Invitați [ordine alfabetică]

Extras VIDEO: 22′. VIDEO integral, pentru membri: 67′

VIDEO integral, pentru membri: 67′

ÎNREGISTRAREA VIDEO ȘI TRANSCRIPTUL

Bogdan Dumitrache: Excepția de nelegalitate, o excepție care confirmă regula. Asta a fost săptămâna trecută. Nu o mai reluăm. Deci în cele două ore de lunea trecută nu am apucat să dezbatem mare lucru, dar astăzi vorbim tot de o excepție sau cel puțin așa părea să fie până ieri, o excepție de la regula căsătoriei. Nu? Că și asta ar putea fi o definiție a concubinajului. Suntem într-un cadru mai restrâns decât data trecută, dar în același timp la fel de concentrat și de variat. Of, of. Ce faci domnule? Avem și Skype, la fel cum am avut și data trecută. Iar din punctul de vedere al interesului dezbaterilor de a coopta reprezentanți ai câtor mai multe branșe juridice și acest obiectiv este atins. Din motive apărute pe ultima sută de metri, doamna profesoară Marieta Avram nu este astăzi alături de noi, dar avem și cadre universitare, notari, judecători, avocați, mai exact, doamna conf. univ. dr. Lavinia Tec, de la Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității de Vest din Timișoara, totodată avocat în Baroul Timiș. Mulțumim pentru faptul că ați acceptat să veniți la Dezbateri.

Lavinia Tec: Vă mulțumesc.

Bogdan Dumitrache: Ne auziți?

Lavinia Tec: Da.

Bogdan Dumitrache: E bine. Sper să avem și la fel ca data trecută conexiunea în regulă ca să putem purta un dialog eficient. Venind la București, avem instanță, doamna judecător Cristina Fintoc, Președinte la secția civilă Judecătoriei Sectorului 2. Să nu uitați să apăsați microfonul. Și avem și un notar public, domnul notar Iulian Liviu Drăghici, Camea Notarilor Publici București. A fost avocat și acum este notar. Mulțumim pentru prezență.

Iulian Liviu Drăghici: Bună seara.

Bogdan Dumitrache: Deci cap-coadă avem premiere, din ceea ce privește speakerii, din ceea ce privește invitații, toți sunt pentru prima dată la Dezbateri. Și așa cum ne-am obișnuit în ultima vreme, să onorăm mai întâi momentul publicitar. Aici, primele mail-uri au venit de la Timișoara și o rog pe doamna profesor Lavinia Tec să arunce o primă temă în discuție, nu ascundem că înainte de a intra în direct, de a intra live, am stabilit că încercăm să ne concentrăm pe efectele de tip patrimonial ale concubinajului pentru a vedea cât de depărtată sau cât de apropiată este această realitate juridică de aceea a căsătoriei.

Lavinia Tec: Da. Deși intervenția mea viza, de fapt, efectele nepatrimoniale în materia reproducerii umane asistate și în materia adopției. Ce aș putea să spun însă cu privire la efectele patrimoniale, vedem că concubinajul, practic, este rezervat celor care sunt ostili oarecum căsătoriei sau celor care doresc chiar să folosească formă de organizare a vieții lor private pentru organizarea unor afaceri. O să vedem că în legea 31, conflictul de interese între concubini nu este reglementat. Și iacată cum este posibil să folosești concubinajul pentru a organiza afaceri, pentru a constitui societăți comerciale pentru a intra în raporturi societățile unele cu altele pentru ca cei doi concubini, spre exemplu, să poată să fie asociați și să nu aibă nicio problemă de conflict de interese reglementat de legea 31. Aș dori să-mi rezerv, însă, intervenția pentru adopție și reproducere umană asistată permițând, eventual, instanței, reprezentantului instanței să abordeze aceste efecte patrimoniale sau domnului notar. Dacă sunteți de acord.

Bogdan Dumitrache: Da. Vă rog. Dați-i drumul. Da. Efectele nepatrimoniale. Sigur.

Lavinia Tec: Da? Deci începem cu efectele nepatrimoniale?

Bogdan Dumitrache: Sigur. Da. Da. E în regulă așa.

Lavinia Tec: Bun. Este interesant faptul că deși concubinajul rămâne cumva în afara legii, iacătă, dragostea nu are reguli, am putea să spunem. Dragostea care există între cei doi concubini, totuși constatăm că concubinii se bucură de anumite drepturi, în ce zonă? În zona adopției și reproducerii umane asistate medical. Pentru că, în cazul adopției, este posibilă adopția de către două persoane care se află într-o relație durabilă, stabilă, conviețuiesc împreună, persoane însă de sex opus. Art. dacă vă uitați în legea 273/2004, republicată acum în 2016, vom constata că există un alin. La art. 6 care spune în felul următor: „o nouă adopție este posibilă” și aici vorbim practic de excepția de la regula adopțiilor succesive, „este posibilă atunci când adoptatul are un singur părinte, necăsătorit, care se află într-o relație stabilă și conviețuiește cu o persoană de sex opus, dacă această persoană declară printr-un act autentic notarial, așa spune legea, că a participat în mod direct și nemijlocit la creșterea și la îngrijirea copilului timp de 5 ani.” Probabil că de aici s-a și, cumva, s-a și încetățenit acea concepție că, dacă ai intrat într-o relație stabilă pe o perioadă de 5 ani, ai anumite drepturi. Să știți că nu de puține ori m-am confruntat cu o astfel de întrebare. Iacătă că în legea adopției avem acest termen de 5 ani și concubinul, da, de sex opus poate să adopte copilul partenerului său de viață. Ar trebui să reținem însă că acest drept este recunoscut, practic, doar în cazul cuplurilor heterosexuale. Mai departe, la reproducerea umană asistată medical, avem art. 441 alin. (2) care, pardon, alin. (3) care face referire la calitatea de părinți. Și acolo ni se spune că părinți pot să fie doar un bărbat și o femeie sau o femeie singură. Deci din nou calitatea de soț nu are nicio relevanță pentru că vorbim de părinte și părinte poate să fie o femeie și un bărbat sau o femeie singură. Așa că, din nou putem vorbi de un drept al concubinilor care formează cupluri heterosexuale de a apela la reproducerea umană asistată medical, dobândind astfel calitatea de părinte juridic sau legal. Nu este însă deschis accesul la reproducerea umană asistată și cuplurilor homosexuale. Există, așadar putem să spunem, o discriminare pe criteriul sexului cuplului. Atât în ceea ce privește adopția, cât și în ceea ce privește reproducerea umană asistată medical. Acum, acest lucru.

Bogdan Dumitrache: Este deranjantă această discriminare, adică expune cu ceva România în raport cu legislațiile din jurul nostru, din zona Uniunii Europene?

Lavinia Tec: Da. Cu siguranță. Pentru că în 2013 Curtea a dat o decizie importantă, vizează legislația austriacă, Codul civil austriac. Era permisă adopția pentru cuplurile heterosexuale necăsătorite, însă era interzisă pentru cuplurile necăsătorite de același sex. Și Curtea Europeană a Drepturilor Europene în cauza X împotriva Austriei din 2013 a condamnat Austria pentru discriminare pe criteriul orientării sexuale, considerând sau apreciind că legislația încalcă art. 14 combinat cu art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. O discuție asemănătoare s-a purtat sau de fapt, a păcătuit CEDO că n-a purtat-o într-o cauză destul recentă, din iulie 2016, Bouvet contra Franței. De data aceasta nu mai vorbim de gestație, de adopție, pardon, ci de gestație pentru altul. În discuție era un cuplu de bărbați care înregistraseră un parteneriat civil în Franța și unul dintre bărbații din cuplu apelează la gestația pentru altul. S-a ajuns la un litigiu cu autoritățile franceze pentru că acestea refuzaseră să înregistreze, să transcrie de fapt actul de naștere al copiilor care au fost procreați in via și ne așteptam ca CEDO să pună în discuție, eu știu, impedimentele care ar exista în ceea ce privește creșterea, educarea copiilor din perspectiva sexului partenerului tatălui genetic. CEDO a trecut, practic, nu a adus în discuție această chestiune și a condamnat din nou Franța pentru că o mai condamnase în câteva cazuri în materia gestației pentru altul, a condamnat-o pentru că a încălcat, de data aceasta, art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Deci cred că în cazul în care s-ar ajunge la un moment dat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar fi posibil să fie pusă în discuție o astfel de discriminare pe criteriul, prin raportare la art. 14 și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Atenție, CEDO nu obligă statele membre să, nu să oblige statele membre să, statele semnatare sau care au ratificat Convenția să recunoască parteneriatul civil sau să reglementeze, pardon, să reglementeze parteneriatul civil sau, eu știu, căsătoria între persoane de același sex și ea va constata că atâta vreme cât permite, recunoaște, acordă, atribuie un drept în materie de adopție sau reproducere umană asistată pentru cupluri heterosexuale, atunci cuplurile homosexuale care se află în aceeași situație, adică ar dori să adopte sau să apeleze la reproducerea umană asistată medicală, sunt discriminate.

Bogdan Dumitrache: Păi, practic, nu este o modalitate indirectă de a pune pe picior de egalitate cele două situații, pentru că a spune „nu te oblig să reglementezi parteneriatele homosexuale, dar te oblig să recunoști exact aceleași efecte pe care le recunoști celor heterosexuale”. Nu ajungem la aceeași.

Lavinia Tec: În mod indirect, acolo ajungem, înspre această concluzie ne îndreptăm. Să nu uităm că un caz similar s-a întâmplat în cauza Oliari împotriva Italiei, când CEDO a reproșat Italiei faptul că nu recunoaște, în nicio formă sau în legislația sa nu a consacrat nicio formă de recunoaștere a cuplurilor homosexuale. I-a spus clar: „nu trebuie să stabilești căsătoria, dar poți să găsești o altă formă”. Și atunci, în mod indirect, ajungem la parteneriate civile sau, eu știu, alte forme.

Bogdan Dumitrache: Da. Păi haideți să mulțumim pentru explicația asta. O să vă rugăm să rămânem pe fir, ca să zicem așa, pentru eventuale intervenții și pe celelalte subteme. Domnule notar, ați venit cu hotărârea Tribunalul Olt, care deja nu mai reprezintă o noutate, e vorba de anul 2015 și cumva s-ar putea să aibă legătură cu această chestiune a confruntării spațiului nostru juridic cu recunoașterea efectelor unei instituții reglementate în alte zone, întâmplător tot din Uniunea Europeană, să vedem cu ce consecințe.

Iulian Liviu Drăghici: Pentru mine, personal, aceste probleme implică un interes pur practic. Că mă gândesc ce fac în situația în care, în birou vine persoana căreia instanța de la Olt i-a.

Bogdan Dumitrache: I-a recunoscut calitatea de moștenitor? De fapt, i-a recunoscut efectele unui. Da.

Iulian Liviu Drăghici: I-a recunoscut. Nu. I-a recunoscut calitatea de moștenitor practic. În momentul în care.

Bogdan Dumitrache: Pe teritoriul României.

Iulian Liviu Drăghici: Pe teritoriul României în baza sentinței, în baza procesului verbal prin care i-a fost recunoscută calitatea de moștenitor în Germania de către instanță. Ce fac în situația în care îmi solicită un act translativ de proprietate a bunului care face parte din masa succesorală a defunctului?

Bogdan Dumitrache: Între cei doi, între defunct și moștenitor.

Iulian Liviu Drăghici: Exista un parteneriat civil.

Bogdan Dumitrache: Exista un parteneriat. Deci ei nu erau căsătoriți și totuși.

Iulian Liviu Drăghici: Da. Un parteneriat. Nu erau căsătoriți. Exista un parteneriat înregistrat în Germania care produce clar efecte juridice. Ori în lumina regulamentului 1104/2016, în mod normal, ar trebui să recunoaștem că produce efecte juridice de ordin patrimonial. Deci ar trebui să ținem cont de această sentință judecătorească pentru că, practic, mă gândesc „Bun. Resping întocmirea actului argumentație. Nu văd o posibilă argumentare de ordin juridic.”

Bogdan Dumitrache: Putem arunca mingea în terenul judecătorului pentru că dacă dumneavoastră respingeți autentificarea actului, cei doi români, respectiv persoana care vrea să vândă și a cărei calitate de moștenitor a fost stabilită, recunoscută cu efecte pe teritoriul României, în temeiul unui parteneriat civil a fost recunoscută în primul rând în Germania. Deci această persoană vrea să dispună de bun către, să zicem, el e B, către C, de cuius este A și atunci își înscenează un proces în care C introduce acțiune împotriva lui B pentru refuzul îndeplinirii obligației într-un contract de vânzare-cumpărare. Că astfel problema se mută la instanță în forma unui litigiu care are ca obiect pronunțarea unei asemenea hotărâri, să se consume transferul proprietății de la acest B, care este indicat în calitate de moștenitor și-i recunoscut pe teritoriul României în această calitate prin efectul acelei hotărâri către C care e cel care vrea să cumpere. Și atunci problema este în fața instanței.

Iulian Liviu Drăghici: Da. Dar în situația aceasta eu ar trebui să o argumentez cumva și ar trebui să găsesc, dacă n-aș dori să fac acest act, să găsesc o nulitate. Ori.

Bogdan Dumitrache: Nu. Eu mă refeream că ei nu-și mai bat capul. Știți cum e? Părțile când văd că nu le merge la notar, se gândesc să angreneze judecătorul, fără ca judecătorul să poată identifica ceva necurat în asta într-un joc în care să genereze o hotărâre care ține de contract. Deși își redactează o promisiune de vânzare, eventual.

Iulian Liviu Drăghici: Da. Clar. Ar exista posibilitatea.

Bogdan Dumitrache: Se înscenează un refuz a lui B față de C și atunci se ajunge în fața judecătorului. Și de data asta judecătorul își pune problema: „Pot să pronunț o hotărâre care ține de contract pe baza unui antecontract în care cel care promite să transmită proprietatea și nu se ține de cuvânt este un moștenitor sui-generis a lui de cuius?” Sui-generis, pentru că această calitate de moștenitor legal nu e rezultatul unei relații de căsătorie, ci al unui parteneriat recunoscut în România și născut în Germania. Cum ar fi?

Iulian Liviu Drăghici: Nerecunoscut în România.

Bogdan Dumitrache: Păi este recunoscut. Nu. Pardon. Calitatea de moștenitor este recunoscută în România. Da.

Iulian Liviu Drăghici: Efectele patrimoniale sunt.

Bogdan Dumitrache: Da. Da.

Iulian Liviu Drăghici: Sentința judecătorească dă naștere la efecte patrimoniale de care eu trebuie să țin cont. Adică în mod normal n-am argument juridic să refuz la întocmirea acestui act și în felul acesta convențiile acestea care în România în momentul acesta nu produc efecte juridice, prin sentințe de genul acesta, ne pun în fața faptului împlinit. Practic, trebuie să faci acest act că nu poți să-l refuzi.

Bogdan Dumitrache: Cum e? Sau aduceți microfonul spre. Așa.

Cristina Fintoc: Atâta timp cât calitatea, există un titlu prin care i se recunoaște calitatea de moștenitor, nu cred că mai poate fi pusă în discuție această calitate.

Bogdan Dumitrache: Ar fi fost soluția de la rădăcină? Ar fi putut instanța respectivă de la Olt să respingă cererea de recunoaștere a parteneriatului? Pe ideea că în dreptul român asemenea parteneriat nu este recunoscut? Ar fi fost această variantă?

Andrei Săvescu: Crezi că s-ar încălca ordinea publică de drept internațional privat?

Iulian Liviu Drăghici: Nu. Dar în momentul în care instanța a reținut că sunt îndeplinite cele trei condiții cumulative din 1996 Cod procedură civilă și a admis acțiunea. Că practica a fost admisă pe un fond preexistent.

Bogdan Dumitrache: Art. 1096 „Hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.095 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii.” Și art. 1097 „Recunoaşterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare din următoarele cazuri.”, lit. a) „hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internaţional privat român; această incompatibilitate se apreciază ţinându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română şi de gravitatea efectului produs;”.

Iulian Liviu Drăghici: Clar, instanța a avut în vedere numai efectele de ordin patrimonial. Din punct de vedere al efectelor de ordin patrimonial nu se aduce la nicio încălcare practic.

Bogdan Dumitrache: Bun. Cum stăm cu incompatibilitatea?

Cristina Fintoc: Codul de procedură civilă asimilează în ceea ce privește incompatibilitatea judecătorului și concubinul soțului. Prin urmare, în toate cazurile în care judecătorul este incompatibil să judece din cauza unei legături cu soțul sau al unui interes al soțului în cauză, se aplică și concubinilor acele situații. Problema pe care ați ridicat-o se referea la modul în care se dovedește relația de concubinaj.

Bogdan Dumitrache: Art. 42 alin. (2), într-adevăr, o noutate față de reglementarea anterioară. Noutate, cel puțin, prin faptul că avem o instituire expresă. Acum e de văzut dacă pe Codul vechi nu s-ar fi putut încerca specularea faptului că există un motiv care îl lega nu calitatea de soț ci de concubin. Cert e că nu era reglementarea. Acum avem reglementare și spune, într-adevăr, foarte clar că dispozițiile alin. (1) privitoare la soț, exemplu, da, pct. 11: „judecătorul care e soț sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată;” Deci dacă în același complet, foarte colegial altminteri, avem nu soți, ci avem concubini, este o problemă de, nu, compatibilitate. Să vedem, mă rog, a cui față de cine și cine ar trebui eliminat din complet că și asta ar fi o discuție interesantă. Deci din poziția alin. (1) privitoare la soț se aplică și în cazul concubinului. Și atunci, într-adevăr, ce are de făcut partea? Cum își justifică, cum își argumentează susținerea cererii de recuzare incident sau unui caz de concubinaj?

Cristina Fintoc: Explică sau expune situația de fapt din care a reieșit sau modalitatea în care a aflat despre relația de concubinaj dintre judecător și avocat sau judecător și una dintre părți sau dintre judecători. Oricum în procedura recuzării poate fi ascultat judecătorul care este acuzat și prin urmare să recunoască sau nu sau să explice relația.

Bogdan Dumitrache: Mă uitam la art. 51 alin. (1), iarăși un element parcă nu de noutate față legislația procesuală anterioară, în sensul în care cadrul procedurii de soluționare a recuzării, în cazul nostru, se permite instanței, se ia în considerare posibilitatea de a asculta și părți în susținerea cererii de recuzare, mă rog, ceea ce nu ar denota o atmosferă foarte pașnică, să spun așa, mai ales că motivul de incompatibilitate este legată de această chestiune, de această relație sensibilă a concubinajului. Deci sigur că e o chestiune delicată, este o pârtie pe care Codul de procedură o deschide și una de care s-ar presupune că nu trebuie să abuzăm și nici nu știu dacă avem instrumentele să o facem, apropo de probele care pot fi administrate într-o asemenea situație.

Cristina Fintoc: Dar aceeași este și situația în care judecătorul se abține pe motiv că are o relație de concubinaj cu un avocat sau cu una dintre părți. Până la urmă va fi crezut pe cuvânt, ca să spunem așa, de către judecătorul care va soluționa declarația de abținere. Poți să vii cu mai multe, nu știu dacă poți să vii cu mai multe informații. Eventual dacă relația este de mai multă vreme, dacă sunt copii sau într-un oraș mai mic, dacă este de notorietate sau nu.

Bogdan Dumitrache: Da. Trebuie dovedită. Aici e o problemă sensibilă pentru că judecătorul, se pleacă de la ideea că el e obligat să judece, deci atunci când se „abține” ar trebui să dea socoteală pentru a nu fi suspectat de, nu, de o formă subtilă de denegare de dreptate.

Lavinia Tec: Dacă-mi permiteți.

Bogdan Dumitrache: Da. Vă rog. Ați vrut să interveniți. Da. Vă rog.

Lavinia Tec: Da. Apropo de probe, ar fi probabil de discutat despre caracterul licit sau ilicit al probelor pentru că până la urmă vizează o anumită intruziune în viața privată a unui judecător. Așa că, pe lângă declarația părții sau relatarea părții sau explicația cum spunea doamna judecător că partea ar trebui să explice contextul în care a luat la cunoștință de relația de concubinaj, dacă discutăm despre mijloacele de probă, cred că asta poate să fie un punct sensibil și anume caracterul licit sau ilicit al probelor. Și spun asta gândidu-mă la art. 71 și 74 din Codul civil cu privire la, care reglementează, protejează dreptul la viață privată.

Bogdan Dumitrache: Da. Într-adevăr, la art. 71 unde „Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private. Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie.”

Lavinia Tec: Iar la art. 75.

Bogdan Dumitrache: Și la art. 75, într-adevăr „Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune atingerile care sunt permise de lege.”

Lavinia Tec: De lege sau pacte, convenții.

Bogdan Dumitrache: Da. Sau sigur. Pacte. „Convenții și pacte internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.”

Lavinia Tec: Deci e într-adevăr un punct, o chestiune sensibilă.

Iulian Liviu Drăghici: Oricum, doamna profesoară, aici cred că este părerea dumneavoastră de profesor, în situația în care ați fi pusă să argumentați ca avocat, cred că.

Lavinia Tec: Bun. Și în situația în care aș fi pusă să argumentez ca avocat ar trebui să arăt pe ce mă bazez când afirm relația de concubinaj.

Bogdan Dumitrache: Și arătându-vă pe ce vă bazați, dumneavoastră spuneți că v-ați alege cu foarte mare grijă mijloacele de probă, tocmai pentru a evita să cădeți dumneavoastră și, mă rog, partea mai ales, sub incidența dispozițiilor Codului civil, apropo și de art. 74 care conține o listă.

Lavinia Tec: Cu atingerile.

Bogdan Dumitrache: De categorii, de atingeri aduse vieții private.

Lavinia Tec: De atingere a dreptului la viață privată.

Bogdan Dumitrache: Ați spus mai devreme că această instituție a concubinajului poate fi tentantă în domeniul afacerilor și ați făcut referire la legea 31/1990. Dacă vreți, dezvoltați un pic subiectul, intrând un pic spre zona efectelor patrimoniale ale concubinajului.

Lavinia Tec: În condițiile în care vorbim de excluderea relației de concubinaj de la un conflict de interese pentru că, în fine, legea face acolo mențiune la soț și rude până la gradul patru inclusiv. În contextul acesta, ar putea fi folosit concubinajul tocmai pentru a nu se ajunge la, sau în fine, pentru a obține anumite avantaje în urma unui proces decizional în societate. Proces decizional care n-ar putea fi antamat în justiție pentru un conflict de interese de vreme ce acest conflict de interese nu este reglementat de lege lata, neavând calitatea de soț. Și-atunci este posibil, da, să apelez la această formă de organizare a vieții private și concubinii respectivi să fie asociați în acea societate sau să constituie societăți diferite care să lucreze, care să încheie diverse tranzacții, diverse operațiuni comerciale, să fie administrator la societăți care intră în raporturi juridice comerciale societăți distincte, da, și să nu poată fi pusă în discuție această relație de conflict de interese. Sau s-ar putea ajunge în instanță și încerca să convingi judecătorul că ar trebui prin analogie să se aplice dispozițiile referitoare la conflictul de interese. Și din nou se pune în discuție probațiunea. Cum dovedesc concubinajul? Acum, fiind o stare de fapt și nu de drept, în mod cert poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, dar din nou mergem la caracterul licit sau ilicit al probelor.

Andrei Săvescu: Dacă-mi permiteți, aș avea de pus în discuție o chestiune. Ce înseamnă concubinaj? Pentru că, sigur, i se pune problema de a dovedi concubinajul dar a dovedi anume ce? Pentru că.

Lavinia Tec: Durabilitatea și continuitatea relației.

Andrei Săvescu: Relației?

Lavinia Tec: Între cei doi.

Bogdan Dumitrache: De concubinaj.

Lavinia Tec: De concubinaj. Exact.

Bogdan Dumitrache: Da. Că poate că Andrei face referire și la.

Andrei Săvescu: Traiul comun. Nu. Nu. Atunci haideți să fac legea distincției.

Bogdan Dumitrache: În legislație mai găsim formulări de genul „persoane care gospodăresc împreună”.

Lavinia Tec: Conviețuiesc. Cum spune la adopție că conviețuiește.

Andrei Săvescu: Da. Concubinajul înseamnă a conviețui și vine din latinescul, văd pe internet, „cum cubare” care înseamnă a dormit împreună, a sta în pat lângă cineva. Deci.

Bogdan Dumitrache: În același timp. Deci e vorba.

Andrei Săvescu: Nu. Mă gândeam la faptul că este posibil ca oamenii să locuiască separat? Să locuiască separat dar să se întâlnească.

Lavinia Tec: În anumit moment.

Andrei Săvescu: Să se întâlnească, să spunem, în weekend. După cum se poate întâmpla să se întâlnească, adică să doarmă împreună. După cum se poata întâmpla ca oameni care locuiesc împreună zi de zi și, eu știu, gătesc poate sau mă rog. Mâ gândeam dacă acest concubinaj înseamnă a domicilia împreună cu acte sau chiar și fără acte? Ce înseamnă de fapt concubinaj? Este greu de spus. Pentru a exista concubinaj este suficient ca doi oameni să aibă, eu știu, relații relativ sporadice? Că, iată, marinarii pleacă 9 luni în voiaj. Sunt căsătoriți. Ei conviețuiesc cu soția. Se pot întâmpla situații, pot exista situații de acest fel pentru oameni care nu sunt căsătoriți. Ei nu s-au văzut de 9 luni, dar în realitate sunt concubini. Adică până unde se duce relația de concubinaj? Adică dacă ai avut o aventură cu cineva, se cheamă că ești într-o relație de concubinaj sau trebuie să locuiești împreună, să locuiești cu forme, să ai același domiciliu? Sau poate pe acte să fie domiciliul în locuri diferite? Pentru că nu mi s-a întâmplat mie, bineînțeles, așa ceva, dar există posibilitatea să fi fost avocați care aveau cunoștință, nu că sunt judecători în membrii completului. Dar că exista o anumită, eu știu, afinitate psihologică, și mai mult decât atât, între avocatul adversar și judecător, care nu era neapărat concubinaj, în sensul de a locui împreună. Adică voiam să aflu părerea dumneavoastră în legătură cu ce înseamnă concubinaj în lipsa unei definiții legale sau poate în slăbăciunea unei exprimări de genul că oamenii conviețuiesc. Ce înseamnă a conviețui? Eu conviețuiesc cu Bogdan Dumitrache în fiecare săptămână la Dezbateri. Asta înseamnă concubinaj? Bineînțeles că nu.

Bogdan Dumitrache: Nu. Nu. Confirm că nu.

Andrei Săvescu: Nu. Confirmă că nu. Asta voiam să vă întreb. Ce părere aveți în legătură cu sfera noțiunii de concubinaj?

Lavinia Tec: Să știți că sunt câteva decizii interesante din perspectiva aceasta în jurisprudența Casației franceze. Și o hotărâre este cumva ieșită din tipar pentru că punea în discuție obligația la plata unei despăgubiri în urma decesului unei persoane. Cine trebuia despăgubit? Și aici avem două persoane care au cerut despăgubire: soțul și concubinul. Deci persoana decedată era într-o căsătorie și trăia și într-o relație de concubinaj. Decizia este foarte frumos prezentată în câteva articole și spune așa, la un moment dat, concubin sau partener de zi și partener de noapte. Deci persoana care decedase avea un partener de zi și un partener de noapte. Instanța a respins cererea de acordare de despăgubire pe considerent, concubinului, pe considerentul că nu a făcut dovada exclusivității. Cu alte cuvinte, nu putem vorbi de concubinaj atunci când tu ai și o căsătorie, da, din punctul de vedere al Casației franceze.

Andrei Săvescu: Foarte interesant.

Lavinia Tec: Vorbim de concubinaj numai atunci când ai o singură relație sau, în fine, în relația respectivă există două persoane, nu vorbim de un menage a trois. Și atunci, în hotărârea respectivă, Curtea a spus în felul următor „ar trebui făcută dovada îndeplinirii următoarelor condiții: vorbim de stabilitatea relației, continuitatea relației, aparența de căsătorie și exclusivitate”. Așa că.

Andrei Săvescu: Aparența. Deci avem concubinaj, după părerea dumneavoastră, doar atunci când există o aparență de căsătorie?

Lavinia Tec: Acum, nu.

Andrei Săvescu: Adică vă întreb care e părerea dumneavoastră, nu a Casației franceze care s-a pronunțat pe o speță, pe niște chestiuni matrimoniale și pot să înțeleg rațiunile pentru care a făcut asta.

Lavinia Tec: Nu. Eu cred că. Vorbim totuși de o stabilitate și continuitate, dar până la urmă eu cred că, totuși, și aparența aceasta de căsătorie, apropo de ce spunea doamna judecător, de notorietatea relației, adică cei doi trebuie.

Andrei Săvescu: Adică, scuzați-mă, adică vreți să spuneți că dacă relația de concubinaj nu este notorie, nu se înfrâng dispozițiile legale cu privire la concubinaj. Deci e în regulă.

Lavinia Tec: Nu, nu, nu.

Andrei Săvescu: Nu apar incompatibilități dacă relația de concubinaj nu este notorie. Dacă este ascunsă este bine. Păi ascunsă, de obicei ascunsă și este.

Lavinia Tec: Nu. Nu asta voiam să spun. Dar trebuie să existe acea aparență că cei doi, totuși, formează un cuplu. Că e cuplu de zi, că e cuplu de noapte, aici este altă discuție. Dar.

Andrei Săvescu: Am înțeles. Deci amantlâcurile și aventurile nu se socotesc la concubinaj vreți să spuneți.

Lavinia Tec: Da.

Andrei Săvescu: După părerea dumneavoastră.

Lavinia Tec: Da. Asta este părerea mea pentru că totuși vorbim de acea stabilitate și continuitate a cuplului. Durabilitatea relației.

Andrei Săvescu: Dar știți că uneori amanta schimbă trei neveste?

Lavinia Tec: Da. Este posibil. Ei, vedeți ce probleme prezintă tocmai proba sau dovedirea, necesitatea dovedirii relației.

Andrei Săvescu: De fapt, probleme ridică definirea noțiunii până să ajungem la probe. Dar sunt curios ce părere au și ceilalți invitați în legătură cu noțiunea de concubinaj.

Cristina Fintoc: Spun eu. Ca să răspund întrebării dumneavoastră, nu cred că trebuie să aibă același domiciliu în acte. Deci se poate să aibă domicilii diferite în acte.

Andrei Săvescu: De fapt nici nu au același domiciliu în acte.

Cristina Fintoc: Nu neapărat. Dar cred că presupune traiul în comun și să aibă un caracter de stabilitate și de continuitate relația pentru a putea fi definită ca și concubinaj.

Bogdan Dumitrache: Pe de altă parte, aspectul de opozabilitate față de terți ai acestei relații, aș spune că nu e de esența concubinajul, apropo de situațiile revocate și chiar de cazul de incompatibilitate, până la sfârșit grevează buna administrare a justiției situația în care într-un complet colegial, de fapt n-ai complet de doi judecători pentru că ei sunt concubini, împrejurarea că lumea nu știe că sunt concubini nu schimbă cu nimic datele problemei. Nu e bine că dintr-un complet colegial, practic ai un simplu judecător. Deci e important să nu existe acel tip de relație pentru că asta poate influența cursul judecății. Categoric ar fi și mai greu de dovedit dacă nu este una cunoscută, dacă nu este una notorie. Că dacă ar fi notorie, se presupune că s-ar face o declarație de abținere. Și proba notorietății ar fi cea mai ușoară pentru susținerea declarației.

Iulian Liviu Drăghici: Eu cred că notorietatea este dată chiar de modul în care cei implicați se raportează la această relație. Că eu, efectiv, practic am întâlnit genul ăsta de relație la oameni care au stat o viață întreagă. I-am întrebat dar „de ce n-ați făcut pasul?”. „N-am avut bani să facem nunta.” Și ei au avut copii, au avut. E clar o relație de concubinaj de notorietate, dar în același timp și cele două persoane își asumau relația respectivă. În situații delicate, să spunem, cum ar fi in instanță, în momentul în care este întrebată una dintre persoane și acea persoană își va asuma relația respectivă. Asta cred că este unul din argumente.

Andrei Săvescu: Păi dacă și-o asumă nu e problemă. Problema e când nu și-o asumă dar ea există.

Iulian Liviu Drăghici: Da. Dar în momentul în care nu și-o asumă și ea există, eu n-aș vedea unde ar putea și în ce mod ar putea produce efecte juridice.

Andrei Săvescu: Imaginați-vă următoarea situație pur ipotetică, nu am avut cunoștință eu personal de așa ceva, un om de afaceri cunoaște o tânără studentă din anul 1 de facultate, ea locuiește într-un apartament al său, al lui. Locuiește și termină facultatea. Este o studentă foarte bună, se ocupă cu învățatul, devine magistrat. El vine o dată pe lună, dacă vine la dânsa. Uneori vine atât de obosit încât chiar doar doarme că se ocupă cu business, călătorește mult și într-o împrejurare ajung în fața instanței. Adică el ajunge în fața judecătoarei. Au relație de concubinaj sau nu?

Iulian Liviu Drăghici: Domnul avocat, acestea sunt.

Andrei Săvescu: Nu. Că vine o dată pe lună, mai și doarme, nu conviețuiesc. Ce înseamnă a conviețui? Mie mi se pare ca a conviețui, eu de exemplu simt, bine, e o întrebare, nu încerc să vă sugerez răspunsul, dar eu simt, de exemplu, că am o conviețuire cu oameni pe care nu i-am văzut de 20 de ani și cu care poate nu am comunicat de foarte mult timp. Dar mă simt apropiat de oamenii respectivi.

Bogdan Dumitrache: Dar asta intră pe prietenie, pe alte aspecte. Nu neapărat în sensul concubinajului. Sunt lucruri care seamănă

Andrei Săvescu: Dar nu conviețuiesc cu ei că nu consider că. Nu. Ce voiam să spun este că pot exista relații strânse la distanță și cu interacțiune sporadică. Asta voiam să spun.

Iulian Liviu Drăghici: Dar situațiile acestea, raporturile acestea în cadrul relației de concubinaj poartă o anumită vinovăție. Adică persoanele care sunt, care trăiesc în felul acesta au în, eu știu, în forul lor interior, o nuanță de vinovăție față.

Andrei Săvescu: Poate au, poate n-au.

Iulian Liviu Drăghici: Numai două clipe.

Andrei Săvescu: Poate depinde de.

Iulian Liviu Drăghici: În situația în care, eu vorbesc de noi, de români, nu mă refer la francezi. Francezii sunt foarte, mult prea pragmatici, n-au nicio legătură din punct de vedere al mentalității cu noi, din perspectiva asta. Ei și căsătoria o tratează ca pe o societate comercială. Partenerii din căsătorie, ca să poată fi reglementată căsătoria, ei o consideră parteneriat comercial. Și atunci reușesc să. Deci un pragmatism dus la extrem. Ori la noi nu există lucrul ăsta. În momentul în care partenerii, eu vorbesc de ce am întâlnit eu practic, efectiv. Partenerii în momentul în care reușesc să treacă acel prag al vinovăției, își asumă pe celălalt. Acela este concubinajul.

Andrei Săvescu: Am înțeles. Dar nu mi-ați răspuns la întrebarea cu studenta, cu omul de afaceri.

Bogdan Dumitrache: E după caz.

Andrei Săvescu: Îi o chestiune. Dar e o chestiune. Dar poate că este o chestiune. Dar și eu am auzit de ea.

Iulian Liviu Drăghici: Eu am întâlnit-o în realitate.

Andrei Săvescu: Da. Și eu am auzit de ea. Eu n-am întâlnit în realitate așa ceva.

Iulian Liviu Drăghici: Nu. Eu am întâlnit în realitate.

Andrei Săvescu: Dar e posibil să existe.

Iulian Liviu Drăghici: Chiar partenerul era profesorul. Da. Dar s-au rezumat, efectiv, numai la relația în sine. Doar atât. Nu și-au asumat-o în mod public astfel încât să producă efecte juridice.

Bogdan Dumitrache: Mi se pare.

Andrei Săvescu: Deci aveți aceeași opinie ca a doamnei judecător. În sensul că dacă nu este publică și este ocultă este în regulă. Adică nu e concubinaj. Concubinaj este numai când este public asumat.

Iulian Liviu Drăghici: Clar.

Andrei Săvescu: Am înțeles.

Bogdan Dumitrache: Mi se pare interesantă deschiderea pe care a făcut-o doamna profesoară, în sensul în care revenind la legea 31, ca să vorbim și de afaceri, s-ar putea primi o acțiune întemeiată sau un demers în justiție întemeiat pe faptul că în procesul deliberării în cadrul unei societăți comerciale s-a încălcat regulile în materie de conflict de interese, nu în raport, nu față de calitatea de soț, în raport cu calitatea de concubin. De exemplu la art. 144 indice 4, alin. (1), alin. (2) pardon: „Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi operaţiunilor”, e vorba de operațiuni care implică, care sunt interzise de lege pentru că presupun o creditare a administratorilor societății de către societate. Aceste operațiuni sunt interzise. Și spune alin. (2) la art. 144 indice 4 „Prevederile alin. (1), care interzic aceste operațiuni, sunt aplicabile şi operaţiunilor în care sunt interesaţi soţul sau soţia.” Și doamna profesoară, dacă am reținut corect, pleda pentru o eventuală interpretare extensivă a acestui text, în sensul în care s-ar putea ajunge la o anulare a respectivelor acte atunci când s-ar dovedi că sunt interesate în acele operațiuni, nu soțul sau, după caz, soția administratorului, ci concubinul sau, după caz, concubina administratorului. Dacă am reținut corect.

Lavinia Tec: Da. Și mai avem un text, cred că art. 127, vă rog să verificați. Alin. (1)

Bogdan Dumitrache: Am mai găsit la art. 150.

Lavinia Tec: Da.

Bogdan Dumitrache: Unde e vorba de „administratorul va putea, în nume propriu, să înstrăineze sau respectiv să dobândească bunuri către sau de la societate, având o valoare de peste 10% numai după obținerea aprobării adunării generale. Prevedrile prezentului articol, la fel, sunt aplicabile și operațiunilor în care una dintre părți este soțul administratorului, o rudă cu sau afin până la gradul al patrulea inclusiv.” Probabil pentru identitate și de rațiune și aici s-ar putea discuta dacă și atunci când s-a demonstrat că nu e vorba de un interes sau partea actului n-ar fi soțul administratorului, ci ar fi concubinul administratorului. Ar trebui să se aplice dispozițiile respective.

Lavinia Tec: Deci acolo avem, legiuitorul menționează expres soțul. Dacă vă uitați la art. 127, la adunările generale, alin. (1) sună în felul următor: „Acţionarul care, într-o anumită operaţiune are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune.” Oare acel interes personal se extinde sau privește sau include si persoana concubinului? Deci ce am vrut de fapt să arăt este faptul că este următorul aspect: că dacă vrem să facem anumite tranzacții care să fie securizate prin sau să fie protejate de o eventuală acțiune în anulare pe conflictul acesta de interese, este posibil să stabilim de la început „domnule, facem afaceri, avem și o viață personală, dar nu ne căsătorim”. Și apoi dacă vrem să mergem și mai departe, stau și mă gândesc la dobândirea de bunuri de către concubini și protejarea lor față de sau unor bunuri, da, față de creditorii personali ai unuia dintre concubini.

Bogdan Dumitrache: În ce regim ar putea fi dobândite aceste bunuri? Ar fi doar soluția coproprietății? Au și varianta devălmășii? Cum stau lucrurile?

Lavinia Tec: Păi ei pot să decidă în momentul în care achiziționează bunul. Ce regim va avea bunul respectiv? Să dobândească fie pe cote părți, fie cred că în devălmășie. Deci iacătă că este deschis, Codul civil până la urmă este deschis formelor acestora neconvenționale de conviețuire, dacă vreți. Este un Cod civil adaptat societății în care trăim, are o viziune sau, eu știu, prezintă avantaje în zona aceasta de business, este un Cod cu o viziune capitalistă, până la urmă.

Bogdan Dumitrache: Da, art. 667, iarăși un element clar de diferențiere, de noutate față fostul Cod civil și Cod al familiei la un loc, „Există proprietate în devălmășie atunci când prin efectul legii, cazul soților, cazul clasic, sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul cote-părți determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune.” Dacă, în sine, situația de coproprietate este o situație deranjantă pentru creditori, pentru că ei ar cam trebui să ceară partajul chiar dacă teoretic au și varianta de a urmări cote-părți de alea care aparțin coproprietarului, să zicem, debitor. În schimb devălmășia te condamnă în calitate de creditor, te condamnă să faci partajul. Iată că, într-adevăr, creditorii se pot izbi de o proprietate devălmașă, nu pentru că unul dintre debitori este soț sau debitorul lor este soț, ci pentru că debitorul lor împreună cu o persoană care conviețuiește, fără să fie căsătorit, s-au decis să dobândească bunul în regim de devălmășie. V-ați întâlnit cu, ați auzit de asemenea situații, în primul rând e o chestiune notarială, ca punct de plecare?

Iulian Liviu Drăghici: Nu, dar e interesantă viziunea. Ar.

Bogdan Dumitrache: Da, e un text așa, nu neapărat pitit, izolat, aruncat, dar deschiderea este fără, denumirea marginală nu anunță nimic, dar conținutul textului care permite crearea devălmășiei și prin libera opțiune a părților dezlegată de premisa căsătoriei este una care, în orice caz, pe niște concubini, ar putea să-i tenteze, mă gândesc.

Iulian Liviu Drăghici: Da.

Cristina Fintoc: Dar nu mi se pare că este legată neapărat de concubini. Pot să fie și.

Bogdan Dumitrache: Da, categoric, pot fi și patru, dar în, pentru concubini ar face sens tocmai în ideea lor de a se apropia cât mai mult de aparența de căsătorie, nu? Gândind concubinii ca niște soți fără acte, dacă se poate spune.

Iulian Liviu Drăghici: Da, ar fi interesant, interesant de aprofundat. Ar fi o propunere de luat în considerație în momentul în care doi concubini ar dori să cumpere un bun.

Bogdan Dumitrache: La un moment dat, stăm să ne gândim de fapt, în raport cu soții, ce le lipsește concubinilor, ce nu au ei din ce au soții? La urma urmei, cam puține lucruri, nu? E bine, e rău?

Cristina Fintoc: Mai multe lucruri, cum ar fi locuința familiei.

Bogdan Dumitrache: Uite asta, ar fi, într-adevăr, locuința familiei este legată de soți. Da. Deci, familie. Vă rog.

Lavinia Tec: Obligația de întreținere nu există.

Bogdan Dumitrache: Da.

Lavinia Tec: Între concubini. Mai au anumite impedimente, spunem, de fapt.

Bogdan Dumitrache: Dar vedeți, obligația de întreținere nu există, dar dacă unul prestează, chiar dumneavoastră ați semnalat, discutam înainte de emisiune. Dacă unul dintre ei, în fapt, dintre concubini, prestează întreținere celuilalt, chiar ați făcut referire, textul s-ar putea să fie nou, dar soluția nu e neapărat născută odată cu noul Cod civil, ați făcut referire la art. 1390, nu?

Lavinia Tec: Alin. (2).

Bogdan Dumitrache: Stați să-l postăm pe ecran. Da. Suntem în materia răspunderii civile delictuale și vedem cum putem repara prejudicii cauzate prin decesul unor persoane și alin. (1) e clasic, regula dreptului la întreținere, stabilit potrivit legii, alin. (2) este „corespunde unei soluții pe care practica judiciară” și înainte de noul Cod a creditat-o la noi, din câte cunosc, acum însă deja avem text.

Lavinia Tec: Da.

Bogdan Dumitrache: „Cu toate acestea, instanța, ținând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire și celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreținere în mod curent. ”

Lavinia Tec: Cred că tocmai această situație o acoperă situația de concubinaj. Sigur că nu este singura.

Bogdan Dumitrache: Da, categoric nu.

Lavinia Tec: Dar, o acoperă. Apoi mă gândesc, vorbim de libertatea în materia liberalităților între concubini, spre deosebire de soți. Așa că, eu văd că totuși concubinii au mai multă libertate, tocmai asta spuneam la început, că se bazează cumva pe o dragoste fără reguli juridice, dar atunci când dragostea lor se răcește, încetează, se pune problema încetării concubinajului din punct de vedere patrimonial. Acolo, lucrurile stau în mod diferit față de raporturile juridice patrimoniale dintre soți, pentru că nu mai vorbim de aplicarea regulilor din materia căsătoriei, regulile din materia desfacerii căsătoriei, nu se pot aplica și în cazul concubinajului, tocmai nefiind reglementat sau din cauză că nu este reglementat. Și atunci, ei au o mai mare libertate de ieșire din concubinaj, de încetare a concubinajului, spre deosebire de căsătorie, deși și acum, acum dacă stau bine să mă gândesc și o căsătorie poate fi foarte ușor desfăcută, da? Dar din perspectiva raporturilor patrimoniale sau încetării raporturilor patrimoniale, aici s-ar putea să aibă anumite impedimente pentru că nu au regulile acelea de la lichidarea comunității de bunuri sau așa cum sunt ele reglementate în cazul căsătoriei, desfacerii căsătoriei.

Bogdan Dumitrache: În plus, donațiile între soți, sunt revocabile, nu? În tot timpul căsătoriei?

Lavinia Tec: Da.

Bogdan Dumitrache: Interesant lucrul ăsta, deci din punctul ăsta de vedere, legea recunoaște o libertate totală, aducând atingere principiului irecovabilității donațiilor, în schimb, dacă și-ar dona concubinii între ei bunuri, aici ar fi o problemă.

Lavinia Tec: Apoi, nu știu dacă am explorat, dacă a explorat cineva zona dreptului asigurărilor sociale. Dacă un concubin poate să beneficieze?

Andrei Săvescu: Da, da. Beneficiază. Beneficiază, fie la familia naturală fie în calitate de concubin al celuilalt, am găsit referire în legislație la asta.

Lavinia Tec: Un text de lege.

Andrei Săvescu: Da, da, mai multe norme din astea care acordă ajutoare sociale, căldură, pentru căldură, pentru.

Bogdan Dumitrache: Deja spunea concubinilor sau persoanelor care locuiesc?

Andrei Săvescu: Da, da. Se referă la concubini. Concubinii au drepturi, sunt menționați ca având drepturi concubinii. Și chiar se menționează la un moment dat, am închis acum, că ar, poate să ia fie de la familia naturală, fie de la, fie să facă familie cu cineva, adică cu cel cu care este în concubinaj, pentru ajutoare de căldură, mă rog, dar important este că legiuitorul s-a gândit la chestiunea asta.

Lavinia Tec: Deci iacătă câte efecte juridice reglementate avem, numai că lipsește tocmai concubinajul ca și instituție să fie reglementat. Interesantă maniera asta a legiuitorului. Și apoi, îmi vine în minte dacă mă gândesc, acum un picuț în zona dreptului european, în materia libertății de circulație a persoanelor pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, avem o directivă, directiva 2004/38, care îi consideră beneficiari ai libertății de circulație și ai dreptului de ședere pe cetățenii UE și membrii familiei sale. În noțiunea de membrii de familie, intră numai partenerii pe lângă soți, partenerii înregistrați, partenerii înregistrați constituți pe baza unui parteneriat în conformitate cu legislația unui stat membru, atunci când legislația statului respectiv asimilează parteneriatul căsătoriei. Asta înseamnă că concubinii, dacă nu au intrat în această formă de parteneriat civil înregistrat, concubinul unui cetățean al unui stat membru nu va beneficia de libertate de circulație și de dreptul de ședere conform directivei. Asta s-ar putea să fie un dezavantaj pentru concubinii din România care nu pot să încheie un parteneriat civil, dar de fapt nu vorbesc de România, pentru că atunci când aducem în discuție directiva, ne referim cu siguranță la cetățenii care nu sunt la, concubinii sau partenerii care nu au cetățenia unui stat membru al Uniunii Europene ci sunt. Deci ăsta ar putea să fie un alt dezavantaj al nereglementării, eu știu, concubinilor în legislația noastră.

Bogdan Dumitrache: Și atunci concubinii, în disperare de cauză, sunt nevoiți să se căsătorească în asemenea situații, nu? Ca să poată beneficia de libertatea de circulație.

Lavinia Tec: Da. Așa este.

Bogdan Dumitrache: Ar mai fi multe așa de spus și de comentat. Mai ai tu ceva?

Andrei Săvescu: Nu. O singură precizare de final.

Bogdan Dumitrache: Tu ai o problemă cu noțiunea. Nu? Până nu-ți definești noțiunea, nu poți să-i atașezi efectele.

Andrei Săvescu: Da. Nu pot să trec cu gânditul mai departe. Nu. Am găsit o normă. O referire la concubinaj într-o normă din 2002 privind protecția informațiilor clasificate ale NATO aplicabile la noi, în care se vorbește despre concubini. Se vorbește de niște criterii de verificare a persoanelor care au acces la astfel de informații și spune „aceste criterii se referă la persoana care trebuie avizată conduita, caracterul, concepțiile sau împrejurările de viață ale soțului, soției ori concubinului/ concubinei. Sunt de asemenea relevante și trebuie luate în considerare.” Preocupat de sfera cât de largă este sfera noțiunii de concubin, mă întrebam dacă o asemenea verificare se face doar cu privire la concubin în sensul de omul cu care conviețuiește cu persoana verificată sau omul locuiește singur și are o relație de concubinaj, de amantlâc cu altcineva. Cred că măcar în sensul acestor norme care verifică persoanele pentru acces la informații clasificate, sfera noțiunii de concubinaj va fi interpretată în sens mai larg, în sensul în care este concubin cel cu care ai o relație apropiată. Nu doar conviețuiește. Întrebarea este dacă, în ce privește art. 42 din Cod de procedură cu incompatibilitatea judecătorilor, interpretarea ar trebui să fie făcută la fel de larg sau restrânsă la concubin, în sensul că doar persoanele care locuiesc împreună. Având în vedere că scopul reglementării este diferit, probabil că de la caz la caz se va aprecia în legătură cu această chestiune. Atât voiam să spun.

Lavinia Tec: Păi da, dar probabil că tocmai pentru a avea o manieră unitară de interpretare ar trebui să fie definit concubinajul. Că asta am.

Andrei Săvescu: E definit în DEX „conviețuire între un bărbat și o femeie”. Întrebarea este ce înseamnă „conviețuire”?

Lavinia Tec: Juridic.

Bogdan Dumitrache: Da. S-ar putea, pe de altă parte, să fie acceptate definiții nuanțate în funcție de interesele pentru care acea situație este luată în cătare de legiuitor. Pentru că dacă e vorba de NATO, ți-ai dat bună ziua cu cineva deja ești concubin cu el, da. Deci interesul e să fie unul cât mai sever, cât mai precaut.

Andrei Săvescu: Dacă ți-ai da bună dimineața mai degrabă. Că bună ziua.

Bogdan Dumitrache: Da. După ce i-ai spus noapte bună. Dacă este vorba însă de alte aspecte, știu și eu, de la caz la caz, sfera de întindere a noțiunii poate să difere. Ați vrut să interveniți.

Cristina Fintoc: Da. În materia incompatibilității nu cred că este o problemă definirea pentru că avem punctul 13 care este întotdeauna salvator „atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului.” Și atunci, chiar și în situația unei relații care nu presupune un trai în comun sau, nu știu, caracter de stabilitate și de continuitate, în măsura în care s-ar putea dovedi relația de afecțiune sau cum ați descris-o dumneavoastră.

Bogdan Dumitrache: Ghinion. Că e 13.

Cristina Fintoc: Exact.

Bogdan Dumitrache: Da.

Andrei Săvescu: Am mai găsit și calitatea de fost concubin. Incompatibilități în legătură pe la consilieri de etică. Sunt incompatibili cei care au avut calitatea de soți, logodnici sau concubini. Chiar și foștii concubini.

Bogdan Dumitrache: Chiar dacă și-au pierdut.

Andrei Săvescu: Da. Pentru că se presupune că chiar nu mai ești într-o relație, dar rămâne totuși o chestiune care te împiedică să fi. Dar probabil că aveți dreptate. Și eu cred la fel că, într-adevăr, avem soluția de rezervă pe punctul 13, mai ales că alin. (2) de la art. 42 care spune „dispozițiile privitoare la soți se aplică și în cazul concubinilor”. Dacă punem concubin sus unde scrie soț, în orașele mici nici nu vreau să mâ gândesc. Unde lumea este mică fiind orașul mic și lumea este mai mică. Deci acolo e chiar complicat și chiar ar trebui să folosim sensul restrâns al noțiunii de concubinaj pentru că altfel nu mai se întâmplă nimic.

Bogdan Dumitrache: Deja și la soți.

Andrei Săvescu: Și la soți apar discuții. Da.

Bogdan Dumitrache: Păi probabil că o să ne oprim aici cu discuția noastră din această seară despre concubinaj. Aproape o căsătorie cu jumătate de normă, dacă e să ne referim la efectele pe care legislația, chiar dacă într-o manieră disparată, e clar că neconceptualizată, ci pe puncte, punctuală cum se spune mai nou, le recunoaște concubinajului fără, evident, o plenitudine de efecte ca în cazul căsătoriei. E clar că există un trend, o tendință și rămâne de văzut ce se va întâmpla în viitor. Mulțumim doamnei profesoare Lavinia Tec, ca și doamnei judecător Cristina Fintoc și domnului notar Liviu Drăghici pentru că au fost alături de noi în această seară. Și ce rămâne altceva de spus decât „noapte bună”.

Andrei Săvescu: Și suntem curioși ce o să facem săptămâna viitoare.

Bogdan Dumitrache: Și noi suntem curioși ce o să facem săptămâna viitoare. O seară frumoasă.