Extras VIDEO: 22′. VIDEO integral, pentru membri: 76′

VIDEO integral, pentru membri: 76′

ÎNREGISTRAREA VIDEO ȘI TRANSCRIPTUL
Bogdan Dumitrache: Split în Spania ar fi fost o dezbatere mai ardentă. Dar când s-a născut ideea acestei dezbateri Split TVA. Soluții dacă există, evenimentele de aseară încă nu se consumaseră. O să rămânem pe programarea inițială. E vorba de o Ordonanță nr. 23/2017 privind plata defalcată a taxei pe valoarea adăugată, Ordonanță de mare impact inclusiv pentru juriști în dubla lor dimensiune și sigur, am în vedere avocații, consilierii juridici specializați pe fiscal, instanțele care ar urmara să fie învestite cu litigii care sunt legate de modul de aplicare a acestei ordonanțe fie pe cale principală, fie mai ales pe cale incidentală, dar juriștii și în ceea ce privește lor afacere în care trebuie să țină cont de noutățile pe care această reglementare urmează să le aducă. Reglementarea a intrat în vigoare sau ar fi trebuit din punct de vedere al opțiunilor, din punct de vedere al obligativității ei, sorocul ar fi 1 ianuarie 2018 și alături de noi în această seară pentru a face o introducere în subiect pentru că split TVA este formularea care are foarte multe căutări și găsiri pe Google, dar senzația este că foarte mulți dintre noi nu avem o imagine tehnică a ceea ce înseamnă split TVA și în acest demers ne vor ajuta și vor ajuta împreună în această seară, doamna avocat Luisiana Dobrinescu, Partner DOBRINESCU DOBREV, din nou la dezbateri, mulțumim pentur prezență.

Luisiana Dobrinescu: Mulțumesc de invitație!

Bogdan Dumitrache: Și de asemenea, a mai fost la dezbateri, domnul avocat Alexandru Cristea, Tax Partner ŢUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII TAX, mulțumim!

Alexandru Cristea: Bună seara! Ne bucurăm să fim alături din nou.

Bogdan Dumitrache: Și fiind terminată într-un timp record prezentarea speakerilor, luăm o pauză, ne tragem sufletul și după aceea îi dăm drumul la treabă. Am revenit după momentul de prezentare, ce înseamnă split TVA?

Luisiana Dobrinescu: Split TVA înseamnă o plată defalcată, împărțită, după cum spune și numele, a TVA-ului separat de contravaloarea operațiunii în sine, a bazei impozabile. Split TVA este o noutate în România, ceea ce a deranjat a fost urgența cu care s-a impus această nouă idee, ea nu este deloc nouă. A fost discutată de mult începând cu anul 2010 când în urma unui studiu s-a născut un document green paper privind viitorul TVA la nivelul Uniunii Europene și acest document a analizat problemele sistemului european de TVA, respectiv acel VAT Gap la care se face referire și în expunerea de motive. Acea fracțiune de TVA care nu este colectată de statele membre așa cum ar trebui potrivit estimărilor, pentru că asta este VAT Gap, nu este o problemă efectivă, adică nu calculezi exact cât ai colectat, ci pe baza unor estimări ale operațiunilor. Acel raport la nivelul Uniunii Europene a menționat câteva opțiuni pentru remedierea problemelor. Primul remediu ar fi acest split TVA. Al doilea remediu ar fi fost ca anumite operațiuni economice, tranzacțiile să fie raportate centralizat către autoritățile fiscale din fiecare stat membru. A treia opțiuni ar fi fost ca facturile să fie ale fiecărui contribuabil să fie raportate într-un sistem centralizat, informatica statului membru, a patra opțiune fiind ca declarațiile de TVA, deconturile de TVA să fie atestate de un consultant fiscal privat sau nu. Deci cam acestea au fost opțiunile din green paper. Nu s-a vorbit de o altă opțiune și anume mecanismul de taxare inevrsă între persoane impozabile care a făcut obiectul unei discuții anterioare și unei pronunțări a Comisiei Europene spunând că nu trebuie să rămână o excepție a acestui mecanism al taxării inverse. Există foarte multe dezbateri filosofice cu privire la acest split TVA și de ce într-un sistem sau într-o viață atât de complicată din perspectivă fiscală propunem ceva și mai complicat. Acum pot să citez un mare profesor în drept fiscal care spune că în materie de TVA, simplify means complicate. Deci, viziunea de TVA cam așa sună. Dacă am avea taxare inversă s-ar schimba întreaga paradigmă a sistemului de TVA european, respectiv am ajunge până la urmă la un sale tax, cum au americanii și din mai multe motive deocamdată nu se dorește așa ceva. Putem să vorbim de motive de politică economică, de motive ale teoriei conspirației, de motive legate de orgoliu, Uniunea Europeană vs. America, de ce am inventat acest TVA comunitar considerând că sale tax nu este bunul și acum aratăm că al nostru nu este bun, plus niște argumente de genul că s-ar muta riscul fiscal pe ultimul palier, dacă ar fi taxare inevrsă, deci nu s-ar colecta efectiv TVA pe factură de la o persoană impozabilă la altă persoană impozabilă, singurul care ar colecta de fapt ar fi cel care vinde către consumatorul final și atunci acești ultimi vânzători persoane impozabile ar avea toată sumă de TVA de-a lungul lanțului efectiv și Comisia Europeană spune că una este să pierzi un segment întreg de TVA și alta este să pierzi eventual pe o fraudă o bucățică. Acum motivele sunt dintre cele mai diverse, doar un lucru mai vreau să spun.

Bogdan Dumitrache: Deci taxarea inevrsă ar fi cea mai riscantă?

Luisiana Dobrinescu: N-aș putea să spun asta, că taxarea inversă este cea mai riscantă. Taxarea inversă nu este o metodă admisă deocamdată, acceptată ca fiind paliativul pentru fraudă.

Alexandru Cristea: Și este încă un subiect de discuție la nivelul Uniunii Europene pentru aplicarea generalizată a acestei taxe inverse. Și taxarea inversă are limitările ei. În primul rând, s-ar adresa doar tranzacțiilor B2B, deci către cumpărători care sunt persoane impozabile, plătitori de TVA, iată însă că în relațiile cu statul ca să intrăm o să facem legătura cu subiectul nu s-ar putea aplica această taxare inversă, însă s-ar putea aplica alte mecanisme derogatorii pe Directivă, cred că o să ajungem și acolo, pentru că anticipând ultimele dezvoltări, discuții în Comisia buget – finanțe din Senat înțelegem că duc spre limitarea acestui mecanism doar pe companiile care vor face afaceri într-un fel sau altul cu statul și aici se ridică o mulțime de întrebări ale căror răspunsuri nu le avem la acest moment, dar m-aș da puțin în spate, doar ca să mulțumim, e o introducere foarte interesantă în subiect, Luisiana, doar ca să înțelegem acest split. Mecanismul în sine este unul simplu, poate că are sens să-l recapitulăm pentru ascultătorii noștri. Ce înseamnă split payment? Înseamnă că toate încasările și plățile cu privire la TVA provenit din tranzacțiile comerciale se vor face prin intermediul unor conturi dedicate bancare, conturi IBAN dedicate fie că acestea sunt deschise la trezoreriile statului, fie la bănci comerciale, asta înseamnă că orice companie va plăti TVA-ul aferent unei achiziții doar în conturile acestea dedicate ale furnizorului pe care furnizorul le va avea deschise la o bancă, în timp ce mai departe companiile vânzătoare vor plăti la rândul lor, vor încasa acest TVA în aceste conturi și vor plăti mai departe în amonte către furnizorii săi în aceste conturi. Două P-uri pe tot lanțul comercial. Deci la finalul zilei lucrurile nu sunt complicate strict tehnic, se împart aceste plăți în 2, partea de principal dintr-o creanță comercială și plata de TVA, e interesant de intrat puțin în dezbatere de ce un astfel de mecanism care poate părea simplu a stârnit atâtea controverse și lucrurile aici se complică pentru că noi cel puțin cei care lucrăm în zona aceasta și mediul de afaceri în general am sesizat mai multe paliere de constrângeri să spunem sau de potențiale limitări pentru mediul de afaceri și pe care le-am ridicat în discuții cu Ministerul de Finanțe, în fine, lucrurile sunt așa cum sunt acum, dar practic probleme mari nu sunt cele legate de înțelegerea mecanismului acesta simplist, ci aș împărți problemele în 3 categorii mari. Primele sunt problemele de implementare ale acestui mecanism în sistemele contabile și informatice, problemă complet neluată în calcul și ignorată de Ministerul de Finanțe, pentru că am fost acolo la discuții și știu, dar deloc de neglijat când vorbim de o companie de exemplu de Telekom cu mii de facturi, sute de mii de clienți sau de utilități ș.a.m.d.

Bogdan Dumitrache: Ordonanța a fost publicată pe 31 august, teoretic de la 1 octombrie se poate, deci avem un interval de o lună pentru a schimba o deprindere care funcționează de ani.

Luisiana Dobrinescu: Așa cum spune Alex, problema nu este de deprindere. Să îți intre în deprindere că de fapt orice plată este formată din 2 plăți, nu aceasta este problema, problema este cu schimbarea tuturor sistemelor IT, pentru că așa cum spunea Alex, gândiți-vă că este o persoană impozabilă mii, sute de facturi și căreia îi vin mii de plăți. Poate că un client plătește 2 facturi printr-o singură plată, poate că plătește 2 facturi și un sfert printr-o singură plată, poate că plătește cu cardul o factură sau o frântură. Cu cardul sau în numerar, reintră pe aceeași excepție, pentru că atunci când plătești cu cardul sau numerar este clar că nu poți să faci splitul tu cel acre plătești și atunci cel care primește și băncile și mai ales furnizorul care primește aceste încasări trebuie să aibă o organizare extraordinară astfel încât să poată să distingă. El încasează într-un cont de TVA o sumă, dar el trebuie să fie sigur că acea sumă este corectă conform bazei impozabile plătite în celălalt cont, pentru că altfel Ordonanța îți spune că dacă în 7 zile tu nu regularizezi, în cazul în care este o greșeală și în contul tău normal, general s-a încasat mai mult.

Bogdan Dumitrache: Deci s-a contat în contul normal ceea ce ar fi trebuit.

Luisiana Dobrinescu: Da, atunci datorezi ori o penalitate de întârziere de 0,06%/zi, ori o amendă de 10%, 50% din contravaloarea TVA-ului, desigur că eu ca avocat consider că aceste sancțiuni juridice nu sunt proporționale. Sunt aproape convinsă că într-o instanță, că tot spunea în introducere că acest lucru interesează și instanțele, nu poate să rămână în picioare o sancțiune de 50% din contravaloarea TVA-ului. Într-o Decizie a Curții Europene de Justiție împotriva Italiei se spune clar că o sancțiune de 50% din valoarea TVA-ului este neproporțională și că nu poate să râmână așa, deci asta este problema. Cum îți pui la punct un sistem informatic atât de bun astfel încât în acest termen de 7 zile să ai totul reglat sau maximum 30 de zile, de fapt.

Alexandru Cristea: Simt nevoia unei clarificări pentru că cumva tu ai atins ambele puncte, practic aceste sisteme vor trebui să știe să facă 2 lucruri. În tranzacțiile să spunem clasice cu un beneficiar persoană impozabilă, cu un beneficiar companie în care obligația acelei plăți defalcate revine beneficiarului lucrurile trebuie reconciliate așa cum spunea Luisiana, întotdeauna un sistem informatic performant trebuie să facă aceste reconcilieri între plățile corecte și alocarea lor în funcție de baza de impunere și TVA. Lucrurile devin mai complicate pe a doua subcomponentă a problemei, acele tranzacții cu consumatori finali și cum spunea Luisiana, acolo cu consumatorul final faci o singură plată cu cardul sau numerar, deci cade în sarcina directă și exclusivă a furnizorului de a face acea alocare. Ai 7 zile să depui balanța între încasări și plăți în numerar sau cu cash, nu o faci cum trebuie, suporți consecințele tu ca și vânzători.

Bogdan Dumitrache: Art. 19 alin. (1) lit. b – contravenția prevăzută la lit. b de la art. 18, deci acea întârziere pe 7 zile, amendă egală cu 50% din suma reprezentând TVA plătită eronat în alt cont decât contul de TVA al furnizorului.

Luisiana Dobrinescu: Deci este sancționat foarte drastic și plata în alt cont de către beneficiar, dar și faptul că tu ca furnizor de servicii nu-ți regularizezi foarte repede.

Bogdan Dumitrache: Și amenda se ia de la cine?

Luisiana Dobrinescu: De la organele fiscale.

Bogdan Dumitrache: Nu, practic se aplică ambilor?

Alexandru Cristea: În principiu, contravențiile sunt direcționate către plătitor. Există și o altă serie de contravenții pentru vânzătorii care au acea obligație a distribuției sumelor încasate de la persoane fizice.

Bogdan Dumitrache: Zice la lit. b art. 18, constituie contravenție plata TVA de către persoanele impozabile și instituțiile publice prevăzute la art. 3 alin. (1) în alt cont decât contul de TVA al furnizorului/prestatorului, dacă nu se corectează plata eronată prin plata de TVA în contul de TVA al furnizorului/ prestatorului în termen de maximum 30 de zile de la data efectuării plății eronate, deci corectura cine trebuie să o facă?

Luisiana Dobrinescu: Furnizorul trebuie să sesizeze problema. Și clientul, cel care plătește.

Bogdan Dumitrache: Este important lucrul acesta, greșeala este a plătitorului ca punct de plecare.

Luisiana Dobrinescu: Ambii pot să sesizeze.

Bogdan Dumitrache: Dar dacă trece termenul vina este a?

Luisiana Dobrinescu: A ambilor.

Alexandru Cristea: În principiu, a beneficiarului, el suportă consecințele.

Luisiana Dobrinescu: Și a beneficiarului, dar și a furnizorului, că fiecare are o sancțiune. Beneficiarul că a plătit unde nu trebuie și furnizorul că n-a sesizat și n-a făcut mutarea.

Bogdan Dumitrache: Textul este focalizat pe plata TVA-ului. N-ai plătit cum trebuie. Dacă ai șansa să se corecteze și corectura o poate face numai furnizorul sau prestatorul.

Alexandru Cristea: Aici este iarăși o chestiune practică la care se pare că legiuitorul nu s-a gândit la momentul acesta și intervine și o problemă juridică în sensul în care bun, e clar, mă constrânge beneficiar vorbind din perspectiva beneficiarului și a plătitorului să fiu atent să fac plata în contul în care trebuie. În caz contrar, voi fi sancționat dacă nu corectez acea plată eronată. Să presupunem că am achiziționat bunuri și servicii de 100 de lei plus 19% TVA,119 în contul curent al furnizorului, e clar că voi avea o contravenție și cade în sarcina mea plătitor să corectez acea plată eronată. Ce înseamnă corecție? Legiuitorul vrea practic să vadă acei 19 lei în contul de TVA și spune foarte sec că beneficiarul trebuie să plătească acei bani în contul de TVA. Bun, dar el a plătit deja 119 în contul curent. Într-o relație de amiciție, să spunem, comercială între cei doi în secunda următoare s-ar putea ca furnizorul să dorească să remită acei 19 din contul eronat, încasați în contul curent, să-I remită cumpărătorului ca acela să poată face o nouă plată, dar dacp furnizorul nu vrea? Pot obliga eu legiuitor pe furnizorul care a încasat acei 19 să remită acei bani comercial vorbind înapoi către cumpărător? Sunt banii mei, sunt contravaloarea vânzării mele de bunuri sau servicii.

Bogdan Dumitrache: Dar n-ar putea el să-i treacă el furnizorul?

Alexandru Cristea: Și dacă nu vrea?

Luisiana Dobrinescu: Sunt 2 fapte, 2 contravenții. A celui care plătește într-un cont greșit și așa cum spunea Alex, dacă furnizorul nu-i dă banii înapoi, ca plătitorul să plătească 19 lei în contul corectat, lui îi rămâne 50% din 19 ca amendă certă dacă nu vrea furnizorul să-i emită banii sau nu are de gând să mai plătească încă o dată banii, cealaltă contravenție este a furnizorului, a celui care a încasat banii și care nu-i direcționează, dar dacă el îi direcționează în contul corectat asta nu înseamnă că beneficiarul scapă de amenda lui.

Bogdan Dumitrache: Totuși, plata TVA de către persoane impozabile se produce în alt cont, deci a plătitorului, dacă nu se corectează, o formulă foarte interesantă. Instrumentul de corectare este al furnizorului.

Alexandru Cristea: Exact. Și dacă furnizorul nu vrea? Poate ANAF sau legiuitorul coercita pe furnizor să remită înapoi banii? Mai ales că sunt contravaloarea serviciilor prestate. El nu este TVA decât în relația mea vânzător cu statul, eu îmi îndeplinesc obligațiile de plată la bugetul statului, acei 19% este sarcina mea să-i colectez și să-i plătesc la bugetul statului, eu fac chestiunea aceasta, dar nu vreau să-i dau înapoi în cont cumpărătorului, deci iată o serie întreagă de chestiuni practice care cu siguranță vor apărea în situație în care acest split payment va fi implementat generalizat.

Luisiana Dobrinescu: Mai este un haos cu cotele diferite. Dacă ai pe o factură mai multe cote, de exemplu cei de la telefonie care pot avea mai multe cote de TVA având diverse, dacă ai mai multe cote, Ordonanța spune că tu ca beneficiar, foarte interesant din perspectivă comercială, spune că tu ca plătitor client ești obligat să aloci TVA-ul pe cota cea mai mare, dar asta schimbă toată filozofia plății, că poate tu ai o factură cu cotă de 19% mai veche la care îți curg dobânzi de întârziere, comercial vorbind, poate ai o factură ulterioară cu cotă mai mică de TVA și atunci tu ești interesat să plătești ce este mai vechi, bine, în exemplul, dacă este cu cota mai mare este bine, dacă ar fi prima factură cu o cotă mai mică de TVA ar fi o problemă. Interesul fiscal aici se bate destul de mult cap în cap cu interesul comercial sau pratica din dreptul comercial. Într-un fel impun comercianților cum să își deruleze activitatea economică. Plus întârzierile. Că până acuma te foloseai de acel TVA până la sfârșitul perioadei fiscale fie că este de o lună sau de 3.

Alexandru Cristea: Cumva luându-le structurat primele erau acestea de implementare. Problema iarăși pe fond li cred că principala problema și mai ales a IMM-urilor de un cash flow de care aceștia beneficiau și nu mă refer la aici doar la cash flow-ul rezultat temporar din jocul acesta al exigibilității TVA-ului, încasării TVA-ului de la clientul meu versus momentul exigibilității și al plății către stat, în mod clar, fără să ne ascundem acestea erau o pătură, o păturică de cash flow foarte importantă mai ales pentru IMM-uri, dar vorbim inclusiv de deficiențe de cash flow și de limitări în resursele companiei cu privire la nou înființata și am pe masă draftul de ordin cu procedura de rambursare a sumelor din contul de TVA, deci pe de o parte, avem constrângerile legate de lipsirea acelui cash flow important poate pentru o lună și ceva între momentul încasării și momentul declarării și plății, dar apar în plus, deci nu lăsăm firmele lipsite de acel cash flow care să spunem că erau banii statului, eram un colector al statului. Dar în plus vor fi blocați și banii mei, asta trebuie să înțelegem, pentru că într-o formă sau alta, eu va trebui, eu contribuabil, să apăs pe butonul acestor rambursări speciale din contul de TVA a banilor mei pe care ANAF-ul îi va ține de data aceasta și sunt banii mei, nu mai sunt banii pe care i-am colectat în numele ANAF-ului. Exemplele se pot referi fie la plăți legate de furnizori, fie la colectări legate de clienții mei, exemplul cel mai simplist, să-i spunem, este acela al facturilor și al livrărilor cu plata la termen. Să spunem că am făcut o livrare în ianuarie 2018 când acest mecanism va fi implementat, eu am obligația conform legii că colectez și să plătesc TVA-ul la bugetul statului până pe 25 februarie, dar comercial agreez cu clientul meu plata la termen și el mă plătește după 3 luni, cum se traduce chestia asta? Se traduce că pe 25 februarie indiferent că eu am încasat sau nu acel TVA de la clientul meu, eu trebuie să plătesc 19% la stat. Acesta este mecanismul de TVA, de aceea există și TVA la încasare ca mecanism complementar, toate bune și frumoase, acesta este mecanism european de TVA. Eu îmi asum acel cash flow de TVA pe care trebuie să-l plătesc statului, însă voi încasa să spunem la finalul zilei după 3 luni în exemplul meu TVA-ul de la client. În primul pas, ca eu să pot să îmi îndeplinesc obligația la bugetul statului, va trebui conform noului mecanism din contul meu curent să prefinanțez 19 lei, să-l mut în contul meu de TVA și să fac plata la bugetul statului, urmând să aștept plata comercială a clientului meu. Plata efectuată de clientul meu vine după 3 luni, în același cont de TVA. Aceia sunt deja banii mei, pentru că e obligația la bugetul statului, eu am plătit. Banii aceia nu pot să îi retrag decât ca urmare a acestei proceduri de rambursare. În lege se spune că decizia de rambursare trebuie să fie emisă în 3 zile lucrătoare. Chiar am analizat toți pașii în acest ordin, este complet utopic, lăsând la o parte încărcarea. E un draft, dar termenul de 3 zile este în lege. Indiferent cât de simplificată ar fi procedura ne e teamă că termenul acesta de 3 zile nu se va împlini.

Bogdan Dumitrache: Dumneavoastră spuneți că mecanismul prin care contribuabilul într-o anumită măsură, 1 lună, se credita pe seama statului, acum s-ar putea să se întoarcă roata.

Alexandru Cristea: Financiar vorbind, așa se va întâmpla, pentru sume mai mici sau mai mari, s-ar putea să avem norocul ca acele sume, exemplul meu este unul punctual legat de o factură, s-ar putea ca în poziția mea de TVA să am norocul ca acele sume dacă vreți blocate în contul meu de TVA la care aș avea dreptul să le rambursez să îmi folosească la plata TVA-ului aferent unor achiziții și atunci balansul de cash flow să fie mai mic, dar punctul pot apărea sume foarte mari pe care sunt obligat să le cer la rambursare în acel cont. Doar ca să termin ideea, pe acest draft, spuneam eu că chiar și printr-o procedură simplificată lucrurile nu vor sta pe roți din perspectiva îndeplinirii acestui termen de 3 zile. Lucrurile arată chiar mai complicat de atât. Ne întoarcem la o analiză documentară, deci eu ca să pot să solicit, eu contribuabil, acei bani care sunt ai mei în contul meu de TVA trebuie să vin cu justificări documentare și practic mi se spune prin acest draft de ordin că fiscul poate solicita orice fel de documente suplimentare pentru a-i demonstra că am dreptul la acei bani, vă puteți închipui ce înseamnă aici. Să nu mai vorbim de operațiuni complexe, cum ar fi cesiuni de creanță și așa mai departe în care trebuie să demonstrezi chiar mai multe lucruri, mai mult de menționează că dacă autoritatea fiscală nu este concludentă cu privire la ce se află în dosarul meu documentar mă poate invita la audieri, deci iarăși lucrurile se pot prelungi.

Luisiana Dobrinescu: Și este principalul motiv pentru care în alte state nu a fost încă adoptat pentru că spuneam, Comisia Europeană l-a pus pe masă în 2010 ca fiind primul pe listă și au fost state mai temerare care au încercat un sistem de split payment din 2015, Polonia și Italia, însă fracționat, adică nu extins pentru toate persoanele impozabile și toate operațiunile. În Polonia am văzut ceva foarte interesant, o plată cu care sunt de acord într-o mare măsură având și experiența de instanță din România cu ce se întâmplă pe fraudele de TVA sau presupusele fraude de TVA, ce a făcut Polonia până la acest moment, a declarat acest sistem de TVA, de split TVA ca fiind opțional și a spus așa, dacă tu, beneficiarul unor servicii sau livrări de bunuri, plătești TVA-ul unui furnizor în contul dedicat de TVA, orice s-ar întâmpla cu acel furnizor sau orice se întâmplă mai jos pe lanțul de producție sau de distribuție, c-ar putea să fie o fraudă, tu ești exonerat de orice potențial dubiu. De ce spun asta? Pentru că știm foarte bine că în ultimii 3 anii, instanțele de fiscal din România au fost asaltate de practica ANAF-ului de a recupera sumele de TVA neachitate de către furnizorul furnizorului furnizorului, de ultimul dobânditor, prezumat de bună-credință că până la urmă, potrivit Constituției, buna-credință se prezumă, trebuie să demonstrezi contrariul și atunci ne ducem în instanță și avem litigii de ani de zile în care arătăm că n-am știut și nici nu puteam să știm de frauda furnizorului furnizorului nostru. Din acest punct de vedere mi se pare foarte bună ideea, este garantarea securității juridice care din perspectivă fiscală.

Bogdan Dumitrache: Suma datorată statului, în esență, eu deja am plătit-o, am alocat o sumă, pe mine nu mă mai deranjați.

Luisiana Dobrinescu: Pe mine nu mă mai deranjați cu potențiale investigații să mă transform într-un investigator al credibilității furnizorilor mei. În Italia s-a implementat pe operațiuni, așa cum apare și acum, în urma formei care a fost votată de Senat, doar pentru operațiuni cu instituțiile publice, ambele state (Polonia și Italia) își doresc sau au declarat, nu că își doresc foarte mult, au declarat că vor să extindă acest sistem de split TVA, deși întoarsă recent de la o conferință europeană de TVA, am avut colegi din ambele state și au spus că randamentul nu a fost nici de 10% pe implementarea acestui sistem de TVA, adică nu au crescut încasările. Și de fapt, la noi cea mai mare problemă ca și în celalte state este fradua celor care nu declară deloc. Deci noi aici vorbim de o factură declarată, transmisă beneficiarului și de modalitatea în care se plătește o părticică din ea, respectiv TVA-ul. Cei care nu declară deloc, nici de-o parte, nici de alta.

Bogdan Dumitrache: Splitul este deja ineficient.

Luisiana Dobrinescu: Mai este o vorbă de duh în fiscalitate că cea mai bună metodă de fraudare este la negru, adică acolo șansele de a te prinde cineva sunt cele mai mici și atunci noi care suntem destul de cunoscuți, noi și cu prietenii noștri din Bulgaria, în partea aceasta de Europă pentru gap-ul nostru uriaș și pentru metodele, că le facem aici, prietenește de obicei, cu granița foarte apropiată cu Bulgaria pe noi nu prea ne ajută. Nu știu dacă tu știi mai multe Alex depre implementarea sistemului la bulgari că eu am auzit tot acum la conferință că bulgarii l-au avut și pentru că a avut un randament de 0.02% după un an sau doi ani de practică, deci sub 0.05%, l-au abandonat.

Alexandru Cristea: Eu în schimb aș fi vrut să mă întorc puțin la exemplul tău cu Italia pentru că luând în considerare ultimele amendamente dezbătute la senat pare cumva ca modelul nostru să se dorească a fi limitat în relațiile cu statul implementându-se cumva ca un mixt nefericit între Italia și Polonia. De ce spun mixt între cele două? Pentru că din cunoștințele mele și corectează-mă dacă nu sunt în linie cu procedurile de acolo, în Italia pe relație cu statul sistemul acesta funcționează puțin diferit, în sensul în care nu există un split de TVA așa cum este implementat la noi ci pur și simplu statul în calitate de beneficiar al unor tranzacții cu privați nu mai are obligația plății acelui TVA rezultat din tranzacție către furnizor ca furnizorul să poată face eventual fraudă cu acel TVA ci are obligația plății, o reținere la sursă cum zic ei, o plată către sine, adică se inversează persoana obligată la plata taxei.

Bogdan Dumitrache: Deci este diligența statului? Adică măcar ce vine de la noi să se întoarcă la noi.

Alexandru Cristea: Cu alte cuvinte de ce aș limita? Bun, să ne întoarcem la această prevedere supusă dezbaterii, a sistemului către tranzacțiile cu statul. Aici se ridică din nou niște semne de întrebare care probabil trebuie să fie clarificate. Primul ar fi chiar acesta, de ce să mai limitez acest split payment la trazacțiile cu statul asta însemnând că am un contract cu statul, statul îmi va plăti TVA-ul în contul meu de TVA ținându-i blocați acolo și eu mai departe rămân colectorul statului plătindu-I înapoi la stat și de ce să nu implementez modelul Italiei în care statul va plăti către el. Acesta ar fi primul semn de întrebare. Al doilea este modalitatea în care va fi implementat un astfel de sistem pentru tranzacțiile cu statul pentru că trebui niște reguli foarte clare aici și primul exemplu simplist la care mă gândesc. Sunt o societate mare, am o cifră de afaceri să spunem de 20 de milioane de euro și prind un contract cu statul de 50000 de euro. Deci contractual meu cu statul este 0.2%. Automat, din cauza acestui contract cu statul va trbuie să deschid cont de TVA și de acum încolo toți beneficiarii mei să aibă obligația să mă plătească în acel cont, nu e reglementat. Așa cum eu m-am uitat destul de cu atenție pe amendamente, bine, este doar un draft, sunt niște amendamente pe ordonanța în vigoare. Dar ar trebui un set cu totul nou de reguli.

Bogdan Dumitrache: Adică ce înseamnă condiția că faci afaceri cu statul? Că doar în acele afaceri va fi un alt sistem de colectare?

Luisiana Dobrinescu: Principiile, din păcate, deși părerea mea pe care o să o dezvolt ulterior este că sistemul de TVA este un sistem juridic, totuși de foarte multe ori, văd că regulile care sunt impuse nu iau deloc în calcul pricipiile juridice. Apropo dacă sunt banii mei sau ai statului. Banii statului – eu sunt un colector în numele statului pe diferență că de aceea se numește taxă pe valoare adăugată, deci eu nu-i datorez statului tot colectatul ca ulterior statul să-mi dea înapoi deductibilul că de aceea încă în directiva a doua prima născută în TVA, acolo se spune că dreptul de deducere trebuie să ia naștere imediat, odată cu exigibilitatea TVA-ului, tocmai pentru a fi neutru pentru persoanele impozabile. Adică ce facem noi aici este să umblăm la principiile fine care stau la baza sistemului de TVA, acesta urât pe care îl vedem acum pentru că da, mecanismul de TVA este unul complicat, nu ai putea să vorbești despre frumusețea principiilor juridice în el.

Bogdan Dumitrache: Ideea este că s-ar putea să complicăm mai mult printr-un mecanism cel puțin așa cum figurează în ordonanță.

Luisiana Dobrinescu: Nu este normal. Acum, în ultima vreme, Curtea Constituțională a fost destul de activă la noi în România pe multe dispoziții. Eu cred că dacă, exact în exemplul pe care l-a dat Alex cu contracte cu termen în care tu finanțezi, prefinanțezi statul cum o făceai și până acum, odată emisă facture trebuia să o plătești indiferent dacă ai achitat-o, dar totuși, ulterior în condițiile în care primești suma respectivă în contul de TVA și trebuie să mai aștepți și să-ți mai pună o sumă consistentă, imaginează-ți, cine ar da ca inspector fiscal drumul la o sumă consitentă cu câteva zerouri din contul tău fără să nu sufle de 100 de ori în iaurt că nu e și aia, că nu e și cealaltă și cum minunatul nostru Cod de procedură fiscală care cred că este printre cele mai slabe din Europa civilizată în sensul că este numai în favoarea ANAF-ului și cum se câștigă ceva cum se aranjează să nu se poată fi făcut la fel. Cum Codul acesta de procedură fiscal întotdeaua a conținut principiul că dacă organul fiscal solicită documente suplimentare, orice termen se prorogă, se prelungește, cred că o să ajungem într-o situație perpetuă de rambursări de TVA.

Alexandru Cristea: Acest termen de 3 zile lucrătoare cred că nici nu merită dezbătut prea mult. E complet utopic să ne uităm la rambursările actuale de TVA. Nu vorbim de întârzierile prelungite până la emiterea unei decizii de rambursare pentru că un contribuabil trebuie să treacă în 90 și ceva la sută din cazuri prin furcile caudine ale unui control care se poate proroga și suspenda și acela de mai multe ori. Vorbim de momentul în care am decizia de rambursare, deci am un titlu de creanță cert, lichid și exigibil. A venit ANAF-ul, mi-a făcut controlul și mi-a emis acea decizie. În practică, adică sunt chestiuni practice de zi cu zi, în practică de la momentul emiterii deciziei până la plată, până îmi văd banii în cont pot să mai treacă 45 de zile. De ce-ar fi cu privire la rambursarea aceasta lucrurile diferite?

Luisiana Dobrinescu: Nu vreau să se înțeleagă că aici noi confundăm rambursarea normală, cea clasică de TVA cu această restituire dintr-un cont în altul. Nu o confundăm, dar așa cum spunea și Alex, făcând asta de foarte mulți ani, vedem care sunt problemele din practică și sistemul acesta în statele în care a fost implementat din 2015 așa fracționat, se discută din 2013. Timp de 2 ani și-au pus la punct sistemele informatice din mediul privat și din mediul public pentru a putea să facă față chiar și acestei implementări a split TVA doar pe câteva segmente. Ce este esențial pentru administrațiile fiscale? Și cred că suntem ultima din Uniunea Europeană din punctul acesta de vedere. Sistemul informatic care există acolo în Europa civilizată, de ce durează acolo o rambursare de TVA 3 zile maximum? Pentru că tu ca inspector fiscal atunci când te uiți la un contribuabil, ai oglinda în sistemul tău, ai toate facturile lui, și cele care au intrat și cele care au ieși, ai o mulțime de documente, deci această analiza documentară care la noi se vorbește și va fi tot așa, la ei va fi by default.

Bogdan Dumitrache: Am luat termenul de la ei, doar că n-am luat infrastructura.

Luisiana Dobrinescu: Și dacă niște state mai avansate decât noi, nu sunt extraordinare, pentru că România este întotdeauna comparabilă cu Italia din punctul de vedere al rambursărilor de TVA sau la lucrurile rele în materie fiscală, dar sunt un pic înaintea noastră. Le-a luat doi ani ca să pornească chiar și parțial acest sistem de split TVA, la noi în trei luni o să fie ok. Cu ce m-am distrat eu foarte tare este că aici undeva spune că din conturile deschise la trezorerie pot fi efectuate plăți în sistem electronic. Păi cine nu a făcut coada la trezorerie pentru un amărât de OP și acela făcut într-un amărât, adică nu știe, dacă eu o să văd sistem electronic de plată în trezorerie de la 1 octombrie adică de ieri, este exceptional. Ok, avem o mare gaură de TVA , dar suntem complet nepregătiți pentru această revoluție informatică de fapt, pentru că nu este o chestier de mentalitate.

Alexandru Cristea: Asta este ceea ce a reclamat în mod continuu mediul de afaceri, faptul că cu toții suntem conștienți că avem o problemă, că TVA-ul reprezintă pe de o partea cea mai mare pondere fiscală la bugent, pe de altă parte România este fruntașă la partea aceasta de evaziune și de gap de TVA. Bună-credință există pentru toate părțile în a rezolva problema și bunii platnici, companiile care țin până la urmă economia aceasta în picioare sunt de acord să facă niște concesii eventuale pentru diminuarea acestor probleme fiscale, însă asta s-a reclamat de la început că direcția greșită sau măsurile pe care le considerăm într-o direcție greșită versus folosirea, deblocarea acelor etape de proiecte ale băncii mondiale care ar moderniza sistemul informatic, tot ce înseamnă îmbunătățirea Codului de procedură și ce spunea Luisiana mai devreme, adică sunt alte zone unde se poate lucra punctual pe proiecte pentru îmbunătățirea cadrului existent și al izolării acestor zone gri să spunem de economie.

Bogdan Dumitrache: Pregătirea aceasta pe sistem informatic este necesară și din partea trezoriei și din partea instituțiilor de credit înțeleg.

Luisiana Dobrinescu: Cred că instituțiile de credit ar fi primele care ar putea să se plieze.

Alexandru Cristea: O exemplificare practică, într-adevăr mediul de afaceri a comentat, dar a înghițit în sec și a înțeles nevoia. S-a schimbat acel 394, pentru un contabil a fost un coșmar, dar acest 394 este declararea tranzacțiilor locale sau cu TVA. Practic, de la o pagină s-a ajung la 18 pagini, să spunem, prin care fiscul ne cere o informație detaliată referitoare la tipologia noastră de tranzacții. Practic la nivel primar informația asta există în sisteme, trebuie doar pusă cap la cap și exploatată, aici e o problemă. Înțelegând din practică și problemele de, aici nu sunt un specialist, dar citim și înțelegem lucruri, inclusiv probleme de hardware imense pe care Ministerul de Finanțe le are. Tot ce înseamnă stocarea informației este complet învechit, nu mai face față epocii în care suntem. Deci sunt alte zone în care s-ar putea face pași mai mici sau mai mari pentru a izola problemele și a eficientiza sistemul

Luisiana Dobrinescu: Ascultând ce spui tu aici, mi-am adus aminte de o replică pe care mi-a dat-o un profesor pe care l-am descoperit de curând, la Universitatea din Budapesta, un filozof în drept fiscal. Noi ne-am dus acolo pe masă cu split TVA, cu aceste chestii tehnice, are 70 și ceva de ani și a zis – voi nu vă dați seama că ceea ce aveți voi România, ați avut cele mai drastice și draconice măsuri de antifraudă implementate, formularul 088 cel în care nu puteai să te înregistrezi nici să mori, pierdeai codul de TVA chiar dacă erai mare lanț hotelier, 394, lista tuturor achizițiilor și vânzărilor, deci registrul operatorilor intracomunitar, ceea ce aveți voi este o problemă socială și până Comisia Europeană nu-și mută cartierul în anumite zone nou aderate la Uniunea Europeană să vadă această problemă socială, de ce oamenii sunt într-o grevă fiscală permanentă de fapt, de ce contribuabilii aceștia fraudulenți, că nu sunt ai noștri băștinași foarte mulți, sunt cei din afară care vin și care știu să facă fraudă mai bine, pentru că au exercițiu în statele care au fost anterior în Uniune și poate că acum au devenit mai bune. Apropo de cum să reglăm asta să obținem efecte mai bune, totuși prin alte măsuri și profesorul a spus tot așa la o conferință IFA, voi în România sunteți dați exemplul în toată Uniunea că în ultimii 3-4 ani aveți cea mai mare creștere economică. Este creșterea voastră economică proporțională cu investiția în sistemul de administrare fiscală? În pregătirea oamenilor și în sistemul informatic? Și este doar o întrebare la care începi să te gândești mult și este unul dintre lucrurile care de fapt lucrându-le fin, îți dai seama că nu ai nevoie să dai cu toporul să faci split TVA, pentru că un coleg avocat din Italia spunea – la noi cei care nu s-au sinchisit au fost cei care au făcut fraudă, nu-i incomoda cu nimic. Cei care au investit în sisteme de monitorizare sunt cei care voiau să se conformeze și care s-ar fi conformat oricum.

Alexandru Cristea: Așa este, perfect adevărat, gândind mai general și mai macro direcția fiscală a acestei țări. Revenind la tema noastră și trăgând linie cumva. Să se dorească și să fie limitat pe tranzacțiile cu statul acest sistem, vom vedea, toate bune și frumoase, nu poate fi decât de aplaudat din eprspectiva mediului de afaceri.

Bogdan Dumitrache: De văzut ce înseamnă limitare.

Alexandru Cristea: Chiar și limitat nu trebuie să-i punem pe cei care fac afaceri cu statul într-o poziție defavorizată. Și cu acele deficiențe și cu găuri de cash flow. Lucrurile trebuie nu numai limitate, dar și nuanțate. Sistemul de achiziții publice are deficiențele lui fără să mai existe acest split TVA. Deci trebuie în continuare nuanțate și reglementate o sumedenie de probleme. Tot legat de această potențială modificare, modificarea spune că va fi obligatoriu doar pentru firmele care lucrează cu statul din ce am văzut la momentul acesta și opțional pentru restul, iarăși trebuie clarificat acest rest dacă ar implementa opțional din 2018, urmând a fi obligatoriu doar în funcție de testul practic, așa se vorbește în Comisia de buget finanțe din 2019, dar în 2018 e opțional. Care este mecanismul de stimulente fiscale? Fac o paralelă cu mecanismul închipuit deja pe Ordonanță așa cum este, Ordonanța face acest mecanism obligatoriu de la 1 ianuarie, facultativ de la 1 octombrie, spuneam noi că pentru majoritatea companiilor e o utopie să îl implementeze de la 1 octombrie, dar pot fi PFA-uri care ar dori să implementeze pentru a obține acele facilități fiscale, problema este că și acest sistem de facilități nu este gândit unitar pentru toată lumea, de exemplu PFA-urile nu beneficiază, ne-am pus întrebarea chiar și noi în breslele noastre de profesii libere. Se vorbește de facilități, de reducerea impozitului pe profit sau pe impozitul microîntreprinderilor. Cu alte cuvinte, un plătitor de impozit pe venit nu ar putea beneficia de aceste facilități.

Luisiana Dobrinescu: Un cabinet notarial sau o societate civilă profesională de avocați sau orice altă entitate fără personalitate juridică distinctă.

Alexandru Cristea: Mie mi se pare că acel sistem de facilități fiscale, dacă vreți, pentru implementarea opțională a sistemului poate fi cheia, exact pe ce spunea Luisiana mai devreme că s-a întâmplat în Polonia. Dacă eu companie privată care nu am tangențe cu statul, folosesc acest sistem, pentru că cel mai important exemplu a fost dat, la orice control fiscal ulterior lucrând să spunem într-o zonă mai de risc gen comerțul cu alte produce fungibile unde să spunem că există fraudă carusel, iar eu trader de bună-credință nu vreau să am această pată deasupra mea în controalele fiscale, poate voi dori să implementez opțional acest sistem, dar trebuie gândit încă de acum pentru ca lumea să adere.

Luisiana Dobrinescu: Furnizorii trebuie încurajați printr-o facilitate fiscală de genul acesteia care este acum cu 5% din impozitul pe micro, la impozitul pe profit, dar așa cum zice Alex să beneficiem cu toții, nu doar SRL-urile, iar cei care fac plățile să fie bonificați cu acest statut al contribuabilului corect, adică o certitudine juridică mai serioasă. Degeaba ești tu furnizor care ești interesat de scăderea impozitului, dar tu trebuie să-ți convingi sute de clienți.

Bogdan Dumitrache: Demersul de a stopa această avalanșă care vine de la organele fiscale de a te lua după ultimul dobânditor.

Alexandru Cristea: Ar ușura și munca de control autorităților, win-win. Doar o mică remarcă la ce spunea Luisiana referitor la această facilitate existentă în legea actuală cu 5% din impozitul pe profit. E foarte mică, nu e stimulantă, părerea mea. Asta înseamnă 0,8% din profitul net obținut de o companie. Obțin un profit de 1 milion, 0,8% înseamnă 8000 de euro.

Luisiana Dobrinescu: Este 5% din profitul trimestrului 4 care reprezintă o pătrime din impozitul total.

Alexandru Cristea: Chiar dacă ar fi annual, e foarte mic. Vrem facilități serioase, să stimulăm lumea spre această conformare voluntară pe acest sistem de split payment și facilitatea în sine trebuie să fie mult mai gândită. 5% din impozitul pe profit, care raportat la profit înseamnă 0,8%.

Bogdan Dumitrache: Deci practic opționale vor fi puține.

Luisiana Dobrinescu: Opționale, cine să declare a opta deja sunt cei care au decizii de impunere semnificativ, pentru că vor fi anulate penalitățile de întârziere. Acum câteva luni s-a vehiculat un proiect cu o nouă amnistie fiscală, de genul celei de acum 2 ani parcă a fost care spunea că dacă până la o anumită dată plătești debitul principal și dobânzile îți anulează penalitățile. Acel proiect a fost pus în stand-by și iată că a fost combinat cu facilitatea 23 lit. b din formula actuală a Ordonanței.

Bogdan Dumitrache: Persoanele impozabile prevăzute de art. 2 alin. (1) care optează pentru plata defalcată de TVA în perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2017 beneficiază de, lit. b anularea penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale reprezentând TVA restante la 30 septembrie 2017, inclusiv.

Alexandru Cristea: Aici este iarăși o mare zonă de incertitudine, să spunem că mă aflu printre cei 5-10-15% din contribuabili, îndeosebi mai mici care nu au acele sisteme complicate informatice și ar putea să opteze de la 1 octombrie pe legea actuală. Ce se întâmplă dacă se schimbă. Sunt deja în octombrie. Mi se pare mai reține această faciliatte în contextul în care să ne amintim pe modificările discutate la Senat opțiunea s-ar muta pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2018, nicidecum 2017. Am muncit degeaba. Uităm de această perioadă 1 octombrie -31 decembrie 2017.

Luisiana Dobrinescu: Eu nu cred că poate fi aplicat la acest moment.

Bogdan Dumitrache: Se poate?

Alexandru Cristea: Să știți că băncile și trezoreria și-au făcut treaba în sensul în care și nouă ca și societate ni s-au deschis automat conturi de TVA de către bănci.

Luisiana Dobrinescu: Dar ordinele ANAF, inclusiv cele despre care se face vorbire în această Odonanță nu au apărut cu privire la mecanismele interne mai tehnice ale acestui sistem de split TVA. Pe lângă cele de control, controlul este ultimul care are o problemă, dar, la acest moment, chiar dacă ai optat pe noul formular nu cred că este operațional sistemul. Poate mă înșel, dar nu cred că funcționează. S-ar putea să îi mai ia zece zile sau nu știu. Administrația financiară este foarte convinsă și am văzut că a angrenat foarte multe resurse umane în acest sistem, adică sunt foarte porniți, tot felul de discuții deschise, invitații. Chiar astăzi eram la Contribuabili mijlocii pe Dimitrie Gerota și era un anunț că astăzi la ora 14 este o temă din aceasta deschisă, hai să discutăm despre split TVA. Am înțeles, de asemenea, din reprezentația ANAF-ului că s-a format la fiecare administrație, s-au solicitat echipe, câteva persoane, care au fost la training intensiv pe „cum să dăm noi să facem analiza în trei zile și tot așa”. Deci sunt destul de hotărâți pe acest mecanism, dar nu știu. Ideea este că această opțiune este începând cu 1 octombrie, dar nu este obligatorie, adică poți să o faci și de la 1 noiembrie, poți să o faci și de la 15 noiembrie, tot se pune la socoteală ca facilitate.

Bogdan Dumitrache: Da, așa ar trebui. Pentru că Ordonanța produce efecte.

Luisiana Dobrinescu: Interesant este dacă optezi pe 10 decembrie. Și mai aplici doar zece zile și iei facilitatea sau dacă aplici în decembrie, sau aplici în noiembrie și nu ai operațiunile TVA. Am clienți care nu primit niște decizii de impunere atât de zdravene în viața lor interioară, dar acum un an, doi, trei, astfel încât s-a oprit activitatea. Ei optează pentru split TVA, dar nu au la ce să-l aplice.

Bogdan Dumitrache: Da, beneficiile de la art. 23, pentru că facilitățile, în termenii Ordonanței, sunt legate de opțiune, nu și de niște încasări cu ocazia cărora să valorifice, să pună în aplicare această opțiune.

Alexandru Cristea: Exact.

Bogdan Dumitrache: Deci senzația este că este o treabă un pic pe grabă, cel puțin ca și confecționare a textelor. Plus că și discuția în opinia publică nu este o discuție nici de trei ani, nici de șase luni, adică pare a fi un subiect introdus într-o conjunctură cu subiecte asemănătoare, cu dividende încasate în timpul anului.

Luisiana Dobrinescu: Nici de șase luni, nu știu când a fost introdus prima dată. Cred că acum trei luni, cel mult.

Alexandru Cristea: Graba a fost tot timpul când a fost vorba de split TVA, și în discuțiile cu mediul de afaceri, și în modul de redactare a Ordonanței, apropo de neclarificarea unor aspecte, și aici chiar aș dori să revin la niște aspecte. În fine, ca să tragem, așa, o concluzie sau cel puțin preliminară. Eu văd așa: scenariul pozitiv al poveștii acesteia – se limitează, să spunem că Ordonanța va fi modificată ca urmare a modificărilor aduse de Senat, se nuanțează și se clarifică toate acele aspecte pe care le discutam anterior referitor la scopul și modalitatea de aplicare și se va merge mai mult pe varianta Italiei cu plata statului către stat, nu plata statului în contul meu de TVA. Acesta ar fi scenariul pozitiv. Și se clarifică toate aspectele neclarificate laolaltă cu un sistem de stimulente financiare pentru aplicarea opțională. Acesta ar fi scenariul pozitiv al poveștii acesteia, în care încă sper. Scenariul negativ îl știm cu toții – aplicarea generalizată în continuare, neclarificarea multor aspecte.

Bogdan Dumitrache: Adică exact cum ar fi Ordonanța în versiunea actuală.

Luisiana Dobrinescu: Da.

Alexandru Cristea: Dar la pachet cu acea procedură birocratică de rambursare a TVA din conturile speciale și la pachet cu neclarificarea în timp util a unor aspecte practice esențiale și aș puncta câteva, pentru că noi, specialiștii, bineînțeles că am încercat să le punem pe hârtie, am încercat să obținem răspunsuri din discuțiile avute până la acest moment cu reprezentanții ministerului. Nu le avem, să sperăm că vor fi clarificate sau modificate, nuanțate, deci în forma aceasta existentă de Ordonanță. Cel puțin câteva aspecte esențiale și aș da niște exemple: ce se întâmplă cu retururile de produse?

Luisiana Dobrinescu: Cu ajustarea bazei de impozit.

Alexandru Cristea: Și cu ajustarea bazei. Sistemul menționează că atunci când vorbim de aceste tranzacții cu clienți persoane fizice în care eu vânzător am obligația splitării plăților, interne prin sistemul meu informatic, trebuie să fac chestia aceasta în termen de șapte zile. Dar conform legilor consumatorului el îmi poate returna produsul în treizeci de zile, să spunem, nu știu care este legislația aplicabilă la Protecția consumatorului.

Bogdan Dumitrache: Da, au mai mult loc decât termenul.

Alexandru Cristea: Ce se întâmplă? Legislația nu ne spune ce se întâmplă, pentru că eu deja am declarat încasările și plățile mele numerar în șapte zile.

Bogdan Dumitrache: Și avem în Ordonanță o listă limitativă de cazuri în care se poate umbla în contul de TVA și situația pe care ați evocat-o pare să nu se încadreze.

Alexandru Cristea: Exact, ați pus punctul pe I. Ce se întâmplă, iarăși, cu alte instrumente de plată care nu sunt foarte clar reglementate? Se vorbește în Ordonanță de substitute de numerar, se vorbește de plăți în cash sau cu cardul și alte substitute de numerar. Exemplele practice în economia aceasta digitală și globală sunt nenumărate. Ce se întâmplă cu plățile în bitcoint, ce se întâmplă cu plățile din portofelele electronice? Toată lumea pe tranzacțiile online își poate depune bani în tot felul de paypal de exemplu. Ce se întâmplă cu decontările făcute de angajați? Iarăși, este o problemă banală la finalul zilei, dar neelucidată. Și anume: angajatul poate deconta anumite cheltuieli în deplasări, să spunem. Cum le decontează? În numele angajatorului, când plătește factura respectivă de hotel, de masă, de cazare și le plătește cu cardul, să spunem, al angajatorului. Sunt foarte multe persoane juridice care au conturi pe card. El plătește la hotel, să spunem, cu cardul angajatorului sau în cash urmând să facă decontul, eu, angajator, trebuie să fac această declarație, această balanță de încasări în cash și plăți în șapte zile, dar angajatul meu vine după o lună că așa este delegația. Ce fac? Îl pun să facă poze? Adică sunt niște chestiuni de ordin practic, foarte multe.

Bogdan Dumitrache: Și foarte răspândite. Nu sunt situații de natură excepțională.

Alexandru Cristea: Și foarte răspândite, iar cireașa de pe tort aș spune-o, pentru că ne afectează inclusiv, să spunem, la nivel mai instituționalizat, inclusiv tranzacțiile pe care le vedem noi la ordinea zile, afectează inclusiv tranzacțiile acestea mari B2B cum le spunem noi, este acest mecanism cel puțin ciudat și nefiresc închipui de această Ordonanță cu privire la cesiunea de creanță. Pariul meu dacă va rămâne așa că cel puțin va influența, dacă nu va bloca piața cesiunilor de creanță. Și putem intra în detalii. Coroborat cu modificarea pe Codul fiscal.

Bogdan Dumitrache: Da, art. 15 alin. (4) – în cazul în care creanțele rezultatele din livrări de bunuri/prestări de servicii sunt cesionate de furnizor, deci cineva a emis factură, are de luat banii, dar cesionează creanța, cesionarul are obligația să plătească în contul de TVA al furnizorului/prestatorului cedent contravaloarea TVA din factură, deci nu fac cesiune pe un preț mai mic decât TVA-ul. Nu se mai fac multe cesiuni, deci practica aceasta creează o tensiune pe debitorul inițial, pentru că dacă eu nu am cum să cesionez o creanță, deja am o problemă comercială, n-am cum să cesionez, că nimeni nu-mi ia creanța ca să plătească prețul.

Alexandru Cristea: Deja business-urile se gândesc la modalități alternative de “ocolire”. Am auzit inclusiv varianta dezvoltării unor departamente interne. Lăsând la o parte că omoară piața și omoară profesioniștii în colectări de creanțe. Pornind de la bănci și vânătoare de vrăjitoare aceste cesiuni de creanță sunt considerate o piață paralelă.

Bogdan Dumitrache: Există un complex de măsuri legislative care sunt anticesionare și nu se înțelege că de fapt în perspectivă cel care a lovit e consumator.

Alexandru Cristea: Am o creanță comercială care este cu TVA, deci nu ne referim la credite bancare și cesiuni de portofolii de credite care nu fac obiectul acestei reglementări, sunt o companie de utilități, creanța mea, datoria lui Fănel este 100 de lei, nu mai pot recupera, o vând la pachet unui astfel de meseriaș pentru recuperări de craență. În practică creanțele negarantate se vând și cu 5% din valoare, deci este posibil ca valoarea de vânzare să fie mult inferioară prețului de TVA.

Bogdan Dumitrache: Practic am o interdicție de cesionare a creanței.

Alexandru Cristea: Eu mi-am colectat TVA-ul la stat cu privire la acele creanțe încasate pe exemplele date, de ce ar vrea statul ca și cesionarul meu să plătească tot în acel cont și ca eu mai departe să ajung tot la rambursare, pe mine mă depășește.

Chiar nici eu nu am văzut rațiunea acestui mecanism de cesiune de creanță.

Bogdan Dumitrache: Poți să spui direct ce creanțe sunt interzise, nu trebuie să creezi un alineat care practic să-țio scoată din joc o cesiune.

Alexandru Cristea: Și chiar sub scenariul limitării acestui split payment pentru tranzacțiile cu statul, cesionările sunt mai rare și au regim distinct, dar chiar și acolo se poate întâmpla. De ce să le blochez? Se pot face cesiuni în bloc.

Luisiana Dobrinescu: Acolo există o limitare și un anumit sistem de urmărire, cesiunile de creanță sunt supuse unor raporturi, nu poți face cesiune cu statul, dar când ai o creanță comercială, la care face trimitere art. 15 alin. (4), tu ai emis deja o factură, tu ai colectat TVA și deja l-ai plătit la stat, când ai o creanță se presupune că a trecut o perioadă semnificativă că doar de aceea o cesionezi, chiar și o lună.

Bogdan Dumitrache: Statul și-a luat TVA-ul.

Luisiana Dobrinescu: De ce ar vrea o dublă percepere a acelei sume reprezentând TVA-ul? Am putea spune că s-au gândit doar la cei care au sistem de TVA.

Alexandru Cristea: Sistemul este unul care nu nuanțează, practic la fel ca și în exemplul clasic în care am prefinanțat acel TVA și am o vânzare la termen mecanismul închipuit dorește ca la momentul plății efective să blocheze acele sume ceea ce ok, este în logica acestui split, când vorbim de plata efectivă a unei facturi, ți-au intrat banii de pe TVA, vreau să-i văd în acel cont, cam așa gândește statul.

Bogdan Dumitrache: Deci nu se plătește factura, se transmite dreptul de i se plăti factura.

Alexandru Cristea: Nu se plătește acel 19 TVA. De ce să blochez această piață?

Bogdan Dumitrache: Probabil că această furie împotriva cesionarilor ajunge să fie contraperformantă pentru ideea de credit.

Alexandru Cristea: Inclusiv factoringul poate fi o formă de cesiune de creanță și o formă de finanțare de capital de lucru. Cade sub incidența cesiunilor de creanță. Se preia o creanță. Dacă e un factoring cu recurs să spunem că am putea să nu intrăm în această zonă a cesiunilor de creanțe ci a unui serviciu pur de recuperare, dar atâta timp cât juridic ca urmare a unui produs care s-o numi într-un fel sau altul de întâmplă niște vânzări de creanțe, vom pica sub acest articol.

Luisiana Dobrinescu: Încă nu au dat un răspuns pe partea de factoring.

Bogdan Dumitrache: Avem o Ordonanță. La orice ordonanță ne rugăm ca discuțiile de la Camera Deputaților să fie unle fructuoase. Mulțumim foarte mult pentru această discuție care a fost tehnică, dar convingerea mea este că este o discuție care a putut fi urmărită, lumea și-a pus probleme, întrebări, inclusiv cei care lucrează la aceste texte pentru ca ele să satisfacă și interesul bugetar, el se raportează al economie care trebuie să trăiască. Și acest scop trebuie urmărit. Să sperăm că o să ieșim din povestea aceasta. Seară frumoasă!