ÎNREGISTRAREA VIDEO ȘI TRANSCRIPTUL

Ion Dragne: Bună seara! Bun venit la ediția 140 a dezbaterilor JURIDICE.ro. Mă numesc Ion Dragne și sunt moderator supleant în lipsa moderatorului de bază, domnul Bogdan Dumitrache a cărui prezență este dorită și iminentă. Îmi face plăcere să fiu gazda cu precizările anterioare a dezbaterilor pe marginea unei decizii recente a Curții Constituționale de care sunt convins că va face să fie multe discuții în practica judiciară, în doctrină și ne-am asumat cumva o misiune ingrată ca fără a exista o motivare a acestei decizii să presupunem ce a vrut Curtea Constituțională și să dăm câteva răspunsuri la întrebări care se pun deja în lumea juridică. Alături de mine sunt prezențe obișnuite ale dezbaterilor JURIDICE.ro și respectând topica organizatorilor, vă rog să îmi dați voie să le evoc numele, domnul avocat Dumitru Dobrev, asociat la Dobrinescu Dobrev, doamna judecător Ileana Ruxandra Tirică, vicepreședintele Curții de Apel București, bine ați venit, doamna judecător doctorand Delia Narcisa Theohari de la Tribunalul București, formator INM, bine ați venit și doamna avocat Alina Tugearu, asociat la ZAMFIRESCU RACOŢI & PARTNERS, bine ați venit! Ca să intrăm în temă, pe scurt, este vorba despre o decizie dată de Curtea Constituțională la 30 mai 2017, care a fost învestită cu excepția de neconstituționalitate din câte am observat a întregului articol XVIII alin. (2) care suprima cu titlu tranzitoriu calea de atac a recursului pentru o categorie mai mare de litigii din anumite materii printre care și cele evocate prin sintagma “precum și în alte cereri evaluabile în bani până la 1000000 de lei”. Curtea Constituțională a constatat că această sintagmă este neconstituțională, pentru că cel puțin din comunicatul dat de Curte rezultă că s-ar încălca principiul egalității în drepturi, egalitate în drepturi dedusă din împrejurarea că alegerea criteriului valoric se repercutează asupra situației unor persoane astfel încât în condițiile acceptării acestui plan valoric, cetățenii nu mai sunt egali în exercitarea drepturilor lor de a avea acces la calea extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, tot Curtea Constituțională reține că prin instituirea unui prag valoric de 1000000 de lei pentru perioada de până la inclusiv 31 decembrie 2018 s-ar aduce atingere rolului pentru care a fost concepută în noul Cod de procedură civilă Înalta Curte de Casație și Justiție, de a asigura practica unitară. Sigur că este foarte probabil ca la o asemenea temă cu impact în ceea ce privește condițiile de exercitare a căii de atac a recursului în materie civilă Curtea Constituțională să nu se rezume doar la aceste aspecte, prin urmare dând Curții ceea ce este al Curții, ne așteptăm la o motivare înțeleaptă, o motivare care să ne facă să fim convinși de argumentele instanței de contencios constituțional, însă evident nu putem să nu ne punem întrebarea dacă se înfrânge principiul egalității în drepturi prin pragul valoric de 1000000 de lei și atenție, aici vorbim în procedura civilă, nu vorbim în procesul penal, după cum observați tema cotidiană a pragului valoric din materie penală se mută în procesul civil, dacă acest argument al Curții Constituționale nu ar trebui să ducă la consecințe similare. Îmi pun întrebarea de pildă din acest art. XVIII alin. (2) din Legea 2/2013 dacă nu mai sunt și alte categorii de litigii care ar putea să fie apreciate ca evaluabile în bani și dacă în ceea ce le privește pentru identitate de rațiune nu ar fi trebuit ca acest control de constituționalitate să ducă la aceleași consecințe ca și la sintagma despre care am vorbit mai devreme. E vorba de pildă de cererile în materie de exproprieri, dacă obiectul pretenției e mai mare de 1000000 de lei, să înțelegem că nu e deschisă calea de atac a recursului sau cererile pentru repararea prejudiciului cauzate prin erori judiciare care se află aproape de sintagma care a fost declarată neconstituțională și care cereri pot să aibă o valoare de peste 1000000 de lei. În această situație ce le deosebește de cererile pe care Curtea le-a socotit ca fiind neapărat consituțional supuse recursului și de ce controlul Curții nu le-a avut în vedere? Îmi pun întrebarea dacă nu cumva egalitatea cetățenilor în drepturi care a fost principalul motiv pentru care textul a fost declarat neconstituțional se referă doar la aplicarea criteriului valoric al obiectului cererii de chemare în judecată, iar dacă același criteriu valoric se aplică și în anumite materii pe care legea de socotești funcție de obiect ca de pildă exproprieri, nu exclud să existe și un litigiu decurgând dintr-un contract individual de muncă sau din contracte de muncă din jurisdicția muncii de peste 1000000 de lei, să presupunem și în această situație se pune întrebarea dacă filtrul Curții Constituționale, criteriul valoric socotit ca fiind de natură prin el însuși să înfrângă egalitatea în drepturi a cetățenilor nu ar trebui să privească și celelalte categorii de litigii, pentru că într-un fel se decide într-o pricină de expropriere cu fond și apel de sub 1000000 de lei și altfel ar trebui să fie peste 1000000 de lei ca să meargă la Înalta Curte ca să existe o practică unitară. Deci din perspectiva aceasta vă cer părerea. Credeți că o să urmeze decizia 2 în această materie și Curtea Constituțională să avanseze în protejarea principiului egalității și să spună că în orice materie evaluabilă în bani chiar dacă aceasta vine din categoria litigiilor de muncă, din categoria litigiilor în materie de expropriere ce se află sub sau peste 1000000 de lei, ar trebui să fie supusă recursului, e posibil să vedem astfel de exerciții de neconstituționalitate sub forma excepțiilor de neconstituționalitate în viitor? Doamna Theohari.

Delia Narcisa Theohari: Eu cred că noi nu putem la acest moment să anticipăm ceea ce va face Curtea Constituțională, însă putem să spunem că această decizie ar trebui să fie interpretată exclusiv cu privire la ceea ce ea a decis, respectiv sintagma “precum și alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1000000 inclusiv” este neconsituțională, prin urmare Curtea Constituțională nu s-a pronunțat cu privire la neconstuționalitatea celorlalte texte, părți ale art. XVIII alin. (2) din Legea 2/2013. Și ca atare consider că n-ar trebui să extindem aplicarea acestei decizii și la celelalte cauze unde legiuitorul a exclus calea de atac a recursului independent de valoarea acestora. Dacă ne uităm, ele oricum sunt cauze evaluabile în bani, cel puțin în majoritatea lor, exproprierea, conflictele de muncă, prejudiciile cauzate prin erori judiciare, însă probabil că legiuitorul a avut în vedere specificul acestor litigii și a exclus calea de atac a recursului.

Ion Dragne: Întrebarea mi-a venit constatând că în decizia respectivă Curtea a admis excepția și a constatat că sintagma “precum și în alte cereri”. Dacă s-ar fi limitat la “cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1000000 de lei inclusiv” ar fi fost mai nedistinctiv, însă a fost declarată neconsituțională inclusiv partea introductivă “precum și în alte cereri evaluabile în bani”.

Ileana Ruxandra Tirică: A izolat doar sintagma respectivă din enumerare Curtea Constituțională acolo, eu zic că e tertip avocățesc că consideri că am putea să extindem analiza la alte ipoteze. Așa cum spune și Delia, celelalte excepții de la calea de atac a recursului de regulă au în vedere alte rațiuni, urgența, complexitatea litigiilor cum sunt cele de la 94, la expropriere în mod vădit și toată lumea știe criteriul avut în vedere este cel al necesității de a avea un proces cât mai rapid și chiar dacă suntem chemați să speculăm, mi se pare că cel mai bine este să lăsăm Curtea Constituțională să ne spună exact care sunt limitele acestei neconstituționalități. Ei oricum teoretic n-ar putea să extindă controlul de constituționalitate din oficiu asupra altor teze. Dacă vor fi sesizați pe viitor, eventual.

Ion Dragne: Am înțeles. Raționamentul privitor la rapiditate, la respectarea termenului optim și previzibil putea să fie subînțeles și când legiuitorul a adoptat Legea 2/2013 pentru printre altele degrevarea instanțelor, a spus că cetățeanul Ionescu beneficiază de o justiție mai rapidă în pricinile în care se suprimă calea de atac a recursului. Raționamentul este similar cu cel al exproprierii. Însă același cetățean Ionescu într-un proces de expropriere de o valoare de peste 1000000 de lei poate să-și dorească să aibă și calea de atac a recursului la dispoziție, motiv pentru care departe de a da idei justițiabililor să invoce altă excepție de neconsituționalitate, spun că o decizie a Curții Constituționale trebuie să fie înțeleasă cumva într-un fel în care să se integreze în sistemul Codului de procedură civilă.

Ileana Ruxandra Tirică: Dar de lege lata, acelea sunt niște situații speciale. E greșit din punct de vedere gramatical, dar sunt mai speciale decât orice litigiu evaluabil în bani care sunt prevăzute expres.

Alina Tugearu: Cred că sunt 2 elementele pe care trebuie să le avem în vedere atunci când pornim în acest exercițiu speculativ. O dată că potrivit comunicatului, excepția a fost invocată cu privire la dispozițiile alin. (2) în totalitatea sa astfel încât o limitare n-ar fi neapărat justitificată, însă pe de altă parte raportat la conținutul comunicatului ni se spune că exclus acest criteriu valoric ar fi fost problema care ar fi condus la neconstituționalitatea textului și nu se invocă niciun alt element care să sprijine teza în sensul că și celelalte situații prevăzute de alin. (2) ar intra sub incidența excepției.

Delia Narcisa Theohari: Acum mi se pare că și dacă în considerente de exemplu și-ar extinde analiza, acestea n-ar explicita dispozitivul care este unul foarte clar.

Ion Dragne: Este posibil să avem o motivare de ce sunt consituționale celelalte dispoziții din art. XVIII alin. (2) cu excepția sintagmei respective, ceea ce dintr-o perspectivă este bine, ne clarifică. Domnule Dobrev.

Dumitru Dobrev: Dintr-o altă perspectivă, cum se gândea Cicero în Pro Milone, cui prodest, cui profită chestia asta. Și ne gândim dacă eliminăm toate aceste aspecte, conflicte de muncă, asigurări sociale, ce rămâne? Rămân litigiile de natură contractuală și să zicem delictuală care s-ar duce între profesioniști la Secția a II-a în recurs la Înalta Curte și unele la Secția I.

Ion Dragne: Cu alte cuvinte, profită Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ileana Ruxandra Tirică: Efectele se vor produce cu precădere la curțile de apel și la Înalta Curte, evident va trebui tranșată chestiunea cealaltă, a competenței Înaltei Curți de a judeca recursurile sau nu.

Ion Dragne: Venea de aici o altă întrebare. Curtea Constituțională spune că legiuitorul a acceptat tacit că instanța supremă își exercită rolul de unificare a jurisprudenței numai în anumite situații. Să înțelegem că decizia prin care a fost declarată neconstituțională sintagma respectivă are în vedere doar hotărârile pronunțate de curțile de apel în apel și care mai nou devin supuse recursului la Înalta Curte sau are în vedere și hotărârile pronunțate de tribunale în apel până la publicare sau vom vedea asta mai târziu nesupuse recursului și care iată devin supuse recursului.

Dumitru Dobrev: Numai hotărârile date în apel de curțile de apel pe acest interval până la 1000000 de lei. Recursul la Înalta Curte.

Ion Dragne: Am în vedere situația în care o cauză din materia celor evaluabile în bani este introdusă la judecătorie, tribunalul o judecă în apel, cauza este de 20000 de lei și ajungem la titlul pe care sunt convins că domnul Bogdan Dumitrache l-a avut spontan – Un leu? Un recurs, avem instanța de apel, tribunalul, este vorba despre o cerere evaluabilă în bani, înțeleg că a fost socotit ca neadecvat accesului la justiție criteriul valoric, prin urmare orice cerere evaluabilă în bani de orice valoare va fi supusă recursului și se pune întrebarea – recunoaștem tuturor hotărârilor date în apel vocația de a fi recurate?

Dumitru Dobrev: Mi-ar face plăcere să cred că nu, dar nu am un argument.

Ion Dragne: Din punctul meu de vedere, deși Curtea Constituțională a mers pe ideea că prin aceasta dăm Înaltei Curți rolul Cezarului și să asigure unificarea, declararea ca neconstituțional un text de lege nu permite o declarare selectivă, dar dacă e vorba despre Înalta Curte atunci e neconstituțional, iar dacă e vorba de curțile de apel, este constituțional. Cred că vom avea o avalanșă de recursuri, beneficiara fiind nu doar Înalta Curte de Casație și Justiție, ci și curțile de apel. De când se aplică decizia? Vă întreb asta fiindcă am văzut că au fost voci în mediul juridic care au spus cu titlu senzațional că hotărârile care sunt deja pronunțate în apel în prezent până la adoptarea deciziei, deci nici măcar înainte de publicare, vor putea să fie supuse recursului. A doua întrebare pe care trebuie să ne-o punem este între momentul pronunțării și momentul publicării deciziei, ce va scrie un judecător în partea finală a hotărârii într-o materie evaluabilă în bani unde înainte trebuia să scrie definitivă și acum n-ar trebui să vedem, ar trebui să fie supusă recursului. Ce va scrie un judecător într-o astfel de hotărâre dată în apel într-o cerere evalubailă în bani sub 1000000 de lei după publicarea hotărârii? Haideți să vedem dacă putem aduce niște păreri.

Dumitru Dobrev: Avem art. 31 alin. (3) din Legea Curții Constituționale 47/1992, actul supraviețuiește 45 de zile de la publicare, deci de-abia după aceea se pune problema, dar eu cred că Guvernul va da o ordonanță de urgență pentru că altfel o să sară în aer toată justiția din țara asta. Nu cred că au altă soluție decât o ordonanță de urgență în cele 45 de zile.

Ileana Ruxandra Tirică: Până la ordonanța de urgență pe care realmente o așteptăm cu toții, ne așteptăm la o dezlegare a Curții Constituționale așa cum a făcut-o în trecut cu privire la modul în care instanțele ar trebui să interpreteze și să aplice principiul tempus regit actum în această situație. Eu mă uit la art. 27 din Codul de procedură civilă deocamdată și spre deosebire de fostul art. 724 cred din fostul Cod de procedură civilă, acum legea ne spune că hotărârea este supusă căilor de atac prevăzute legea sub care a început procesul.

Ion Dragne: Să tragem o primă concluzie. Procesele care s-au finalizat până la momentul publicării sau intrării în vigoare a deciziei Curții Constituționale sub nicio formă nu au posibilitatea de a fi redeschise prin calea de atac a recursului fiind discutabil că li se aplică retroactiv o deciziei a Curții Constituționale. Procesele începute și nefinalizate printr-o hotărâre dată în apel la data intrării în vigoare a deciziei Curții Constituționale sau în primă instanță, aflate pe rolul instanțelor vor fi supuse recursului după împlinirea termenului de 45 de zile de la data la care decizia se va publica în Monitorul Oficial?

Delia Narcisa Theohari: Între momentul pronunțării deciziei Curții Constituționale și momentul publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, dispoziția legală constatată neconstituțională este în vigoare, nici măcar nu este suspendată, pentru că pe parcursul celor 45 de zile care curg de la data publicării abia este efectul suspensiv, după care se consideră abrogate în măsura în care Parlamentul în cazul de față nu le-a pus în consonanță cu Constituția. Prin urmare, ele sunt în vigoare. Ca atare, eu una nu aș trece la calea de atac cu recurs și aș spune că e definitivă. Dar îmi pun următoarea problemă – să zicem că încă ești în termen de exercitare a unui recurs care nu îți este deschis de lege și îl exerciți în termen de 30 de zile și invoci excepția de neconstituționalitate care evident la un moment dat se va respinge ca devenită inadmisibilă de către Curtea Constituțională, pentru că ea deja s-a pronunțat. N-ar putea după aceea în ipoteza în care recursul va fi respins ca inadmisibil de către Înalta Curte să se revizuiască această decizie? Cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a spus că și deciziile care nu evocă fondul sunt supuse acestui motiv de revizuire.

Ion Dragne: Merită a fi evocat în ce măsură valorificăm fie și o decizie de respingere ca inadmisibilă.

Delia Narcisa Theohari: Avem Decizia 866/2015 prin care Curtea constatând neconstituționalitatea sintagmei “pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul” din cuprinsul art.509 alin.(1) din Codul de procedură civilă cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct.11 din cuprinsul acestora.

Ion Dragne: Noi avem în vedere aici ipoteza deschisă de dumneavoastră când s-a invocat în recursul inadmisibil excepția de neconstituționalitate ajungem la Curtea Constituțională care respinge ca inadmisibilă excepția pe motiv că anterior deja a declarat neconstituțională dispoziția. Merită să ne gândim în ce măsură poate fi valorificat. Există și o respingere a excepției.

Delia Narcisa Theohari: Dar ea a fost admisă și cât de curând o să fie publicată în Monitorul Oficial și atunci e incident cazul de revizuire, pentru că a fost invocat în cauza pendinte chiar dacă dacă a fost invocat în etapa procesuală a recursului.

Ion Dragne: Asta înseamnă că punctul 2 dacă am admis că hotărârile pronunțate până la 30 mai 2017 în niciun caz nu mai pot fi recurate, le sugerăm justițiabililor să exercite calea de atac a recursului inadmibisibil la acest moment sperând să devină admisibilă o revizuire după momentul publicării hotărârii. Cred că mai degrabă din perspectiva respectării principiului consacrat de noul Cod de procedură civilă, hotărârea este supusă căilor de atac de la momentul începerii procesului, data procesului așa cum spune Codul în 192-193. Și se pune întrebarea dacă data procesului, aici o discuție de nuanță, înseamnă legea în forma incluzând și o sintagmă neconstituțională sau legea curățată de Curtea Constituțională de eventuale vicii de neconstituționalitate. Deci cu alte cuvinte când va intra în vigoare decizia Curții Constituționale peste împlinirea termenului de 45 de zile cu privire la un proces început în 2016 să spunem, atunci judecătorul va avea în vedere legea care cuprinde acest element viciat în opinia Curții Constituționale de la art. XVIII alin. (2) teză finală, sintagma “precum și” sau va spune că textul trebuie să fie citit prin interpretarea în sensul să-și producă efectele deciziei Curții Constituționale? Cu alte cuvinte, dacă judecătorul care pronunță hotărârea anterior intrării în vigoare a deciziei Curții Constituționale ca fiind nesupusă recursului dă efect imediat acestei decizii pentru un proces început înainte de declararea ca neconstituțională a respectivei dispoziții?

Ileana Ruxandra Tirică: Cred că este un exercițiu foarte interesant, pentru că la prima vedere teza dumneavoastră ar sugera o aplicare nu retroactivă.

Ion Dragne: Era o întrebare, cum am fi tentați să alegem.

Ileana Ruxandra Tirică: Aplicăm legea la momentul la care este pus în situația de a decide dacă există sau nu calea de atac a recursului, când hotărârea era deja publicată se înțelege din definiție. Aici este o discuție pentru constituționaliști, ce înseamnă ieșirea din vigoare a textului declarat neconstituțional și cam cum am putea să coordonăm, nu e atât de simplu, nu are efectele unei abrogări în toate cazurile ieșirea din vigoare ca urmare a constatării neconstituționalității. A existat un precedent atunci când Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile din Legea 221/2009 și a fost o discuție care a necesitat ulterior și un recurs în interesul legii, în ce măsură hotărârile pronunțate în litigii începute la data pronunțării Curții Constituționale, acestor litigii le era aplicabilă legea neconstituțională sau legea după declararea neconsituționalității și Înalta Curte atunci a stabilit un criteriu oarecum gospodăresc, ne-a spus că trebuiau să fie pronunțate de instanța de apel, să nu fi fost soluționate în apel adică să nu fi fost hotărâri executorii la momentul respectiv și atunci nu se aplică Decizia Curții Constituționale. Sincer mi-e frică să mă gândesc la ce propuneți dumneavoastră.

Alina Tugearu: Eu cred totuși că răspunsul va fi în cuprinsul motivării deciziei Curții Constituționale. Va exista o controversă ulterioară creată tocmai de motivare, pentru că și așa în modalitatea în care e decizia potrivit comunicatului acum e controversată raportat la acest prag valoric care există și în materia apelului și care n-a născut până acum decizii de admitere a excepției.

Delia Narcisa Theohari: Acum într-adevăr se aplică calea de atac care era prevăzută în raport de momentul începerii procesului, însă cale de atac care nu este considerată neconsituțională, cel puțin eu așa văd problema și deși efectele deciziilor Curții Constituționale absolut nu retroactivează, de fapt se consideră că această încălcare a Constituției a existat de la data intrării în vigoare a textului legal.

Ion Dragne: A fost așa și pentru cei ale căror procese se terminaseră anterior pronunțării la 30 mai.

Ileana Ruxandra Tirică: Vă rog frumos nu deschideți Cutia Pandorei.

Ion Dragne: Ceea ce înseamnă că trebuie să ne uităm dacă avem de ales între a fi dreptate pentru toți sau o interpretare mai riguroasă a principiului neretroactivității Deciziei Curții Constituționale care înseamnă și asta cred că e mai ușor de acceptat de juriști legea în forma în care s-ar afla în vigoare la momentul înregistrării cererii este cea care îi dă justițiabilului căile de atac, declararea ca neconstituțională a unei dispoziții care suprima o cale de atac sau care o adăuga, putem să recunoaștem Curții Constituționale dreptul de a declara ca neconstituțională și o dispoziție care ar adăuga nu schimbă situația procesuală a părții care a cunoscut care-i sunt căile de atac în vigoare.

Ileana Ruxandra Tirică: Deci în această discuție 2 argumente sunt oarecum de luat în considerare. Un prim argument raportat la ce a zis doamna Tugearu considerentele Curții ar trebui să sprijine dispozitivul și există o discuție care nu se va termina nici în seara asta, niciodată, în ce măsură instanțele sunt ținute de unele chestiuni dezlegate în ultima vreme prin deciziile Curții Constituționale și care exced controlului de constituționalitate strict și cel de-al doilea argument care ar sprijini această teză ultimă pe care ați susținut-o dumneavoastră ar fi principiul previzibilității procedurii, o dorință de previzibilitate a procedurii, pentru că nu ne putem pune numai în pielea justițiabilului care a pierdut procesul. Un proces civil prin definiție are 2 părți cel puțin și una dintre părți a câștigat procesul și are o hotărâre definitivă care este favorabilă, deci nu putem să considerăm că această previzibilitate a procesului ar fi probabil să renunțe la ea doar partea care a pierdut procesul, partea care a câștigat procesul nu are de ce să renunțe la dorința de a ști cum se termină un proces.

Ion Dragne: Calea de atac este valoroasă pentru cel care a pierdut, motiv pentru care întotdeauna îl întrebăm pe cel care a pierdut dacă și-a dorit o cale de atac.

Ileana Ruxandra Tirică: Și el va spune că renunță la securitatea circuitul civil și la dorința ca procedura să fie previzibilă și clară.

Ion Dragne: Nu-i pasă de asta și oricum Curtea Constituțională nu s-a referit la securitatea circuitul civil, ci la dreptul părții afectat prin suprimarea căii de atac, motiv pentru care dacă aș fi avocat, dar acum nu sunt, sunt în timpul liber, aș avea în vedere și situația celui care vede o decizie a Curți Constituționale prin care o prevedere nedreaptă îi lua dreptul la recurs și spune – dar de ce să nu exercit și eu căci decizia mă privește și pe mine, fiindcă este în Monitorul Oficial, este după 45 de zile și produce efecte imediat la toate situațiile juridice pe care le găsește. Deci cu alte cuvinte problema este intensă.

Dumitru Dobrev: Este interesantă, dar dacă o ducem la extrem, ajungem să vedem care dintre principiile cele mai importante le aplicăm, principiul securității în raporturile juridice, avem hotărâri care se bucură de autoritate de lucru judecat și atunci probabil că s eva ajunge la un RIL și tot la o soluție în care Înalta Curte va zice până la momentul cutare cum a fost atunci cu apelul. Nu se va găsi o soluție excesivă la această problemă, va fi tot una solomonică, cei până la momentul X.

Ion Dragne: Să înțeleg ca o temă de discuție că a devenit cumva un pic nesigur din punct de vedere constituțional criteriul valoric fiindcă noi avem un criteriu valoric în 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă încă neintrat în vigoare. Avem un moment 1 ianuarie 2019 când nu vor fi supuse recursului hotărârile date precum și, iau sintagma din decizia Curții, în cereri evaluabile în bani de până la 500000 de lei. Și se pune întrebarea – oare Curtea își va stabili praguri valorice sub care egalitatea în drepturi este încălcată și dincolo de care egalitatea în drepturi este respectată? 500 este mai egal decât 1000000? În alte cuvinte, vedeți zdruncinându-se în viitor din perspectiva aceasta prezumată a ceea ce va zice Curtea Constituțională și art. 483 alin. (2) din Cod? Să ne așteptăm ca recursul să fie cunoscut în toate cererile evaluabile în bani indiferent de criteriul valoric în viitor? Să invocăm excepția de neconstituționalitate a art. 483 alin. (2) de acum sau în procesele care vor începe după 1 ianuarie 2019 tocmai pe raționamentul cuprins în decizia pe care încă nu o citim, dar știm că este?

Ileana Ruxandra Tirică: Nu v-aș sfătui nici pe dumneavoastră, nici pe altcineva să invocați această excepție și evident că nu putem să anticipăm ce se va întâmpla, din păcate noi suntem aici chemați să speculăm, pentru că eu sunt extrem de curioasă să văd care sunt argumentele acestui reviriment de jurisprudență. Cum am povestit înainte de începerea dezbaterilor, am avut curiozitatea să citesc de câte ori a fost atacat fostul art. 282¹ din Codul de procedură civilă anterior pe criteriul pragului valoric, era 100000 la ieșirea din vigoare a Codului, a fost modificat succesiv, de 40 de ori în ultimii 10 ani a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, deci pragul valoric nu a fost niciodată o problemă pentru Curtea Constituțională în materie civilă până acum. Curtea Constituțională a spus în argumente scurte și foarte concesive, pe 10 rânduri este atributul legiuitorului să stabilească ce hotărâri supuse căror căi de atac și că nu există o încălcare a dreptului nici la un proces echitabil, nici de acces la instanță și nici o încălcare a art. 16 din Constituție, faptul că unele hotărâri sunt supuse și altele nu. De altfel, am verificat înainte să începem discuția și jurisprudența Curții Constituționale pe art. XVIII astăzi declarat neconstituțional. Sunt hotărâri inclusiv în compunerea actuală a Curții Constituționale, putem să spunem că s-au schimbat oamenii, s-au schimbat și punctele lor de vedere, inclusiv în compunerea actuală a Curții Constituționale din noiembrie și din cursul anului trecut 2016 hotărâri în care Curtea Constituțională nu a avut nicio problemă cu pragul valoric. Erau excepții ce vizau exact pragul de 1000000 din art. XVIII alin. (2). În aceste coordonate, sentimentul meu este că a fost considerat pragul valoric prea mare și că a fost o decizie de oportunitate sau de echitate, acesta este sentimentul meu pe care vi-l spun dumneavoastră, vom vedea ce se va scrie în decizie și pentru că așa simt că s-a întâmplat, sper din tot sufletul ca această chestiune să fie reglementată. O intervenție legislativă. Altfel, da, ne putem aștepta, ca să vă răspund la întrebare, și la declararea ca neconstituțional și art. 483 alin. (2) dacă va intra și când va intra în vigoare, nici asta nu știm.

Ion Dragne: Este la fel de mare și de periculos pentru accesul liber la justiție pragul de 200000 ca pragul de 1000000 de lei, de la 483 și respectiv art. XVIII? Cu alte cuvinte, ca temă și nu ca o reproducere modernă a poveștii lui Ion Creangă, îmi pun întrebarea dacă intervenția Curții Constituționale pe acces la justiție în privința căii de atac a recursului nu o să ducă la concluzia că aceiași justițiabili care trebuie protejați în această formă nu trebuie să fie protejați și prin dreptul lor de a fi judecați în primă instanță la Tribunal, pentru că avem până la urmă o discriminare între justițiabilul a cărui cerere de 99000 de lei este la judecătorie cu perspectiva de nu urca la o instanță superioară și justițiabilul cu o cerere de 201000 de lei care ajunge la tribunal cu perspectiva iată prin efectul deciziei Curții Constituționale să ajungă la Înalta Curte și la Înalta Curte să primească o hotărâre beneficiind de prezumția de unificare a practicii judiciare. Dăm criteriului valoric dreptul de a face ordine cumva și în regimul competenței căci în regimul căilor de atac iată avem?

Delia Narcisa Theohari: Ar însemna ca toate cauzele să înceapă de la aceeași instanță dacă am considera în așa fel. Eu cred că situațiile nu sunt aceleași astfel încât nu se poate vorbi de o discriminare. Nici la prag valoric nu consider că situațiile sunt aceleași și nu se poate vorbi de o discriminare, însă decizia Curții Constituționale aceasta este. În ceea ce mă privește referitor la ceea ce s-a discutat adineauri într-adevăr mi-aș dori ca în considerentele deciziei Curții Constituționale aspectul care a fost contestat și găsit neconstituțional să fie într-adevăr valoarea aceasta, pragul, valoarea în sine de 1000000 de lei. Dar din comunicatul Curții în aparență nu rezultă acest lucru. Nu rezultă că pragul de 500 ar fi unul constituțional și pragul de 1000000 nu ar fi, ci dimpotrivă că s-au încălcat 3 articole.

Alina Tugearu: Totuși cred că trebuie chiar dacă suntem la nivel speculativ să nu uităm și practica anterioară a Curții, pentru că nu cred că își vor da cu stângul în dreptul și să spună acum că orice prag valoric este prea mult sau conduce la inechitate și anterior au spus altceva, cred că mai degrabă aveți dreptate dumneavoastră, doamna judecător Tirică, în sensul că e prea mult 1000000. Recunosc că anterior acestei discuții m-am uitat la monștrii sacri în materia procedurii civile, respectiv la un articol scris de regretatul domn profesor Ciobanu anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură, un articol publicat chiar pe JURIDICE.ro în care își exprima nemulțumirea față de acest prag valoric dublat cu titlu de excepție pe o perioadă de tranziție și care ar fi fost generat de anumite presiuni.

Dumitru Dobrev: A mai fost o încercare la începutul anilor 2000 să se facă din Înalta Curte precum Casația franceză să se unifice, nu s-a reușit, sistemul nu a funcționat și a trebuit să se revină, inițial cu recursuri la curțile de apel, la tribunale unde era 282¹ și erau doar fond la judecătorie și recurs la tribunal. Trebuie să ne gândim că sunt 3 secții care aplică procedura civilă, Secția I, Secția a II-a și cea de contencios și probabil că sunt în jur de 70-80 de oameni, mulți dintre ei la o vârstă, cum o să poată să ducă toate recursurile din țara asta. Au intrat în colaps în 6 luni atunci.

Ion Dragne: E vorba de Ordonanța 58/2003 care a făcut ca în termen de 1 an să se înregistreze 32000 de dosare la Înalta Curte și a fost dată Legea 195/2004 care a spus că tot ce se află la Înalta Curte se transferă administrativ. Curtea Constituțională nu cred că va avea în vedere aceste aspecte care exced controlului de constituționalitate cu privire la numărul de magistrați pe care îi cuprinde în prezent Înalta Curte.

Dumitru Dobrev: Ne așteptăm la un fenomen poate nu de aceleași proporții, dar oarecum similar.

Ion Dragne: Curtea Constituțională a spus că în ciuda faptului că sunt puțini, trebuie să asigure practica unitară, iar domnul Bogdan Dumitrache și-a pus întrebarea – să înțelegem că prin această modalitate se dorește ca deciziile de speță să fie un fel de izvor de drept, să înțelegem că pe cale de consecință Înalta Curte ar trebui să facă ceea ce se prevede de altfel în art. 483 alin. (3), rolul de unificator al practicii și ca atare toate recursurile să fie la Înalta Curte? Pentru că din comunicatul Curții Constituționale cam așa rezultă.

Dumitru Dobrev: Acesta este un deziderat, dar nu se poate. Hai să zicem că se ajunge la un prag de 500000, dar până acolo de poate merge, pentru că sistemul o să crape dacă s-ar ajunge ca orice cauză să aibă recurs la Înalta Curte de Casație. O să poată să facă un paliativ să dea o parte dintre ele la curțile de apel, deci ne întoarcem ca pe vremea Micii Reforme cu fond la judecătorie, apel la tribunal și curți de apel. Dar tot nu e în regulă, pentru că de exemplu pe un domeniu unde mă pricep eu mai bine, în domeniul insolvenței, câte curți de apel, atâtea practici sunt în țară, deci asta nu rezolvă problema.

Ion Dragne: Curtea Constituțională are pe undeva dreptate multă când spune că practica unitară trebuie să fie ținta Înaltei Curți, fiindcă nu există nicio rațiune pentru care cetățeanul din raza Curții de Apel Suceava sau Târgu Mureș să aibă dreptate în viziunea instanțelor de acolo, iar cel din Ploiești sau din Craiova să nu aibă dreptate în viziunea altor curți, căci vorba aceea justiția este una pentru toți. În Japonia există o regulă care impune la un anumit interval de timp, judecătorii să se rotească și să meargă în diversele zone ale Japoniei pe motiv că fiecare cetățean japonez are dreptul să beneficieze de o justiție similară. Noi avem o problemă, dacă admitem că sunt 15 practici judiciare ale celor 15 curți de apel, cel puțin principial Curtea Constituțională a zis bine.

Delia Narcisa Theohari: Deciziile de speță fie ele ale Înaltei Curți n-au niciodată efect obligatoriu, prin urmare ele nu pot constitui izvor de drept. În comunicatul acesta al Curții Constituționale s-a spus că textul respectiv contravine art. 126 alin. (3) din Constituție care spune așa – Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea, aplciarea unitară a legii de căgtre celelalte instanțe potrivit competenței sale. Competența sa în asigurarea practicii unitare este prevăzută de Titlul III din Codul de procedură civilă care face referire exclusiv la recursul în interesul legii și la sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. Atât. Deci acestea sunt cele 2 mecanisme cde unificare, nu altele. Prin urmare, nu consider că prin soluționarea tuturor recursurilor de către Înalta Curte s-ar asigura o practică judiciară unitară, nu acestea sunt mecanismele prevăzute de lege.

Ileana Ruxandra Tirică: Trebuie să o contrazic puțin pe colega mea, că nu mă pot abține. Profesorul Ciobanu spune de 20 de ani de când am citit eu acum 20 de ani prima dată tratatul galben că exact ce spunea și domnul Dobrev puțin mai devreme rolul casației este inclusiv prin soluții de speță de a trasa modul de aplicare a legii. Este adevărat că acest rol al casației într-o lume normală. La noi nu se poate. Inclusiv pentru motivul că Înalta Curte nu a reușit ea însăși să aibă întotdeauna o voce unică în anumite chestiuni de drept și că de-a lungul timpului Înalta Curte a fost contrazisă.

Dumitru Dobrev: Cauza Beian contra României.

Delia Narcisa Theohari: Înalta Curte așa cum spune art. 483 alin. (3) urmărește să facă un control de legalitate.

Ileana Ruxandra Tirică: Eu nu am spus că din Codul actual nu rezultă că mecanismele de la Titlul III nu sunt cele de unificare a practicii, evident că luate stricto sensu acelea sunt. Dar optica legiuitorului oricum a fost cea la care s-a referit domnul Dobrev și cea pe care o știm din cărțile de procedură civilă care este rolul casației, pentru că 483 alin. (3) ne spune că recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea conformității hotărârii cu regulile de drept aplicabile. Deci optica legiuitorului este oricum ca recursul să fie la Înalta Curte.

Delia Narcisa Theohari: Și ce-ar înseamna asta, dacă eu sunt curte de apel și știu că s-au pronunțat 2 decizii de către Înaltă Curte, una într-un sens și una în alt sens, eu ce să fac?

Ileana Ruxandra Tirică: De-asta am spus că nu funcționează mecanismul clasic al casației în România, pentru că însăși Înalta Curte nu a reușit să fie de fiecare dată consecventă. Dar în teorie, optică, principiu pe care l-a avut în vedere legiuitorul, acesta este. Din păcate, și aici ajung la o chestiune care după această decizie sigur se va pune cu multă frecvență în discuție, sunt dispute jurisprudențiale deocamdată, nu știu dacă există și în doctrină discuții, pentru că nu am citit suficient, sunt declinări ale recursurilor de la curtea de apel la Înalta Curte, Înalta Curte a fost foarte fermă în a spune nu sunt ei competenți să judece toate recursurile, cei de la curțile de apel care au dat soluțiile de declinare către Înalta Curte a recursurilor înregistrate la curțile de apel au avut în vedere art. 483 alin. (3) și împrejurarea că recursul la tribunale și la curți de apel a fost dat expres doar pentru situații particulare și era prevăzut expres că este de competența instanței ierarhic superioare, perimare, suspendare și alte astfel de incidente, iar restituirile de dosare au venit cu o motivare care forțează puțin principiul pe care art. 483 alin.(3) îl are în vedere, probabil că se va ajunge și la o dezlegare pe calea unui mecanism de unificare al practicii cu privire la competența Înaltei Curți de a judeca toate recursurile. Nici nu vreau să mă gândesc la ce se va ajunge dacă Înalta Curte va judeca toate recursurile, evident că nu asta este de dorit în acest moment, de aceea și un prag valoric introdus prin lege ar fi util, să judece toate recursurile dar numai de la un prag la care ele devin relevante. Dar dacă Curtea Constituțională consideră că toți justițiabilii se găsesc în aceeași situație indiferent că se judecă pe 1 leu, pe 500000 sau 1000000, această discuție rămâne iarăși fără obiect, pentru că toate procesele sunt exact în aceeași situație și este astfel încălcat art.16 din Constituție cum ne spune comunicatul până acum.

Ion Dragne: Vom avea practică unitară până când Înalta Curte se va bloca și va impune adoptarea unei ordonanțe de urgență prin care se va dispune cu trimitere pe cale administrativă. Ca să facem totuși niște precizări, nu trebuie să tragem concluzia că toate cauzele în materie civilă care până acum sau până când va intra în vigoare decizia Curții Constituționale erau supuse apelului devin supuse recursului. Avem din start prevederile de la 483 preluate în art. XVIII, care exclud toate pricinile date în competența judecătoriei, mai puțin și lit. i pe care o regăsim în “precum și”, cu alte cuvinte vom avea cereri evaluabile în bani care potrivit normelor declarate constituționale vor fi în continuare supuse apelului așa încât atunci când va trebui să căutăm dacă hotărârea este supusă apelului și recursului va trebui să ne uităm dacă este din alte materii pe care legiuitorul pentru rațiuni superioare a înțeles să le excepteze de la calea de atac a recursului. Mi-am pus întrebarea și v-am pus-o și dumneavoastră, fiindcă la o dezbatere foarte intensă și îndelung apreciată s-a socotit cel puțin pentru motive de ordin de aplicare a legii taxelor de timbru că cererea de validare a popririi este o cerere evaluabilă în bani, prin urmare justițiabilul care dorește să folosească acest intrument procedural, va achita o taxă de timbru la valoare, deci nu este o cerere căreia să îi fie supuse regulile speciale ale timbrării în materia executării silite sau similare de la contestația la executare. Și acum pun întrebarea – e posibil din această perspectivă să spunem că și hotărârea în materie de validare este supusă recursului, răspunsul este din punctul meu de vedere, nu, pentru că avem o normă specială care spune că este supusă doar apelului așa încât ori de câte ori printr-o normă specială calea de atac a recursului este suprimată, faptul că decizia Curții Constituționale va intra în vigoare și inclusiv pentru procesele care urmează să fie puse pe rol după ce intră decizia Curții Constituționale în vigoare vor fi supuse în continuare căii de atac a apelului.

Delia Narcisa Theohari: Pentru că cererea de validare a popririi la fel ca și restul cauzelor enumerate în cadrul art. XVIII alin. (2) este enunțată prin prisma obiectului ei, nu se face referire la o validare a popririi peste sau sub un plan valoric.

Ion Dragne: Asta voiam să vă rog să sesizați, voința legiuitorului a fost ca tot ce înseamnă cereri evaluabile în bani.

Alina Tugearu: Mai puțin cele care se încadrează în alte categorii.

Delia Narcisa Theohari: Este individualizată prin obiect, validare de poprire, la fel cum spune și expropriere sau eroare judiciară.

Ion Dragne: Exact asta a fost provocarea pe care v-am adresat-o la început când am zis dacă este criteriul valoric repudiat ca impediment în calea accesului la justiție și egalității în drepturi, de ce să nu-l aplicăm în toate materiile în care dincolo de natura cererii sau obiectul cererii, tot ceea ce este valoric trebuie să fie supus acelorași reguli și răspunsul a fost corect, pentru că uneori legiuitorul a avut anumite rațiuni. Alături de aceste rațiuni avem uneori norme speciale care nu permit exercitarea căii de atac a recursului indiferent de valoarea obiectului cauzei. Din punctul meu de vedere, în absența motivării deciziei Curții Constituționale, aceasta fiind un fel de rugăminte indirect adresată organizatorilor acestei sesiuni de dezbateri JURIDICE.ro de a ne invita și după motivare să vedem câte din afirmațiile noastre categorice se vor mai susține și dacă vom fi nevoiți să spunem că ne reconsiderăm poziția, dacă nu mai aveți dumneavoastră nimic de spus.

Alina Tugearu: Tot l-am evocat pe profesorul Ciobanu atâta, cred că cei care au admis excepția sunt iubitori ai domnului profesori pentru că în mod ciudat argumentul reținut de către ei cu referire la art. 126 alin. (3) din Constituție este exact argumentul evocat de profesorul Ciobanu în noiembrie 2012 când se arăta nemulțumit de ridicarea și mai sus a ștachetei de la 500000 la 1000000, ceea ce din nou mă face să cred că răspunsul la toate întrebările noastre trebuie să se afle undeva între 500000 și 1000000 și nu sub 500000.

Ion Dragne: Observați că pragul valoric din materie civilă oricum este mai ridicat decât în materie penală, vorbim despre 500000, 1000000 și nu despre 200 sau mai puțin.

Ileana Ruxandra Tirică: Deocamdată Ministerul Justiției nu a reacționat la problema aceasta în materie civilă. Probabil că și Ministerul Justiției așteaptă motivarea Curții Constituționale și chiar cred că va trebui să ia în considerare o modificare legislativă. Nu e competența instanțelor, a judecătorilor să aibă inițiativă legislativă, dar noi o sugerăm cu multă căldură.

Ion Dragne: Va veni, pentru că având experiența relevată de domnul Dobrev și cunoscută de noi toți a momentului 2003 când s-a încercat ca Înalta Curte să fie unicul factor de asigurare a judecății unitare în materia recursului, o aplicare a deciziei Curții Constituționale în toate aceste zone, precum și în alte cereri evaluabile în bani, va pune o puternică presiune nu doar pe Înalta Curte, va pune puternică presiune și pe curțile de apel, pentru că un leu, un recurs așa cum bine a zis cineva inspirat. Vă mulțumesc pentru prezență și aștept cu plăcere să fim reinvitați pentru a ne confirma sau infirma părerile. O seară bună!