Extras VIDEO: 22′. VIDEO integral, pentru membri: 90′

VIDEO integral, pentru membri: 90′

ÎNREGISTRAREA VIDEO ȘI TRANSCRIPTUL
Bogdan Dumitrache: Când au început să apară noile Coduri inclusiv noul Cod civil, Comisia de redactare, ca să vorbesc numai de noul Cod civil, că-mi este mai la îndemână, și-a pus problema pe parcursul redactării textelor să selecteze în cadrul Codului civil doar acele dispoziții și acele materii care se bucură de o anumită stabilitate, mergând pe prezumția că un Cod se adoptase și sigur că se mai poate modifica peste 15-20 de ani. Dacă în privința Codului civil acest raționament sau această prezumție a fost până acum confirmată de realitate, în privința altor Coduri colege și prietene, lucrurile nu au stat chiar așa și fie legiuitorul a încercat să facă anumite modificări, mai puțin dacă prin legiuitor înțelegem Parlament, fie Guvernul a fost activ în a adopta ordonanțe de urgență și când nici Guvernul nu a mai făcut față, Curtea Constituțională a dat o mână de ajutor și ne referim în primul rând la Codul de procedură penală cu privire la care există și excepții de neconstituționalitate respinse, dar o parte din ele, nu puține, sunt admise. Codul de procedură fiscală se înscrie și el în ordinea aceasta a Codurilor care ar fi de dorit să fie stabile decât realitatea modificărilor legislative o confirmă. E adevărat că de la sfârșitul lui august din câte știm nu a mai apărut nicio modificare, ultima e abia în august anul acesta, deci sunt aproape 4 săptămâni în care nu sunt modificări, trebuie luată partea plină a paharului. Ultima modificare nu este deloc minoră și este cea care inițial a generat poate ideea unei asemenea dezbateri, dar probabil o să avem ocazia să discutăm și despre modificări care nu sunt din Ordonanța 30/2017, mă refer la ultima modificare, ci poate și din alte acte normative anterioare. Noutăți în Codul de procedură fiscală împreună cu domnul expert contabil Daniel Udrescu, Cabinet Udrescu, audit expertiză contabilă, consiliere economică, dezvoltare, strategie, partener al dezbaterilor, a mai fost la dezbateri și mulțumim că este și în seara aceasta alături de noi.

Daniel Udrescu: Bună seara!

Bogdan Dumitrache: Mai departe, doi avocați, doamna avocat Larisa Antimescu, Partner SORA & ASOCIAȚII, a mai fost la dezbateri, de asemenea, SORA & ASOCIAȚII este partener al dezbaterilor, mulțumim că sunteți alături de noi.

Larisa Antimescu: Bună seara! Mulțumesc pentru invitație!

Bogdan Dumitrache: Aproape același concluzii și pentru doamna avocat, pentru că doamna avocat Lelia Grigore nu a mai fost la dezbateri, dar DOBRINESCU DOBREV este partener al dezbaterilor și mulțumim pentru premieră.

Lelia Grigore: Bună seara! Mulțumesc pentru invitație!

Bogdan Dumitrache: Și a mai fost alături de noi și foarte posibil să mai fie, pentru că nu va fi ultima temă de fiscal, doamna consilier juridic doctor Arina Dragodan, în prezent consilier juridic în Administrația Publică Centrală, mulțumim că sunteți din nou în studioul dezbaterilor.

Arina Dragodan: Și eu vă mulțumesc pentru invitație! Bună seara!

Bogdan Dumitrache: Acestea fiind spuse, momentul de prezentare publicitară. Pentru că așa cum spuneam chiar cu puțin timp înainte, avem un contabil și 3 juriști, 2 avocați și un consilier juridic, am zis că punem pe umerii contabilului o intrare în subiect și o încălzire cu ultimele modificări ale Codului de procedură fiscală.

Daniel Udrescu: O remarcă: Codul de procedură fiscală este un bebeluș comparat cu Codul civil așa că putem să-i explicăm ceea ce dumneavoastră ați menționat mai devreme că e instabil. La câte modificări am avut în ultimii 10-15 ani, nu știu dacă mai putem numi Cod sau e o adunătură de lucruri. Ordonanța 30, revin la punctul meu de vedere pe care l-am explicat de multe ori, o consider nelegală și neconstituțională. Pentru aceleași lucruri, executivul nu are ce să caute în legiferare, avocații care sunt în Parlament și cunosc elementele dintr-un punct de vedere mai apropiat de Codul civil, ar fi trebuit să fie cei care să imprime schimbările. Dar mergând pe Ordonanța 30 am spicuit câteva elemente pe care le consider din punct de vedere contabil că au un impact de care avocații ar trebui să țină seama, art. 23 alin. (3). Persoana fizică care desfășoară o profesie liberă, discutam mai devreme de această liberă sau liberală, consideră că liberă este corect, pentru că reflectă ceea ce vrea să facă ANAF-ul și să pună în cârca tuturor răspunderea fiscală, tuturor înseamnă și cel cu 3 clase și cel cu pușcărie ș.a.m.d. care trebuie să desfășoare o activitate economică ca să-și întrețină familia, nu neapărat să fie angajat. Da, este un lucru bun, dar partea a doua, dacă nu sunt suficiente pentru recuperarea creanțelor fiscale, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului, cu alte cuvinte, alin. (4) nu se mai aplică pentru profesiile liberale, deci rămâne liber. Art. 25 duce la executarea emitentului scrisorii de garanție, un lucru bun că pot să fie urmăriți mai repede cei care garantează. Art. 25 alin. (2)¹ – pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței răspund solidar cu acesta persoanele care au determinat cu rea-credință acumularea și sustragerea de la plata acestor obligații, fostul 138 începe să devină din ce în ce mai pregnant în problema pe care o are fiscul în insolvență. Și poate că este un lucru bun, dar nu este complet, din punctul meu de vedere, nu cred că merge destul de departe și nu dă fiscului posibilitatea să meargă mai departe decât ar trebui. Eu de exemplu aș spune – în toate dosarele care sunt fiscalo-penale, de ce sunt urmăriți acei administratori care semnează precum primarii și sunt urmăriți cei care beneficiază? Eu cred că cel mai vinovat, și un exemplu ar trebui să fie, ca acei administratori care firme la m², să răspundă pentru ceea ce fac. Acest articol nu ne ajută foarte tare în această privință. Până acum sunt pentru fisc. Art. 32 alin. (5) – modificarea domiciliului cu sediul social care reprezintă și domiciliul fiscal are ca efect și modificarea de drept a domiciliului fiscal, iar contribuabil, plătitorul nu are obligația depunerii cererii de modificare a domiciliului fiscal, am fost prin țările scandinave și acolo în momentul în care depuneai o cerere la bancă pentru modificarea adresei, cererea se ducea în sistem și era modificat și la ANAF și la DITL, peste tot meargeai și aveai schimbarea, mi se pare un lucru interesant, urmează să fie văzut.

Bogdan Dumitrache: Care creează o treabă suplimentară pentru organele fiscale, nu?

Daniel Udrescu: Nu ar trebui. Dacă am avea și noi un program integrat, ceea ce n-avem, avem un sistem annual la ANAF folosit pe computer, dacă am avea la ca la polonezi implementarea în 2 ani sau 4 ani pentru split TVA și să se facă automat, să nu te duci tu să faci 2 ordine de plată, ci să se ducă automat TVA-ul într-un cont și plata pentru respectiva marfă în alt cont, atunci am începe și noi să fim în rândul oamenilor. Art. 47, aici am văzut că este interpretare a doamnei avocat, eu nu mă voi referi la punctul 8, mă voi referi la 6 comparat cu 7. Anunțul prevăzut la alin. (5) se menține afișat cel puțin 60 de zile de la data publicării și 7 – acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării, presupun că 15 și cu 60 fac cele 45 pentru inspecția fiscală la persoanele mai mărunte. Dacă nu, suntem într-o mare dilemă, dacă e corect sau nu.

Larisa Antimescu: Eu cred că se menține 60 de zile publicat. E obligatorie menținerea lui afișat 60 de zile.

Bogdan Dumitrache: Se consideră comunicat în 15 zile, deci 15 zile de la afișare, după 15 zile începe să curgă termenul.

Larisa Antimescu: Da, 45 de zile. Deci 15 cu 45 = 60, cât trebuie să-l mențină ei afișat. Mie mi-a atras atenția alin. (8) de la art. 47 care reprezintă o excepție de la comunicarea actului administrativ fiscal la domiciliulul fiscal al contribuabilului prin poștă cu scrisoare de recomandată, cu confirmare de primire, respectiv am observat că prin această modificare legiuitorul a prevăzut remiterea su semnătură a actului administrativ fiscal direct contribuabilului ori împuternicitului acestuia prin angajații proprii ai organului fiscal și curiozitatea m-a făcut să mă uit la prevederile art. 163 Cod procedură civilă, la modalitatea de comunicare a citației și de asemenea la art. 260 Cod procedură penală la înmânarea citației potrivit Codului de procedură penală. Așa cum e formulată această excepție și cum ni se explică la alin. (9) și (10), modalitatea de remitere a actului administrativ fiscal, mie mi s-a părut că seamănă mai mult cu art. 260 Cod procedură penală, deși dispozițiile Codului de procedură fiscală se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. Dacă în procedura civilă nu avem cutie poștală, se face un proces verbal, în schimb în procedura fiscală, am observat că la fel ca în penal se face o înștiințare, nu se face proces verbal, trebuie să te prezinți în termen de 15 zile la organul fiscal, nu te-ai prezentat, se consideră că ți-a fost comunicat și de atunci începe să-ți curgă termenul pentru contestarea actului administrativ fiscal. De observat faptul că nu se afișează actul administrativ fiscal, respectiv decizia de impunere sua somația de executare.

Bogdan Dumitrache: Deci practic avem alin. (3) care și el e modificat. Actul administrativ fiscal emis pe suport de hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora la domiciliul fiscal prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Și alin. (4) spune: dacă nu s-a putut pe alin. (3) avem publicitate pe alin. (5) și (7). Dar ce înseamnă că nu a fost posibilă comunicarea?

Larisa Antimescu: Dar ce înseamnă că organul fiscal competent poate decide? În funcție de ce decide?

Bogdan Dumitrache: Și în funcție de cum interpretăm că acea comunicare a fost sau nu a fost posibilă.

Arina Dragodan: M-am uitat și în nota de fundamentare la Ordonanța 30/2017 și inițiatorul a dat niște explicații și anume că nu exista în Codul de procedură fiscală nu existată reglementată situație în care contribuabilul refuza să primească actul administrativ fiscal și nu se putea face dovada comunicării și atunci spune că la art. 47 s-au reglementat privind comunicarea actelor administrative fiscale prin remiterea la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum și refuzul de a primi acte administrative fiscale în cazul în care comunicarea se face prin această modalitate, similar celor din Codul de procedură civilă. Alin. (8).

Bogdan Dumitrache: Dar și (9).

Arina Dragodan: Spune clar, similar celor din Codul de procedură civilă, însă adaptate specificului raportului juridic fiscal. Și probabil că din această cauză există mici diferențe între procedura civilă și procedura fiscală. Iar în continuare se specifică că regula generală de comunicare rămâne cea prin poștă, aceasta fiind o excepție, pentru că și spune articolul – prin excepție, și atunci bănuiesc că la această modalitate organul fiscal apelează în cazul în care nu poate să facă comunicarea clasică prin poștă.

Bogdan Dumitrache: Înainte de 2017 spunea publicitate. Iar acum vine excepția alin. (3), nu vă duceți la publicitate, avem excepția cu înștiințări. Aici se punea problema opțiunii, foarte important, pentru că aici avem momentul la care curg termenele pentru contestațiile specifice și atunci să nu dai la mâna autorității varianta în care îți face comunicarea făăr niște criterii foarte sigure.

Larisa Antimescu: Eu cred că nu o să se încerce, că dacă facem aplicarea lui (8) nu înseamnă că trebuie să aplicăm și (3), adică se poate aplica (8) fără (3) și cred că procedura aceasta se practică de către organele fiscale locale. Am auzit în provincie. Fără să fie excepție, motivând că nu au suficiente resurse financiare pentru a face scrisori cu confirmare de primire, se practica această excepție.

Lelia Grigore: Și mai e o consecință importantă în practică, eu chiar cunosc un caz din practica recentă, chiar după modificarea Codului de procedură. S-a ales varianta de comunicare prevăzută de alin. (8) pentru că este vorba despre scadența unei decizii de impunere, despre actele de executare care succed acest moment și atunci comunicarea în acest mod prin agentul procedural a scurtat un pic termenele și momentul la care debitorul va fi executat vine un pic mai repede, așa el își calcula cam cât dura prin poștă, mai aștepta, poate avea o acțiune în suspendare și aștepta să fie soluționată, știm cu toții că se soluționează destul de greu. Așa venind agentul procedural direct la ușa societății, n-a putut refuza primirea, a primit, moment de la care începe să curgă termenul.

Larisa Antimescu: Totuși termenul de 15 zile mi se pare un termen scurt, pentru că poate durează 2-3 zile până găsești înștiințarea și să te prezinți în 15 zile, dacă nu te prezinți, actul se consideră comunicat la împlinirea acestui termen.

Bogdan Dumitrache: În procedura civilă sunt 7 zile, parcă.

Larisa Antimescu: Da, dar în procedura civilă nu te execută.

Bogdan Dumitrache: E adevărat. Așa este. E o comparație șubredă.

Daniel Udrescu: E bine că s-a discutat. Art. 67 alin. (1). L-am etichetat pe hârtia mea ca un prim abuz. Pot refuza să furnizeze informații cu privire la datele de care au luat cunoștință în exercitarea activității lor preoții, avocații, consultanții fiscali, auditorii, experții contabili. Aceste persoane nu pot refuza furnizarea informațiilor cu privire la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de legislația fiscală în sarcina lor, am subliniat acest lucru. De ce spun că e abuz? Execută o contestație pentru un client și în dosarul meu pot fi contractul, factura, sunt obișnuit să facă “situația” de lucrări, raportul pe care îl fac de obicei cu orele pe care le lucrez, nu multă lume face acest lucru, dar consider că este important și bineînțeles dacă îmi vine controlul mă întreb – să vedem ce ați lucrat. Și aici este abuzul. Prezentăm lucrarea pe care eu am făcut-o, refuzul meu nu mai poate să fie, pentru că îmi spune – bun, vrem să vedem dacă ai lucrat atâtea ore, și pot să spun că am raport de lucru, uite acestea sunt orele, nu, vrem să vedem ce ai făcut, în momentul în care te obligă să pui la dispoziție că altfel te penalizează intervine acest abuz și de multe ori am văzut că chiar fac acest lucru. Se duc și întreabă. Și nu neapărat, atenție, direct, ci se poate face și indirect.

Larisa Antimescu: Cu privire la acest aspect, vreau să vă spun că există o decizie a CJUE pronunțată în 2015 cred și nu-mi vine acum numele, dar o să verific și o să vă transmit, potrivit căreia nu este obligatorie întocmirea unui raport de activitate atunci când avocații au un contract de asistență juridică lunară. Nu neapărat avocații, când e vorba despre un contract de prestări servicii lunare.

Bogdan Dumitrache: Dar este o perspectivă fiscală cea care a generat o asemenea hotărâre?

Larisa Antimescu: Se pune problema în speța respectivă, e din Bulgaria, a faptului că aceste abonamente de tip lunar puteau sp aibă în spate activități fictive și atunci venea fiscul, dădea jos costurile acestui abonament de tip lunar apreciind că acele activități nu au fost prestate, or Curtea Europeană de Justiție a venit și a spus că în asemenea situații este abuziv comportamentul fiscului și atunci nu e necesară nici efectuarea unui raport de activitate în cazul contractelor de prestări servicii lunare.

Bogdan Dumitrache: Practic problema este, unde a subliniat și domnul Udrescu, la al doilea punct din cadrul alineatului, aceste persoane nu pot refuza furnizarea informațiilor cu privire la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de legislația fiscală în sarcina lor, adică formularea aceasta chiar poate duce la interpretarea pe care ați evocat-o aici?

Daniel Udrescu: Eu am de exemplu multe spețe în care datorită faptului că lucrez în domeniul imobiliar am căpătat o experiență și mi-e ușor să sar de la una la alta și poate să vină un client care să ceară un punct de vedere. Nu mai stau să inventez roata, am un punct de vedere pe care l-am trimis, că-l trimit pe mail direct la organul fiscal, cum justific eu banii pe care îi încasez? Pe ce am construit în miile de ore în care am studiat și nu m-a plătit nimeni sau pe ce am scris în punctul de vedere pe care l-am făcut poate într-o oră-două?

Bogdan Dumitrache: Care e informația cu privire la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de legislația fiscală?

Daniel Udrescu: Deci punctul acela de vedere poate să fie cerut ca să dovedesc că factura mea nu e fictivă.

Lelia Grigore: Eu cred că mergem foarte departe cu interpretarea. Există într-adevăr și un sens de genul acesta și poate fi interpretat și așa, dar inițial înțeleg eu că intenția Guvernului a fost să delimiteze un pic cele două situații care pot apărea în legătură cu o profesie de acest gen. De exemplu, cu un avocat. Avem situația în care poate refuza să furnizeze informații dacă este vorba despre un client de-al său, despre aspecte pe care le cunoaște prin natura profesiei, dar nu poate să se prevalezeze de același lucru când el la rândul lui e controlat ca persoană impozabilă.

Bogdan Dumitrache: Adică informațiile din norma care permite refuzul se referă chiar la persoana celui pentru care aceste profesii.

Lelia Grigore: Exact. Atunci când el în calitate de avocat care desfășoară o activitate econimică este la rândul lui controlat. Pentru că ar fi putut la orice tip de control să se prevaleze de art. 11.

Daniel Udrescu: O să vă chem pe dumneavoastră să mă apărați.

Lelia Grigore: Vin cu mare drag.

Daniel Udrescu: Am avut și Garda, înainte, am avut și un avocat cu care lucram interpelat pe acest lucru și s-au cerut aceste lucruri, tocmai, în ce dosar a lucrat, să arate că nu sunt fictive și cum dumneavoastră știți avocații mai și dau telefoane, mai și vorbesc, nu trebuie neapărat să fie ceva în spate. Ce spuneați dumneavoastră cu speța, eu vă înțeleg, dar e continuă. Ce fac eu o singură dată într-o zi? O singură lucrare. Mă mai ia sau nu pe continuitate? Probabil că nu. Din punct de vedere contabil, există acest risc ca să vină să acceseze și să-mi ceară aceste documente ca evidență fiscală fiind postul pe care eu îl am și sunt obligat să-l dovedesc ca să pot să am deductibilitate la ce fac.

Lelia Grigore: Există într-adevăr la toate prestațiile de genul acesta, consultanță de tip abonament lunară.

Bogdan Dumitrache: E o formă anterioară a Ordonanței 30. La art. 67 alin. (1) – pot refuza să furnizeze informații cu privire la datele de care au luat cunoștință în exercitarea actviității lor preoții, avocații, notarii publici? Au ieșit? Executorii?

Arina Dragodan: Într-adevăr aceasta este noutatea, au ieșit executorii și notarii publici.

Bogdan Dumitrache: Au rămas psihoterapeuții. Aceste persoane nu pot refuza furnizarea informațiilor cu privire la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de legislația fiscală în sarcina lor și aici iar e o diferență, aici era în sarcina lor, nu se prevedea ce fel de sarcină, în ce postură, dacă în postura lor de contribuabili.

Daniel Udrescu: Partea a doua care a fost introdusă e foarte relevantă. Să trecem mai departe. Ce-mi place că s-a definit în sfârșit cum se face inspecția aceasta la art. 116 și avem inspecție prin sondaj, ce-mi place foarte mult pentru că sunt și auditor, inspecția electronică, nu știu încă ce soft folosesc, presupun că pot intra la fel ca și auditorii și să se uite în sistem, să ia toate tranzacțiile să verifice dacă sunt făcute după, cu dată ș.a.m.d. și pot să aibă niște indicii. Deci inspecția electronică mie mi se pare că e un lucru bun adus în inspecția fiscală.

Larisa Antimescu: Dumneavoastră ați spus ce vă place la 116, o să spun ce nu-mi place la 117 alin. (2). Așa cum am spus și în discuțiile de pe mail, respectiv selectarea perioadelor care vor fi supuse inspecției fiscale se efectuează de organul fiscal în funcție de riscul fiscal identificat. Am stat și am făcut o căutare și am încercat să definesc acest risc fiscal identificat și recunosc că nu m-am lămurit, am găsit un singur ordin referitor la procedura rambursării de TVA și într-adevăr acolo sunt arătate câteva criterii după care poate fi analizat acest risc fiscal identificat. În schimb în rest nu am găsit nicio prevedere care să mă lămurească, decât păreri ale altor specialiști sau colegi de e-mail care au avut spețe și care le-au adunat și le-au enumerat cu liniuță.

Daniel Udrescu: Contabil vorbind, aveți un pic dreptate. De ce am spus că îmi place această inspecție electronică? Din punct de vedere fiscal va reduce numărul de hoți, pentru că lași anumite evidențe, dacă ai de exemplu sau dacă nu ai, dacă le-ai făcut, după perioada în care ai înregistrat factura, ai făcut scoaterea din gestiune, toate aceste elemente dacă sunt făcute corect, într-o ordine cronologică în momentul când aduci softul care să-ți facă această inspecție, îți scoate în evidență aceste elemente de care dumneavoastră vorbiți și pe baza lor identific și marja mea de eroare e un pic mai mică dacă eu pot să identific tranzacțiile care mi se par suspecte și selectez acele tranzacții și îmi fac inspecția fiscală în detaliu pe acele tranzacții care mi se par suspecte din sistemul electronic.

Larisa Antimescu: Este un criteriu de selecție prevăzut la 121.

Daniel Udrescu: O unealtă a auditorului care a fost aplicată recent și fiscului. Bine, în alte țări e mai demult, dar la noi acest element, nu știun dacă ei sunt pregătiți tehnic acest lucrul, dar este o posibilitate de a verifica ceea ce se pare suspect și să dai niște parametri pe care tu prin experiență ți-i creezi, spui – vreau corelarea NIR-ului cu factura, cu avizul de inspecție ș.a.m.d. Descărcarea de gestiune, dacă existat, dacă nu a existat, dacă s-a făcut în contul corect tranzacția, deci ai tranzacție care are o metodologie clară și poți să o faci de exemplu amortizarea cu mijlocul fix. Dacă te duci și pui amortizarea în nu știu ce cont, îți pune imediat cu eroare, că e eroare.

Larisa Antimescu: Am observat că sunt folosiți 2 termeni diferiți, respectiv perioada în funcție de riscul fiscal identificat și avem la 121 selectarea contribuabililor, contribuabilul este selectat tot pe baza unui nivel de risc. Mă gândesc ce ați spus dumneavoastră acum ar merge la selectarea contribuabilului.

Daniel Udrescu: La ce are contribuabilul în contibilitate. Selectarea contribuabilului, dacă discutăm despre TVA, avem raportul 394 care se face de către fisc și identifică excepțiile, adică dumneavoastră ați declarat TVA-ul și domnișoara nu l-a declarat și ne ducem pe diferențe. S-ar putea să fie diferență și fiscul nu știu încă cum să rezolve, dumneavoastră este lunar, domnișoara este trimestrial și apar diferențe de raportare că nu sunt în aceeași perioadă, în aceeași lună și trebuie identificate și verificate, astea sunt la selectare.

Larisa Antimescu: La selectarea contribuabilului unde lucrurile mi se par mai clare, dar la selectarea perioadelor?

Bogdan Dumitrache: La 117 alin. (2).

Arina Dragodan: Se poate face la o anumită perioadă și scrie că se poate extinde.

Bogdan Dumitrache: Deci alin. (2) de la 117 pe vremuri spunea perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior în condițiile alin. (1). Deci perioada maximă. Și acum se poate extinde, întrebarea este dacă aceasta generează vreo obligație pentru fisc. Imediat. Sau doar un viciu de formulare? Pentru că alin. (2) vorbește de o selectare a perioadelor și că ea, această selectare este în funcție de riscul fiscal identificat și dacă e cazul te poți duce și la perioade fiscale neverificate, adică organul fiscal trebuie să-și dea seama cum își selectează perioadelor, întreabă pe cineva cum își selectează riscul fiscal sau o face aleatoriu?

Daniel Udrescu: De obicei pot să vină pentru un an sau pentru o anumită perioadă în care tranzacția pare suspectă și dacă se reflectă, extind perioada. E un lucru des întâlnit.

Lelia Grigore: În legătură cu acest risc fiscal, într-adevăr, am căutat în jurisprudența europeană, în legislația europeană, nu există criterii foarte clar definite, pentru că acești contribuabili și-au prefigurat puțin riscul fiscal, dar există în unele țări niște principii generale și mai există niște cărți verzi, să le zicem așa, acordate contribuabililor de bună-credință. Dacă îmi iei partea negativă și îmi identifici un risc fiscal, dă-mi și partea bună, spune-mi că eu sunt în regulă față de alții, să reprezinte un fel de pașaport de bonitate, de corectitudine.

Bogdan Dumitrache: Adică perioada în apropiere de Crăciun e o perioadă cu risc fiscal identificat, că poate trebuie făcute mai multe cheltuieli decât cele naturale? Să nu rămânem cu profit net prea mult?

Lelia Grigore: Nu neapărat.

Daniel Udrescu: Eu vă pot spune ce am pățit în Statele Unite, a venit inspectorul ARS și mi-a spus: Domnule Udrescu, suntem în inspecție, ca să fim clari, 10% vi-i dau, ce e peste 10% începem să-i scriem. Probabil că eram în risc fiscal major dacă mi-a dat 10%. Eu aveam și bonuri de la avioane, călătoream foarte mult, făceam audit pentru colateralul pe care-l punea debitorul. Mi-a găsit mai multe bonuri, cum de aveți atâtea? Nu toate călătoriile mele s-au încheiat și cu contracte și pe acelea nu le-am mai pus, deci riscul este intepretabil și fiecare inspector și-l cam cunoaște după o anumită perioadă.

Larisa Antimescu: Aici îmi vine în minte tot o speță europeană în materie de TVA, am putea pune noi problema în seara asta dacă s-ar putea aplica și asupra impozitului pe venit sau pe profit, asupra impozitelor directe, dar asta într-o altă dezbatere. Acolo se referă la niște cheltuieli făcute cu ocazia unui studiu de fezabilitate, proiectul nu a mai avut loc, pentru că și-a dat seama beneficiarul că nu-i va aduce profit în schimb și-a dedus TVA-ul cu studiul de fezabilitate și a venit inspecția fiscală și nu i-a recunoscut, pentru că nu s-a finalizat cu încheierea unui contract, poate s-ar putea aplica și în cazul impozitelor directe.

Daniel Udrescu: Gândiți-vă la lucrurile foarte frumoase pe care le face, fiscul ți le dă jos în România, principiul de marketing spune că este o unealtă cu care îți atragi o anumită clientelă și este deductibil fiscal, la noi dacă aș pune un acvariu din cele din care se pun în America de 2-3 etaje ar înseamna că nu mai este business. Haideți să trecem la 143 alin. (4). E foarte important. O schimbare majoră nu se poate derula concomitent cu un control inopinat, cu o inspecție fiscală derulată la același contribuabil, dar dacă se face, caz în care echipa de inspecție fiscală este competentă să efectueze și un control inoponat și întreb eu, cu DGAF-ul ce facem? Că-I tot control inopinat, chiar dacă e și operativ. Mi s-a întâmplat chiar anul acesta, inspecție fiscală concomitent cu controlul DGAF, cu alte cuvinte singurul act administrativ e decizia de impunere, n-are ce să caute DGAF-ul acolo, a zis ceva, dar pe noi nu ne interesează ce spune inspectorul fiscal, păi cum să nu te intereseze? Te duci la art. 2 din Legea 241 și spune că singura autoritate competentă este ANAF-ul să stabilească dacă s-a comis sau nu s-a comis evaziune fiscală. DGAF-ul e ANAF, dar DGAF-ul ceea ce emite nu e act aministrativ fiscal. Deci, consider că e un pas înainte, dar să vedem ce vom face cu DGAF-ul.

Bogdan Dumitrache: E incomplet.

Daniel Udrescu: Ori definim controlul și am pune sub o comisie consider eu, ar fi cel mai bun lucru în momentul în care avem cazuri de evaziune fiscală să treacă într-o comisie fiscală care poate să fie DGAF 100% și să analizeze mai departe dacă se merge către penal sau se rezolvă prin plată în fiscal. Nu avem așa ceva cum au francezii.

Larisa Antimescu: Domnul Udrescu a ajuns la un subiect care îmi place mie foarte mult, respectiv art. 150 referitor la procesele verbale.

Daniel Udrescu: Ajungem și acolo. Am scris aici “Pericol”. La art. 138. Și am selectat 4, 7, 8 și 9, pentru că, atenție, începând cu această modificare trebuie să vă faceți o declarație de patrimoniu. Când vine fiscul ca persoane fizice vă va obliga la așa ceva, e un lucru care se face și prin alte părți, cum ați face la prietenii noștri parlamentari, la cei care sunt în funcții publice, o să fie la toată lumea. Deci e o schimbare majoră, atenție, faceți-o și mergeți an de an cu ea, că dacă nu dă mere cu mere, ci dă mere cu pere, o să fie portocale și vine fiscul și stabilește pentru veniturile obținute dacă sunt diferențe, adică ce ai vândut, ce ai încasat, ce ai plătit, trebuie să-ți dea la această declarație de patrimoniu precum la societatea comercială, venituri – cheltuieli și mărești patrimoniul cu acea diferență de venituri. Dacă vine fiscul și poate să vină cu acest alin. (9) și îți spune: nu-mi convine ce ai scris tu acolo, n-ai venituri, ai mașini și nu le-ai trecut aici, cu ce bani le-ai luat?

Bogdan Dumitrache: Practic vorbim de o declarație de avere.

Daniel Udrescu: Ai parcă 10 zile.

Bogdan Dumitrache: Ordinul ANAF este deja adoptat? Modelul declarației se stabilește prin ordin al ANAF, îl avem în vigoare?

Daniel Udrescu: Nu l-am văzut acolo scris.

Lelia Grigore: O mențiune. Modificarea acestui articol în ce a constat mai exact, în faptul că înainte în baza art. 138 la verificarea situației personale, ți se solicitau în prima etapă documente justificative, nu ți se solicita în mod obligatoriu această declarație de patrimoniu. Acum în schimb aceasta vine ca o consecință a faptului că persoana este verificată. Pe vechea reglementare formularea era următoarea – persoana supusă verificării are obligația de a depune declarația de patrimoniu și de venituri la solicitarea organului fiscal central. Deci doar la solicitarea organului fiscal, în primă fază conform alin. (7) în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului i se solicitau doar documente justificative, fără această declarație de patrimoniu. Probabil pe baza evaluării acestor documente prezentate se solicita sau nu declarația, iar ca ordin exista Ordinul 3704/2015 care prevedea și modelul declarației. Acum dacă această declarație a devenit obligatorie probabil va avea și o formă diferită așteptăm, din ce cunosc până la acest moment, nu a fost emis un alt ordin.

Daniel Udrescu: De ce am spus că e pericol? Gândiți-vă că ANAF poate să meargă în spate 5+1, eu am foarte mulți clienți în imobiliare unde un ciclu de construire este 3-4 chiar 5 ani, am avut și 6 ani la anumite construcții. Ce faci când tu ai costuri și te duci pe o perioadă așa de lungă și ai ieșit din perioada de control? Nu mai e perioadă pe care să poată să o controleze? Trebuie să-ți păstrezi sau nu trebuie să-ți păstrezi documentele? Și acum, ești în patrimoniul personal sau ești într-un patrimoniu de afectațiune? Discutăm de persoane. Aici avem o mare problemă. Și problema pe care o văd este că începând de la această modificare ar trebui ca toată lumea, cei care au bani, să-și facă această declarație de patrimoniu cu foarte mare grijă, să identifici, să ții o evidență corectă, pentru că dacă nu o faci, riști că plătești bani și mi s-a întâmplat chiar recent la un client de-al meu, a venit organul de poliție și a spus: de unde aveți bani să construiți? Dar de ce te interesează de unde am eu bani? Că Legea nu îmi spune de unde am bani. Ți-am dat declarația mea, sunt înregistrat plătitor de TVA, am înregistrat cheltuielile conform legislației în vigoare, dacă eu am luat împrumut de la mama sau de la tata sau suntem 20 de persoane asociate trebuie să ai înțelepciunea ca să înțelegi toate aceste elemente.

Lelia Grigore: Și există o prezumție de bună-credință.

Daniel Udrescu: Lucrurile acestea nu sunt corect interpretate de către organe și de aceea spun că este un pericol și de aceea spun că în calitate de avocați ar trebui să aveți în vedere această declarație de patrimoniu pe viitor.

Larisa Antimescu: Eu cred în calitate de avocat că atunci când vine ANAF-ul și îmi întreabă clientul: nu ai documente justificative?, clientul fiind dezvoltator imobiliar, uite clădirea și clădirea există, n-a mai păstrat documentele justificative, pentru că nu mai sunt în acea perioadă. Facem o expertiză să vedem cât costă.

Daniel Udrescu: În baza legii, ai obligația ca în 30 de zile să declari costul clădirii. Unde îl declari? La DITL. Cum îl declari? Faci o declarație. Are declarația valoare de decizie de impunere? Da, că în fiecare an îți vine. Vine ANAF-ul după 5 ani de zile și îți spune că baza ta de impozitare e zero, TVA deductibil zero, dumneavoastră ca avocat cereți în baza fostului 55 expertiză. Să crezi tu că-ți dau eu expertiză! Ajungi tot la instanță să ți-o dea, inspectorul nu ți-o va da niciodată. Avem 3 elemente – autorizația de construire care este bazată pe niște norme și are o valoare pentru care plătești o taxă, ai ISC și ai pe urmă după ce ai făcut, ai și declarația ta de regularizare a taxei. După care te duci și te înregistrezi. Cu alte cuvinte, decizia ANAF-ului este una eronată, că e doua cu privire la baza de impozitare și a menționat că trebuie atacată și baza de impozitare odată cu decizia ANAF-ului ca să te poți îndrepta DITL-ului care trebuia să-ți calculeze conform cu ceea ce a zis ANAF, zero înseamnă că am plătit impozite aiurea pe clădirea aceea. Contabilicește. Avocățește, dumneavoastră o să rezolvați.

Lelia Grigore: Cu privire la această procedură a verificării situației personale, am avut în practică o situație foarte interesantă, absurdă într-un fel, a unei persoane fizice controlate în baza acestei proceduri care achiziționase la un moment dat un imobil cu destinația casă de vacanță, organele fiscale au întrebat-o de unde a avut fondurile necesare achiziționării imobilului, suma era considerabilă într-adevăr, a explicat că a acumulat de-a lungul vremii bani împreună cu soțul său, că reprezintă singura investiție, că sumele au fost acumulate într-o anumită formă, în valută de exemplu, au primit poate de la rude, donații, împrumuturi și organele fiscale au spus: bun, nu poți demonstra proveniența banilor. Noi considerăm că toți banii pe care tu nu-i poți justifica i-ai obținut în acest an, pur și simplu, așa considerăm. Nu te credem că ai acumulat, nu te credem că ai arendat terenuri, nu te credem că ai vândut bunuri din gospodăria propria, mă refer la bunuri alimentare și a stabilit impozit pe venit pentru întreaga sumă ca venituri obținute în acel an, pentru că acel an era singurul care nu era prescris la momentul efectuării controlului. Dacă s-ar fi considerat că banii respectivi n-au fost justificați, dar au fost obținuti în anii anteriori, era stabilit dreptul. Momentan am obținut suspendare, cu dosarul pe fond avem și acolo o întreagă istorie, pentru că ulterior acestei inspecții fiscale realizată în acest fel, am formulat contestație în mod evident și am primit o decizie de suspendare a soluționării contestației ca urmare a formulării unei plângeri penale, am atacat în instanță această decizie de suspendare a soluționării contestației noastre și am câștigat în primă etapă cu obligarea autorității la soluționarea pe fond a contestației.

Daniel Udrescu: Am avut o situație asemănătoare, numai că nu aveau toate contractele făcute și a dat domnul inspector de la Garda financiară cu dosarul meu de pământ, cum n-am mai văzut niciodată de nervi și de oftică. Trecem la 140 alin. (6). Durata efectuării verificării situației fiscale personale este stabilită de organul fiscal central și nu poate fi mai mare de 365 de zile la persoana fizică. Oare de ce? 365 de zile? E un mare contribuabil, numai acolo sunt 180 de zile și se mai poate dubla. Consideră foarte importantă corelarea cu 117 alin. (1), inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe și în contradictoriu cu ceea ce avem ca definiție la durata efectuării inspecției fiscale unde nu apare 365 de zile, deci aduce ceva de la general la specific și ne dă alte termene decât cele pe care le are o inspecție fiscală. E discriminată persoana fizică? Și acum vă dau cuvântul la 150. Eu spun numai că am câștigat la Târgu Jiu, Gorj și instanța după efectuarea expertizei contabile și după efectuarea inspecției fiscale a spus că actul administrativ fiscal este într-adevăr decizia de impunere, dar pentru că produce efecte prin faptul că procesul verbal al organului de urmărire penală duce la popriri și alte lucruri, a anulat procesele verbale.

Larisa Antimescu: Procesele verbale care nu sunt considerate acte administrative anulate prin contestația la executare.

Daniel Udrescu: A rămas irevocabilă, sunt acum în căi extraordinare. DGAF-ul e distrus, probabil că din cauza aceasta a venit cu această reformulare

Larisa Antimescu: În ceea ce privește art. 150 așa cum ați văzut și din problemele ridicate pe e-mail cu colega mea, ce mă supără pe mine foarte tare este faptul că organul fiscal poate aprecia că o anumită situație de fapt ar întruni elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de Legea penală. De exemplu, am o inspecție fiscală care se finalizează cu un raport de inspecție fiscală la care pot să-mi exprim punctul de vedere și cu o decizie de impunere. Fac contestație împotriva deciziei și a raportului de inspecție fiscală, între timp organul fiscal face plângere penală cu toate probele adunate cu ajutorul meu, pentru că eu contribuabil sunt de bună-credință. Depun toate înscrisurile pe care mi le solicită, dau declarații, nu am nimic de ascuns. Sunt sesizate organele de procedură penală, între timp fac contestație împotriva raportului de inspecție fiscală și al deciziei de impunere, îmi este suspendată soluționarea contestației pe motiv că s-a făcut o plângere penală, pentru că ar putea fi întrunite elementele constitutive. Or, știm cu toții că o plângere penală pentru a fi soluționată la Parchet poate să dureze 3-4 ani, depinde de complexitatea cauzei și de Parchetul la care se află plângerea, timp în care eu contribuabil sunt executat, radiat.

Daniel Udrescu: Eu consider că nu e așa. Dați-mi voie să explic logica contabilă. Codul acesta spune că prin plată poți să faci anumite lucruri și dacă ai plătit, s-a terminat. Deci prin plată se stinge obligația fiscală.

Larisa Antimescu: Plătesc, dar între timp devine insolvabil, nu mai pot să-mi desfășor activitatea și când îmi recuperez prejudiciul de la stat? Eu ca societate am murit.

Daniel Udrescu: Mulți au făcut acest lucru și au câștigat și chiar dobânzi și penalități la banii care le-au fost blocați.

Lelia Grigore: Dacă au deținut banii disponibili încât să poată achita.

Larisa Antimescu: Eu societate contribuabil plătesc un eventual prejudiciu stabilit de organele fiscale care oricum nu au pregătire penală.

Daniel Udrescu: Discutam mai devreme de acea comisie care ar trebui implementată de urgență în aceste spețe. Și vă dau un exemplu – doamna procuror – șef DNA Kovesi ar trebui să fie la pușcărie de câte ori nu a făcut inspecție fiscală.

Bogdan Dumitrache: Să nu intrăm în detalii de genula acesta, că e luni seara.

Daniel Udrescu: Nu. De câte ori nu s-a făcut inspecție fiscală și s-a făcut cercetare penală fără inspecție fiscală fără stabilirea unui prejudiciu în cauze de evaziune fiscală unde singurul organ care poate să facă acest gen de lucruri este organul fiscal. El stabilește. Și trebuie să ai o creanță certă ca să poți să te înscrii. Nu pe presupuse valori că vin X și Y și le estimează pentru un proces verbal de care discutam. Amărăciunea mea e foarte mare în acest aspect, pentru că s-au distrus mii de societăți comerciale și faptul că noi nu ne adresăm corect asupra acestei spețe, este o lipsă de înțelegere a aspectului general. Este Legea 554 art. (1) alin. (4), (5), (8) și (9) care spune foarte clar ce trebuie să facă procurorul și când. Vă dau ultimul caz, cel al Belindei. Deci noi discutăm de elemente unde contractul s-a făcut în 2011 de către Boc, contractul de închiriere, vine procurorul și spune în 2014 că trebuia să facă contract din nou, că noi avem o subrogare cu novație și scrie foarte clar în actul de transmitere că se subrogă în drepturi și vine și spune că trebuia să facă din nou licitația. Ce face clientul acela care 4 ani a investit?

Bogdan Dumitrache: Nu știu dacă e o problemă direct fiscală.

Daniel Udrescu: E lipsa de cunoaștere a penalului în domeniul fiscal. De aceea e necesară acea comisie care să stabilească când se face această trecere.

Lelia Grigore: Știți care ar fi problema? Cine decide ce cazuri ajung la comisie. Avem textul și e destul de clar cel care permite suspendarea, pentru că el a fost clarificat în noul Cod de procedură fiscală, exista și în vechiul Cod, 277, nu a fost modificat acum. Posibilitatea de a suspenda soluționarea contestației era dată organului de soluționare doar în situația în care sesizarea penală viza aspecte care țin de probe care duc la stabilirea masei impozabile. Este vorba despre situațiile în care de exemplu vorbim de un CMR despre care s-ar putea suspecta că este fals, despre o situație de acest gen și să zicem că doar organele penale ar avea posibilitatea în cadrul efectuării cercetării penale să-și dea seama dacă este real sau nu un document. Acestea sunt situațiile în care într-adevăr soluționarea unei contestații ar putea depinde de soluția dată în dosarul penal. Ce se întâmplă în realitate? Organele fiscale fac sesizări pe bandă rulantă, se primește o decizie de soluționare a contestației cu suspendare foarte slab motivată într-un mod foarte generic, pentru că organele fiscale consideră că sunt întrunite elementele unei infracțiuni, a fost efectuată sesizarea penală, nici măcar nu este dat, de foarte multe ori, număr sesizării penale, contribuabilul când primește o astfel de decizie de soluționare nici măcar nu a fost soluționat o dată de către organul penal. El se trezește pur și simplu cu decizia de soluționare și atunci singura lui soluție este să atace această decizie de suspendare și să sperăm că practica va clarifica.

Larisa Antimescu: Mai mult, am avut o situație în care s-a suspendat procedura de soluționare pentru o faptă penală care privea o altă societate care avea legătură cu contribuabilul meu care făcuse cererea de rambursare a TVA-ului. Deci fapta penală nu privea situația.

Bogdan Dumitrache: Poate au încadrat-o literar.

Lelia Grigore: În vechiul Cod de procedură nu mai era făcută această precizare cu mijloacele de probă care duc la stabilirea masei de impozitare.

Daniel Udrescu: Vă atrag atenția, la solicitarea contribuabilului nu trebuie neapărat să se suspende, dacă eu vreau să continui judecarea în contencios.

Lelia Grigore: Nu judecarea în contencios, soluționarea contestației. Plângerea dumneavoastră prealabilă. Într-adevăr în Legea contenciosului administrativ, dacă am ajuns deja în instanță, dar noi suntem în situația în care n-am ajuns bieții de noi nici măcar în instanță.

Daniel Udrescu: Procedura fiscală spune că la solicitarea mea doresc să mă judec.

Lelia Grigore: Ca să mă judec, trebuie să am o decizie de soluționare pe fond a contestației. Asta e tragedia.

Larisa Antimescu: Căutând pe ROLII practică cu privire la acest articol, am găsit o decizie a Curții de Apel Alba-Iulia care a considerat că măsura suspendării soluționării contestației dispusă de organul fiscal reprezintă un exces de putere în condițiile în care prevederile Codului de procedură fiscală stabilesc posibilitatea și nu obligația organului fiscal de a lua această măsură. Această măsură este facultativă, nu este obligatorie.

Bogdan Dumitrache: Judecătorul acelui dosar a putut să producă un raționament care din incinta lui 277 nu  prea se situează. Speța l-a pus să arunce un pic cu 277. Ceea ce nu e de dorit, ca manieră de a proceda, dar dacă întinzi coarda probabil că se ajunge și la asemenea excese jurisprudențiale.

Lelia Grigore: Fiind facultativă, trebuie cu atât mai clar motivată.

Bogdan Dumitrache: Dacă tot e facultativă, de ce să o mai motiveze?

Lelia Grigore: Tocmai pentru că nu e obligatorie. Fiind facultativă, trebuie să explici de ce a considerat, pentru că de fapt dacă vedem în sens larg, i-a afectat și dreptul de acces la o instanță. Ajungi cu soluționarea litigiului tău fiscal și cu controlul legalității deciziei de impunere să aștepți la infinit.

Bogdan Dumitrache: Poate suspenda în general când o autoritate publică sau o entitate asimilată ei, în legătură cu ea legiuitorul spune că poate, apropo de judecător. Legiuitorul nu vreau să spună că dacă are el chef în ziua respectivă la o adică poate să facă și treaba asta, ci este vorba și de o responsabilizare, o îndatorire, trebuie să dai seama pentru că aici nu poți să mergi pe o apreciere mai ales măsura este destul de gravă, practic ce spune aici organul de soluționare este decid eu când îmi ataci soluția din contestație. Sunt curios pe drept comparat cum stau lucrurile.

Lelia Grigore: Din păcate, nu este prevăzut niciun termen, apropo de ce spunea colega mea legat de art. 413 din Codul de procedură civilă. Într-adevăr aici este o procedură administrativă, nu suntem în fața instanței, însă poate ar trebui și aici reglementat un termen și în situația în care se justifică această suspendare din perspectiva faptului că vizează probe care duc la ș.a.m.d.

Bogdan Dumitrache: Uitați, când este la cererea contestatorului, apare termenul, nu? În acest caz apare.

Larisa Antimescu: Eu consider că aici putem să aplicăm 413 alin. (13) teza a II-a din Codul de procedură civilă.

Daniel Udrescu: Eu cred că ar trebui definit corect și revin la acea comisie, când fac acest lucru?

Lelia Grigore: Când organele fiscale o să înțeleagă.

Daniel Udrescu: Dumneavoastră spuneți: de ce mi-l faci tu la nivel de inspecție când n-am ajuns și n-am făcut procedura, hai să stabilim că procedura aceasta trebuie făcută și nu avem acest stil de procedură, este un element deficitar al legislației noastre. Dacă am ști, și mai ales dumnevoastră avocații, ați putea să o rezolvați foarte simplu și ușor, legea e neclară.

Lelia Grigore: În opinia mea, ar fi necesară instituirea unui termen aici.

Bogdan Dumitrache: Din păcate cred că e clară. Dacă ar fi fost neclară, poate aș fi avut un loc de întors.

Lelia Grigore: E clar că e greșit aplicată.

Larisa Antimescu: Așa cum ați precizat, dacă la suspendarea la cererea contestorului avem un termen, pentru alin. (1) deși Codul de procedură fiscală nu prevede un termen, să nu uităm, Codul de procedură fiscală se coroborează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, dacă suspendarea durează mai mult de 1 an intervine instanța și trebuie să verifice dacă nu cumva.

Bogdan Dumitrache: Ar fi o analogie, ar fi o chestie destul de forțată. Dar ce e spectaculos e că atunci când însuși contestatorul care ar trebui să ajungă la decizie, el cere suspendare și i se spune că nu pot sta după el, în schimb organul care este competent să soluționeze contestația ajunge la concluzia suspendării, aici lucrurile se relaxează.

Daniel Udrescu: Este organul competent să-și dea cu părerea la partea penală a lucrurilor? Nu prea e competent. De aceea, instituirea unei comisii cu persoane competente care să facă această delimitare și să ne uităm care este interesul statului. Să mă trimită pe mine Daniel Udrescu că n-am plătit 100 de mii de lei nu știu de taxă sau să-i dau 100 de mii de lei și să mă lase în pace?

Bogdan Dumitrache: Dacă e un text tradițional, neschimbat cu asta, înseamnă că și-a dorit eficacitatea.

Lelia Grigore: Din păcate contribuabilii multă vreme n-au prea atacat deciziile de suspendare. Am căutat practică la momentul la care am avut un dosar de acest gen și nu prea am avut ce să găsesc, am găsit și eu, e și amuzant, aceeași decizie pe care a găsit-o și colega mea, tocmai pentru că sunt puține. Contribuabilul aflat în această situație zice bun, hai să aștept să văd ce îmi spune organul penal, așteaptă să fie chemat și în condițiile în care toate procesele verbale sau 99,9% din procesele verbale de la antifraudă ajung sesizări penale, acum trimit tot mai des organele fiscale sesizări penale în temeiul acestui articol. Organele ăenale nu nici măcar timp să soluționeze toate aceste sesizări.

Daniel Udrescu: Dacă putem să trecem la 155 alin. (4)? Pentru mine este neclar, n-are logică contabilă. L-am ridicat pentru că e neclar. Și 171 alin. (1).

Bogdan Dumitrache: La 155 are cineva o propunere de clarificare? Obligațiile fiscale stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă în baza unei declarații de impunere în sensul art. 1 pct. 18, despre ce este vorba în această declarație? Ca să nu mai căutăm textul. Ce tip de declarație este? Art. 1 pct. 18 lit. c – actul întocmit de contribuabil/plătitor care se referă la bunuri și venituri impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora. Ne întoarcem la 155 – comunicată după expirarea, deci am o declarație de impunere, nu, decizia de impunere este comunicată după expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi speciale, acele obligații fiscale sunt scadente în 5 zile de la data comunicării, adică nu ești în întârziere, decizia de impunere ți-o comunică după ce ți-a expirat termenul de plată, că n-a avut timp mai devreme și atunci să nu calculeze retroactiv. 171 ați spus, nu?

Daniel Udrescu: La 171 revin la aceeași speță pe care am ridicat-o mai devreme, am subliniat: ca urmare a reconsiderării unei tranzacții potrivit legii și aduc în discuție iarăși patrimoniul personal nu are o modalitate prin care să fie reîncadrat la patrimoniu de afectațiune de către ANAF. Așa cum există la cedarea folosinței bunurilor astăzi, 5 contracte, devii persoană care desfășoară activități independente. Asta înțeleg eu prin “potrivit legii”, că trebuie să ai un temei ca să poți să faci ceva. În momentul de față nu avem acest temei pentru tranzacțiile imobiliare din patrimoniul personal. Așa cum discutam despre Decizia Marcu pct. 34 care acel judecător spunea e patrimoniu personal, nu trebuie decizie de impunere. ANAF nu trebuia să dea decizie de impunere. Așa l-am citit eu. Și întreb: vine ANAF acum și vrea să reîncadreze tot ce nu s-a făcut din 2003 încoace, să facă impozit pe profit din tranzacții imobiliare din patrimoniul personal, mi se pare un abuz colosal, dar dacă legea a fost clară pentru domnii inspectori în acești 14 ani și n-au dat nicio decizie, dă acum în 2017.

Bogdan Dumitrache: Acest caz acoperă varietăți de cazuri, nu neapărat exemplul cunoscut pe care l-ați evocat.

Daniel Udrescu: M-am referit la unul singur care se aplică în activitatea mea.

Bogdan Dumitrache: Atinge perioade mari și cu sume în consecință. 171 alin. (1), observații?

Lelia Grigore: La 171 modificarea adusă de Ordonanță este faptul că această regularizare se poate realiza indiferent de bugetul către care au fost datorate sau către care au fost plătite, deci acesta este elementul de noutate. Înainte în vechea reglementare formularea era: se regularizează cu obligațiile fiscale decât la rate plătite de contribuabili aferente respectivei tranzacții. Se întâmplau situații în care sumele erau datorate sau plătite e contribuabil într-un alt buget și atunci au venit cu clarificarea: în totalitate indiferent de bugetul unde au fost ulterior distribuite.

Larisa Antimescu: Într-un alt buget sau într-un alt cont? Din greșeală plătea electronic și puteai să plătești în alt cont decât cel pentru impozitul pe venit.

Daniel Udrescu: Nu din greșeală. Vă spun că sunt contabil. Ți se întâmplă să faci plata în estimat și te trezești că nu ești în actual și faci pentru actual în estimat în declarația 200-220 și ai banii acolo. Pe mine m-a luat, a venit pe 5 ani în urmă. N-ați declarat niciodată nimic. Cum? Contabila mea a uitat. Nu, că e cont separat. Și de ce nu-l regularizezi? Care e problema?

Bogdan Dumitrache: Aici e o regulă de fier. Plătești în contul în care nu trebuie, nu ți se întorc banii și se calzulează penalități pentru aferente conturi în care n-ai plătit.

Daniel Udrescu: Te-ai folosit de banii mei. Dă-mi și tu dobândă și penalități la același nivel.

Bogdan Dumitrache: E clar că nu ne ajunge ora. Un cuvânt de finalul unei prime discuții pe modificările aduse noului Cod de procedură fiscală și sigur când spunem modificări, după cum s-a văzut, discuția a gravitat în jurul ultimei modificări, pentru că e una de substanță.

Larisa Antimescu: Eu vreau să amintesc o modificare de substanță a Codului de procedură fiscală ca să terminăm dezbaterea într-o notă pozitivă, să și lăudăm unele dintre aceste modificări.

Bogdan Dumitrache: 171 pare un articol în regulă. Sunt și unele soluții corecte, bune.

Larisa Antimescu: Vreau să mă refer la art. 278 potrivit căruia suspendarea unei obligații fiscale principale conduce și la o obligație fiscală accesorie. Și se vrobește despre faptul că suspendarea obligației fiscale principale conduce și la suspendarea obligației fiscale accesorii aferente, alin. (3).

Bogdan Dumitrache: În cazul suspendării actului administrativ fiscal, e vorba de suspendarea actului, nu a executării silite, e o altă discuție, a rămas o piatră de temelie în Codul de procedură fiscală, doar că în executarea silită fiscală nu poți obține suspendarea provizorie.

Lelia Grigore: Procedura în sine de suspendare a actului fiscal este de urgență.

Bogdan Dumitrache: “În cazul suspendării executării actului administrativ-fiscal, dispusă de instanțe, aceste efecte privesc atât obligațiile fiscale principale individualizate în actul administrativ suspendat la executare, cât și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, chiar dacă aceste obligații fiscale accesorii sunt individualizate în acte administrative fiscale care nu sunt suspendate la executare”. Aceasta este o situație foarte interesantă. Să vedem cum se va aplica în practică, pentru că nu totdeauna ce este accesoriu este așa vizibil de stabilit.

Lelia Grigore: După intrarea în vigoare a noilor Coduri se emit decizii separate pentru principal și pentru accesorii. Se întâmpla în practică exact următoarea situație: se obținea suspendarea efectelor actului administrativ pentru decizia de impunere.

Bogdan Dumitrache: Dar la un moment dat accesoriul și-o ia în cap și începe să se simtă principal, s-au mai văzut situații de genul acesta.

Lelia Grigore: Organele fiscale îl simțeau un pic principal și îl executau chiar dacă era obținută suspendarea pe decizia de impunere.

Bogdan Dumitrache: Păi din moment ce este suspendat principalul, accesoriul devine principal.

Arina Dragodan: Atunci nu se mai aplica principiul: accesoriul urmează principalul.

Bogdan Dumitrache: Ci eventual invers sau nici măcar invers.

Lelia Grigore: Apărarea organelor fiscale, chiar dacă nu ar fi fost reglementată.

Bogdan Dumitrache: Există în unele legi modificare care atunci când apar îți dai seama ce spectaculoasă era situația înainte, ca să nu folosesc alt termen.

Lelia Grigore: Organele fiscale consideră că este un alt act fiscal, pentru că nu s-a obținut suspendarea. Chiar dacă era doar o decizie de accesorii, atât. Doar pentru faptul că nu erau cuprinse în același act pentru care instanța a dispus suspendarea.

Bogdan Dumitrache: Și asta s-a întâmplat până luna trecută, nu? Pentru că suntem în septembrie.

Lelia Grigore: Exact.

Arina Dragodan: Pe logică juridică putea să interpreteze așa.

Bogdan Dumitrache: Deci practic ordonanța, nu, se poate orice și ea se obține de principiul disponibilității celor care interpretează.

Lelia Grigore: Pe logica juridică merge la organele de executare silită și încercai să le explici că accesoriile urmează soarta principalului și spuneau: “domnișoară, nu vă supărați, unde scrie că aveți suspendată această decizie?”.

Larisa Antimescu: În principiile de drept.

Lelia Grigore: În principiile de drept. Și contul era poprit, în principiile de drept.

Daniel Udrescu: Ce pot să spun este că acest Cod de procedură fiscală, precum și Codul fiscal sunt elemente noi, la fel ca Legea contenciosului administrativ și mulți dintre cei mai în vârstă nu concep partea economică corect, nu au pregătire pe partea economică. În penal, aceea este o practică de peste o sută de ani, o sută și ceva de ani, și ai Coduri clare. În civil, la fel, practică peste suta de ani, lucruri clare. Avem Legea contenciosului administrativ care este foarte tânără și de foarte multe ori elemente pe care de abia acum Înalta Curte, și prin RIL-uri le spune foarte clar: interesul statului este să colecteze bani. Acest element când este luat și făcut de procurori harcea-parcea și este mai importantă pedepsirea politicianului X, se depășește la fel cum este în Spania, Germania, elementul pe care statul îl dorește: maximizarea banilor care intră la buget și trecem în această zonă, să zic, pe care o consider incorectă în care procurorul dictează ce se întâmplă în fiscal și nu are nici măcar o inspecție fiscală, o decizie de impunere care să fie clară. Cazul transferurilor în fotbal, toată construcția, s-a făcut numai pe procesele verbale ale Gărzii, nu există o inspecție fiscală.

Bogdan Dumitrache: Da, astea sunt cazuri, mă rog, care s-au consumat. Este dificil să vorbim de speță, pentru că nu avem dosarul în față.

Daniel Udrescu: Trebuie să recunoaștem slăbiciunea sistemului, la asta mă refer.

Bogdan Dumitrache: Soluțiile nu au fost date de procurori, ci de instanțe și asta este important, pentru că unele hotărâri sunt rezolvate prin hotărâri definitive și principiul statului de drept este că atunci când un judecător spune că luna este pătrată este esențial în acea speță ca luna să rămână pătrată că altfel ajungem la o nebunie a nebuniilor.

Daniel Udrescu: Știți cât mă bucur că sunt ce sunt, expert contabil? La mine unu și cu unu trebuie să facă doi.

Bogdan Dumitrache: În drept este deja o chestiune care uneori se întâmplă, slavă domnului în majoritatea cazurilor, dar uneori sunt excepții în sensul că dacă evaluăm un anumit act juridic jurisdicțional, sigur fiecare dintre noi în raport cu pregătirea juridică, poate să ajungă la concluzia că unu și cu unu nu a făcut doi. Dacă este vorba de un caz soluționat rămâne împietrit că asta este logica ilogică a sistemului.

Lelia Grigore: Ca un cuvânt de final, eu nu o să închei într-o notă pozitivă, mi-ați dat și o idee legat de ceea ce spuneați mai devreme, de ceea ce stabilește un judecător și ar trebui să rămână așa, o modificare despre care nu am apucat să vorbim și aș vrea doar să o precizez este cea care vizează măsurile asigurătorii. Art. 213 alin. (7) și (8), pentru că erau foarte dese situațiile în care venea  Antifrauda, încheia procesele verbale binecunoscute și consecința lor imediată era înființarea măsurilor asigurătorii și blocarea activității contribuabilului. Legiuitorul, la momentul la care a intrat în vigoare Codul de procedură fiscală, nu a zis: “bun, hai să facem o procedură mai clară ca să nu mai ajungem în situațiile în care toată activitatea este blocată pentru o perioadă nedeterminată și inspecția fiscală nu se efectuează”. Deci sunt doar prejudicii estimate, ca să zicem așa. Și a venit cu alin. (7) care prevede că “în situația în care nu este efectuată o inspecție fiscală și emisă decizia de impunere în termen de 6 luni de la decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, acestea se desființează de drept”. Bun, și aici este o poveste de făcut. Nu este modificat nimic pe noua reglementare, pe Ordonanța 30/2017, dar vă spun din practică că treceau cele 6 luni și nu emitea nimeni decizia de ridicare, nu trimitea nimeni adrese către bănci și la fel, aveai dreptatea în mână, aveai Codul de procedură fiscală, nu te puteai duce la bancă să îți ridice poprirea după cont. Și ajungeai tot în instanță. Normal că cele 6 luni se transformau într-un an și 6 luni, din păcate. Asta este doar o paranteză. Art. 213 alin. (8) venea și spunea în felul următor: “În situația în care au fost instituite măsuri asigurătorii și au fost și sesizate organele penale, atunci măsurile asigurătorii încetează de drept la data la care au fost luate măsuri asigurătorii potrivit Codului de procedură penală”. Dacă ne uităm în expunerea de motive, nu o am în față, dar am folosit-o într-un dosar recent, scopul legiuitorului a fost să nu existe o dublare a măsurilor asigurătorii. Să existe și măsuri asigurătorii instituite de controlul antifraudă și măsuri luate ulterior de către organul penal. În practică, organele fiscale au interpretat în sens total invers, adică au considerat că de fiecare dată când a fost făcută o sesizare penală nu se mai aplică alineatul precedent, alin. (7), nu se mai desființează după cele 6 luni și nici nu mai au obligația motivării unui caz excepțional pentru prelungirea la un an, ci pur și simplu acestea subzistă pe toată perioada existenței.

Bogdan Dumitrache: Păi alin. (8) începe în forță “prin excepție de la prevederile alin. (7)”.

Lelia Grigore: Prin excepția, dar important este cum interpretezi acest “prin excepție”, pentru că dacă înțelegem că prin excepție nu mai trebuie să așteptăm 6 luni ca să le desființăm de drept, ci din secunda în care le-a instituit organul penal pe cele penale se desființează de drept cele anterior existente, atunci înțelegem că nu trebuiesc dublate. Dacă coroborăm și cu expunerea de motive cum ar trebui făcută interpretarea legislației. Din păcate, v-am spus, interpretarea organelor fiscale era aceea de a ne trimite o adresă și a ne spune: “ne pare rău, nu putem aplica dispozițiile acestui articol, pentru că a fost făcută o sesizare penală”. Am avut o situație concretă la fel cu neindicarea nici măcar a numărului sesizării penale, am ajuns în instanță, instanța a considerat că în mod greșit organele fiscale nu au ridicat, nu au desființat de drept, nu au emis decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii, iar acum, apropo de ce spuneați, avem o sentință judecătorească care spune foarte clar că ar trebui emisă această decizie și cu toate astea, ajungând înapoi la organul fiscal care trebuie să le emită și la direcția Antifraudă care inițial le-a instituit ni se spune: “nu, noi am formulat o sesizare penala”. Ele încă subzistă. Și am spus: bun, noi am avut o opinie, dumneavoastră ați avut altă opinie, din acest considerent am ajuns la instanță. Instanța a stabilit ceva, mă rog. Ceea ce vreau să spun este că, din păcate, sensul a fost total denaturat pe baza acestei Ordonanțe 30/2017, fiind modificat acest alin. (8) și acum prevede că “măsurile asigurătorii subzistă până la data soluționării cauzei de către organele de urmărire penală sau de către instanța de judecată”. Nu mai contează dacă și organul penal va pune și el, la rândul lui, alte măsuri asigurătorii. Deci sensul avut în vedere inițial de către legiuitor la momentul la care a fost adoptat noul Cod de procedură fiscală este cu totul modificat.

Bogdan Dumitrache: Mă întreb dacă organele penale ar putea evalua sau chiar instanța penală că bun, este o sesizare penală, este dosar în curs, dar nu ar fi cazul să fie menținute acele măsuri asigurătorii. Cum pot fi ele ridicate, că nu sunt înființate de organul de urmărire penală sau de instanțe, ci de organul fiscal? Și textul este sec, spune: “astea subzistă, ți le-a dat Fiscul, te duci cu ele până soluționezi cauza penală”.

Arina Dragodan: Știți care este problema, din punctul meu de vedere? Noutatea a fost introdusă de noul Cod de procedură fiscală și instituia această excepție în sensul ridicării măsurilor asigurătorii fiscale când a fost sesizat organul fiscal. Numai că existau situații în care organul fiscal nu aplica măsuri asigurătorii și atunci contribuabilul își risipea patrimoniul, deci ulterior nu mai aveai pe ce să pui măsură asigurătorie.

Lelia Grigore: Mă scuzați, era opțiunea organului penal dacă instituia sau nu, iar organul fiscal trebuia să vină că de aceea exista alin. (7), trebuia să vină cât mai repede, ca să nu mai trăim cu toții într-o incertitudine, în 6 luni de la momentul instituirii măsurilor dacă era interesat să colecteze, să facă inspecție fiscală și să emită o decizie de impunere care este titlu executoriu și nimeni nu își mai risipea nimic. Nu menținem măsuri asigurătorii pe perioadă de 4 ani.

Daniel Udrescu: Ce vă faceți când mai arestează și contabilul, și administratorul și nu se mai poate face inspecție fiscală nici cu expertul.

Bogdan Dumitrache: Tot măsuri asiguratorii sunt, într-un fel.

Daniel Udrescu: Sunt mii de cazuri în care în care au fost arestați înainte de inspecția fiscală.

Bogdan Dumitrache: Eu vă propun să ne oprim deocamdată, în seara aceasta, deși sunt subiecte chiar dintre cele pe care le-ați propus înainte de dezbatere pe mail care nu au fost deloc atinse. Este o Ordonanță cu modificarea Codului de procedură fiscală destul de suculentă, cu multe nuanțe, inclusiv unele texte, primele exprimate de domnul Udrescu și pe care nu mai avem acum ocazia să le comentăm, pentru că ele nu sunt chiar așa inofensive sau atât de clare, dar o să rămână ocazii viitoare, în funcție de cât de viitoare sunt o să conexăm discuțiile din Ordonanța 30 cu cine știe ce discuții de pe alte ordonanțe de modificare a Codului de procedură fiscală. Codul de procedură fiscală, ca și Codul fiscal, nu stă locului. Săptămâna viitoare din procesual coborâm în substanțial, dar tot în ramura de fiscal, apropo de Split TVA, cum se cheamă și dezbaterea, dacă nu mă înșel. Am dat prioritate procedurii, pentru că de multe ori din cauza procedurii nu mai ajungi la fond și când ajungi la fond TVA-ul se splituiește.

Daniel Udrescu: Domnul Diaconu, fostul președinte ANAF, a făcut contestație la Split TVA.

Bogdan Dumitrache: Nu uităm, să vedem cum se soluționează. O seară frumoasă tuturor și mulțumesc încă o dată invitaților!