l lăsăm, deci, să fie valid cu toate efectele sale, până la soluționarea contestației.

Vasile Bozeșan: Fără îndoială că așa este și riscul pe care mi-l asum este unul care este înlăturat de formularea expresă a textului 701 alin. (4), așa cum domnul Sandu, corect, coerent și persuasiv, spune: ”textul este clar, sub două condiții”: 1) să fie admisă cererea de suspendare – ne spune clar, deși eu, de regulă nu prea sunt adeptul interpretărilor rigid gramaticale, însă în momentul în care formularea este clară, comprehensibilă și nu lasă loc de dubiu, o iei ca atare, urmând să-i găsești rațiunea în ea. Efectul admiterii cererii de suspendare și efectul admiterii contestației. Lucrurile sunt clare. Deci condiționând admiterea contestației la executare rezultă clar că actul respectiv rămâne să-și producă efectele. El a fost executat și rămâne acolo, pentru că trebuie făcută o distincție între acte executate înainte de a începe o executare și efectele acestora. În procedura execuțională se îndeplinesc acte, măsuri, care chiar dacă au fost executate, efectuate, realizate anterior începerii suspendării, ele continuă să își producă unele efecte pe perioada suspendării și trebuie făcută distincția între măsură și efect, între act și efect. Astfel se întâmplă la sechestru, la măsurile asigurătorii, la valențele pe care le are administratorul judiciar, administratorul sechestrului. Toate acestea se produc.

Alina Ungureanu: Absolut, dar acolo se vorbește despre suspendarea lor, ca efect al admiterii suspendării, pe când aici se vorbește despre o desființare a actului ca efect al admiterii suspendării.

Roxana Stanciu: Numai puțin, că aș vrea să punctez ceva și atât. Eu recunosc că împărtășesc fără rezerve interpretarea dată în sensul că există o dublă condiționare atât în ceea ce privește cererea de suspendare, cât și contestația la executare. Însă, încercând să mă extrag cumva din concretul speței pe care ați propus-o, cred că ar fi interesant, ca și exercițiu de interpretare, să citim alin. (4) în efectele lui și în poziția pe care el o ocupă subsidiar alin. (3). Ele par cumva ca au de fapt un alt scop; alin. (3) spune, de principiu, la 701 că ce ai apucat să dispui în executare silită se menține și pe durata suspendării. Alin. (4) spune să nu mai faci acte de executare în ziua în care se soluționează o cerere de suspendare, pentru că, de fapt ce vrea să remedieze alineatul patru? Încearcă să remedieze o situație destul de des întâlnită pe vechiul Cod de procedură civilă unde aveam vid de reglementare, în care executorul, nu știu, avea publicație imobiliară, avea termen sau avea de îndeplinit anumite acte în legătură cu executarea silită, știa că se promovează între timp contestație la executare împotriva acelei executări și era amenințat și cu suspendarea executării și el profita și stabilea termene pentru îndeplinirea actelor de executare chiar în ziua respectivă sau foarte aproape de momentul acesta al soluționării cererii de suspendare, tocmai pentru a evita și a prejudicia în concret interesele debitorului. Ori, cred eu că textul de la alin. (4) vine și spune, de fapt, ”tot ce îi facut până în ziua anterioară soluționării cererii de suspendare se menține, dar în ziua respectivă tu, ca executor, nu mai poți să continui ceea ce s-a contestat,” pentru simplul motiv că trebuie să aștepți să vezi ce îți spune instanța. E drept că în exemple punctuale în practică, efectele unei astfel de interpretări, precum cea propusă de colegii mei, pot fi chiar catastrofale pentru creditor, înțeleg acest lucru, însă scopul pentru care există alin. (4), cred că justifică, totuși, aceste situații, și cred cu tărie că de fapt alin. (4) se referă, și e bună nuanța sesizată de colegul meu în sensul că, textul nu spune că trebuie să se admită contestația la executare împotriva actului respectiv, e drept, dar cred că de fapt vorbim despre o contestație la executare promovată împotriva unor acte care au legătură între ele. Cam toate actele de executare, într-o anumită procedură, au o legătură și o cursivitate. Și atunci scopul textului acesta ar fi: punem stop în ziua în care se soluționează o cerere de suspendare și vedem ce se întâmplă.

Alina Ungureanu: Din acelea să înțeleg că este desființată sau că rămâne înființată?

Roxana Stanciu: Păi, ce spune textul, că în principiu îl privim ca pe un act desființat, adică un act care nu mai poate produce efecte, tocmai asta fiind și rațiunea textului în sensul că executorul nu va mai putea face alte acte care să decurgă din actul respectiv, până la momentul la care se soluționează mai întâi cererea de suspendare și – un ”și” cumulativ de data asta, contestația la executare. Deși textul nu spune expres lucrul acesta, eu cred că art. 701 alin. (4) se referă la contestație la executare promovată fix cu privire la un anumit tip de executare, deci am de exemplu un dosar de executare silită pe imobiliar, pe un anumit imobil, se face contestație la executare împotriva unui act de executare silită imobiliară pe imobilul respectiv, iar prin acest articol debitorul poate să pună stop tuturor actelor care decurg dintr-un act viciat pe acea procedură de executare silită imobiliară. Și acum, asta deschide alte discuții. Dacă în dosarul respectiv mai avem o executare silită imobiliară pe un alt imobil, dar care nu este vizat de contestația la executare formulată în cauză, este drept că textul nu distinge, se suspendă tot. Dar nu știu cât de echitabil e lucrul asta, pentru că în cazul unui debitor care are foarte multe bunuri urmăribile, interesul este să ne mișcăm repede și dacă el nu se prinde să facă contestație la executare decât împotriva anumitor acte de executare, pe anumite forme de executare…

Ionuț Sandu: Și atunci suspend întreaga procedură față de toate bunurile urmăribile.

Roxana Stanciu: Exact, atunci riscăm să ajungem la niște situații în care chiar se poate merge cu o executare silită ani de zile, așteptându-se rezultatul unor rezultatul unor iluzorii și ipotetice contestații la executare. Abia aici cred că e problema de interpretare.

Bogdan Dumitrache: Domnule executor, la ora 10 aveți licitație. Știți că în ziua respectivă că pe rol este o cerere de suspendare a executării, încă nu aveți soluția. Mai țineți sau nu licitația? Pentru că noi privim perspectiva post factum, dar este ipoteza ante factum, deci la ora 10 este licitație, creditorul tună și fulgeră prin avocați sau consilier juridic, că el nu are suspendată executarea, iar debitorul spune ”pai, astăzi se poate admite cererea de suspendare”.

Ionuț Sandu: Da, cred că singura soluție…

Bogdan Dumitrache: Și riscul să se respingă acea suspendare, ceea ce aflăm la patru după-amiază, evident în mod util.

Ionuț Sandu: La întrebarea aceasta răspunsul nu poate fi unul, hai să spun, plecând dintr-un instinct de conservare. Logica spune că vei proceda, bineînțeles, mai departe la ținerea licitației și vânzării bunului în situația în care nu s-a pronunțat instanța sau, hai să spun, nu ai primit un certificat de soluție cu privire la suspendare, rămânând totuși, eventual, chiar să faci vorbire despre faptul că ținând cont de termenul de judecare a contestației care are loc în aceeași zi cu licitația poate fi supus desființării de drept. Tu, ca executor, vei avea în față, pe de o parte, 1-2 licitatori care își vor reclama drepturile fiind înscriși la licitație, nevăzând niciun motiv pentru care tu, executor, refuzi să ții licitația, neavând totuși nicio dispoziție a instanței căreia să te supui. Ori, executarea silită se poate suspenda la cererea creditorului sau la dispoziția instanței, niciuna dintre aceste două condiții nu sunt îndeplinite. Deci, soluția logică ar fi să continui, cu toate riscurile care decurg din asta.

Vasile Bozeșan: Eu cred că nu trebuie absolutizat, deși împărtășesc opinia exprimată de colega, de doamna Stanciu, rațiunea lui 701 alin. (4) cu privire la graba uneori de a îndeplini în aceeași zi anumite acte, când tu știi că este o cerere de suspendare. Sunt perfect de acord cu această nuanță, însă nu cred că trebuie să o absolutizăm și să cădem în cealaltă extremă, respectiv ca demersurile firești ale debitorului de a cere o suspendare, de a-și contesta executarea sunt demersuri firești, legitime, nu cred că trebuie transformate într-o sabie a lui Damocles care chiar cade. Nu, s-ar putea să nu cadă. Ea este tot timpul acolo. Este sabia lui Damocles deasupra executării sancționând oricând orice neregularitate și orice nelegalitate, însă în ipoteza pe care ați expus-o dumneavoastră, domnul Dumitrache, domnule executor, da, actul trebuie efectuat, îl va efectua cu condiția să fie legal, cu condiția să se încadreze într-un ansamblu execuțional legal și el va rămâne în ființă. Se va suspenda prin ipoteză – suspendarea nu neapărat pentru motive de nelegalitate, ci pentru motive care țin de situația personală a debitorului, iar finalmente dacă tot acest ansamblu execuțional pe care l-ai făcut cu bună-credință se menține și actul nu va fi desființat. Deci, nu trebuie să cădem în cealaltă extremă, după părerea mea.

Bogdan Dumitrache: Dacă se admite contestația, ceea ce executorul nu are cum să știe.

Vasile Bozeșan: Dacă se admite contestația, ce înseamnă? Nu înseamnă necesarmente că acel act a fost nevalabil, pentru că chiar eu spuneam adineauri că nu trebuie să existe o relație necesară între ceea ce se anulează prin încheierea de admitere și actul pe care l-ai îndeplinit în aceași zi, nu trebuie să existe o relație necesară, însă este suficient ca acel act de executare – chiar legal și valabil și făcut de bună-credință de către creditor și chiar de către executor – să se încadreze într-un ansamblu de acte șubred, din punct de vedere al legalității care permite admiterea contestației și desființarea inclusiv a acestui act. Deci, actele făcute în mod legal, cu bună-credință și cu respectarea tuturor exigențelor legale, privite în ansamblul execuțional, nu au decât șanse de succes.

Alina Ungureanu: După părerea mea, acest articol, chiar faptul că a fost introdus prin noul Cod poate să ne dea un indiciu despre scopul reglementării sale, faptul că s-a dorit corectarea unei situații care pe vechiul Cod nu era reglementată, exact aceasta a îndeplinirii unui act în ziua admiterii suspendării executării. Pe vechiul Cod, practica era ca executorul să noteze inclusiv ora. Mulți dintre executori notau inclusiv ora îndeplinirii actului de executare, iar în momentul în care primeau un certificat de grefă sau o informație cu privire la suspendarea executării, de asemenea, notau ora primirii informației, urmând ca prin compararea orelor să vadă dacă actul a fost efectuat înainte, să se considere valabil.

Bogdan Dumitrache: Era mai mult aspectul de acoperire, că în lipsa cel puțin a acestui text era clar că suspendarea își producea efectele din ziua pronunțării, în programul de lucru al instanței, dar poate că erau aspecte de acoperire, instinct de conservare, cum s-a spus aici.

Alina Ungureanu: Exact, dar faptul că nu era reglementat acest articol făcea ca efectul suspendării executării silite să fie suspendarea inclusiv a efectelor actului îndeplinit în ziua respectivă. Ori, acum privind textul 701 alin. (4) și faptul că acesta vorbește despre desființarea de drept a actului de executare realizat în ziua dispunerii suspendării executării, chiar și provizorii. După mine, este un alt argument în sensul că el ar trebui citit în sensul că produce efectul desființării de drept de la momentul obținerii suspendării, fără a corela această suspendare cu îndeplinirea cumulativă a condiției de admitere a contestației, iar acest ”și” cumulativ din text, cred că nu trebuie privit ca o condiție ca desființarea să se producă doar în momentul în care ambele cereri sunt admise, pentru simplul motiv că admiterea contestației, prin ea însăși, este suficientă pentru desființarea actelor, deci nu ar mai fi fost necesară prevederea prin text a condiției ca și suspendarea să fie dispusă pentru desființarea actului.

Vasile Bozeșan: N-ar fi suficient doamna avocat, pentru că în registrul lui 720 alin. (1), tu, ca judecător, dispui îndreptarea sau anularea unui act, încetarea sau anularea executării silite însăși sau lămurești titlul. Deci, referindu-ne la acte, tu individualizezi ca și judecător actele pe care le anulezi, deci nu rezultă cu necesitate că prin admiterea contestației acel act se desființează.

Bogdan Dumitrache: Poate putem sintetiza că dacă sunteți avocatul creditorului și este ora 9 jumătate și debitorul a venit cu dovada că este termen de suspendare, cereți executorului, mai bine, să nu țină licitația?

Alina Ungureanu: Nu neapărat.
Bogdan Dumitrache: Există riscul admiterii cererii de suspendare, și, ma rog, cel al contestației, din perspectiva asta.

Alina Ungureanu: Da, dar până la o admitere a suspendării și a contestației executorul își îndeplinește activitatea conform legii și conform obligațiilor pe care le are și față de creditor. Deci, își va îndeplini actul de executare, urmând ca ulterior dacă se soluționează cererea de suspendare și se admite, efectul să se producă, evident asupra actului îndeplinit, dar nimeni nu poate să fie obligat să aibă o atitudine într-atât de preventivă, aș spune eu.

Ionuț Sandu: Și dacă prin efectul admiterii cererii de suspendare se desființează procesul-verbal de licitație și după care se respinge contestația la executare? Deci, constatăm desființarea de drept a procesului-verbal de licitație, înlăturarea tuturor efectelor, iar în contestația la executare se respiunge contestația, executarea fiind legală.

Vasile Bozeșan: E exclusă, după părerea mea. E exclusă posibilitatea interpretării în sensul oferit de doamna avocat. Este exclusă această ipoteză, în sensul că efectul desființării de drept să se producă odată cu admiterea cererii de suspendare. Este contrar atât textului în litera lui, cât și a rațiunii care o susține.

Bogdan Dumitrache: Da, aici mă gândeam că e o întrebare grea pentru judecător. Un judecător care are pe rol o contestație la executare împotriva unui act de executare în care debitorul contestatorului îi spune următorul lucru: „Acest act de executare a fost efectuat în ziua în care s-a admis cererea de suspendare a executării silite. Contestația din acel dosar nu s-a soluționat, dar eu vă învestesc acum, cu contestație la executare, pentru că prin efectul admiterii cererii de suspendare ca efect suficient, e desființat de drept actul de executare.” Practic nu e o altă problemă, ci un alt mod de a pune întrebarea, pentru că judecătorul din dosarul doi va avea această teză de soluționat. Făcându-se actul de executare în ziua în care s-a admis cererea de suspendare a executării, nu cumva e deja desființat de drept? Sau teza a doua: ”stai să vedem, suspendăm contestația la executare din dosarul 2 până se va soluționa contestația la executare din dosarul 1, cea în care s-a admis cererea de suspendare a executării.”

Alina Ungureanu: Corect, aceasta cred că ar fi soluția, având în vedere că a doua contestație depinde exclusiv de soluția dată asupra primeia.

Bogdan Dumitrache: Păi, poate să depindă din moment ce actul de executare desființat de drept prin efectul admiterii cererii suspendării executării în primul dosar? Mai depinde în această teză contestația la executare?

Alina Ungureanu: Corect.

Vasile Bozeșan: Poți respinge o contestație, ca să intru în jocul doamnei avocat, pe care nu-l împărtășesc în substanța lui, vorbesc așa, în formă, ludicul este binevenit oricând. Dar cum mai respingi, mă întreb, cum mai poți respinge o contestație la executare ca neîntemeiată, atâta vreme cât anterior tu ai avut un act care s-a desființat de drept prin simpla admitere a cererii de suspendare?

Bogdan Dumitrache: V-aș putea răspunde cu propriul argument. Depinde de semnificația soluției și de întinderea soluției din contestația la executare. Dar, în sfârșit. La respingere, e respingere.

Vasile Bozeșan: Nu, vorbesc de respingere, nu de admitere. Cum poți să o respingi, atâta vreme cât un act s-a desființat? Ai un act anterior. Să respingi contestația și să menții executarea in toto, atâta vreme cât tu ai avut un act care s-a desființat prin efectul admiterii. Adică este exclus. Deci, pentru mine, nu știu, nu mai am alte argumente. Nu mai vreau să am alte contra argumente, pentru că nu mi se pare foarte clar.

Roxana Stanciu: Nu mi se pare că e de exclus de plano. Adică eu mă pot gândi în ipoteza expusă de doamna avocat la situația diametral opusă a debitorului de rea credință, care prin nu știu ce împrejurare reușește să formuleze o contestație la executare dublată de cerere de suspendare a executării silite și în cererea de suspendare a executării silite reușește să convingă o instanță clementă că este de suspendat executarea. Și o suspendă. Teoretic, primul pas și primul element din 701 alin. (4) ar fi bifat pe admiterea cererii de suspendare și putem să ajungem la situația în care contestația la executare propriu-zisă să fie respinsă, între noi fie vorba, ca vădit nefondată, adică invocându-se de fapt pe fondul ei. Bine aici nici măcar nu se cere. Este foarte mult.

Vasile Bozeșan: Doamna Stanciu, ați pornit cu o premisă greșită, ca să facem o glumă.

Roxana Stanciu: De ce?

Vasile Bozeșan: Ați spus debitori de rea credință, da?

Roxana Stanciu: Da

Vasile Bozeșan: Păi, e o contradicție în termeni. Ați văzut un debitor rea credință? Păi, fără îndoială.

Bogdan Dumitrache: Dacă s-a obținut o suspendare a executării, nu mai e problema relei credințe a debitorului. Adică o instanță a decis că deocamdată e bine să ne oprim.

Roxana Stanciu: Păi da, numai că am dubii în ceea ce privește caracterul, știu eu, relevant și revelator de adevăr al constatărilor pe care instanța le face în cererea de suspendare a executării silite. Să nu uităm că teoria și practica ne spun că pe cererea de suspendare a executării silite pipăim fondul. Îl pipăim prin raportare la elementele pe care ni le dă la acel moment partea. Or, dacă, știu eu, printr-un concurs de împrejurări dosarul de executare silită în copie nu ajunge la timp la dosar și instanța este obligată, de exemplu, să se pronunțe pe cererea de suspendare a executării silite mai rapid pe actele pe care i le pune la dispoziție debitorul contestator și îl trunchiază și nu-i dă decât ce vrea el să iasă din dosarul de executare, eu îmi pot imagina o situație în care admit cererea de suspendare a executării silite, după care îmi dau seama că, de fapt, contestația era profund neîntemeiată. Și atunci, dezavantajele sunt toate în curtea creditorului și chiar în cazul ăsta e și mai relevantă problema pe care ne-am pus-o, mai ales în ipoteza arătată de domnul executor cu privire la procesul verbal de licitație. Că dacă mie mi se relevă prin soluționarea contestației la executare că toate criticile pe care le-a formulat debitorul erau niște prostii, între ghilimele, ne trezim cu un proces verbal de licitație încheiat în ziua suspendării perfect valabil, din punct de vedere formal, care a trecut de cenzura contestației la executare, dar care prin jocul acestui articol ar fi anulat de drept.

Bogdan Dumitrache: Dacă se merge pe interpretarea că ar fi suficientă soluția pentru suspendare.

Alina Ungureanu: Aș avea și eu aici un comentariu. Situația debitorului și faptul că uneori are interes să conteste executarea și chiar are motive temeinice să conteste executarea, în niciun caz nu ne va face să considerăm că debitor de rea credință e un oximoron, că vorbim despre doi termeni care au aceeași semnificație. Sub nicio formă. Prevederea legală a posibilității contestării în niciun caz nu trebuie să conducă la a-l considera pe cel care o uzitează de rea credință. Din contră, ni s-a întâmplat de foarte multe ori să constatăm că în cadrul contestației la executare au fost remediate situații grave care altfel ar fi prejudiciat în mod evident debitorul. Face doar uz de un drept care este pust la dispoziție. Pe de altă parte, suspendarea executării silite se produce de drept în multe alte situații prevăzute de cod, explicit, deci simpla promovare a contestației la procesul verbal de distribuire sau alte situații în care depunerea cu afectațiune specială se produce de drept suspendarea executării silite, prin simpla promovare a cererii de către debitor, chiar fără a fi soluționată de către instanță. Codul permite aceste măsuri drastice atunci când sunt îndeplinite anumite condiții. Faptul că o instanță clementă ar fi convinsă să dispună măsura suspendării executării, în niciun caz nu poate fi imputat debitorului sau avocatului debitorului care a fost prea persuasiv, ci faptului că decizia a fost luată eventual fără analiza întregului dosar de executare, în ipoteza menționată. Prin urmare, nu văd o problemă din acest punct de vedere. Sunt și alte cazuri în cod în care se poate obține o astfel de măsură cu efect imediat.

Bogdan Dumitrache: Da, că alin. (4) se referă la o suspendare judiciară.

Alina Ungureanu: Judiciară, numai că vorbeam despre efectul pe care îl poate produce o asemenea măsură și de consecințele în patrimoniul creditorului. Nu trebuie uitat că tocmai de aceea a fost instituită această procedură a contestației de verificare a legalității actelor de către instanță, care trebuie să țină o balanță foarte dreaptă între drepturile și interesele creditorului și ale debitorului. Nu trebuie să o vedem doar ca o procedură în care trebuie apărate drepturile și interesele creditorului, pentru că de multe ori și acesta poate să aibă o atitudine abuzivă, tocmai de aceea cred că s-ar elimina posibilitatea ca anumite categorii de creditori să aibă proprii executori, propriile corpuri de executori, executorii bancari.

Roxana Stanciu: Bine, a mai rămas statul care își execută singur creanța.

Bogdan Dumitrache: Da, dar el e deasupra oricărei suspiciuni, n-am niciun dubiu. E un conflict intern latent între creditorul fiscal și propriile organe de executare, e foarte multă dialectică acolo.

Roxana Stanciu: Da, eu nu aș fi în totalitate de acord cu dumneavoastră. Eu cred și am afirmat de nenumărate ori faptul că în executare silită accentul ar trebui să se pună pe interesele creditorului. Nu pornesc de la prezumția că o contestație la executare sau o cerere a debitorului este formulată cu rea credință, însă trebuie privit procesul în faza executării silite ca fiind o fază care trebuie să lucreze în avantajul creditorului. Debitorul are suficiente mijloace la îndemână, iar în ceea ce privește posibilitatea sau clemența instanței de suspendare, nu știu ce să zic, pentru că în ultimul timp, și am avut și noi discuții, chiar în acest cadru. Inclusiv Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat apă la moară suspendărilor de executare atunci când ele privesc locuința familială. Și atunci, pentru un debitor este foarte ușor să scoată din pălărie pe o licitație imobiliară argumentul: ”este unica mea locuință, acolo locuiesc eu cu familia mea cu cei 5 copii, dacă ne dați afară, în stradă, în momentul ăsta nu mai avem unde să ne ducem”, ca să obții destul de rapid o suspendare a executării silite, pentru ca apoi să constați că, de fapt, motivele de contestație nu țin, și nu țin destul de clar. Adică, nu știu dacă e chiar atât de clar să convingi instanța să-ți suspende executarea silită, e mai greu s-o convingi să-ți admită contestația la executare.

Alina Ungureanu: Pentru suspendarea executării silite se dispune această condiție a plății cauțiunii care chiar e de natură să acopere eventuale prejudicii decurgând din întârzierea executării și vorbim, deci, de o întârziere care dacă se dovedește a fi întemeiată, justificată atunci va fi compensată în mod corespunzător din valoarea cauțiunii, iar dacă se va dovedi că nu a fost întemeiată, cred că înainte a verifica legalitatea și a te asigura că executarea într-adevăr este legală pentru a respecta drepturile debitorului, cred că merită avută în vedere când pui în balanță ce poate pierde creditorul și ce poate pierde debitorul, care până una alta a și consemnat cauțiunea. Pentru că altfel nu se obține suspendarea. Dacă n-ar fi condiția suspendării, aș fi perfect de acord că orice suspendare poate să conducă la efecte dezastruoase, dar atât timp cât avem această posibilitate.

Bogdan Dumitrache: Aici, cu cauțiunea, cât acoperă prejudiciile ar fi de calculat? Pentru că ceea ce de fapt spune Codul e o cauțiune la valoarea contestată. E foarte important cât durează suspendarea executării și comparația între cauțiune raportată la perioada de suspendare și dobânda legală penalizatoare potrivit lui OG nr. 13/2011. S-ar putea să fie un raport dezechilibrat. Am depășit o oră, dar chiar nu mă pot abține că s-a deschis aici o pistă foarte interesantă. Clasic este admite cererea, dispune suspendarea executării, dosarul 1/2016 Bej. Ați pomenit despre posiblitatea de a avea, dacă am înțeles bine, niște suspendări parțiale, adică nu pe toată executarea, nu pe toate formele, nu pe toate bunurile, nu în raporturile cu orice creditor, orice debitor, orice terț, dacă doriți un pic să glosați pe chestiunea asta pentru că tipic, și mai ales riscul la suspendarea provizorie, este să se oprească totul, ceea ce la executarea silită directă nu se simte, că e silită directă e una. Dar la executarea silită în mai multe modalități de executare, într-adevăr, devine foarte important dacă executorul, care în ochii instanței a greșit în modul de a instrumenta urmărirea imobilului a, trebuie să se oprească pe urmărirea imobilelor b, c, d,  conturile x, y și mașinile w, y, z. Există posibilitatea, dincolo de formularea din Cod, în primul rând, desigur, interesul debitorului, de fapt al creditorului intimat dacă apucă să pună concluzii și al instanței de executare de a pronunța o măsură de suspendare care să nu afecteze în tot, in rem și in personam executarea? Poate face selecție în funcție de motivele invocate de debitor? Are legătură cu principiu disponibilității chesiunea asta sau cum?

Roxana Stanciu: Din păcate sau din fericire, depinde din ce punct de vedere privim, are foarte multă legătură cu principiu disponibilității. Este un principiu din ce în ce mai des invocat și de la care instanțele în principiu nu abdică, în sensul că cererea cu care ai fost învestit este cererea pe care te pronunți. E greu să cauți nuanțe, și e greu mai ales pe cerere de suspendare a executării silite. Adică, dacă tu ai o cerere de suspendare chiar și provizorie, să zicem, a executării silite și observi că, de fapt, contestația ta vizează numai o anumită formă de executare din dosar, este greu să-mi imaginez că un judecător ar pune în discuția părților și ar suspenda executarea presupunând în cuprinsul cererii de suspendare că, de fapt, s-a referit solicitantul la acea formă de executare silită, pentru că, din păcate, principiul disponibilității este cel care ne ține în continuare. Da, putem pune în discuție, în schimb. Adică dacă sesizăm astfel de aspecte și pare că dintr-o eroare sau pare că din graba redactării cererii de suspendare.
Roxana Stanciu: Sau pare că din graba redactării cererii de suspendare…

Bogdan Dumitrache: Debitorul nu se grăbește. E clar că el va dori să se suspende tot, el e foarte liniștit.

Roxana Stanciu: Evident.

Bogdan Dumitrache: Și suspendarea provizorie nu are adversar, adică e fără citarea creditorului și ăsta e un aspect important.

Roxana Stanciu: Da, și ăsta este un aspect important, numai că nimic nu ne împiedică să facem corespondență, cel puțin. Dacă sesizăm, deși e destul de greu, pentru că la jocul termenelor pe suspendare provizorie versus contestație am dubii, dar am putea purta discuția asta pe suspendare propriu-zisă versus contestație la executare, dacă nu cumva instanța are posiblitatea să ceară lămurirea asta de la reclamant și să întrebe ”ce vrei să suspenzi de fapt, pentru că, uite, motivele tale de contestație vizează numai un anumit aspect.”

Alina Ungureanu: După părerea mea, atâta timp cât contestația la executare vizează doar o formă a executării sau doar un act de executare și nu întreaga executare silită, clar că suspendarea ar trebui să fie grefată pe acea cerere și delimitată de ea, pentru că așa se și justifică. Suspendarea o justifici prin raportare la actul nelegal, deci nu văd de ce dacă s-ar contesta doar executarea silită mobiliară ar trebui suspendată executarea silită prin poprire.

Vasile Bozeșan: Lucrurile sunt, într-adevăr, complicate și, așa cum spunea doamna Stanciu, ele sunt pe terenul disponibilității, fără îndoială. Disponibilitate care, potrivit art. 9 alin. (2), circumscrie, dimensionează procedura. Lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere; presupun un rol activ, într-adevăr, cum spunea și doamna judecător. Trebuie văzut nu necesarmente ce contestă, ci și motivul, că dacă contestă un act, chiar dacă se referă la o anumită modalitate de executare, dar îți invocă un element comun tuturor, de pildă titlul, fără îndoială nu mai intră în discuție că suspendarea operează în tot. Însă nu este exclus, ați ridicat o chestiune interesantă, într-adevăr. Nu este exclus cu fundamentul bazat pe ideea principiului disponiblității să te pronunți și să oferi doar cu ceea ce ai fost sesizat nu extra, nu plus.

Ionuț Sandu: Și aici se pune în discuție…

Vasile Bozeșan: Și am vorbit doar de ipoteza în care ai fost sesizat de debitor. Lucrurile sunt puțin mai nuanțate și într-un alt plan se discută când suspendarea este cerută de creditor. Acolo lucrurile sunt mult mai simple pe principiul disponibilității.

Ionuț Sandu: De multe ori, în dispozitivul hotărârii de suspendare este prevăzut destul de sec, să spunem: ”dispune suspendarea executării silite în dosarul de executare nr…” Ținând cont de principiul disponibilității, în ce măsură executorul poate să îndrepte către, să spunem, toată hotărârea în integralitatea ei, din care va vedea motivele de contestație făcută de debitor, știind astfel pe care dintre formele de executare debitorul a înțeles să le conteste sau chiar să le ceară suspendarea lor. Dispozitivul nu ne lămurește de niciun fel, hotărârea, să spunem, în integralitatea ei aduce lumină. Pe vechiul Cod, când aveam instanțe de executare distincte, să spunem, la executarea imobiliară față de poprire sau mobiliară, executorul își mai dădea seama din însăși instanța de executare care soluționa cererea. Dacă s-a adresat către instanța de la locul imobilului era oarecum de înțeles cum că debitorul înțelege să conteste acea formă de executare. După ultima modificare, avem o singură instanță de executare, și anume cea de la domiciliul debitorului. Astfel va fi mai greu, vor fi mai puține elemente ca executorul să poată să înțeleagă ce anume contestă debitorul, dintre formele de executare sau dacă este vorba de o contestație la titlu care, într-adevăr, ar putea duce la ideea suspendării executării silite a tuturor formelor, a întregului titlu, să spunem, de creanță.

Vasile Bozeșan: Astfel ați relevat sub-ipoteze, în care lucrurile pot fi mai complicate. Când dispozitivul nu este clar lămurit, el se explică prin considerente, însă raportat, punctat exact la chestiunea dacă pot suspenda în parte – în parte înțelegând cu privire la anumite bunuri, cu privire la anumite modalități, eu spun în principiu că ”da”, cu condiția să fie clar, clar, clar circumscris obiectul cererii de suspendare. Un răspuns contrat acestuia ar însemna ca în ipoteza în care debitorul în mod explicit, clar îmi explică faptul că dorește doar această formă de executare și îmi chiar spune: ”nu doresc forma cealaltă,” eu să suspend întreaga executare, adică soluția diferită ar duce la ipoteze oarecum contrare principiilor, în special principiul disponibilității care circumscrie limitele cererii.

Bogdan Dumitrache: Unii au avut ședință astăzi, nu? Alții nu. Dar ca să nu ajungem chiar pe 8 martie, deși temele care au fost propuse pentru seara asta sunt destule, și nu neapărat că sunt multe, dar sunt suculente. Dacă ne-am fi gândit să facem o dezbatere doar pe art. 701 alin. (4), la ora 19:00 ar fi părut hazardat, dar la ora 20:30 deja pare corect puțin. Suspendarea executării este o materie, se pare, mai vastă decât executarea însăși. N-am discutat cazuri de suspendare prin efectul legii, suspendare la cererea creditorului și instrucțiuni ale Codului, dar trebuie să suspendăm aici dezbaterile, în speranța că o să mai reluăm discuția despre suspendarea executării. Să mulțumesc invitaților pentru disponibilitate și pentru concentrarea cu care au dezbătut și au discutat și să ne bucurăm de această vară anticipată, că primăvară deja nu mai este. O seară frumoasă tuturor!