Ghici cine vine la cină? Investigațiile sectoriale

Societatea de Științe Juridice (SSJ)
București 3, str. Turturelelor 50, et. 4

Luni, 27 noiembrie 2017, ora 19:30

Invitați (ordine alfabetică)

[restrict]

Adriana Almășan: Bună seara! Ne întâlnim din nou. Astăzi avem o dezbatere pe o temă mai prietenoasă decât cea tehnică din urmă cu 3 săptămâni, întrucât această temă în realitate vizează viața sau așteptările oricăreia dintre întreprinderi. Dacă ziceam: Ghici cine vine la micul dejun?, neîndoielnic am fi vorbit despre inspecția inopinat. Dar pentru că nu suntem atât de stresați până la cină, facem pregătiri, te relaxezi, vorbim despre investigațiile sectoriale. Avem în această seară din nou un panel de vorbitori foarte promițători, iarăși în ordinea alfabetică, pentru că niciodată nu se pune problema unei ordonări după un criteriu a vorbitorilor, doamna Daniela Bădilă, bună seara, mulțumim că ați venit, este Directorul general al CONSILIUL CONCURENȚEI, nu este la prima dezbatere și neîndoielnic că va fi la fel de interesată prin prezența sa așa cum a fost și întâlnirea precedentă, se pare că nu v-am supărat data trecută astfel încât să nu onorați invitația noastră din această seară. Domnul avocat Lucian Bondoc, Managing Partner BONDOC & ASOCIAȚII, mulțumim că ați venit, ați avut o contribuție esențială la caracterul combativ al dezbaterii de data trecută și mizăm pe asta și în această seară. Doamna avocat Elena Iacob, o experimentată a dezbaterilor întrucât eu cel puțin, este Partner ZAMFIRESCU RACOŢI & PARTNERS, specializată desigur în practica de concurență între alte specializări pe care le coordonează domnia sa. Ultimul, nu cel din urmă, domnul doctor Paul Prisecaru, Economistul șef al CONSILIUL CONCURENȚEI, nici pentru dumnealui nu este un debut la dezbateri, domnia sa a participat la fel ca și doamna Bădilă în întâlnirea precedentă dedicată dreptului concurenței. Și eu desigur spun de fiecare dată că am nevoie de prezentare, nu sunt domnul Bogdan Dumitrache, numele meu este Adriana Almășan, voi modera o întâlnire care sper să fie dintre cele mai agreabile. Cred că cea mai importantă întrebare pentru aceia dintre dumneavoastră care sunteți mai puțin familiarizați cu dreptul concurenței este ce sunt și cu ce se mănâncă investigațiile sectoriale. Poate că cel mai potrivit dintre noi să vorbească despre asta este domnul Paul Prisecaru. Pentru că are o experiență extinsă în cadrul unor astfel de investigații.

Paul Prisecaru: Investigațiile sectoriale sunt un animal ciudat, un instrument care poate părea mai ciudat. Se numesc investigații, dar nu au latura aceasta represivă pe care o are o investigație de încălcare a legii, nu se urmăresc investigări ale încălcării legii ca să se dea sancțiuni, nu se dau rapoarte de investigații de încălcare, exista chiar o vorbă – investigații de încălcare și investigații sectoriale, facem o distincție în cadrul instituției. Sunt un instrument de import, ele au apărut prin Regulamentul 1/2003 al Comisiei la art. 17 unde Comisia are puterea pe care oa re și în investigațiile sectoriale normale, inclusiv de inspecție. În legea noastră în art. 25 una dintre atribuțiile Consiliului la lit. g este aceasta de a efectua investigații sectoriale în anumite condiții. Când rigiditatea prețurilor sau alte împrejurări sugerează o denaturare a concurenței. Acum referitor la expresie vă las pe dumneavoastră să judecați dacă standardul de probă este înalt sau jos, este o sumă de relativizări, aș spune că standardul este cumva destul de jos. Asta nu înseamnă că investigația se declanșează în mod arbitrar. Nici la noi, nici la Comisie. Ele se declanșează atunci când observăm că există anumite probleme în piață care evident nu pot fi explicate imediat prin încălcări ale legii. O să fac dezbaterea mai neprietenoasă și o să intru un pic în zona de economie și anume o să zic că investigațiile sectoriale pornesc de la rigiditatea prețului care este un concept de industrial organization, chestia mai avansată de la microeconomie încolo, e unul dintre primele capitole în orice caz e organizare industrială care spune că piețele funcționează așa cum le explică teoria economică, dar în realitate prețurile nu se ajustează atât de ușor în funcție costuri sau cerere și aceasta este o constatare empirică, o vedem peste tot în viața reală și înseamnă că prețurile sunt cumva rigide. Exact de forme de rigiditate a prețurilor generează declanșarea unei investigații n-aș vrea să intru în discuție, e foarte tehnică, ce aș vrea să vă spun este că autoritățile de concurență se uită fie la anumite sectoare, că de-aia se numesc sectoriale, deși aici iarăși este o discuție dacă sunt cu adevărat sectoriale, vizează ce s-ar spune în clasificarea statistică că se numesc sectorare, clasificări CAEN la 2 cifre sau vizează mai degrabă industrii ca subdiviziuni a sectoarelor sau vizează uneori chiar piețe, iarăși este o discuție. Aceste investigații vizează înțelegerea mecanismelor de funcționare a piețelor și ele se numeau în trecut investigații utile de cunoaștere a pieței, e o denumire de care eu mă bucur că am scăpat, pentru că ele nu sunt doar utile de cunoaștere a pieței, nu trebuie înțelese ca un demers al autorității de concurență de a înțelege cum funcționează piața în esența ei, ci trebuie să fie un demers de a înțelege cum funcționează piața, dar trebuie să existe și ceva probleme acolo pe care vrei să le înțelegi, deci nu vrei doar să cunoști o piață, ci vrei să și înțelegi de ce nu funcționează cum ar trebui să funcționeze, deci există o notă de declanșare care argumentează de ce se declanșează o investigație sectorială, nu e doar așa un vrem să cunoaștem piața. Și aceste investigații sigur nu vizează companii, dacă vorbim de o piață pe care există o singură companie sau doar 3 companii, în mod inevitabil dacă investigația sectorială se referă la sectorul respectiv, va urmări ce fac cele trei companii. De cele mai multe ori urmărim problema structurală a piețelor, nu neapărat comportamentală a agenților economici. Nici nu ar avea sens din punct de vedere strategic. Dacă ai avea indicii că există încălcări ale legii, atunci ar trebui să declanșezi investigații de încălcări ale legii, nu investigații sectoriale. Uneori problemele de market outcomes, adică de rezultate ale pieței, piețe care nu funcționează optim. Pot fi încălcări ale legii, dar pot fi în același timp și o sumă de alți factori care să influențeze acea piață și probabil instrumentul mai potrivit atunci este această investigație sectorială, ele se termină cu un raport de investigație care e pus în consultare publică, vin opinii din piață despre el și la final de cele mai multe ori se termină cu recomandări pentru că vizează probleme structurale sau se pot termina sigur și cu acele investigații de încălcare a legii, adică în urma lor se descoperă anumite probleme comportamentale ale agenților și pentru a investiga și mai bine acele probleme, există indicii că este încălcată legea, se declanșează o investigație de încălcare, dar nu este neapărat o regulă. Nu este o regulă ca în urma investigației sectoriale să se declanșeze investigații de încălcare a legii și există și exemple chiar în istoria recentă a Consiliului. Aș mai spune un singur lucru – Consiliul este una dintre cele mai avansate autorități de concurență din Europa în materia investigațiilor sectoriale ca experiență, ca amploare a acestei activități și aș îndrăzni să spun inclusiv ca rezultat. Sunt nenumărate piețele în care inițiativele avute de Consiliu în urma investigațiilor sectoriale au avut efecte pozitive pentru consumatori în final sub diverse forme, de regulă reglememtări anticoncurențiale care au fost atenuate sau chiar schimbate.

Adriana Almășan: Aparent benignă o astfel de investigație, mie îmi plăcea când se chema o anchetă utilă cunoașterii speței, pentru că dacă suna așa, oamenii sunt mai puțin stresați în momentul în care li se investighează piața, în momentul în care li se cer informații, în momentul în care sunt întrebați despre propriul comportament, despre structura pieței etc., nu te gândești că e un motiv de îngrijorare și fiind mai relaxat s-ar putea ca și rezultatele să fie mai bune. Dar există totuși pericole pentru întreprindere care să vizeze lucruri aparent lipsite de potențial îngijorător? Aș întreba-o pe doamna Iacob.

Elena Iacob: Da, chiar dacă sunt benigne, pot relativ ușor după părerea mea să devină maligne, deși până acum practica autorității de concurență nu a fost în sensul acesta. Legea însă conferă anumite drepturi autorității în cazul în care constată disfuncționalități între care unele sunt mai ușor de primit și de înțeles, de genul recomandărilor privind anumite măsuri din mediul de afaceri sau promovarea unor reglementări prin care să se rezolve anumite probleme ale pieței. În modificările relativ recente s-a prevăzut și posibilitatea de a impune prin decizie măsurile considerate necesare, adecvate și proporționale pentru a remedia anumite disfuncționalități și aici intrăm în zona mai dureroasă. Așa cum am spus, autoritatea nu a utilizat în forță această posibilitate pe care o are, dar nu este exclus. Deci întreprinderile cred că ar trebui să trateze cu toată seriozitatea astfel de investigații și să fie în cunoștință de cauză cu privire la modul în care o astfel de anchetă se poate finaliza.

Adriana Almășan: Eu cred că riscul acesta este de fiecare dată, dar în același timp eu cred că potențialul risc nu ar trebui să genereze o atitudine reactivă din partea întreprinderilor. În procesul acesta de investigație evident că vor fi solicitări de informații, comunicări. Simpla crispare ar putea să genereze o sursă de îngrijorare sau nu? Este recomandabilă o anumită conduită în procesul acesta de comunicare? Este de dorit o anumită atitudine? L-aș întreba de domnul avocat Bondoc.

Lucian Bondoc: Ceea ce spunea colega e corect. Într-adevăr, ele au această aparență benignă, dar trebuie tratate cu foarte mare atenție din experiența noastră și mai ales clienții care sunt de fapt grupuri multinaționale le tratează foarte sofisticat, pentru că sunt mai multe aspecte. În primul rând așa ceva durează de regulă cam doi ani, sunt multe chestiuni care se transmit, se mai schimbă persoanele și de la Consiliul Concurenței, se mai schimbă persoane și la clienți și trebuie atenție la coerența a ceea ce se transmite. De asemenea pentru o societate care face parte dintr-un grup mai mare e foarte important să fie sigură că are o coerență de terminologie și de abordare în România față de alte țări. Pentru că atunci când ești întrebat cum vrei să definești o piață, dacă ai definit-o în niște notificări pe care deja le-ai depus la altă autoritate, este esențial să ridici problema clientului, fii atent că aici ești întrebat același lucru și de regulă aceste lucruri sunt foarte apreciate și sunt coordonate la nivel de grup, pentru că este important, o companie nu-și permite să aibă mai multe poziții. Până la urmă e o economie. Sunt situații în care anumite piețe au fost definite cu analize aprofundate și sofisticate în alte țări și atunci nu o să o schimbe chiar dacă aici a fost un alt precedent și se susține acea definire a pieței relevante. Desigur că este un aspect important, pentru că odată ce Consiliul este interesat de un domeniu, trebuie să te gândești că interesul nu se va stopa doar la o simplă curiozitate. După ce va cunoaște mai bine domeniul, este o probabilitate să-l aprofundeze. Nu mai vorbesc de chestionare, în primul rând orice chestionar de la Consiliul Concurenței are la sfârșit “ce alte probleme” și aici depinde și de poziția din piață a unor concurenți. Poți să ai o nemulțumire față de un concurent și să folosești prilejul să ți-o exprimi într-un mod cât mai favorabil ție profitând și de confidențialitatea și de faptul că celălalt habar nu are că tu ai spus așa ceva. În general, pentru un client care vrea să facă asta, trebuie să se gândească desigur într-o companie că și reciproca poate să fie valabilă. Dar sunt astfel de situații și trebuie foarte multă atenție la modul în care se răspunde. Sunt solicitări care spun aparent neutru – ce exclusivități aveți. Deși toată lumea știe că sunt protejate de safe harbors, sunt exceptate categorii doar până într-o anumită cotă de piață. Și atunci chiar dacă întrebarea face parte dintr-o investigație de sector, răspunsul tău s-ar putea să te expună în mod automat. Dacă ești într-o astfel de situație. Și atunci modul în care răspunzi, trebuie să faci o analiză mai amplă, trebuie să preîntâmpini să se considere un subiect îngrijorător, poate el are niște explicații foarte simple. Și aici aș mai sublinia un aspect – sunt companii care din ce am văzut eu, cred că neglijează în bună măsură aceste exerciții până într-un punct foarte înaintat. Or Consiliul chiar cunoaște piața respectivă, beneficiază de un feedback foarte larg, din foarte multe părți, dobândește o cunoaștere sofisticată și multe unghiuri interesante de abordare și în pasul 2 s-ar putea să fie cam tardiv să aprofundezi și tu. Și de aceea dincolo de ce ar spune orice avocat, vrem să avem de lucru, dar o considerăm o necesitate. Sunt și sectoare, mai ales cele reglementate unde se pot și altfel de probleme. Nu e clar aici dacă Consiliul urmărește ceva anume. Sunt situații în care credem că ar putea fi preîntâmpinate dacă s-ar înețelege mai bine întrebarea asta, pentru că sunt foarte multe răspunsuri. Chiar și Consiliul Concurenței când ajunge să comunice un proiect de raport, e cumva tardiv, pentru că oricărei autorități îi vine greu să mai schimbe lucruri după aceea. Și sunt uneori situații în care se pot oferi mai multe detalii și aici ar putea să fie util în unele situații, poate o întâlnire înainte de a se publica ceva efectiv pentru astfel de comunicare. Desigur Consiliul Concurenței e suveran în ce decide în final. Rapoartele Consiliului Concurenței nu au valoare normativă în sine, dar când e fac niște recomandări ele vor fi citite de niște autorități, vor face niște pași după aceea. Este important ca ele să reflecte cât mai comprehensiv și cât mai bine domeniul. Feedback-ul sau modul în care se raportează piața la un acord să fie cel mai potrivit cu putință. Oricum Consiliul a dezvoltat o experiență foarte largă pe astfel de domenii și acum cred că sunt vreo 11 investigații sectoriale în curs. Un domeniu care necesită mai multă atenție decât ar părea la prima vedere tocmai pentru că la un moment dat există o urmare.

Adriana Almășan: Hai să devenim mai tehnici. Am o întrebare grea pentru doamna Bădilă. S-a spus aici, adevărul este că nu ai cum să vezi lucrurile altfel despre procedura aceasta că este o procedură chiar dacă de investigație, totuși este noninchizitorie, ea nu presupune investigarea propriu-zisă. Cu toate acestea, pe ici pe colo pot să fie luate anumite măsuri. În ce măsură pot să fie valorificate reguli aplicabile investigațiilor propriu-zise, spre exemplu egalitatea de arme, ți se fac anumite recomandări, poți să spui ceva, poți să reacționezi sau sunt luate anumite măsuri care nu sunt în primul nivel de severitate cum ar fi aplicarea unei amenzi sau mai știu eu ce altă măsură corectivă? Dar poate că totuși ai avea ceva de zis. De asemenea, apropo de discuția pe care a ridicat-o domnul avocat Bondoc. Există posibilitatea implicării și altor elemente procedurale care țin de egalitatea armelor, de dreptul la apărare, apropo de posibilitatea de a avea discuții, poate chair audieri, mai ales că dacă tot ne lăudăm că suntem cea mai modernă dintre autoritățile la nivelul Uniunii Europene în materie de reglementare și sancționare în domeniul concurenței, putem să avem o discuție superioară mediei ca să zic așa. Firește că asta este o provocare. Întrebările pe care le pun sunt convinsă că s-ar putea să vă surprindă.

Daniela Bădilă: Pe tot parcursul acestei proceduri de investigație sectorială, noi avem grijă să respectăm drepturile procedurale și această investigație conferă întreprinderilor care fac parte din sectorul investigat de noi anumite garanții procedurale. Ele încep de la solicitările de informații, aceste solicitări de informații menționează scopul pentru care sunt necesare acele informații, menționează un termen până la care acele informații să fie furnizate și doar în final sancțiunea în cazul în care ele nu sunt furnizate sau sunt furnizate inexact sau incorect. În al doilea rând, toate aceste chestionare care e trimit într-adevăr beneficiază de suportul echipei economistului șef în sensul în care sunt destul de sofisticate, destul de complexe, ele vizează de regulă, și aici domnii avocați știu, o perioadă lungă. Ne uităm la 2-3-4 ani în spate și de-asta domnul avocat pomenea foarte bine despre coerența răspunsurilor și de o coerență în timp a acestor răspunsuri la solicitările noastre de informații. O altă garanție procedurală pe care noi o avem, o conferim în baza legii întreprinderilor este aceea a confidențialității. Deci dacă o solicitare de informații de genul acesta se termină cu orice alte aspecte pe care doriți să le aduceți în atenție Consiliului Concurenței sub rezerva confidențialității, noi vom păstra confidențialitatea. Un alt aspect important este acela ca atunci când acest raport al investigației sectoriale devine public, datele individuale ale fiecărei companii sunt confindențiale. Ele se vor prezenta doar agregat și acesta este iar un aspect important și noi credem că am câștiga încrederea mediului de afaceri, în primul rând a ne furniza acele informații. Sunt informații extrem de detaliate despre clienți, despre vânzări, despre cifre și pe o perioadă suficient de lungă de timp. Și intră în blackbox, ele se prezintă agregat în niște intervale, nu ai capacitatea de a vedea ce date aparțin unei anumite companii. În ceea ce privește recomandările sau acele măsuri pe care noi le putem impune, o primă precizare este că n-am uzat, noi, autoritatea de concurență de acest drept. Evident, el există, nu înseamnă că nu vom uza niciodată de el, tot timpul am mers pe o abordare amiabilă, în sensul în care măsurile, recomandările pe care noi le facem prin aceste rapoarte sunt dezbătute cu industria pe care noi am chestionat-o, apoi aceste recomandări după ce le dezbatem cu industria, le supunem consultării publice, deci o nouă rundă de consultare în care primim observații și se primesc în funcție de industria vizată, dacă mă refer la Farma de exemplu, iar noi stăm și răspundem fiecărei observații dacă nu o preluăm, dar sunt observații și observații pe care le preluăm deci le considerăm justificate și modificăm unele din constatările raportului. Și ultimul lucru pe care vreau să-l spun, este că dacă am ajunge să impunem astfel de măsuri, ele, conform legii se pot impune doar după audierea părților implicate, deci dacă ele vizează anumite companii nu vom putea face acest lucru decât după ce audiem părțile implicate, exact ca într-o investigație de încălcare și le ascultăm puncul de vedere.

Adriana Almășan: Deci iată că într-adevăr, Consiliul Concurenței este preocupat de păstrarea aceluiași standard, de administrarea probelor și a investigației pentru ca să fie respectate drepturile prevăzute în Cartă și desigur drepturile recunoscute în practica Comisiei Europene. Am o întrebare care aparent poate să pară naivă. Desigur că răspunsul s-ar putea să mă surprindă și să aflu că întrebarea nu era chiar naivă. Statistic, multe dintre întreprinderi nu utilizează serviciile avocaților pentru că dacă întrebi o plajă foarte mare de întreprinderi, în realitate mulți nici nu știu ce era Consiliul Concurenței, întrebarea mea este – ai nevoie de avocat într-o astfel de investigație și dacă da, de ce ai avea? Și dacă nu, este vorba despre o economie, că până la urmă este vorba de niște costuri angajarea avocaților în fiecare lună, este vorba despre o economie eficientă sau este mai mare daraua decât ocaua?

Elena Iacob: Da, nu este deloc naivă și chiar este suprinzător cât de des întreprinderile apelează la avocați și pentru acest gen de investigații, chiar dacă motivul inițial este unul un pic greșit în sensul că au impresia că este o investigație privind o încălcare. Pornind de la asta, după ce se depășește momentul, nu renunță la serviciile avocaților care pot aduce valoare adăugată foarte mare și în astfel de investigații, nu numai pentru a asigura coerența, dar și pentru a detecta eventualele probleme care ar putea să creeze ulterior discuții în raporturile cu autoritatea și după mine chiar dacă autoritatea nu a uzat de drepturile prevăzute, acestea pot fi considerate mai agresive sau chiar mai cruprinzătoare decât cele pe care le are Consiliul în cazul încălcărilor pentru că pot viza toată piața și pot fi atât de natură comportamentală, cât și de natură structurală, deci pot intra atât de adânc în modul în care funcționează piața respectivă, încât simpla cunoaștere a acestui fapt ar trebui să te determine să apelezi la profesioniști și să ai niște reacții corespunzătoare în investigații. Evident că este un prilej să semnalezi eventualele disfuncționalități pe care le consideri existente în piață, dar trebuie să fii foarte atent la evoluție, să-ți exerciți activ dreptul de a transmite comentarii, de a interacționa cu autoritatea până la momentul publicării raportului final. Pentru a te asigura în acest fel că afacerea ta nu va fi nevoită să se confrunte cu șocuri, urmare a unor concluzii de o natură specială cu privire la piață.

Adriana Almășan: Aș încerca o glumă. Am încercat o întrebare naviă. Am văzut că în realitate nu era tocmai naivă întrebarea. Hai să încercăm o glumă să vedem dacă domnul Prisecaru o ia în serios. Noi vorbim aici despre niște prerogative mai largi decât poate și-ar dori întreprinderile în perioada de investigare pe care le are cu Consiliul Concurenței, dar la modul practic vorbind, hai să ne imaginăm, acum vorbim despre sute de investigați deodată, pentru că dacă ai mai multe investigații în paralel în permanență sunt mulți cei care se așteaptă. Poate Consiliul Concurenței să aplice efectiv măsuri corective care să fie supravegheate, să fie observabile sau dimpotrivă e o problemă tehnică înainte de toate? Sau altfel spus. Ne stresăm de măsurile acestea corective care sunt adesea contestate, puse sub semnul îndoielii, când Consiliul Concurenței în baza informației deja obținute poate să facă lucrurile ca la carte și să se ducă în investigația propriu-zisă care să ducă la o sancționare și prerogativele să fie cu adevărat, adică mie nu mi se pare că nu e practică această temere.

Lucian Bondoc: Nu prea este.

Adriana Almășan: L-aș întreba pe domnul Prisecaru pentru că dânsul este cel care poate să aprecieze corectivele.

Paul Prisecaru: Surprinzător eu nu o să fiu de acord. Eu cred că articolul acela, cred că este alin. (5) al art. 25, articolul acela, într-adevăr, vorbește de măsuri și vorbește destul de general. Nu se referă la măsura de încetare de încălcare a legii unde, absolut normal, se va declanșa o investigație de încălcare și pe lângă acea măsură se va da și o sancțiune cu scopul de a descuraja astfel de fapte. Fără să fi aplicat vreodată acel articol pentru că este recent în legislație și, sigur, neexistând o experiență și nevrând totuși, Consiliul este o instituție foarte responsabilă, nu își permite să experimenteze, sigur, în cazuri extreme trebuie să iasă din zona de confort, dar încercăm să rămânem predictibili totuși pentru mediul de business.

Adriana Almășan: Dar eu nu cred că e vorba de o repredictibilitate, e vorba și de eficiență. Antamezi oamenii într-o investigație, asta înseamnă resurse care trebuie să fie.

Paul Prisecaru: Nu, mă refeream la măsurile acelea corective.

Adriana Almășan: Bun, să zicem că mergem în direcția aceasta, într-o activitate orice întreprindere a consiliului trebuie să aibă un efect, trebuie să aibă o consecință.

Paul Prisecaru: Aș vrea să fac o paralelă cu celebrul vechi art. 7, dacă nu mă înșel, din legea noastră care permitea desființarea unei poziții dominate  de inspirație americană.

Adriana Almășan: Care nu s-a aplicat niciodată.

Paul Prisecaru: Da, nu s-a aplicat, în SUA știți că s-a aplicat cazuri celebre ADNT, chiar Standard Oil cred că s-a aplicat, unul dintre cedle mai vechi cazuri. Deci sigur consiliul poate interveni în piețe.

Adriana Almășan: Stați un pic, vechiul art. 7 în realitate prevedea prerogativa consiliului să desființeze poziția dominantă în instanță, nu aplicând direct.

Paul Prisecaru: Dar și o eventuală decizie a Consiliului în urma unei sectoriale de a impune anumite măsuri va fi supusă evident cenzurii instanței, este un act administrativ.

Adriana Almășan: Era chiar ca la medicali, nu?

Paul Prisecaru: Deci totuși  Consiliul este o instituție care, zic eu, a dat dovadă de maximă responsabilitate de-a lungul istoriei, și recente și mai vechi, și nu au existat cazuri din acestea extreme în care să se intervină în piață, sau Consiliul să sprijine genul acesta.

Adriana Almășan: Acum , să mă ierte Dumnezeu, n-ar trebui să fac comparația asta, dar cum duci copilul la culcare dacă nu-i explici că bau bau vine la toți copiii care nu sunt sub plapumă.

Paul Prisecaru: Nu, probabil acel articol este un safeguard pentur situații extreme.

Adriana Almășan: Clientului  trebuie să-i spui ceva că altminteri dacă îi spui că e o chestie relaxată, stai liniștit.

Lucian Bondoc: Riscul din aceste investigații de sector, măsurile colective, e un risc aproape pur teoretic. Nu s-a aplicat până acum, nu cred că se va aplica în următorii 10 ani.

Adriana Almășan: V-ași gândit vreodată să-i faceți o propunere domnului avocat Bondoc, care vede lucruri în față?

Lucian Bondoc: Nu, dar trebuie, având în vedere și ce ar însemna așa ceva, adică pentru o companie e mult mai plauzibil ca după o investigație de sector să înceapă una împotriva acelei companii din diverse motive, decât o chestiune care ar fi de piață unde autoritatea de concurență s-ar expune extrem pentru că ar trebui să fie într-adevăr niște distorsiuni de piață care nici nu pot fi rezolvate altfel. Avem totuși niște principii, libertatea de voință a părților, dreptul de proprietate, și ca să interferez cu acestea, apropo de Constituție și așa mai departe, trebuie să am foarte mare grijă cum aș construi un astfel de caz, dincolo de faptul că mie îmi este mult mai la-ndemână să încep niște investigații unde chiar aș recupera niște bani, eventual dacă descoper o încălcare. Dar există teoretic tocmai pentru că pot să apară situații extreme, deci nu poți să prezici chiar orice s-ar întâmpla. Și România oferă niște exemple, să spun așa la modul abstrac, dar pe aceste investigații sector nu. Problema principală este încă o dată, există și o neglijență din partea multor actori tocmai pentru că numai sancțiune, mulți neglijează și cum răspund, deci mulți dintre ei nici măcar nu folosesc un minim de disclaimere să se acopere pentru faptul că dau niște informații ironate din incompetență de multe ori. Atunci este ceva ce este în plus de ce au ei de obicei, au multă altă bătaie de cap, întreabă avocatul dacă e cu amendă, nu e cu amendă decât dacă nu răspunzi la timp, și acolo este în plus de ce fac ei de obicei, strând la date și descoperi ulterior când ești implicat că au fost niște date de nu știi cum să te mai scuzi sau să explici că nu a fost nimic de cu rea voință, pur și simplu a fost un aspect neglijat și în care nici nu aveau baza de date corespunzătoare, și atunci riști niște amenzi pe aspecte de acest gen.

Adriana Almășan: Reiau atunci întrebarea că văd că aveți o poziție ușor diferită. Norocul meu este că încă mai țin minte unde ne împotmolisem și unde am deschis un sertar pe care trebuie, desigur, după aceea să-l închid. S-a spus că este greu, chestionarele nu sunt ușor de completat. Întrebarea este, dacă e greu,întrucât, informația respectivă trebuie procesată din punct de vedere al economistului. Sau este greu pentru că, apropo de dreptul a nu te inculpa, că poți să formulezi și atunci ai nevoie de avocat, reiau practic aceeași întrebare.

Lucian Bondoc: Din perspectiva, să spun, cum văd eu lucrurile ca un avocat este un mixt. Noi lucrăm și de multe ori și cu companii mari și când ești mare ai și o activitate mare pe ultimii 4-5 ani. Și atunci când și ți se cere informații detaliate pe o astfel de perioadă devine complicat. Trebuie să o extragi, s-o prelucrezi pentru că de multe ori trebuie tradus și în limba engleză sau franceză, să verifice și cineva din afară. Sunt mai multe departamente implicate.

Adriana Almășan: Până acum nu e nevoie de avocat.

Lucian Bondoc: În funcție de piața la care se referă Consiliul este posibil să extragi niște date, adică bazele tale de date obișnuite să nu fie calibrate pe piețele relevante de interes pentru consiliu. Sunt convins că doamna director poate să confirme, dar sunt nenumărate situații că companiile cer un termen suplimentar pentru că nu se pot încadra. Și aici este întotdeauna înțelegere într-un mod rezonabil până la un punct pentru că așa ceva ia timp. Sunt mai multe filiale care pot să contribuie, sunt copii ale unor contracte care ele trebuie găsite și ele trebuie și citite înainte. Cel puțin în practică, noi nu trebuie să dăm înainte, chiar dacă noi trebuie să le dăm oricum. Pentru că nu putem să nu dăm ceva ce avem în Consiliul Concurenței. Aici ajung la același aspect de a preîntâmpina niște dificultăți.

Adriana Almășan: Până acum nu e decât ceea ce spunea doamna Iacob, este o ocazie foarte bună să vezi dacă nu cumva există niște pericole de încriminare pentru societate. Din perspectiva asta, chiar am aveam nevoie ziceți.

Lucian Bondoc: În primul rând, sunt studii statistice în perioada de criză economică și noi, psihologii suntem tot în criză, chiar dacă avem o creștere economică, care multă lume spune că este excepțională, dar psihologic am rămas în criză. Și în criză, avem o presiune din partea a multor autorități pe niște sectoare. Și avem sectoare: sectorul alimentar, utilități energie și sănătate. Sunt patru domenii, în care dacă ne uităm pe o statistică în ultimii o sută de ani, sunt întotdeauna targhetate de autorități în mod suplimentar, ca să spun așa, având în vedere impactul pe care-l au în societate în mod general. Și aici o să observăm și o candență și o intensitate mai mare a investigației consiliului concurenței. Dar dincolo de asta, în prezent, vorbim cam de 5 zone în România de drept unde sancțiunile potențiale sunt extreme, deci avem: Dreptul penal, Drept fiscal, Dreptul concurenței până la 10% din cifra de afacere, din mai anul viitor va fi Protecția Datelor Personale cu 4% din cifra de afaceri și câteva zeci de milioane cu vestitul digi piar și mai avem așa zona de așa numitul regulatory, unde avem anumite autorizații care dacă se suspendă, mi se suspendă autorizația. Dreptul concurenței este practic una dintre cele 5 zone de Drept din România unde potențialul de sancțiune este enorm. 10% din cifra de afaceri vorbim, deci nu profit și atunci orice îț vine la consiliu mu trebuie luat în serios. Abordarea autoritații nu a fost una de extremă, din punctul meu de vedere, niciodată. Desigur, pot fi situații în care poți să ai un punct de vedere diferit sau parțial diferit, dar abordarea a fost una de echilibru și nu, apropo, nu de luat măsuri extreme.

Adriana Almășan: Este limpede că, eu cel puțin nu sunt complet lămurită și va trebui să ne întoarcem la întrebarea la care ar trebui să răspundă domnul Prisecaru. E o chestiune practică. Reamintesc celor care au uitat despre ce era vorba. Se punea problema unei abordări practice pe de o parte de algere între a aplica măsuri in baza noii reglmentări, în baza reglementării care acordă aceste prerogative Consiliului  Concurenței în cursul investigațiilor sectoriale sau să  pornești o investigatie proriu-zisă, slavă Domnului că asta decide instituția, nu decid întreprinderile. Si pe de altă parte, dacă nu cumva din motive practice este posibil să nu existe aplicare, așa cum anticipa cu oarecare temeritate domnul avocat Bondoc că este posibil să nu se aplice în viitor textele acestea.

Paul Prisecaru: Ca să încerc să închid acest sertar cu măsurile interimare speculând puțin dar fără să-mi asum acest lucru de față cu juriști.

Adriana Almășan: Stați puțin, așa trebuie să începem și data asta, și data trecută, și acum nu știu câte dăți în edițiile în care a apărut în fața dumneavoastră domnul președinte Bogdan Chirițoiu. Să ne lămurim, noi vorbim aici nu în calitate de șef al unui birou important de avocatură, nu în calitate de coordonator al practicii de specialitate, nu în calitate de director sau economist șef, ci în calitate de persoană a cărei capacități, cunoștință, experiență, și pe ici pe colo chiar înțelepciune, în cazul domnului Prisecaru care a pus frână că altminteri nici nu-mi dădeam seama. Deci vorbesc acești oameni în fața dumneavoastră în capacitatea de experți, nu în capacitatea de reprezentanți. Desigur că noi ne-am gândit că dintre cei care reprezintă cu cinste Consiliul Concurenței o să fie cei mai buni specialiști, dar opiniile dumneavoastră desigur că nu țin autoritatea, nu au cum să țină autoritatea.

Paul Prisecaru: Sigur. Deci, revenind la problema cu măsurile, speculăm puțin, fără să se fi întâmplat în istoria, deci anchetele acestea vizează nu doar sectoare, pot viza și anumite tipuri de acorduri din diferite sectoare sau anumite tipuri de practici, denumirea este acordul. Deci ne putem imagina anumite tipuri de acorduri, să spunem în piețe din acestea complexe care nu pot funcționa decât în condiții, să zicem, la limita legislației de concurență, prin anumite tipuri de acorduri în care consiliul să vină și să impună anumite măsuri care să balanseze piața într-un sens sau altul. Deci nu trebuie să ne imaginăm că de mâine consiliul va veni și va obliga companiile să-și vândă active. Deci exemplul meu cu poziția dominantă a fost așa, am arătat că a existat cândva în legislație o prevedere care permitea în procedura aceasta în instanță. Dar ne putem imagina totuși anumite scenarii în care Consiliul ar putea impune anumite măsuri unor piețe de a corecta sau de a împinge într-un sens sau altul piața respectivă, deci n-aș spune că este chiar imposibil dar sigur, neavând experiență în zona aceasta și preferând până acum căile mai de soft power consiliul când are media problemei, aș zice că nu va fi o practică uzuală totuși.

Adriana Almășan: Adevărul este că dacă stai să te gândești apropo de principiile de eficiență pe care le abordează cu prioritate Consiliul Concurenței ca orice ca orice instituție publică, dar mai mult Consiliul Concurenței decât altele pentru că aici chiar sunt economiști care să urmărească fenomenul. Dacă sunt niște corective mărunte are rost să mai deschizi o investigație propriu-zisă, de pe urma căreea s-ar putea să ajung la concluzia că nu se aplică amenzi, sau dacă se aplică amenzi să fie de o valoare mică care cumva să nu justifice demersul și severitatea măsurii, potențialul există de fiecare dată. Problema este că adesea problemele pe care le găsește de pe urma unei astfel de anchete consiliul concurenței nu sunt probleme de ajustare, să mai mișcăm un pic o rotiță, uneori găsește chiar și probleme majore. Aș întreba-o pe doamna director Bădilă, care dintre investigațiile sectoriale a dus la cea mai surprinzătoare concluzie, care a fost cazul? Firește, din ce vă amintiți, că au fost atât de multe. La aceeași întrebare de altfel și domnul Prisecaru, cine știe poate are un exemplu mai rapid în minte. Dacă a fost vreo situație în care de pe urma unei investigații, la care nu vă așteptați să găsiți cine știe ce, v-ați trezit într-o situație surprinzătoare?

Paul Prisecaru: E foarte clară în memoria mea investigația sectorială pe piața asigurărilor auto pe care am făcut-o.

Adriana Almășan: Nu trebuie să dați date, trebuie să spuneți pur și simplu.

Paul Prisecaru: E publică și s-a încheiat, și Consiliul, zic eu, că și-a făcut treaba foarte bine în acea zonă în care am identificat o listă aproape interminabilă de probleme care țineau de funcționarea pieței respective și am făcut o serie de recomandări foarte lungă către mai multe autorități și instituții, dar lista de probleme a fost surprinzătoare cantitativ, era foarte lungă.

Adriana Almășan: Într-o piață în care operează și excepții pe categorii.

Paul Prisecaru: Da, piața a fost surprinzătoare, cumva din perspectiva asta aș fi vrut să o dau exemplu și ca model de a proceda al Consiliului, pentru că a fost o investigație sectorială care s-a terminat destul de repede, cred că a ținut sub 2 ani, și în care ne-am consultat cu toți actorii relevanți din piață care au fost foarte mulți. Deci imaginați-vă că în piața aceasta a asigurărilor auto sunt foarte, deci nu e doar ASF-ul și cu Asociația Asiguratorilor, sunt brokeri, servisuri, deci toate părțile implicate. Am avut nenumărate întâlniri, discuții, deci am folosit toate instrumentele acestea pentru a înțelege piața, iar la finalul investigației, ca să vă dau un exemplu, în piața aceasta problemele se autoalimentau una pe alta, deci era un feedback între ele și schema finală cu probleme și cu soluții era o foaie A3 cu foarte multe instituții, responsabilități și interconexiuni între probleme foarte surprinzătoate, deci schema finală a investigației a fost foarte surprinzătoare.

Adriana Almășan: Da, nu m-aș mira dacă a-ți mai ajunge la o concluzie asemănătoare și la o altă investigație pendinte.

Paul Prisecaru: Despre asta mi-e greu să vorbesc.

Adriana Almășan: Nu, era o reflecție a mea care nu avea niciun fel de legătură cu nimic, cu nicio speță, cu niciun exemplu. Da, întradevăr, mie nu mi se pare surprinzător ca asigurările să genereze, inițial înțelesesem altceva, ca asigurările să genereze probleme pentru că în materie de asigurări, apropo de bancar, și de asigurări și de alte sectoare care sunt ca un cartof fierbinte. Vă dau un alt exemplu, bunăoară în multe investigații, investigații propriu-zise, nu investigații de sector, se ajunge la concluzia, și asta e o concluzie la care ajung atât avocații în contact cu clientul cât și Consiliul Concurenței în momentul în care ridicând probe face ochii cât cepele, că întreprinderile care zice că au un nivel de educație mai bun în materie de drept al concurenței. Și prezumția asta poate să provină din faptul că întreprinderea este foarte veche sau că întreprinderea este societatea deschisă în București a unei întreprinderi foarte mari care operează în toată Europa sau poate în toată lumea ai zice că ar ști mai multe. Și cu toate acestea rămâi surprins să găsești clauze prin contracte, să găsești mail-uri de tot felul, toată lumea este suprinsă, și avocații când iau primul contact cu clientul, și Consiliul când ia primul contact cu probele. Pot să ajute într-un fel la o ridicare a conștiinței, nevoii de a proceda untr-un mod corect în relațiile de piață o astfel de investigație? Consiliul concurenței de câte ori poate, ia măsuri de încunoștiințare, opinii publice în general în privința regulilor de concurență, apoi a regulilor chiar și procedurale, pe ici pe colo am văzut inclusiv despre clemență vorbindu-se, lucrul care ai putea spune că este mai sofisticat pe lângă noțiunea de bază care să ne explice cum funcționează o Antantă. Este posibil să fie folosit și acest instrument pentru a se face o popularizare mai bună a regulilor de concurență? Asta este întrebarea pentru toți. Doamna Iacob?

Elena Iacob: Ar trebui să fie, dar aș vrea să remarc în primul rând că solicitările de informație ale Consiliului Concurenței în astfel de investigații n-ar trebui să urmărească nici măcar ca scop secundar depistarea unor încălcări ale legii, deci nu ar trebui să fie fishing expeditions. E adevărat că poate fi un moment în care întreprinderile realizează că nu știu ce clauze au în anumite contracte sau ce practici vechi și cunoscute doar de o categorie extrem de restrânsă de personal le pot fi imputate. Este o ocazie bună, la fel ca altele, pentru a ridica nivelul de conformare, nivelul de înțelegere a legislației concurenței și capacitatea de reacție coerentă a întreprinderilor în astfel de situații. Pe de altă parte, e adevărat că autoritatea n-a făcut uz de acele măsuri speciale, dar după părerea mea a făcut destul uz și poate chiar în zona cu un număr relativ ridicat de investigații sectoriale, de aici și experiența câștigată în materia aceasta la Comisia Europeană, probabil că sunt undeva sub 10 în ultimii 8 ani în România sunt de ordinul zecilor. Aceste investigații care nu vizează constatarea unor încălcări trebuie să aducă utilitate pieței, și nu prin impunerea unor măsuri care să nu corespundă specificului acesteia, ci printr-un sprijin pe care autoritatea ar trebui să-l ofere întreprinderilor în a adresa acele probleme cu care se confruntă piața în ansamblu. Deci mie mi se pare că acest instrument putea fi mult mai util dacă colaborarea sau schimbul de idei dintre întreărinderi și autoritate pe parcursul investigației sectoriale ar fi dus la un alt nivel, la acel al unei consultări reale.

Adriana Almășan: Hai să vedem dacă și domnul Bondoc este de părere că ar trebui modificate serios chestionarele.

Lucian Bondoc: Sunt unele întrebări în unele chestionare care te duc cu ideea șa fishing expeditions, nu cred că este asta intenția Consiliului în general, dar ideea este că atunci când întrebi dacă ai o interdicție la export sau ai o exclusivitate răspunsul poate să nu aibă nicio reșevanță de concurență sau să aibă una care să te ducă aproape imediat într-o investigație. Și acest aspect ar putea să se fructifice și juridic în pasul 2, să spun, dar ar fi niște lucruri debitate, adică Consiliul ar trebui să fie foarte atent, dacă păstrează astfel de întrebări să nu se poată spune după aceea că practic a făcut o cerere de informații care a fost un fishing expeditions într-o chestiune generală, și care nu avea cum să dea un răspuns decât fie că nu exista, fie că automat era o problemă în care mă duc automat cu o amendă. Așa desigur și filosofia, și numărul lor, pentru moment aș spune că este un număr rezonabil, desigur că și Consiliul va trebui să fie atent și la gestiunea de resurse și la numărul pe ansamblu pentru că este un stres important economic, nu neapărat în termen de cifre dar pentru companiile care chiar știu ce înseamnă așa ceva, e un exercițiu foarte laborios ca să răspunzi la un chestionar al Consiliului, dacă chiar îl iei în serios cum noi îl luăm, deci este implicarea foarte multor departamente, multe persoane, verificări.

Adriana Almășan: Cum să nu-l iei în serios că iei amendă?

Lucian Bondoc: Nu, dar sunt multe companii care au mai puțină experiență și care se trezesc foarte târziu sau care poate dau și răspunsuri care sunt mai puțin relevante, dar este important să le iei în serios dincolo de partea de amendă și pentru a asigură că autoritatea are și perspectiva corectă a tot ceea ce este important. Dar raportat la fiecare comapnie individual, este un volum de muncă important, de aceea și pentru avocați uneori este o problemă de a menține concetrarea societății sau a tuturor departamentelor relevante pentru că acei oameni fac altceva de obicei. Și atunci când este și ceva care duce cu câțiva ani în urmă, să se gândească la tot felul de lucruri și în dinamica lor și la pasul 2, este cumva în plus de ce au de obicei și atunci evident că e un efort suplimentar. Dar altfel, ce să spun, evident că o investigație nici prin lege nu are scopul de popularizarea dreptului concurenței, dar nu am întâlnit companie asupra căreia să nu aibă un astfel de rol pentru că sunt atât de multe departamente implicate încât acest efect are loc până la un punct. Aici este însă și pasul 2, noi avem clienți unde practic la fiecare 2 ani avem câte un registru de training pentru că există și un rulaj de personal inerent de la o anumită talie în sus. Și chiar dacă trăiești cu impresia că o anumită societate a integrat foarte bine niște reguli, indiferent ce se spune, dreptul concurenței are niște dimensiuni contraintuitive, pentru unii dintre oamenii de business este contraintuitiv.

Adriana Almășan: Cu cât sunt de succes cu atât e mai contraintuitiv.

Lucian Bondoc: Și unele lucruri nu vin natural și nu pentru că nu ar fi niște oameni inteligenți sau rezonabili.

Adriana Almășan: Cine sunt oamenii aceștia să-mi spună mie cum închei contracte, unde să vând, cu cine să vorbesc?

Lucian Bondoc: Da, sau că  cineva din afară știu eu cum face, adică sunt astfel de reacții și atunci, mai ales fiind ceva, nu toate regulile dar unele reguli pot să fie contraintuitive, e și mai greu să le reții. Și având și acest rulaj de personal aceste exerciții de formare sunt importante, de altfel sunt și recunoscute de Consiliul Concurenței ca circumstanța atenuantă. În doctrină spunea “Bun, dacă a știut, ar trebui să fie circumstanța gravantă”, dar nu așa funcționează, realitatea este că noi vedem la foarte multe societăți unde credem că are efect nu poate să fie infailibil, să facă uneori greșeli stupide, dar astfel de lucruri contează și au un efect în organizație.

Adriana Almășan: E clar că le credeți utile că altminteri nu ați ajunge spre derulare, dar o părere.

Daniela Bădilă: Eu l-aș vedea ca pe un audit intern pe care, atunci când o companie primește târgul de informații, și-l poate face din propria inițiativă, având în vedere perioada suficient de lungă în urmă pentru care noi cerem acele informații. Totodată, legându-mă de ideea domnului avocat și a doamnei avocat, trebuie să asigure și o coerență între răspunsurile diferitelor comaprtimente, să spunem, dintr-o multinațională pentru că cererea noastră nu vizează doar un departament, este departamentul de vânzări, este departamentul de marketing. Aceste răspunsuri trebuie să fie corelate, și atunci de regulă în rare cazuri vedem o corelare, fiecare departament își face o bucățică a lui iar ele ajung să fie corelate la noi, și atunci apar neconcordanțe și te adresezi cu o nouă cerere de informații că datele nu comfortă. În al doilea rând, cred că ce este important este faptul că pentru o întreprindere, atunci când vede un raport final pe o investigație sectorială, noi, fără să vrem dar n-avem încotro, dezvăluim niște lucruri, dezvăluim cum vedem noi piața respectivă, nu predefinim piețe, dar dăm niște indicii cum vom defini în anumite cazuri anumite piețe. Știind cum vom defini piețele, dăm niște cote de piață și este foarte important să știi cam pe unde te situezi pentru că vorba e de exceptări, pe categorii sunt exceptări individuale, una este să ai 30%, alta e să ai 10%, și asta depinde pe ce piață ai cota respectivă. Deci ele sunt un instrument util și pentru întreprinderile cărora li se adresează.

Adriana Almășan: Domnul Prisecaru?

Paul Prisecaru: Are latura aceasta de guidance și asta vroiam să spun și eu. Investigația sectorială poate avea această latură de guidance către piață. Eu vreau să răspund la altă problemă, să spunem, de ce are comisia 8 investigații și noi avem atâtea? Răspunsul este destul de simplu totuși, zic eu, pentru că comisia investigează probleme mari europene, sau să zicem, mai largi, nu sectoare în sens clasic, dacă o să ne uităm acolo o să vedem că investighează de exemplu geoblocarea în comerț online, care este o problemă europeană, și are sigur plasa aceasta sub ea a autorităților naționale care fac la rândul lor anchete sectoriale. Deci n-aș lua totuși comisia ca un reper, ca număr statistic de sectoriale, dar recunosc faptul că totuși Consiliul face un număr însemnat de sectoriale, iarăși există încă o explicație, transparența piețelor foarte scăzută în România vs alte state, multe state vestice, companiile care contează în economie sunt listate la bursă, raportează din 3 în 3 luni, știi cu ce se ocupă, știi ce fac, știi cum își văd chiar piețele. Aș spune chiar procesul acesta de transformare a piețelor prin care noi încă pare că mai trecem și inclusiv legislativ apar tot timpul probleme sau , mă rog, par a se ivi probleme, noi încercăm să anticipăm zonele unde apar probleme deci încă nu suntem în faza aia de maturitate în care să zicem că lucrurile sunt transparente și sunt foarte stabile și putem să ne permitem luxul de a nu folosi acest instrument, de a-l folosi doar atunci când este ceva evident. De fiecare dată sunt probleme când declanșăm investigații sectoriale, deci eu nu știu un caz în care să fi pornit o investigație sectorială doar ca să cunoaștem o piață pe care nu o cunoșteam, întotdeauna au existat argumente legate de probleme, de modul în care funcționează piața sau de o anumită zonă către care se îndreaptă piața respectivă. Deci n-aș spune că totuși sunt fishing expedition chiar dacă seamănă cu așa ceva, nici nu cunosc definiția.

Adriana Almășan: Din păcate trebuie să închidem pentru că timpul nostru s-a cam epuizat, a fost foarte interesant. Vă mărturisesc ca o concluzie personală că și eu găsesc foarte interesante investigații, mie-mi plac investigațiile sectoriale. Eu cred că altminteri autorității i-ar fi foarte greu să ajungă la niște concluzii viabile din perspectiva pieței relevante. Să ne imaginăm că într-o piață care nu a fost cercetată în niciun fel, există o încălcare și sunt investigate spre exemplu 3 sau 4 întreprinderi, cum afli configurația pieței, cum afli toate lucrurile de care ai nevoie, altfel decât făcând o întindere mai largă a plasei în care să strângi informație. La urma urmei Consiliul Concurenței lucrează cu materialul clientului și dacă materialul clientului este foarte sărăcăcios s-ar putea să dea erori majore care să influențeze negativ cursul investigației, să aibă o reprezentare greșită asupra concluziilor de pe piața relevantă apropo de exceptări pe care într-adevăr le-am folosit inadecvat dar care uite că ne aduc aminte că de fiecare dată trebuie să fie nu neapărat acelea, pot să fie valorificate. Cum faci altfel decât încercând să afli informație, cine îți dă informația aceasta, tot piața. Dacă te duci într-un loc, s-ar putea să obții o informație distorsionată, dacă te duci în zeci de locuri, s-ar putea ca informația să fie mult mai bună. Eu sunt încântată de concluziile pozitive pe care le-a avut întâlnirea din această seară. Sunt încântată de faptul că avocații ne-au demonstrat că percep într-un fel foarte serios și foarte proactiv astfel de provocări rezultate de investigațiile sectoriale, ceea ce înseamnă că în viitor investigațiile sectoriale vor fi administrate din ce în ce mai bine de întreprinderi întrucât, cel puțin în teorie, întreprinderea face ceea ce îi spune avocatul. Mulțumesc! [/restrict]