ÎNREGISTRAREA VIDEO ȘI TRANSCRIPTUL

Paul Pop: Bună seara, doamnelor și domnilor. Bine ați venit la cea de-a 132-a dezbatere organizată de JURIDICE.ro. Tema dezbaterii din această seară sunt noutățile de ultimă oră în materia executării silite, noutăți rămâne să vedem dacă sunt sau nu. Înainte de toate o să vă rog să îmi permiteți să prezint invitații din această seară, o să încep cu doamnele. Doamna Roxana Stanciu, judecătorul în cadrul secției a IV-a civilă la Tribunalul București.

Roxana Stanciu: Bună seara, mulțumesc pentru invitație!

Paul Pop: Doamna Ofelia Dobra, executor judecătoresc în cadrul societății profesionale de executori judecătorești Dobra, Coșoreanu & Asociații. Bună seara!

Ofelia Dobra: Bună seara, mulțumesc pentru invitație!

Paul Pop: Doamna Nicoleta Răduță, executor judecătoresc în cadrul biroului executorului judecătoresc Nicoleta Răduță. Bună seara!

Nicoleta Răduță: Bună seara, vă mulțumesc și eu!

Paul Pop: Domnul Eugen Hurubă, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Drept din cadrul Universității Petru Maior din Târgu-Mureș, executor judecătoresc și director al Centrului Național pentru Pregătirea Executorilor Judecătorești. Bună seara!

Eugen Hurubă: Bună seara, mulțumesc și eu pentru invitație!

Paul Pop: Și, în fine, domnul Ionuț Sandu, executor judecătoresc în cadrul biroului executorilor judecătorești Beja Aequitas.

Ionuț Sandu: Bună seara, mulțumesc pentru invitație!

Paul Pop: În tradiția deja consacrată a JURIDICE.ro după prezentarea invitaților urmează un mic spot  publicitar, din câte am înțeles. Am revenit nu în studio, ci la Palatul Cesianu-Racoviță, la cea de-a 132-a dezbatere JURIDICE.ro. O să vreau să intrăm direct în tema principală și în subtemele pe care le-am convenit cu speakerii în această seară privind noutățile de ultimă oră în materia executării silite. Sfârșitul lunii martie ne-a adus odată cu Buna Vestire și o surpriză: apariția, intrarea în vigoare a Legii 17/2017 de aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2016  privind Codul de procedură civilă. Sigur, această lege a modifcat mai multe materii în Codul de procedură civilă. În această seară vom încerca, pe cât posibil, să discutăm despre modificările aduse în materia executării silite. Un articol care a suscitat deja, într-un răstim foarte scurt, aprige emoții este art. 641 atât în ceea ce privește practicienii dreptului, cât și teoreticienii dreptului. Și am să vă rog, cine consideră oportun să facă o scurtă prezentare a acestei noi modificări adusă art. 641 în Codul de procedură civilă. Înainte de aceasta, vă semnalez că suntem la a șasea modificare a Noului Cod de procedură civilă intrat în vigoare, după cum bine știm, la 15 februarie 2013. Cine dintre dumneavoastră  dorește, are cuvântul.

Nicoleta Răduță: O să încerc eu să deschid discuția pe 641. O să încep prin a da citire textului în formă anterioară modificării care suna așa : ”Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii numai în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenție contrară este  nulă și astfel, nescrisă, dispozițiile art. 666 și următoarele  sunt aplicabile.” Forma nouă, modificată prin Legea nr. 17/2017  este: ” Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenție contrară este nulă și considerată astfel nescrisă. Dispozițiile art. 664 și următoarele sunt aplicabile.” Pornind de la această modificare care se rezumă la inserarea unei condiții, anume: ”numai dacă sunt înregistrare în registrele publice”, a generat deja dificultăți în interpretare, precum și opinii controversate. Eu doar o să propun o variantă de a privi textul, urmând ca, în continuare, să fie expuse dacă sunt și alte opinii. Privitor la aplicarea acestei reglementări, eu cred că trebuie avute în vedere două principii. Primul, ar fi acela potrivit căruia legea generală mai recentă nu are prioritate față de legea specială anterioară. Dacă aceasta din urmă conține o reglementare specială, iar legea nouă nu conține dispoziții privitoare la aplicarea legii speciale în timp. Fac această precizare întrucât mi se pare important care va fi impactul cu privire la categoriile de titluri executorii, înscrisuri sub semnătură privată reglementate prin legi speciale, cum ar fi: cambia, biletul la ordin, cecul, contractul de credit, contractul de leasing, contractul de asistență juridică, contractul de mediere. Având în vedere și dispozițiile art. 631 alin. (2) Cod procedură civilă, care prevăd că reglementările Cărții a V-a constituie dreptul comun în materia executării silite, apreciez că nu poate fi extinsă această modificare și cu privire la legile speciale. Nu o să insist foarte mult pe aspectul acesta, știu că au fost exprimate și opinii diferite. Nu consider că aceste categorii de titluri executorii enunțate anterior vor trebui să îndeplinească această condiție a înscrierii într-un registru public special, registru public care, de altfel, nici nu există în privința multor titluri executorii expuse. Însă, un al doilea principiu ce cred că trebuie aplicat este acela ce impune ca legea mai recentă să primeze față de legea mai veche și totodată să fie interpretată această modificare într-un sens în care poate produce un efect. Prin urmare, consider că vor fi limitate categoriile de titluri executorii statuate prin Codul civil, în sensul că în privința împrumutului de consumație va trebui îndeplinită această cerință a înscrierii într-un registru public, astfel data certă nu va mai putea fi obținută prin orice altă modalitate care exclude această înscriere. O discuție foarte importantă va fi aceea privitoare la ce înseamnă registru public și dacă contractele de locațiune, respectiv varietatea acestuia contractul de arendare, înscrise la oragnul fiscal, respectiv Consiliul Local, respectă cerința înscrierii într-un registru public. Avem în vedere împrejurarea că aceste registre nu pot fi consultate de către orice persoană fără să justifice un interes. De asta cred că, cumva, cheia și nota în care va fi rezolvată interpretarea ce trebuie dată textului stă în definirea registrului public. Dacă am merge pe prevederile Codului civil care ne arată la art. 18 și art. 24 o posibilă interpretare a ceea ce presupune un registru public, art. 24 arată că un registru este public în măsura în care orice persoană, chiar fără a justifica un interes, ar putea să consulte registrul respectiv și să obțină extrase sau copii certificate de pe documentele ce au stat la baza înregistrării. E foarte important să fie stabilit ce înseamnă acest registru și dacă exigența noii condiții aduse prin modificare va fi îndeplinită prin înscrierea la organele fiscale, respectiv: Consiliul Local. Totodată, în privința datei certe o discuție aparte se ridică și în ce privește Registrul General Notarial care, din nou, în momentul în care este învestit cu o cerere în confirmarea datei certe a unui înscris, notarul face această mențiune în Registrul General Notarial. Registrele Generale Notariale fac parte din arhiva statului, potrivit Regulamentului Legii Notarilor, dar, la fel ca în cazul instituțiilor fiscale sau Consiliului Local, numai o parte care justifică un interes poate să aibă acces la înscrisurile respective. În opinia mea, textul ar trebui interpretat într-o manieră restrictivă, în sensul că prin Registru Public ar trebui înțeles registrul ținut de o instituție publică și nu neapărat deschis spre consultare oricărei persoane fizice sau juridice care poate să nu justifice un interes, astfel cerința fiind îndeplinită în privința contractului de locațiune, contractului de arendare și în privința contractului de ipotecă și contractului de gaj care sunt înscrise în AEGRM. Iar contractul de împrumut, în măsura în care dobândește data certă acordată de către notarul public, de asemenea ar îndeplini această cerință. Nu exclud nici cealaltă interpretare posibilă. Cred că dacă aceasta ar fi cea agreată, singura variantă ar fi ca contractul de locațiune, contractul de arendare să fie înscrise în Cartea funciară pentru a fi titluri executorii potrivit 902 Cod civil, contractele de ipotecă și contractul de gaj ar respecta această cerință, iar contractul de îmrpumut, mă refer la împrumutul de consumație, comodatul putând fi înscris în Cartea funciară, deși nu este prevăzt la 902 Cod civil, dar interpretarea este că ar putea fi înscris, împrumutul de consumație nu există un astfel de registru unde să poată fi făcută această mențiune, prin urmare nu văd o variantă în care textul să fie aplicabil în lipsa acestui registru. Cam acestea ar fi principalele probleme pe care eu le-am sesizat cu privire la modificare.

Paul Pop: Vă mulțumesc! Doamna judecător, cum interpretează magistratul obligativitatea introdusă prin Legea 17 a Registrului Public și ce înțelegeți prin sintagma ”registru public”? În condițiile în care, sigur, aveți o opinie diferită cea a colegei antevorbitoare.

Roxana Stanciu: Opinia mea pe care am făcut-o și publică în cursul zilei de astăzi este concordantă opiniei colegei în prima teză a acesteia, în sensul că, de principiu, deși nu ne place să afirmăm despre o dispoziție legală că pare a fi lipsită de aplicare, cel puțin la momentul actual, în cazul art. 641 în forma astfel modificată, se pare că chiar asta avem. Noțiunea de Registru Public este privită, cel puțin din experiența mea, destul de relaxat de instanțe. În sensul că, de exemplu, în situația contractelor de locațiune este suficientă acea viză aplicată de registratorul din cadrul organului fiscal cu numărul și data înregistrării pentru a se considera că se face dovada înregistrării la organele fiscale. Aceasă viză va fi, în opinia mea, asimilată de instanță acelei mențiuni în Registrul Public cerută de lege. În ceea ce privește celelalte tipuri de contracte pentru care legea nu prevede un registru public în care ele să fie înscrise, mă tem că nu putem accepta ca un text de lege general să modifice texte speciale. Am spus și voi repeta acest lucru ori de câte ori va fi nevoie și nu văd motive pentru a mă răzgândi, cel puțin la momentul acesta, că avem cel puțin două texte speciale importante în economia executării silite, respectiv: Legea contractelor de credit și Legea avocaturii cu corolarul Statutului profesiei de avocat. Sunt legi vechi, sunt legi care se aplică de foarte mult timp, sunt legi care instituie caracterul de titlu executoriu al contractului de credit bancar, respectiv al contractului de asistență juridică și sunt dispoziții speciale. Sunt dispoziții speciale pe care legea nu numai că le permite, dar le impune, pentru ca înscrisul sub semnătură private să aibă caracter de titlu executoriu, 638 alin. (1) pct. 4. Prin urmare, îmi este foarte greu să accept nu numai acest raport de la norma generală, la norma specială, îmi este greu să accept că printr-o normă lipsită de previzibilitate, astfel cum este noul art. 641 care vorbește la modul general despre registre publice, ar putea să înlăture din aplicare niște norme speciale care și-au dovedit în timp consistența atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere procedural. Nu pot, nu îmi este permis și ca reprezentant al instanței mă tem că nici nu pot să intru în discuția oportunității textului. Nu pot intra nici măcar în discuția referitoare la ceea ce s-a avut în vedere în momentul în care s-a adoptat această formă a art. 641, aceasta și pentru că nu ne sunt disponibile aceste chestiuni. Însă, strict din perspectiva instanței, cred că noțiunea de dată certă va fi suficientă și acoperitoare pentru a se considera bifată cerința înscrierii într-un registru public și asta numai pentru că instanțele vor fi forțate ca pe noua formă a art. 641 să considere că, într-adevăr, în cazul acelor contracte ai  în lege condiția de înregistrare într-un registru public. Cum înscrierea într-un registru public este, dacă vreți, noțiunea de bază la care se referă un practician în momentul în care se referă la data certă, se raportează la data certă, probabil că instanțele vor accepta o astfel de interpretare. În prvința altor contracte pentru care legea nu prevede obligativitatea obținerii datei certe, dar permite, în mod tradițional, executorialitatea, părerea mea este că se va merge pe această interpretare sistematică, în sensul că cerința înscrierii într-un registru public este corelată cu teza finală a articolului: ”numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege.” Cu alte cuvinte, dacă legea nu îți prevede în cazul acelui tip de contract condiția înregistrării într-un registru public, ea nu este obligatorie și nu condiționează executorialitatea. E drept că tentația practicii, cel puțin în ultimii ani, dar nu numai, din cauza acestui aflux de legislație puțin explicate și puțin explicabilă, generează pozitivism în rândul colegilor judecători. Și este limpede că ne vom lovi la început de această tendință de a interpreta literal, totuși, textul și de a considera că se introduce această nouă condiție în cazul tuturor contractelor, în cazul tuturor înscrisurilor sub semnătură privată. Dar eu am încrederea că instanțele vor canaliza prin practică și mai ales instanțele de control judiciar vor avea posibilitatea să canalizeze prin practică adevăratul sens și adevărata aplicare corectă și în spiritul legii și în spiritul art. 6 CEDO din perspectiva creditorului, astfel încât să nu ajungem la abuzuri.

Paul Pop: Ne bazăm pe dumneavoastră să diseminați în rândul colegilor magistrați această idee. Acum, o întrebare: ce înțelegem prin registru public? Adică înțelegem acel registru în care poatea avea acces oricine?

Ofelia Dobra: Mergând pe teza colegei mele din prezentarea dispozițiilor art. 24 din Codul civil, într-adevăr am înțelege prin registru public cel gen de registru la care poate avea acces orice persoană, chiar fără a justifica un interes. În schimb, mi se pare mult excesivată măsura, adoptarea acestei măsuri de către practică și haideți să ne gândim, de exemplu, la unul dintre, să zic, cele mai ermetizate din perspectiva confidențialității conținutului său și chiar a persoanelor între care a fost încheiat contractul de asistență juridică. Totuși nu-l putem duce într-un registru public din multe considerente. De aceea, cred că, într-adevăr 641, modifcarea adusă de 641 rămâne norma generală, or de la caz, la caz în funcție de natura titulului vom aplica în continuare legea sub imperiul căreia s-a născut titlul și care a instalat tradiția. Este adevărat, sunt în asentimentrul doamnei judecător prin a afirma că și mie mi s-a părut aproape inexplicabilă această modificare și mi-am pus întrebarea: ”domne, ce și-a dorit legiuitorul? De fapt, ce a vrut să ne transmită prin această modificare?” Am încercat să parcurg avizul Consiliului Superior al Magistraturii și nu am găsit nicio referire la această modificare, avizul exprimat pentru proiectul de Ordonanță de Urgență. În singura referire la această modificare pe 641 am gasit-o în avizul exprimat de Consiliul Legislativ, Consiliu Legislativ care nu a propus decât o reformulare a textului în sensul următor:  ”încrisurile sub semnătură privată  sunt tituluri executorii numai în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenție contrară este nulă, fiind reputată ca nescrisă. Dispozițiile art. 664 și următoarele sunt aplicabile.” Iată că, să zic așa, atât cei care acordă în mod tradițional aceste avize referitoare la proiectele de lege sau de ordonanță  nu au vizat, nu s-au gândit de ce, pentru că nu este o modificare care să ofere un plus securității actului juridic.Și mai mult decât atât, putem ajunge la contradicții și la anateme destul de periculoase pe un anumit tip de titluri, ceea ce cred că totuși nu se va întâmpla, pentru că piața juridică s-a maturizat, este domniată de buna-credință și avem suficiente mijloace de control atât ale procedurilor de executare, cât și, implicit, ale titlurilor care sunt altele decât hotărârile judecătorești. Mulțumesc!

Paul Pop: Vă mulțumesc și eu! Nu vă ascund faptul că în momentul în care am văzut noua formulare s-a aprins un mare bec, un mare semnal de alarmă discutând cu colegii mei cu privire la eventuala înscriere a contractelor de asistență juridică într-un registru public, oricare ar fi el, altul decât Registrul nostru General de Contracte. În primul rând, sunt informații în afară de informațiile clasice dintr-un contract de asistență juridică, pot fi clauze care sunt supuse secretului professional. Nu văd cum printr-o lege, cum spunea doamna judecător, deja veche, are 22 de ani Legea 51 privind exercitarea profesiei de avocat, lege specială, normă specială, să adăugăm printr-o normă generală ulterioară și să instituim o obligație care, trebuie să fiți de acord cu mine, pare cel puțin absurdă, pe de o parte, Pe de altă parte, cred că răspunsul la ce înțelegem prin registru public la ora actuală nu ni-l poate furniza decât elaboratorul, de fapt instituția care a aprobat: Parlamentul. Cred că va trebui să facem o adresă la Camera Deputaților, la comisia juridică și să rugăm să ne furnizeze informațiile necesare: ce înțeleg prin registru public, pentru că nu am văzut vreun articol în această Lege 17 care să prevadă eventualitatea apariției ulterioare a unor norme. Astfel că doar așa vom putea afla care a fost resortul lăuntric al deputaților în momentul în care au introdus această sintagmă. Bun, cu privire la contractele de credit bancar și contractele de asistență juridică mă bucur că avem o opinie general, că nu trebuie să fie înscrise în niciun fel de registru public, cel puțin în această seară.  Aș vrea dacă se poate să discutăm cu privire la materia popririi, altă modificare adusă prin Legea 17/2017. Și cred că dacă domnul professor Hurubă va fi de accord, o să-l rog să ne facă o scurtă prezentare, să ne prezinte opinia dânsului în materie.

Eugen Hurubă: Da, cred că este vorba despre art. 782 Cod procedură civilă care în vechea reglementare avea o normă destul de largă și care arăta competența executorului judecătoresc în tot felul de situații potrivnice. În noua reglementare poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul. Nu am să discut nici eu despre oportunitatea unei asemenea modificări legislative, nu am să încerc nici să găsesc rațiunea legiuitorului, ci am să mă rezum doar la, așa cum îmi place mie să spun că noi juriștii suntem chemați să lucrăm cu materialul clientului, să mă rezum la faptul că există o reglementare pe care luând-o ca atare va naște, cu siguranță, foarte multe nemulțumiri la nivel național. Nemulțumirile pleacă, în primul rând, de la faptul că justițiabilul era obișnuit cu un anume stil de lucru, avea competența alternativă în înființarea poprii, putea să aleagă între executorul judecătoresc de la domiciliul debitorului sau de la domiciliul sau sediul terțului poprit. Astăzi se află în situația de a avea competență exclusivă a executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitoriului. Tot într-o dezbatere pe această temă, astăzi ne puneam întrebarea ce se întâmplă în situația în care domiciliul sau sediul debitoriului nu este în țară. Și nu aș vrea să cădem în păcatul acelei dezbateri să ne pierdem circa o oră încercând să găsim o variantă de aplicare a normei pentru debitorii cu domiciliul în străinătate, ci doar vreau să semnalez că lipsa unei alternative ne va duce la o situație greu de interpretat, respectiv cea a urmăririi debitorului cu domiciul în străinătate pe calea popririi.

Paul Pop: Vă mulțumesc foarte mult! Competența este, într-adevăr, cum spunea domnul Hurubă o materie care ar necesita discuții ample, ar trebui să avem o dezbatere JURIDICE de circa o săptămână și nu știu dacă am termina materia competenței. În ceea ce privesc ipotecile imobiliare, revin la acest obsesiv art. 641, asimilăm arhiva electronică de garanții reale mobiliare unui registru public? Dacă vreau să am o informație cu privire la un contract de ipotecă mobiliară care este înregistrat la arhiva electronică, pot să am infirmații despre acel contract? Ce se înscrie de fapt în arhivă?

Ionuț Sandu: Prin perspectiva Codului civil, arhiva electronică de garanții este un registru public. Acum citind modificarea de la 641 ne spune că dacă sunt înregistrate în registrele publice, or aceste contracte de garanție mobiliară sau imobiliară nu se înscriu în arhiva de garanție prin depunerea contractului, ci este un aviz de înscriere care conține un set de informații. Nu avem niciunde prevăzut dacă acel set de informații care se transmit în arhiva de garanție sunt suficiente pentru a îndeplini rigorile lui 641. În opinia mea, ar trebui să fie suficiente, pentru că formalizarea excesivă prin care o copie a acelui contract ar rămâne în acel registru, cred că ar duce doar la o birocratizare. De altfel, ca și apariția lui 641, el a apărut prin Ordonanța 1/2016 înlocuind textul care prevedea învestirea cu formula executorie, ulterior deciziei Curții Constituționale. Din așezarea textelor 641 mie mi se pare că vine să explice, într-un fel, și să întărească acea alocuțiune de la 638 alin. (4)  teza a doua: înscrisuri cărora legea le recunoaște puterea executorie. Și de ce zic asta? Pentru că la 640 avem titlurile de credit explicate sau detaliate care erau cuprinse la 638 alin. (4) prima teză, la 639 avem înscrisurile autentice notariale. Aș îndrăzni să spun că modificarea de la 641 dorește să le exludă pe celelalte, adică înscrisurile autentice notariale sau chiar și titlurile de credit care au un articol distinct în care sunt tratate. Arhiva de garanții ar părea singurul registru public care ar fi cât mai aproape legat de acest domeniu al contractelor de credit, de fideiusiune sau de garanție. Cel mai apropiat pentru că registrele publice ținute pe obiecte de activitate, observăm, da Registrul Comerțului care ține registre publice în materia societăților comerciale, Cartea Funciară care este registru public în materia imobilelor. În cazul acesta, nu avem un registru public înființat sau, de fapt, am aflat astăzi, există două; ar fi numai că nu sunt de aceeași natură cu aceste registre publice ținute de către stat, ci ar fi mai degrabă ținute de către organizații profesionale. Nu știu dacă la aceste tipuri de registre publice a dorit modificarea de la 641 să se refere și 641 nu detaliază nici ce informații trebuie să cuprindă în detaliu aceste registre publice, pentru că pe fiecare înscris sub semnătură privată care poate constitui titlu executoriu, cred că este foarte important ca nu cumva să se încalce alte drepturi și aici mă refer la protecția datelor cu caracter privat, în ce condiții poți devoala dintr-un contract acele informații care ar fi protejate sau acele informații care țin de natura secretului bancar, dacă vorbim de contracte de credit, contracte de ipotecă, în cazul în care legiuitorul a dorit ca și aceste contracte să fie supuse rigorilor lui 641. De asemenea, exprimarea este foarte largă și nu prevede în ce tip de registru public. Discutam chiar cu un coleg de-al dumneavoastră, cu un avocat, și își punea o întrebare retorică: dacă înscrie într-un registru public care este registrul alimentelor sau ceva de genul, dacă este suficientă pentru a îndeplini condițiile lui 641, pentru că nu prevede înscrierea într-un registru de specialitate. Adică mergând până la a aduce o interpretare în zona absurdului, pentru a vedea unele lacune ale legii. Referitor la întrebarea dumneavoastră cu Arhiva electonică de garanții eu cred că este suficient sau trebuie să fie considerat suficient acest aviz de înscriere, pentru a se încadra în 641.

Paul Pop: Acum cred că trebuie să facem o distincție între registrele publice, publice și registrele publice nepublice. Adică dacă ne referim la Cartea Funciară am totuși informații rapide, la prima mână, am un extras de Carte Funciară de informare. Dacă vreau mai mult mi se dă copia integrală a Cărții Funciare și dacă vreau să văd și actele care au stat la baza înscrierii în Cartea Funciară, fac o cerere, plătesc o taxă și mi se eliberează. În cazul Arhivei electronice de garanții reale mobiliare, nu cred că pot să beneficiez de atare informații. Având în vedere, pe de o parte, că se înscrie doar un aviz de garanție nu se înscrie contractul de ipotecă mobiliară și în al doilea rând, în momentul în care îl verific mi se dau niște informații bazice, dar dacă vreau, spre pildă, banca îmi cere mie acordul ca să poată să consulte acest registru public. Păi ori e public ori nu e public?

Roxana Stanciu: Bun, de fapt problema pe care dumneavoastră o ridicați e o problemă pe care toți ne-am adresat-o în forul interior și nu știu în ce măsură reușim să și ajungem la dezbaterea ei concretă. Până la urmă, cui îi profită acest art. 641 modificat? De ce avem nevoie de această înscriere în registrul public? Avem dubii cu privire la valabilitatea înscrisului sub semnătură privată, pentru asta avem constestația la titlu? Și dacă este să fim corecți, părerea mea este că instanțele din toată țara au fost foarte scrupuloase în aplicarea dispozițiilor legale cu privire la ce înseamnă titlu executoriu. Nu cred că se ajunge prea ușor la o executare silită în baza unui înscris sub semnătură privată care să nu reprezinte titlu executoriu, că miza este pe înscrisurile sub semnătură privată. Deci dacă nu avem problema aceasta, de ce avem nevoie de înscrierea într-un registru public? De ce am nevoie ca accesând acel registru public să am niște date? De ce date am nevoie? Cine are nevoie de aceste date? Debitorul? Debitorul care să înțeleg că pretinde că nu cunoaște despre ce titlu executoriu este vorba. Păi, din nou, ai dispoziții foarte bune și foarte utile debitorului chiar în contestația la executare și să nu uităm de suspendarea fără cauțiune a executării silite în situația în care se invocă lipsa caracterului executoriu. Prin urmare, mie mi se pare că de fapt acesta este substratul întregii discuții, pentru că această modificare a art. 641 pare că-I profită debitorului, debitor care pare că este într-un dubiu cu privire la existența sau valabilitatea titlului executoriu, dar care în realitate este o falsă problemă. Revenim, practic, la aceeași concluzie, în sensul că modificarea art. 641 nu era necesară. Registrul public, dacă este să revenim la întrebarea dumneavoastră, pare că este registrul public, public. Adică registrul public ținut de o instituție publică și care permite accesarea fără a fi nevoie de explicitare, de motivarea accesului la date la nivel structural, esențiale, adică: părți, data încheierii și, eventual, obiectul. În rest, pentru că legiuitorul nu a fost darnic mie mi se pare că nu este rolul nostru să brodăm, să creăm noi ceea ce nu a putut să creeze legiuitorul. Deci, revin cu insistență la interpretarea noastră în sensul că dacă acest registru public nu este instituit de lege ca o obligație, de o lege preexistentă sau de ce nu de o lege ulterioară, el nu reprezintă o veritabilă condiție a executorialității.

Eugen Hurubă: Da, și eu achiesez la opinia doamnei judecător și cu atât mai mult aș vrea să atrag atenția asupra evoluției în timp a noțiunii de titlu executoriu. Să ne amintim, pe vechea reglementare titlu executoriu devenea hotărârea judecătorească investită cu formula executorie. Apoi, legiuitorul din rațiunea de a degreva instanțele de judecată de numărul mare de cauze pe care îl aveau pe rol a inovat și a instituit un titlu executoriu, altul decât hotărârea judecătorească, care poate fi obținut prin lege. Și au apărut o serie de legi speciale care dădeau caracterul de titlu executoriu unor înscrisuri. Astăzi venim prin Noul Cod de procedură civilă, admitem prin toate articolele după 632 că suntem în situația existenței a două categorii de titluri executorii: hotărâri judecătorești, pe de o parte și alte titluri, pe de altă parte.  În art. 638 arătăm și ce înseamnă alte titluri executorii și în punctul 4 al alin.(1) spunem titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște puterea executorie. Și în acest art. 641, așa cum arăta și colegul nostru, domnul Sandu, poziționat structural sau geografic în acest articol datorită faptului că articolul rămăsese fără conținut, apare o explicitare a înscrisurilor sub semnătură privată. Dar înscrisurile sub semnătură privată prin lege nu sunt titluri executorii. Art. 641 în forma lui inițială, ce ne spune? Că înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii numai în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege. Modificarea inserată acum prin noua reglementare vine și poziționează între înscrisurile cărora le sunt destinate cazurile și condițiile anume prevăzute de lege, această sintagmă “numai dacă sunt înregistrate în registrele publice”. Dar revenind la poziționarea în text, cazurile și condițiile anume prevăzute de lege nu se aplică ambelor texte anterioare, și înscrisurilor sub semnătură privată, și sintagmei “numai dacă sunt înregistrate în registrele publice”? De unde tragem concluzia că aceste registre publice trebuie să fie prevăzute în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege. Și dădeam exemplu într-o dezbatere anterioară, la registrele la care s-a referit și colega noastră la începutul dezbaterii, Registrul de înscriere a contractelor de arendare, registrele administrației finanțelor publice în care sunt înscrise contractele de închiriere etc. Mai mult decât atât, se punea întrebarea – cui profită? Dacă ne-am imagina că am fi în situația existenței unui înscris sub semnătură privată căruia printr-o lege specială i s-ar recunoaște caracterul de titlu executoriu. Ce ne-ar interesa? Ne-ar interesa în primul rând data întocmirii lui, cu privire la conținut, avem cale de atac, avem cale de judecată, ne interesează în primul rând ca executor judecătoresc dacă îl pot înregistra în Registrul general de dosare execuționale, dacă acel înscris intră în categoria largă a titlurilor executorii. Dacă am admite o asemenea ipoteză, cu toate că personal nu pot identifica în practică o asemenea categorie de înscrisuri, atunci cu siguranță că registrul la care legea s-ar referi ar fi registrul de dată certă. Pe de altă parte, dacă înscrierea într-un registru de dată certă ar fi singura condiție pe care un act ar trebui să-l îndeplinească pentru a deveni titlu executoriu, ar fi iarăși o interpretare destul de serioasă și cred eu total împotriva rațiunii firești, pentru că astfel orice înscris ar putea deveni titlu executoriu prin simpla înscriere în registrul de dată certă. Totuși actuala formă a art. 641 ne spune că “înscris în registrele publice în cazurile și în condițiile anume prevăzute de lege”, ceea ce înseamnă că dacă nu există o lege specială care să îmi confere această calitate de titlu executoriu unui înscris sub semnătură privată, chiar dacă îl înscriu într-un registru public, el nu va deveni titlu executoriu. Cu privire la contractele de credit, n-am nici cel mai mic dubiu că prin lege nu se poate institui un registru public care să respecte toate cerințele legii în sensul de a oferi și protecția participanților contractanți cu privire la faptul că au calitate de debitor, pe de o parte, cu privire la câtimea sumei împrumutate și așa mai departe, o serie de multe alte clauze contractuale care nu ar putea fi făcute publice împotriva voinței lor și, pe de altă parte, necesitatea introducerii lui pentru a-i oferi un caracter de titlu executoriu pe care de altfel legea specială deja ni l-a conferit.

Paul Pop: Mă întreb – noua modificare legislativă ar putea avea sau are un efect asupra titlurilor de credit, asupra cambiei, asupra biletului la ordin, asupra cecului? E interesant de analizat și din această perspectivă modificarea.

Roxana Stanciu: A fost o întrebare în acest sens și din partea cuiva care și-a manifestat interesul pentru această dezbatere. Mie mi se pare că este destul de limpede, că art. 638 alin. (1) pct. 4 cuprinde 2 categorii mari de înscrisuri care pot avea caracter executoriu – titlurile de credit, pe de o parte, și alte înscrisuri cărora legea le recunoaște puterea executorie. Art. 641 care este în discuție vine după 640, or, un argument în plus să spunem că 641 nu vizează sub nicio formă nimic din ceea ce poate fi inclus în categoria titlurilor de credit. Dacă argumentele acestea nu sunt suficiente, deși mie mi se pare că sunt suficiente, oricum cultura juridică minimă ne spune că titlurile de credit sunt mai mult decât înscrisuri sub semnătură privată. Ele au un regim de existență și de circulație și de executare atât de special și atât de adânc înrădăcinat în filosofia dreptului românesc, în tradiția dreptului românesc încât nu pot fi asimilate sub nicio formă înscrisurilor sub semnătură privată, iar 641 se referă strict la înscrisurile sub semnătură privată.

Eugen Hurubă: De altfel, în completare aș vrea să spun că sunt totuși prevăzute în art. 640 ca dezvoltare a art. 638 alin. (1) pct. 4 prima teză și art. 640 spune – cambia, biletul la ordin și cecul, precum și alte titluri de credit consitutie titlu executoriu dacă îndeplinesc condițiile prevăzute în legea specială, or, în legea specială a cecului, biletului la ordin și a cambiei nu există o asemenea cerință, dar cu privire la cambie, chiar există un registru special, un registru public ținut de Banca Națională, pentru că spre deosebire de biletul la ordin și fila cec care sunt reglementate ca formă și conținut și avem formulare tipizate, cambia poate să fie chiar un înscris sub semnătură privată și cambia poate fi înscrisă într-un asemenea registru, dar vedeți că legiuitorul nu a ținut cont de o asemenea situație.

Roxana Stanciu: Bine, dacă este să ne gândim la regimul și la filozofia din spatele acestor titluri, este chiar ridicol să ne imaginăm înscrierea lor într-un registru public, pentru că scopul lor este să circule. Dacă tu impui unui astfel de titlu ca după fiecare remitere posesorul titlului să fie nevoit să se ducă să-l înscrie într-un registru, pentru că ceva s-a modificat, practic contravii însăși esenței lor de titluri care trebuie să circule.

Eugen Hurubă: M-aș întoarce la necesitate, pentru ce este nevoie de o asemenea înscriere? Pentru opozabilitate, în niciun caz. Pentru publicitate, publicitatea ar profita cui?

Ionuț Sandu: Și atunci rămâne o singură rațiune, pentru certificarea existenței lor. Deci, dacă le excludem pentru opozabilitate și publicitate ceea ce presupune registrul public, ar mai rămâne doar existența lui, ceea ce această cerință, rigoare era acoperită și de data certă, nu era necesară o intervenție în această parte la 641 care să vină și să întărească.

Eugen Hurubă: Și dacă n-ar avea dată certă? Să presupun că ar ajunge la executorul judecătoresc un înscris căruia legea îi consacră caracterul de titlu executoriu, dar nu are dată certă. Prin înscrierea lui în Registrul general de dosare execuționale va dobândi dată certa? Certitudinea ne interesează pentru a discuta momentul la care debitorul este debitor.

Paul Pop: Văd că o sintagmă într-o lege naște emoții extrem de mari. Întrebarea este, cum bine a spus-o doamna judecător, cui prodest această inserare în art. 641 a obligativității înregistrării în registrele publice? Și atunci m-aș întreba – totuși ce înscris în legislația actuală este supus obligației pentru a deveni titlu executoriu înregistrării într-un registru public? Că până acuma n-am făcut decât să apărăm înscrisurile care sunt titluri executorii și care nu presupun înregistrarea lor într-un registru public, atunci totuși legiuitorul în înțelepciunea lui, că e înțelept, că de-aia e legiuitor a trebuit să aibă o motivație, măcar și una lăuntrică în momentul în care a spus că un înscris sub semnătură privată ca să poată deveni titlu executoriu, fraților, înscrieți-l într-un registru public care rămâne de văzut din practică cât e de public, cât e de mai puțin public, dacă are înscris, că până acum n-am făcut decât să ajungem la concluzia – cam toate înscrisurile de care am discutat nu sunt susceptibile de înscrierea lor, titluri executorii fiind prin norme legale speciale, într-un registru public, în interpretarea noului 641.

Eugen Hurubă: Fără pretenția de a vă răspunde la întrebare, aș vrea să ne amintim o altă dezbatere avută tot aici pe JURIDICE.ro, atunci când au fost instituite prin lege noi categorii de titluri executorii în materia facturilor pentru utilități publice. Haideți să ne imaginăm facturile pentru utilități publice care potrivit legii speciale au devenit titluri executorii, n-ar putea fi puse în executare decât dacă le-am înscrie în registre publice, imaginați-vă câte milioane de facturi ar fi în situația de a ajunge să trebuiască să parcurgă această etapă prealabilă. Nici măcar legiuitorul cred că nu a avut o asemenea amploare în filosofia modificării legislative să se gândească că vor fi instituite peste noapte câteva registre publice în care vor fi înregistrate milioane de titluri. Dacă a fost o rațiune pentru instituirea acestor registre publice pentru toate celelalte categorii de titluri executorii în afara hotărârilor judecătorești înseamnă că rațiunea a fost dimpotrivă una negativă, o rațiune care să împiedice executarea silită. Or, aș vrea să vă îndepărtez de asemenea interpretare.

Roxana Stanciu: Dar avem un exemplu de un contract care trebuie înscris într-un registru public – contractul de locațiune care trebuie înregistrat la organele fiscale. 641 e un text general. El nu poate să indice cu precizie ținta pe care o are în vedere, dar putem să spunem că la asta s-a referit și chiar îmi amintesc că în practică au existat situații în care s-a pus în discuție problema aceasta a modalității în care trebuie făcută raportarea la organele fiscale a contractelor de locațiune într-o executare silită pornită în baza unui act adițional la un contract de locațiune, act adițional care diminua cuantumul chiriei, dar care nu era înregistrat la organele fiscale. Creditorul de bună-credință face executarea silită pe chiria neachitată datorată în baza acestui act adițional, deci într-un cuantum mai mic. Instanța îi spune că are o problemă, că actul adițional care este un contract, nu este înscris la organele fiscale. Iar contraargumentul a fost unul foarte interesant – deci, dacă eram de rea-credință și ceream chiria în cuantum mai mare pentru că așa era trecută în contractul care era înregistrat la finanțe, n-ar fi fost nicio problemă, dar pentru că sunt de bună-credință și vreau să aplic actul adițional chiar dacă nu e înregistrat la organul fiscal, mi se respinge. Iată o discuție în care devine foarte important ca acest contract de locațiune să fie înregistrat la organele fiscale.

Eugen Hurubă: Așa cum arătam, și contractul de arendare este în aceeași situație, dar cred că și dacă ar fi lipsit actuala sintagmă “numai dacă sunt înregistrate în registrele publice”, prin cealaltă sintagmă, prin “în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege” tot acolo ne-ar fi condus cu rațiunea, că pentru a deveni titlu executoriu trebuie să fii înscris în acele registre despre care încă o dată îmi exprim îndoială, nu știu dacă sunt cu adevărat publice.

Roxana Stanciu: Ca să folosesc o imagine, prin definiție plastică, din punctul meu de vedere, atunci când legiuitorul intervine cu o modificare legislativă, din secunda în care acea modificare devine aplicabilă, cel căruia i se adresează modificarea respectivă trebuie să știe ce conduită trebuie să adopte. Prin urmare, mie dacă-mi intră în vigoare la ora 24:00 un text de lege, eu trebuie să pot în acel moment să-mi prefigurez obligația pe care eu o am în concret și pașii pe care trebuie să îi parcurg ca să se considere că am respectat dispozițiile legale. Or, în acest caz, și în cazul particular al contractelor de credit și al contractelor de asistență juridică, ce-i cere legiuitorul creditorului să facă? Să se ducă la care registru public? Admițând că ar exista această condiție suplimentară inclusă în 641. La ce registru public să se ducă să-și înregistreze contractul? Și mai ales în ce condiții să facă această înregistrare fără a afecta interesele și obligațiile pe care legea deopotrivă i le impune în ceea ce privește confidențialitatea raporturilor dintre părți? Prin urmare, dacă legea nu este suficient de clară și suficient de aplicată și de detaliată încât să-mi permită mie să mă conformez imediat dispozițiilor ei, din păcate ea este inaplicabilă, cel puțin în această formă și la acest moment.

Eugen Hurubă: Eu n-am vrut să întind discuția foarte mult, dar exact cum semnala moderatorul dezbaterii noastre de astăzi, atât Registrul de înscriere în Arhiva electronică de garanții reale mobiliare, cât și cartea funciară sunt registre publice pe care legea le definește ca fiind registre publice, dar în care sunt înscrise bunuri, nu înscrisuri, or, este o noutate pentru noi, un registru în care să fie înscrise înscrisuri. Deci nici măcar prin analogie n-am avea cu ce să-l asimilăm, deci până la urmă am ajunge tot la acea interpretare pe care și pe ea am încercat să o demontăm că ar fi vorba despre registrul de dată certă, care de altfel nu există astăzi, înțeleg că a fost înființat de către Uniunea Națională a Notarilor Publici, dar nu este încă un registru prevăzut de lege.

Nicoleta Răduță: Dată certă se înscrie în registrul general notarial alături de acte autentice.

Eugen Hurubă: Așa spune legea acum, dar am înțeles că de ultimă oră Uniunea Națională a Notarilor Publici a luat decizia de a înființa un registru pentru dată certă.

Paul Pop: În profesia de notar public, registru de dată certă îl au și avocații, dar care îl țin foarte bine închis în seiful lor, este orice, dar numai nu public, dar tot registru de dată certă este și sper așa să și rămână în continuare, să nu-și schimbe caracterul. Bun, văd că discuțiile în jurul articolului 641 care nu are decât un alineat sunt extrem de aprige, totuși așteptăm să vedem legiuitorul dacă va înțelege într-un fel sau altul să-și expliciteze această noțiune de registru public. În opinia mea, în momentul în care ne gândim la un registru public, cunoștințe juridice bazice, e acel registru în care înscriu ceva pentru opozabilitate față de terți, nu neapărat să dau caracter executoriu unui înscris sub semnătură privată, deci repet, sălașurile lăuntrice ale legiuitorului încă n-am reușit să dau de ele, ca să aflu de ce au introdus această clauză în 641. Probabil că din practică vom vedea ce se va întâmpla. Nu cred că această modificare legislativă va duce, raportându-ne și la aplicarea legii în timp, la o sumedenie de litigii, suspendări de executări, contestații la executare și așa mai departe pentru că legea asta, bună, rea, cum e, dispune pentru viitor, deci executările în curs la momentul apariției ei n-avem norme tranzitorii deci rămân supuse legii vechi și-atunci cred că dacă dumneavoastră sunteți împăcați cu concluziile la care am ajuns, mă rog, atât cât am ajuns la ele, aș propune Sociețății JURIDICE.ro ca la un moment dat poate o idee a unei dezbateri ulterioare să fie cu privire și la alte modificări care cred că ar fi fost necesar să fie introduse în această Lege 17 a Codului de procedură civilă, nu neapărat în materia executării silite, e adevărat că Legea 17 acoperă și alte materii din procedura civilă și în egală măsură nu știu cât este de înțelept, într-un timp atât de scurt să modifici o lege totuși extrem de importantă cum e Codul de procedură civilă de 6 ori, adică cred că avem nevoie de un pic de timp să lăsăm să crească, să se mai primenească acest Cod de procedură civilă și să venim o dată cu o modificare. Sigur că am fost forțați și de deciziile Curții Constituționale, este adevărat, dar în egală măsură și, repet, este eventual tema unei alte dezbateri, sunt alte probleme la fel de importante care trebuiau să facă obiectul unei reinterpretări a legiuitorului, a unor norme care există deja în Codul de procedură civilă. Eu vă mulțumesc foarte mult! Mulțumesc JURIDICE.ro că a găzduit pentru a 132-a oară o dezbatere JURIDICE.ro și celor de la Artmark că ne-au găzduit în acest palat extrem de elegant și încărcat de istorie, palatul Cesianu-Racoviță. Vă doresc o seară bună tuturor și să ne revedem cu bine!