Extras VIDEO: 22′. VIDEO integral, pentru membri: 87′

VIDEO integral, pentru membri: 87′

ÎNREGISTRAREA VIDEO ȘI TRANSCRIPTUL

Bogdan Dumitrache: Era o vreme în care titlurile dezbaterilor erau însoțite de subteme și la un moment dat formularea s-a decis, pentru că este la mod o formulare impersonală, ca aceste subteme să nu mai fie afișate pentru motivul că nu de puține ori se întâmpla ca în focul dezbaterii nu toate subtemele să fie atinse. Nu era nimeni prejuduciar pentru că ceea ce era dezbătut, după cum știți foarte bine din înregistrările dezbaterilor dar chair și din versiunea live, merita ca dezbaterea să fie urmărită în totalitate. Pentru această seară însă subtitlul era obligatoriu, pentru că în lipsa subtitlului titlul dezbaterii era destul de imprecis. Executarea defuncțiilor nu se înțelegea dacă defuncții sunt cei executați sau ei sunt cei care execută pentru că nu te pui cu morții. Executarea defuncțiilor se referă la faptul că debitorul, Dumnezeu să-l ierte, a decedat. Și asta este o veste proastă, pentru debitor mai puțin pentru că în sfârșit asta este situația, dar este o veste proastă pentru creditor. Din nou avem un panel în format interdisciplinar pentru că avocat, executor, notar, judecător, practic numai procuror lipsește, nu?

Dumitru Dobrev: El nu prea are treabă.

Bogdan Dumitrache: El nu prea are treabă cel puțin cu creditorul, eventual cu creditorul și cu executorul. Avânzii cauză dacă au o cauză, dacă nu mai au o cauză sunt doar adulți. Prin urmare, o să încep prezentarea, o să încep cu defuncții, o să începem cu cei vii. Execitarea defuncțiilor – doamna executor Ofelia Dobra, Societatea Civilă Profesională Executori Judecători DOBRA COȘOREANU&ASOCIAȚII este alături de noi, mulțumim pentru prezență.

Ofelia Dobra: Mulțumesc și eu!

Bogdan Dumitrache: Mai departe, să zicem că ar fi o contestație la executare, și atunci ne-ar trebui un avocat – domnul avocat Dumitru Dobrev, Partner DOBRESCU DOBREV, partener al dezbaterilor, mulțumim pentru prezență.

Dumitru Dobrev: Mulțumesc pentru invitație!

Bogdan Dumitrache: Trebuie să soluționeze instanța de executare domnul judecător Cristian Bălan, JUDECĂTORIA BUFTEA, din nou alături de noi.

Cristian Bălan: Bună seara și mulțumesc pentru invitație.

Bogdan Dumitrache: Și în tot acest panel destul de contencios altminteri, mai este o apariție foarte importantă și dezbaterea vă va convinge, pentru că atunci când avem un defunct trebuie să avem și un certificat de moștenitor care aici ar putea să aibă niște particularități speciale – doamna notar public Nicoleta Bucur, CAMERA NOTARILOR PUBLICI BUCUREȘTI a mai fost alături de noi, mulțumim pentru prezență.

Niculeta Bucur: Eu vă mulțumesc.

Bogdan Dumitrache: Și atunci să înceapă pauza, să ne tragem sufletul cu un moment de prezentare.  

Pentru că tocmai am precizat titlul, și este vorba de o procedură execuțională, șigur o executare silită, cred că ar fi nimerit să începem cu executorul. Doamna executor Dobra, ce facem când aflăm că debitorul se opune la executare în cea mai neașteptată formă, a decedat?

Ofelia Dobra: Personal apreciez că dispozițiile secțiunii a III-a Executarea împotriva moștenitorilor este cea care, de fapt, ne-a creat dileme din multe perspective. Am încercat să avem o analiză profundă spre a identifica o cale corectă în vederea continuării procedurii de executare. În principal suntem în ipoteza în care avem o cerere de executare constatăm că debitorul, fie avem la cunoștință încă de la momentul sesizării că debitorul este decedat, fie în timpul procedurii aflăm că acesta a decedat anterior sau a decedat chiar în timpul procedurii. Ceea ce spunem noi că este de primă importanță, orice cerere incidentă unei proceduri de executare silită ce vizează un patrimoniu al unui debitor decedat este de competența instanței de executare. Instanța de executare în schimb nu trebuie confundată cu instanța de judecată de drept comun, astfel cum este definită prin Dispozițiile 954 Cod civil. Instanța conform Dispozițiilor 954 are ca și criteriu de determinare a competenței teritoriale ultimul domiciliu al debitorului defunct sau circumscripția notarului întâi sesizat, indiferent dacă în circumscripția notarului întâi sesizat se află, se identifică sau nu bunuri ale debitorului decedat. Particularitatea instanței de executare față de instanța de drept comun conform 954 constă în aceea că are evident alte criterii de determinare. Criteriile de determinare sunt cele prevăzute în dispozițiile procedurii executării silite, respectiv ultimul domiciliul al defunctului, domiciliul creditorului dacă avem un domiciliu al debitorului decedat în străinătate, sau sediul executorului judecătoresc în condițiile în care domiciliile ambelor părți implicate în procedura de executare sunt în străinătate cu condiția însă ca la data sesizării în circumscripția teritorială a executorului judecătoresc să existe bunuri care aparțin patrimoniului succesiunii. Aceasta ar fi prima particularitate care ne identifică instanța competentă chiar și în cazul în care avem un debitor decedat anterior procedurii și dorim să cunoaștem către ce instanță mergem, de exemplu, cu o cerere de semnare în numirea unui curator special în condițiile art. 58 Cod procedură civilă.

Bogdan Dumitrache: Și aici contează foarte mult când aflăm faptul că debitorul  este decedat. E bine să nu aflăm prea târziu pentru că dacă executarea merge că nu prea are cine să o suspende de acolo de unde este el, consecințele pot fi destul de grave.

Ofelia Dobra: Da, așa este. În principal, ne referim acum strict la ipoteza în care debitorul decedează anterior inițierii procedurii de executare, ia la cunoștință despre acest fapt după ce demarează, înregistrează cererea, înaintează instanței de executare solicitarea de încuviințare, sau ipoteza în care debitorul decedează ulterior sesizării executorului judecătoresc. Cam așa, zic eu, sunt cele două planuri pe care lucrează un executor judecătoresc. Firește, întrebarea care a apărut din perspectiva executorului judecătoresc este următoarea: am aflat în timpul procedurii, adică am înregistrat, am sesizat instanța de executare, am aflat că debitorul decedase anterior procedurii de executare, ce ar trebui să fac ca și executor investit? Păi ar trebui să merg către Camera notarilor, solicitând să mi se comunice dacă a fost întocmit un certificat al moștenirii, dacă a fost sau nu dezbătută, să solicit informații care sunt persoanele care au calitatea de moștenitor, dacă există un moștenitor acceptant din perspectiva dispozițiilor 687 și dacă a fost numit un curator al succesiunii, pentru că pot avea ipoteza în care un notar public este investit cu dezbaterea succesiunii care nu a fost finalizată, și atunci trebuie să iau aceste elemente din dosarul de succesiune. Firește că în multe situații răspunsul furnizat atestă că nu a fost dezbătută succesiunea și atunci ne reîntoarcem la procedura de executare silită și la dificultățile cu care se confruntă executorul judecătoresc.

Bogdan Dumitrache: Adică riscul este a unei stagnări, cel puțin pentru moment, pentru că e clar că nu se mai poate merge mai departe în raport cu debitorul decedat și trebuie găsite persoane în raport cu care procedura să continue pentru că erau în calitatea de a succede pe debitorul de către executoriu.

Ofelia Dobra: Noi credem că în ipoteza în care nu suntem în prezența unei moșteniri dezbătute trebuie să mergem către instanța de executare cu solicitarea de a fi desemnat un curator al porcedurii conform art. 58 până la numirea curatorului moștenirii. Cel puțin pe acest provizorat ne plasează 688 alin. (1), cam acolo găsim sediul materiei.

Bogdan Dumitrache: Da, 688 alin. (1) – Dacă debitorul moare înainte de începerea executării silite, și asta este o formulare care poate genera pentru că începerea executării silite anunță accepțiune, cel puțin din partea Codului, se constată că nu există niciun moștenitor acceptant  și nici nu este numit un curator al succesiunii la cererea creditorului ori a excecutorului judecătoresc, instanța va numi de îndată un curator special până cândva fi numit în condițiile legii curatorul succesiunii. Deci avem o tranziție, dar bine o tranziție provizorie și știm bine într-adevăr art. 58 pe care îl știm din Codul de procedură civilă și care practic ea deplsează o sarcină în favoare avocaților pentru că sigur curatorul special se recrutează. Doamnul avocat cum e mai bine, să aperi un debitor decedat sau un creditor care deja regretă primul decesul debitorului?

Dumitru Dobrev: Indiferent cum ai fi, pe de o parte sau alta a baricadei, nu e o plăcere să afli că ți-a decedat fie debitorul dacă tu ești creditorul sau invers. Cea mai proastă situație este aceasta de la 687 alin. (1) teza 1 – Dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, dacă moare după ce s-a sesizat executorul judecătoresc este un pic mai bine că măcar începem procedura și sesizăm instanța să numească curatorul, poate avem și norocul să avem niște senzinari.

Bogdan Dumitrache: Deci cu moartea suntem toți datori dar important este când murim și este o chestie de oportunitate.

Dumitru Dobrev: Da, asta este.

Bogdan Dumitrache: Puteți să vă gândiți la o analogie cu situația în care, de exemplu, acțiuni în justiție și introduce acțiunea și, de fapt, cel împotriva căruia introduci deja înainte de sesizarea instanței este decedat, dar cel care introduce nu are de unde să știe.

Dumitru Dobrev: Exact, lucrurile de aici se complică. Acestea au fost niște ipoteze oarecum mai frecvente, dar putem să avem o ereditas iacens când nu vine nimeni să spună că “eu sunt moștenitor” și ne trezim cu un curator, dar curatorul acela trebuie să facă și el ceva, el e provizoriu.

Bogdan Dumitrache: Curatorul este desemnat de isntanța de executare, deci cel care ar ține locul până când eventual ar apărea un curator a succesiunii.

Dumitru Dobrev: Să ne gândim ce se întâmplă dacă va trebui statul să vină care acceptă tot timpul sub beneficiul de invent.

Bogdan Dumitrache: Sau domeniul cum e acum comuna, oraș și municipiu, nu?

Dumitru dobrev: Da.

Bogdan Dumitrache: De fapt depinde când a decedat. Hai să luăm situația că e un deces cumva ulterior anului 2011 că discuția fiind în 2017 este mai practică din punctul acesta de vedere, însă Dumnezeu știe, dacă avem o situație de deces înainte de 1 octombrie 20011 atunci referința la stat este probabil singura posibilă. Textul, apropo de ipoteza pe care ați fotografiat-o, este foarte dur. Dacă debitorul maore înainte de sesizarea executorului judecătoresc, nicio executare silitp nu poate fi pornită. Bine, textul e pe deziderat, dacă afli după ce a pornit, după ce a fost sesizat executorul.

Dumitru Dobrev: Eu zic că este o formulare care poate că legiuitorul ar trebui să o corecteze, păi altfel ce facem, ne mai ducem și obținem un alt titlu împotriva? E tot o ipoteză la care, după părerea mea, se aplică teza a doua că trebuie să ne ducem la instanță să obținem un curator special. Nu cred că cineva s-a gândit vreodată că luăm teza aceasta la modul absolut, nu poate fi pornită și gata.

Bogdan Dumitrache: Da, de fapt acum mă uit și eu la test, adică eu m-am uitat mai devreme dar acum îl văd prima dată.

Dumitru Dobrev: Pentru că contrapunându-mă lui 688, care are formularea aceasta un pic mai imprecisă înainte de începerea executării, deci nu distinge dacă te-ai dus la executorul judecătoresc și ai formulat o cerere sau s-a facut cerere pentru încuviințarea executării.

Bogdan Dumitrache: Interesant că începerea executării silite într-o parte a Codului pare să fie sinonimă cu ideea de sesizarea organelor de executare. Și întotdeauna când fixăm dispozițiile și conflictul de legi în materie de executare silită, avem primul text din Cod care spune că executarea începe prin sesizarea organelor de executare. Și aici ar putea să fie o diferență, cum vi se pare, ce vrea să fie sesizarea 688? Și atunci ce mai înseamnă la 688 începerea executării silite?

Cristian Bălan: Eu dacă aș fi avocat, până să fiu judecător, aș fi puțin mai agresiv într-o situația din asta.

Bogdan Dumitrache: Avocatul cui?

Cristian Bălan: Avocatul creditorului. Avocatul debitorului nu mai contează că în orice ecuație nu poate ieși rău că el este un om mult mai bun.

Bogdan Dumitrache: Bine miza aici este pe succesibil că probabil o moștenire care este încărcată de datorii nu este extrem de atractivă, deși depinde sigur raportul.

Cristian Bălan: Da, asta în eventualitatea în care ei cunosc existența datoriilor și nu au impresia că pot scăpa, că se pot sustrage. Eu unul aș fi puțin mai agresiv dacă aș fi avocat. Întotdeauna am încercat să înțeleg procedura și să o aplic în sensul de a produce efecte. E clar că dacă ar merge debitorul la evidența populației sau oriunde să afle dacă are copii, nu i-ar răspunde nimeni pentru că sunt date cu caracter personal. Așa că aș merge la executor și l-aș sesiza cu cererea de începerea executării, pentru că nu cred că 687 interzice creditorului să formuleze cererea la executor.

Bogdan Dumitrache: Da, dar trebuia să spuneți așa: dacă debitorul s-a aflat după sesizare, executarea nu poate fi pornită.

Cristian Bălan: Eu cel puțin aș merge la executor cu o cerere pentru că executorul are posibilitatea să consulte baza de date. Eu voiam să ajung la sezinari, pentru că la sezinari au o situație mai specială că ei intră în posesia moștenirii fără certificat. Eu aș putea merge împotriva lor mult mai ușor decât împotriva unui moștenitor.

Bogdan Dumitrache: Deci moștenirea nu este încă dezbătută și atunci și-au luat încă tare pe datele obținute de caracter personal spre sezinari.

Cristian Bălan: În al doilea rând aș face apel la dispozițiile privind reducerea termenului de opțiune succesoral. Până la urmă creditorul poate fi în situația aceasta cu 1113, mai ales după ce formulează cererea în fața executorului judecătoresc, putând fi în situația în care justifică un interes în aplicarea procedurii de la 1113 pe calea ordonanței preșidențiale și sigur știm ce se întâmplă cu moștenitorul sezinar dacă el acceptă sau refuză, măcar știm care este poziția lui. Și în situația aceasta cred că ar fi și un prilej în care aș cunoaște că este Testament.

Bogdan Dumitrache: Deci practic m-aș duce la executor, executorul ar afla că există niște sezinari și în același timp aș face o ordonanță în care îi provoc, s-ar judeca de urgență și cu precădere, deci în București în câteva luni aștept să se ducă termenul că deja termenul s-ar putea să fi împlinit în postul judecății.

Cristian Bălan: Da, dar măcar știu.

Bogdan Dumitrache: Aici este o altă problemă, cât se poate reduce la modul concret mai ales la isntanțele aglomerate, cât se poate reduce?

Cristian Bălan: Dar nu este problema neapărat de reducere, problema e că într-o perioadă relativ scurtă eu știu dacă el este sau nu străin de succesiune că, fiind sezinar, întotdeauna avem problema asta, a accepta sau nu.

Bogdan Dumitrache: Da, dar eu fac cererea și îi zic instanței: obligați-l pe acela să se exprime mai repede. Instanța cât de mult ar putea să scurteze de la un an?

Cristian Bălan: Da, dar pe mine mă interesează mai mult alin. (2) succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanță e considerat că a renunțat la moștenire.

Bogdan Dumitrache: Da, dar termenul este stabilit în soluționarea cererii, deci va fi o soluționare a cererii probabil cu citare. Fără citare. În situația asta ar fi spectaculos, acela nu este citat, nu știe, și dacă nu s-a exprimat în termen.

Cristian Bălan: Perfect, dar altfel trece anul cât e termenul de opțiune succesorală și eu nu stiu încă dacă a a acceptat sau a renunțat, așa măcar am chemat moștenitorul sezinar și știu că la expirarea termenului, oricare ar fi acela, eu știu dacă el a acceptat sau a renunțat că spune că dacă nu e prezumat că ar fi renunțat.

Bogdan Dumitrache: Și atunci acest interval între momentul în care am sesizat executorul și momentul în care încă nu am depus cererea de încuviințare. Sau am depus cererea de încuviințare, s-a încuviințat după care aflu datele și aștept suspend procedura execuțională până văd ce se întâmplă în această ordonanță pe 1113.

Cristian Bălan: E discutabil dacă aș formula cererea de încuviințare sau dacă executorul ar trebui să formuleze cererea de încuviințare. Cu toate că dacă ar avea un moștenitor, să zicem “bun, a murit tata, au venit copiii, copiii locuiesc în apartament, ei sunt copii și atunci eu când mă apuc să-i execut ei cu ce s-ar putea apăra?” Dacă renunță, renunță. Asta zic, măcar știm că la un moment dat au renunțat.

Bogdan Dumitrache: Și atașează renunțarea direct cu contestația la executare.

Cristian Bălan: La ei e problema  că nu știm dacă sunt sau nu străini de succesiune că măcar la cei nesezinari știm că după un an sunt străini de succesiune, dar la aceștia sezinari nu știm măcar, de asta m-am și orientat și la 1113. Măcar știm că la un moment dat avem o persoană străină sau nu de succesiune, și este sigur un prilej în care aflăm o grămadă de informații și există posibilitatea să aflăm dacă sunt testamente sau nu, se aude că este ceva în legătură cu succesiunea. Bine, asta nu înseamnă că chiar se vor afla toate informațiile, dar e o ocazie și din experienta mea știu că se află.

Bogdan Dumitrache: E o pistă interesantă. Executorul are reflexul, când debitorul este personaj juridic nu există reflexuri și chiar creditorul este obișnuit cu acest reflex de a se scoate extrase de cont pentru a se verifica printre altele dacă este un proces de insolvență. Insolvența nu este moartea debitorului, dar deja este un impediment și ați face executarea. Ar trebui gândit în termeni similari că e o dirigență executorie când primești o cerere de executare împotriva unei persoane fizice, să se apuce să interogheze o bază de date care să-i confirme dacă mai e ceva din acea persoană fizică sau nu?

Dumitru Dobrev: Nu neapărat. Dar dacă e o persoană foarte în vârstă sau știu eu, poate că ar trebui spus asta, creditorul să vină să spună “totuși omul acesta are peste 70 ani, nu mai știu de el de nu știu câtă vreme, nu s-a prezentat la proces, ia vezi mai dă semne de viață?”.

Bogdan Dumitrache: Eficacitatea probabil ar fi această verificare să fie până în faza încuviințării. După aceea dacă facem tot prin somații nu sunt deja, e o altă discuție.

Dumitru Dobrev: Acum sunt rare situații. Gândiți-vă că sunt credite luate pe 30 lei și peste ceva timp ne vom întâlni cu situații de genul acesta, vor fi mai dese.

Cristian Bălan: Cel puțin eu am pornit de la ideea că am cunoaște încă faptul că debitorul este. Oricum dacă nu cunoaște nimeni că debitorul este decedat, el oricum ne-ar chema la încuviințare și s-ar putea dacă nu află nimeni să fie executare încuviințată, să înceapă cu somații, eventual pe la vânzarea silită să-și dea seama cineva că este mort.

Bogdan Dumitrache: Nu, poate mai puțin. Mai degrabă poprire pe pensii că dacă e un deces, ea în evidență află, deși au fost situații.

Cristian Bălan: Da, bine la poprirea pe pensii nu cred că ar fi o roblemă foarte mare pentru că s-ar afla foarte repede în executare și nu sunt. Mă gândesc la situațiile în care deja s-a început o urmărire imobiliară.

Bogdan Dumitrache: Dar pot fi la ponturi.

Ofelia Dobra: Din practica societății noastre pot să vă spun că aceste verificări nu avem cum ca timp să le facem anterior.

Bogdan Dumitrache: Sunt două probleme, prima problema de timp dar întrebarea e și calitativă: oare e în regulă înainte de a se încuviința o executare să se apuce executorul să ceară niște date de acest gen?

Ofelia Dobra: Eu zic că da, pentru că până la urmă executorul are obligativitatea păstrării secretului informațiilor în a căror posesie intră. Iar pe partea cealaltă într-adevăr momentul depunerii cererii la executor este momentul la care el a fost investit. E adevărat, dacă ulterior este respinsă cererea de încuviințare, asta nu înseamnă că el este eliberat de confidențialitatea datelor care a luat la cunoștință. Pe partea cealaltă în momentul înregistrării cererii de executare temporal nu prea ai cum să faci aceste verificări și să ai răspunsul lor, pentru că cel puțin răspunsul furnizat de către DEPABD cred că apare undeva la 48 de ore, ceva de genul acesta. În principal, și din discuțiile pe care le-am purtat cu colegii mei executori judecătorești, aceste verificări se fac, și se fac de ce, pentru a fi verificată procedura de citare pe care o aplici în executarea silită ulterior. Acesta este primul deziderat, nu vreau să am un viciu de comunicare al unui act de procedură. Firește, în momentul în care am aflat că este decedat, de acolo să zic așa investigațiile se pot extinde pe aflarea ultimului loc unde i-a fost eliberat ultimul domiciliu pentru a determina camera notarilor competente către care nu pot duce. Mai sunt puțin curioasă să văd și care a fost locul nașterii sale pentru a mă duce spre a obține un extras de date din registrul de nașteri pentru a afla.

Bogdan Dumitrache: Că tot acolo ar trebui să ajungă, deși practic au mai fost anomalii.

Ofelia Dobra: Sunt înregistrate pentru a vedea soția, copiii, dacă apar ceva notări. Aș merge în paralel și pe registrul pentru evidența liberalităților spre a vedea dacă a testat, dacă a efectuat vreo liberalitate în timpul vieții sale și, zic eu, că este important să luăm măsura notării până la dezbaterea succesiunii în registrul național notarial RNNEC. Niciodată nu i-am dezvăluit, nu i-am reținut să zic așa, denumirea integrală. Este registrul în care notăm creanța și opoziția la partaj în favoarea creditorului. Și aici aș veni eu cu o întrebare către doamna notar. Pe fondul acestei notări, în acest registru care sunt obligațiile care iau ființă pentru notarul instrumentator al unei moșteniri pe care urmează să o dezbată, adică ce ar trebui să facă notarul respectiv?

Nicoleta Bucur: Dar mai citiți o dată titlul acelui registru, este cu privire la partaj.

Ofelia Dobra: Așa, opoziția la partaj.

Nicoleta Bucur: Opoziția la partaj. La succesiuni noi interogăm tot ceea ce înseamnă registre tocmai pentru a ști ce există cu privire la defunctul respectiv, așa cum a spus liberalități, acceptări, renunțări, ce avem noi cu privire la defunctul x. Dar nu întotdeauna camera ne trimite, așa cum s-ar crede, și cu privire la acest registru. Așa cum vă spuneam, este singurul care nu este online. Și atunci tu faci o solicitare către cameră, dar în care explici ce vrei și ei îți trimit.

Bogdan Dumitrache: Nu există un acces direct la notarul de la fiecare registru?

Nicoleta Bucur: Nu, la celelalte există la toate, la acesta nu există. Deci este singurul care nu este online, restul sunt online. Deci tu te duci, te apuci, îți verifici, știi, vezi, printezi, ai acolo. Aici trimiți o solicitare informală și camera îți trimite un răspuns. Dar nu e cu privire la defunct, nu e cu privire la succesiune, e cu privire la partaj. Deci ele se interoghează nu pentru a începe dezbaterea unei proceduri succesorale pentru a vedea dacă defunctul meu a avut sau nu a avut datorii. În general el este strict cu privire la opoziție, la partaj, adică s-a terminat succesiunea, știu cine sunt moștenitorii și văd dacă pot face partaj.

Bogdan Dumitrache: Da, așa titlul registrului poate să derogheze pentru că el spune Registrul Național Notarial de Evidență a Creditorilor Persoanelor Fizice și a opozițiilor la efectuarea partajului succesoral.

Nicoleta Bucur: Da, el nu este așa un registru ca toate celelate. Nu am stick-ul la mine că vă arătam cum arată toate celelalte. Ele erau foarte frumoase pentru că acolo ai niște câmpuri foarte ușor de urmărit, niște date. În momentul în care întreb despre orice ele îți apar “s-a făcut asta, asta, asta”, dai click și îl vezi, știi despre ce vorbești, nu și la acesta.

Bogdan Dumitrache: Deci practic a decedat x și există un singur succesibil care chiar ia în calcul să accepte moștenirea, această interogare nu mai este necesară, înțeleg.

Nicoleta Bucur: Noi o interogăm oricum, dar iarăși ține de practică. Dacă toate celelalte ți le dau automat Camera și îți spune automat când deschizi o procedură succesorală îți dă tot, ce opțiuni succesorale a făcut, dacă există liberalități sau nu, cine a depus declarație de acceptare, cine a depus declarație de renunțare, dar nu ți-l accesează și pe acesta și nu-ți dă un răspuns automat și la acesta. Îl faci separat dacă consideri că este necesar.

Bogdan Dumitrache: Și consideri că este necesar ca notar și în funcție această situație, dacă ar exista un singur succesibil ceea ce înseamnă că nu voi ajunge la partaj succesoral.

Nicoleta Bucur: A, înțeles. De regulă sunt succesiuni la care colegi de-ai mei notari nu cer nici măcar extrase de informare sau spun că asta este masa succesorală și o moștenește cine este succesibilul. Eu cer întotdeauna ca și succesibilul să știe dacă la cartea funciară sunt înregistrate sau nu orice fel de înscrieri cu privire la început de executare sau datorii sau ipoteci, orice, tocmai pentru că atunci când intri în posesia unei moșteniri sau când începi procedura pentru o moștenire tu trebuie să știi la ce te aștepți. Și nu este normal ca după ce ai terminat toată procedura să te trezești că de fapt ai o situație foarte grea de care poți să afli la mult timp după, nu mi se pare corect.

Ofelia Dobra: Cred că această ipoteză se referă la o altă situație, la situația în care am un debitor în viață, aflu că are un părinte decedat și că urmează să aibă loc dezbaterea unei succesiuni care presupune de exemplu și existența unui imobil.

Nicoleta Bucur: Deci am doi decedați.

Ofelia Dobra: Nu, am un debitor care este în viață. Patrimoniul său deocamdată nu cuprinde active pe care să le pot urmări, dar aflu că are un părinte care a decedat și că el urmează să intre în dezbaterea unei succesiuni.

Bogdan Dumitrache: Asta este o altă ipoteză, delicată și foarte interesantă.

Ofelia Dobra: Și mă duc în acest registru și notez opoziția la partaj, pentru că debitorul meu în viață fiind urmează să dobândească un bun din partaj.

Ofelia Dobra: N-ar putea să rămână fără el.

Bogdan Dumitrache: Și aici e discutabil pentru că s-ar putea să nu facă partaj. E posibil ca acest debitor să fie singurul succesibil, deci nu are cu ce să partajeze.

Ofelia Dobra: Exact, nici nu pot lua vreo altă măsură de conservare pentru că, de exemplu, la cartea funciară el încă nu-mi este proprietar tabular ca să pot cere indisponibilizarea acelui imobil și nu se pot face înscrieri.

Dumitru Dobrev: Ori aici trebuie făcută acțiunea oblică.

Nicoleta Bucur: Da, am o acțiune.

Ofelia Dobra: Și merg în acest registru. Merg în acest registru după care văd că s-a dezbătut partajul pe cale notarială și că nu a fost efectuată nicio mențiune cu privire la opoziția pe care am făcut-o în registru.  

Nicoleta Bucur: E tot o supoziție pentru că dumneavoastră ziceți așa: merg să încep să scriu o creanță a lui Gheorghe în bunurile lui Vasile.

Bogdan Dumitrache: Adică o datorie a lui Vasile care trăiește.

Nicoleta Bucur: Da, dar nu vorbim de carte, vorbim de acest registru care este așa cum este prezentat, înregistrarea respectivă trebuie să aibă o legătură, presupun eu. Nu fac înregistrări, noi le facem, noi nu le operăm direct. N-aș putea să vă spun cum se fac ele, dar eu cred că ar trebui să existe o legătură între a și b pentru a înregistra într-un registru o situație împotriva lui a atunci când eu n-am nicio legătură cu acea persoană pentru că nu este datoria lui.

Cristian Bălan: Aceleași discuții erau și cu cartea funciară. Tot la fel când aveau datorii foarte mari și voiau să le înscrie, cartea spune: domnule, nu avem treabă.

Nicoleta Bucur: E normal.

Cristian Bălan: e adevărat, dar până la urmă și creditorul are.

Ofelia Dobra: Cred că cumva a făcut această legătură un registru din punct de vedere al criteriilor pe care se fac înscrierile.

Nicoleta Bucur: Se poate. Nu știu care sunt, nu vi le pot spune.

Bogdan Dumitrache: Hai să ne întoarcem la situația în care a decedat debitorul. Deci avem debitor și acela a decedat că ipoteza pe care ați alocat-o este aceea în care am un debitor în viață, care ar fi pe punctul să devine interesat din punct de vedere al executării, pentru că ar putea dobândi activul unei moșteniri anumite foarte solvabile care nici nu are datorii. Și asta e  într-adevăr o chestiune în care totdeauna creditorul prin executor încearcă să stea la pândă și îl freacă pe executor și află dacă a dobândit sau a acceptat sau nu.

Nicoleta Bucur: Eu am o întrebare, cum aflați că a decedat? Pentru că eu ca să fac o interogare la registrul de nașteri pentru a afla eventualele căsătorii și divorțuri, că atât îmi apar, trebuie să știu că a decedat.

Cristian Bălan: Cel puțin la instanță când i se întoarce ceva cu destinatar decedat verifică direct în DEPABD.

Ofelia Dobra: Cum ar fi că adecedat debitorul meu.

Bogdan Dumitrache: Da, dar poți să ai și situația în care a decedat. El a decedat în realutate, agentul poștal, factorul care face procedura, el se duce și nu vede nimic.

Dumitru Dobrev: Cel mai des ce se întâmplă, continue executarea și moștenitorii sunt foarte tentați să facă o contestație și să invoce.

Bogdan Dumitrache: Această contestație la executare expune unui fel de acceptări implicite de anek ivocent în toate cazurile? Pentru că aici apare o discuție, succesiunea nu s-a dezbătut, dar într-adevăr fiul lui tata face contestație la executare.

Cristian Bălan: Depinde de motivul invocat.

Dumitru Dobrev: Dacă e un sezinar, da și e termenul de acceptare și face contestație, atunci e riscul să fie un act de dispoziție, nu?

Bogdan Dumitrache: La un an care lasă deasupra oricărui dubiu faptul că se comportă ca moștenitor.

Cristian Bălan: Avem o normă pe care sigur nu o s-o găsesc acum în Cod. Dar la apel spunea la un moment dat că declararea apelului nu constituie însăși un act de acceptarea moștenirii.

Bogdan Dumitrache: Acte cu valoare de acceptare 1110. E adevărat că aici în Cod preocuparrea este pentru acte juridice, sutnem în Cod civil. Aici dacă o contestație la executare, apropo de analogia propusă de domnul judecător în legătură cu faptul că se face apel, poate a făcut apel chiar cine a făcut și acțiunea. Asta în sine nu poate fi luată ca atare drept act de acceptarea moștenirii. Ne putem trezi cu contestațiile de executare făcute de cineva.

Cristian Bălan: Depinde ce invocă, el poate invoca 687, 688. Încă nu s-a numit curatorul, încă nu știm cine a făcut, dar cine a acceptat. Și mai trebuie să treacă timpul că uitați în timpul cât executorul a făcut anumite acte de executare, executarea trebuia să fi fost suspendată și atunci toate acele acte sunt ilegale.

Bogdan Dumitrache: Eu încă nu m-am decis dacă accept sau nu, paote chiar atașarea contestației declarației de neacceptarea pe Codul Nou.

Cristian Bălan: Și acolo e clar că nu știm dacă e un act de acceptare.

Dumitru Dobrev: Aflăm doar vocația, atât. Dacă el nu devoalează și se folosește de 687 și cere termenul acela, atunci da e ok, se anulează actele.

Cristian Bălan: Dacă el atacă, să spunem că nu e bună publicația, adică se comportă ca și cum i s-ar fi urmărit bunul lui atunci e altă discuție.

Bogdan Dumitrache: Dar o asemenea hotărâre judecătorească interesant cum ar influența o procedură succesorală notarială, de exemplu?

Nicoleta Bucur: Modalitatea în care persoana care are o sentință în care a fost declarat, eu nu consider că valorează acceptarea.

Bogdan Dumitrache: Acum ieșim un pic din subiect, acesta este un subiect mult mai larg. Faptul că în fața notarului cineva vine cu hotărârile judecătorești în care judecătorul la speță a reținut că persoana respectivă are cumva o poziție de moștenitor, iar notarul are pe rol o dezbatere a succesiunii care cine știe, poate acea persoană nu a făcut o acceptare expresă în term.

Nicoleta Bucur: Sunt clare prezumțiile. Mie mi se pare că nu pot valora prezumție de acceptare, decât cele pe care le-am cuprins în Cod. Nu pot valora prezumții de renunțare, decât cele pe care le am în Cod. Nu-mi permit să-i spun unui om că este acceptant sau renunțător, decât pe Cod. Sub nici o formă ce a reținut cineva că s-a comportat altcineva.

Bogdan Dumitrache: Nu cineva, este un altcineva.

Cristian Bălan: Eu mă gândesc că până la urmă partea are posibilitatea să atace doar considerentele.

Nicoleta Bucur: Eu îl citez și îl întreb poziția lui.

Cristian Bălan: Am înțeles asta, dar dacă instanța ar fi reținut să spunem greșit, ar fi reținut în hotărâre judecătorească, a acceptat moștenirea motiv pentru care admit contestația la executare.

Bogdan Dumitrache: Ideea este că lasă în proces, reținând că este moștenitorul.

Cristian Bălan: El avea posibilitatea să declare apel numai pe considerente.

Bogdan Dumitrache: El cine?

Cristian Bălan: Moștenitorul debitorului.

Dumitru Dobrev: Cel căruia nu-i convin considerentele.

Cristian Bălan: Dacă debitorul îi oferă posibilitatea asta și el nu face, până la urmă trebuie să suporte și niște consecințe. El putea ataca pe considerente numai pe chestiunea aceasta, eu încă nu am acceptat moștenirea, nu am făcut nici măcar acte de acetare tacită, nu știu de ce m-a reținut pe mine. Dacă totuși nu faci asta cu creditorul, s-ar putea supăra eventual pentru o contestație la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc de a face acte de executare, apărându-se cu hotărârea asta.

Nicoleta Bucur: Atunci înseamnă că n-am înțeles eu întrebarea. Ce mai caută la notar? Pentru că în definitiv notarul este o persoană căreia i se adresează o persoană în care i se solicită dezbaterea unei proceduri succesorale pe un bun.

Cristian Bălan: Păi vrea certificatul.

Dumitru Dobrev: Dacă-mi permiteți, dumneavoastră puteți face procedura succesorală notarială la cerere. În instanță se constată ce a zis domnul judecător în considerente apare acea chestie. Și știu un text pe undeva, pe la acțiunea pauliană care zice că creditorii pot să atace partajele făcute în frauda creditorilor. Și au un termen destul de scurt, dacă nu mă înșel. Nu e la textul general, este pe undeva, cred că pe la partaj, un text unde zice că și pe cale de acțiune dar și pe cale de excepție, deci o formă de excepție pauliană cum s-ar zice. Poți să cenzurezi frauda pe cale de acțiune sau pe cale de excepție. Nu am acum textul exact pe undeva, dar e ca o aplicație particulară a acțiunii revocatorii în materie de partaj. Și atunci, dacă notarul zice “nu mă interesează ce apare prin considerentele nu știu cărei hotărâri, eu fac”. Eu după aceea, creditor, cu hotărârea respectivă, cu considerentele acelea în instanță care nu e un trepătuș de la o bancă, e o persoană care are imperium și care are jurisdiction.

Nicoleta Bucur: O secundă că nu avem un film.

Bogdan Dumitrache: Un moment, 679 alin. (1) în Codul civil este acesta? “Ei nu pot însă să atace un partaj efectuat afară numai dacă acesta s-a făcut în lipsa lor și fără să țină seama de opoziția pe care au făcut-o, precum și în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces”.

Dumitru Dobrev: Asta ultima ipoteză este ipoteza acțiunii revocatorii. Și atunci eu am posibilitatea să mă duc și să atac actul notarial de partaj în instanță și să-i zic instanței să-l anuleze și să țină cont de mine creditor. Pentru asta este textul respectiv, zic eu, poate greșesc.

Nicoleta Bucur: Haideți să ne înțelegem un picuț. Avem un film. Ca să avem un film, s-au inserat în niște considerente faptul că X s-a comportat ca un moștenitor, este moștenitor. Dacă este moștenitor nu mai are ce să caute la notar să se facă certificat de moștenitor, fie se face supliment cu privire la un alt bun sau cu privire la o anumită speță, certificatul de calitate se emite în anumite situații, certificatul de moștenitor se emite în anumite situații. Nu poți să dai certificat de moștenitor decât dacă ți se cere și urmând o anumită procedură. Eu am spus că-l citez pe acel moștenitor, indiferent cine ar fi el și eliberez certificatul de moștenitor, dacă mi se solicită.

Dumitru Dobrev: Nu la ipoteza aceasta mă refeream. Mă refeream la ipoteza în care să zicem că el este un sezinar, nu vrea să vină la dumneavoastră, dar îi convine că stă în fapt acolo și că folosește și nu vrea să apară în cartea funciară. Poate aceia au alți creditori cu care eu intru în concurs și creditorii aceia poate au ipoteci, poate un sunt un chirografar și atunci în asta constă frauda. El e tolerat acolo, folosește locuința respectivă, nu vine la notar. Și fiind cunoștințe, rude, poate stă acolo și nu-i face nimeni nimic. Dacă există o hotărâre într-o contestație la executare unde el s-a apărat, dar nu face demersuri să se ducă și la notar să spună că e moștenitor, sunt sezinar, sunt fiul lui cutare, atunci mie ca și creditor nu-mi convine ipoteza aceasta și atunci într-o situație de genul acesta mă folosesc de textul respectiv.

Nicoleta Bucur: Și ați merge la notar și ați spune că alături de moștenitorii pe care el i-a reținut ca fiind moștenitori ai succesiunii, mai este încă cineva. Asta ar însemna ca ceilalți moștenitori să fie de acord cu cel care a cerut care eventual este executorul, că nu este cel care este moștenitor, este altcineva. Și vine executorul și spune – doamna notar, vă rog să rețineți că pe lângă moștenitorii pe care dumneavoastră i-ați nominalizat până acum, mai este și altcineva care este el moștenitor și moștenitorii aceia trebuie să-și spună poziția dacă sunt de acord sau nu sunt de acord cu asta. Regula e că nu vor fi de acord. Noi nu am avut astfel de situații ipotetice, dar mergând pe firul logic eu am explicat doar că în mod normal la notar cineva cere. Noi mergem pe acest principiu al disponibilității. Iar ceilalți trebuie să fie de acord în orice situație.

Bogdan Dumitrache: Trebuie să mă întorc la această secvență critică a faptului că s-a aflat că debitorul a decedat și sigur creditorul și executorul încearcă să ia urma acestei situații în sensul de a bloca, ca bunurile care sunt în masa succesorală să ajungă să facă obiectul unor acte de dispoziție înainte ca organul de executare, acela al creditorului să blocheze circulația acestor bunuri. Interesant că în Codul civil, un articol, 1114, dacă citești alin. (2) într-o cheie de executare ar părea că invocă ideea de indisponibilizare un pic, pentru că spune că moștenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral. Textul a fost citit în primul rând prin raportare la Codul vechi în care se accepta că pur și simplu poți fi îngropat din cauza datoriilor. Doctrina a căzut pe această idee de limitare, dar textul are și o informație pozitivă, cu acele bunuri răspunzi, zice Codul, ce înseamnă că răspunzi cu ele? Ești înghețat? Alin. (4) într-adevăr vine și zice: păi nu, că dacă s-au înstrăinat, deci acceptă această posibilitate de lucru, atunci bunurile care intră în patrimoniul succesoral prin efectul subrogației, acelea sunt, e un cuvânt greu, nu știu dacă e de drept substanțial sau de executare, afectate stingerii datoriilor și sarcinilor moștenirii. Funcționează pe teren această afectare? Pentru că tocmai am aflat că interogarea acestui Registru național notarial de evidență a creanțelor împotriva persoanelor fizice nu este o procedură standard aplicată. Deci deja este grija organului de executare să încerce să pună presiune în mod colegial pe notarul public ca să ia în considerare o asemenea situație.

Cristian Bălan: Cred că cel mai rău ar ieși creditorul. Pentru că dacă noi rămânem la bunuri și la subrogație, practic dacă eu trebuie să execut numai bunurile respective pentru datorii, eu pot să le execut și la 30% din valoare. Dar dacă eu îl vând, atunci eu pot să-l vând la prețul pieței, atunci ar fi mult mai bine pentru creditor să-l vândă moștenitorii debitorului și să execute banii.

Bogdan Dumitrache: Se pune problema dacă subrogația această chiar juridică dacă este economică. Apropo de prețul de transfer.

Cristian Bălan: Codul spune “numai bunurile respective pot fi”, adică noi trebuie să ne comportăm ca și cum debitorul în continuare ar fi trăit și el ar fi avut niște bunuri, nici măcar ca beneficiu de inventar ca în Codul vechi, că acolo mă limita la valoare și pe mine nu mă interesa ce se întâmpla cu bunurile acelea, aceea era valoarea de la un anumit moment. Acum fiind bunurile, cred că pentru creditor e mult mai rău.

Ofelia Dobra: Eu cred că acest efect al subrogației ar trebui să funcționeze și spun mai departe că alin. (4) se completează cu alin. (2), adică dacă sunt într-o situația în care a fost înstrăinat bunul aflat în activul moștenirii, adică n-am apucat să-l indisponibilizez până la vânzarea sa pentru că nu am reușit să am toate informațiile la dispoziție, atunci eu cred că aș putea să urmăresc moștenitorii în limita prețului obținut din vânzarea bunului ce a aparținut activului succesoral, dar sigur cu respectarea normelor de la alin. (2). Adică urmărirea pe care o aplic pe bunurile din patrimoniul celui care a moștenit dar care să nu fi aparținut moștenirii pentru că tocmai le-a înstrăinat, atunci când mă duc pe efectul subrogației, atenția pe care trebuie să o acord ecuației procedurale pe acre o aplic este următoarea – trebuie să-l urmăresc în limita cotei cu care a moștenit pe care trebui să o aplic asupra prețului la rezultat al subrogației și să mă asigur că nu mai există alte bunuri, alte active ale moștenirii.

Cristian Bălan: Asta este o situație fericită în care debitorul să o vândă la prețul pieței. Probabil dacă ei nu vând la prețul pieței, creditorul trebuie să se apuce să execute bunurile propriu-zise, nu spune că ei vor răspunde în limita valorii casei. Casa este evaluată la 100 de mii de euro și atunci moștenitorii vor răspunde cu bunurile, nu contează ale cui, pentru suma de 100 de mii de euro, cum era pe vechiul Cod. Dacă să spunem că a fost vândut la prețul pieței, e simplu, vine subrogația și execut prețul. Ori face schimb, ori nu-l vinde la prețul pieței. Sau rămâne bunul. Creditorul când trebuie să execute, trebuie să-l execute la un preț care poate fi sau e de cele mai multe ori inferior valorii de piață.

Bogdan Dumitrache: S-a vândut bunul de 100 de mii pentru un preț de 30 de mii. Eu când îl execut pe moștenitor că a vândut, asta e clar din momentul în care a vândut bunul, îl urmăresc pe 30 de mii sau 30 de mii plus masa proprie a acelui moștenitor. Practic la alin. (2) el răspunde cu bunurile cu o singură excepție, cu excepția alin. (4) când dacă a înstrăinat nu o să mai răspundă cu bunurile, ci cu ce a primit în loc.

Cristian Bălan: Tot cu bunurile răspunde pe subrogația reală generală, dar problema e, pentru situația asta Codul îi dă un alt remediu, acțiunea revocatorie și să atace vânzarea. Fluctuațiile pieței sunt fluctuațiile pieței, nu e neapărat problema creditorului la ce preț vând, problema din punct de vedere juridic a remediilor pe care le are creditorul, că dacă vinde la un preț mai mic decât prețul pieței, dar nu e un preț de admitere. Problema e ce se întâmplă dacă nu-l vinde și trebuie să stea, îl pune la vânzare, el are o valoare de 30 de mii de euro sau 200 de mii de euro, dar e într-o zonă și nu vine nimeni să-l cumpere. Și atunci trebuie să înceapă să-i scadă valoarea și degeaba are valoare de 200 de mii. Cea mai fericită situație ar fi ca moștenitorul să vândă bunurile la prețul pieței, că atunci o să execute pe bani și banii nu contează dacă pleacă, pentru că sunt bunuri de gen, dacă bunurile rămân, s-ar putea să fie o situație mult mai păguboasă din punct de vedere economic.

Bogdan Dumitrache: Ați spus că dumneavoastră faceți diligență în sensul de a interoga și acest Registru, se primește informația dacă există o creanță, ce influență are asupra lichidării succesiunii?

Nicoleta Bucur: Este complicat cu lichidarea pasivului succesiunii, că nimeni nu ni l-a cerut până acum. N-am făcut niciodată lichidare, ne chinuim să facem un proces-verbal de inventariere eu și colega mea, cred că ne chinuim de 6 luni, pentru că în oricare dintre procedurile în care succesibilul nu apare, că în definitiv cam aceasta este toată problema, practic nu ai cu cine nici afla, nici merge, nici vedea, nici semna, nu se întâmplă nimic și într-adevăr avem situația în care avem o datorie, se încearcă a se vinde aceste bunuri și este foarte greu să faci măcar acest proces de inventariere. Cineva trebuie să-ți deschidă, cineva trebuie să meargă cu tine, cineva trebuie să semneze procesul-verbal și apoi cineva va trebui să le și vândă. Până să facem inventarul a murit și al doilea, așa că avem un pachet.

Ofelia Dobra: Eu înțeleg perfect politica doamnei notar, pentru că aceasta face diferența între procedura notarială unde avem principiul consensualismului și cel al executării unde avem principiul contradictorialității. Și atunci zic eu că întrebarea nevralgică pentru procedura de executare din perspectiva 688 alin. (2), (3) și 689 rămâne următoarea: am curatorul desemnat de către instanța de executare, pot continua procedura de executare fără a fi dezbătută moștenirea? Sau nu? Eu cred că acesta rămâne nodul gordian, cel puțin din perspectiva noastră a rămas o vreme. Dar la acest moment zicem că da, ea ar putea continua în această situație, pentru 688 alin. (2).

Bogdan Dumitrache: Cred că 688 alin. (1) partea finală ar fi. E posibil ca pașii procedurii de execuționare să meargă mai mult sau mai puțin rapid suficient cât să nu se bage nimeni. Nu pot să numesc pe cineva cu forța curatorul succesiunii. Și atunci după acest provizorat, rămâne curatorul special care este un avocat din cadrul Baroului și care va încerca să se bată pe viață și pe moarte, pentru că e o problemă de deces a debitorului, cu creditorul, merge procedura execuțională, apare încă un bun al debitorului în CF pe numele lui, încă nu s-a dezbătut moștenirea, se scoate la vânzare, la licitație vine curatorul special.

Cristian Bălan: Pe-asta vrea să ne ducă și 1114 Cod civil. Moștenitorul este văzut tot ca un fel de custode al succesiunii, pentru datoriile defunctului avem numai bunurile lui, bunurile lui vor fi executate.

Nicoleta Bucur: De la cine pleacă bunul? Moștenirea se deschide la data decesului defunctului.

Cristian Bălan: Și la acel moment bunurile vor alcătui o masă patrimonială specială separată în patrimoniul moștenitorului.

Nicoleta Bucur: Dar nu poate pleca direct în executare cred eu. Ele trec la moștenitori și moștenitorii sunt executați.

Ofelia Dobra: De ce credem noi că ar putea continua în contradictoriu cu acest curator dezbătută succesiunea? Pentru că 688 alin. (2).

Nicoleta Bucur: Bunul nu poate pleca de la administrator. Bunul trebuie să plece de la proprietar. Administratorul oricine ar fi el că este un curator special, un curator provizoriu, că e un curator este un administrator, iar în momentul în care mortul a murit, clar bunul nu mai e la mort. E la moștenitor. Mie tot mi se pare că nu poate pleca direct prin adminstrator.

Bogdan Dumitrache: Nu pleacă prin administrator.

Nicoleta Bucur: Și atunci prin cine?

Ofelia Dobra: Nu, pentru că am formalismul încunoștiințării colective la ultimul domiciliu al defunctului, am acest curator, eu cred că el rămâne cu o funcție procedurală de a i se comunica toate actele.

Bogdan Dumitrache: Hai să vorbim de situația în care nu avem moștenitori. A murit cineva și încă nu avem moștenitori. Și pe acaestă perioadă am un curator special care nu e curator de proces, sigur poate fi șid e proces dacă apar incidente judiciare, contestație la executare, el este un reprezentant pe procedura execuțională.

Cristian Bălan: Și administratorul de la sechestrul judiciar nu poate să vândă? Și până la urmă tot administrator e, le vine în anumite condiții speciale, dar tot el ia hotărârea să le vândă și el răspunde pentru ce face, până la urmă Codul dacă ar fi vrut să executăm numai moștenitorii ar fi spus executarea este suspendată până când sunt introduși moștenitorii. Din moment ce spune Codul că îi voi introduce un curator și până la urmă și Codul civil vrea să execut aceleași bunuri. Formal moștenitorul e proprietar, dar el trebuie să stea acolo pentru a veghe cum se execută bunurile defunctulu, că nu se atinge nimeni de bunurile lui. Dacă la sfârșit curatorul va fi în procedură și va reprezenta și rămâne un bun neexecutat, atunci bunul acela neexecutat va merge la moștenitor.

Dumitru Dobrev: 689 zice că nu va fi reluată împotriva succesibililor acceptanți decât după 10 zile, deci este posibil ca în aceste 10 zile să nu ai un moștenitor, să ai un succesibil acceptant. Este cineva căruia îi eliberezi un certificat de calitate, dar nu avem încă certificatul de moștenitor unde îl scrie acolo cu cote, cu bunuri, cu tot ce are el.

Bogdan Dumitrache: Ce e un succesibil acceptant?

Nicoleta Bucur: Este o persoană care până atunci când nu a fost înlăturată de o alta se prezumă este moștenitor. Succesibilul acceptant poate fi de orice grad astfel încât la momentul dezbaterii procedurii succesorale voi avea un altul care a acceptat și el și este cu un grad mai înaintea celui despre care noi vorbim, este înlăturat de la moștenire, deci nu e nimic.

Cristian Bălan: Atunci introduc unchiul ca să continue executarea?

Nicoleta Bucur: Dar nu e problema noastră. Noi avem o singură problemă, să știm cui dăm. Dacă dăm celui care trebuie. Atâta vreme cât eu am o definiție a cuiva, clar mă refer decât la asta. Până la dezbaterea procedurii succesorale și eliberarea certificatului de moștenitor, totul este doar discuție. La momentul la care ai văzut totul, i-ai zis că tu ești, așa rămâne.

Cristian Bălan: Succesibilul acceptant ar trebui să fie direct moștenitorul.

Ofelia Dobra: Și dacă sunteți sesizată cu dezbaterea unei moșteniri și pe procedura pe care o aplicați considerați că sunteți în ipoteza unei moșteniri vacante, eliberați un astfel de certificat?

Nicoleta Bucur: Până nu ajung la convingerea că succesiunea este vacantă, nu eliberez niciun certificat de moștenitor. Fac citații, caut să văd dacă există un succesibil care ar fi acceptat succesiunea, fac citație prin ziar la ultimul domiciliu, au apărut și oameni care au citit la mica publicitate că-i chemam la succesiunea cuiva.

Ofelia Dobra: Dacă nu se prezintă succesibilii?

Nicoleta Bucur: Am mai multe variante. Dacă eu am o succesiune în care am bunuri, atunci chem următoarea clasă până când am una acceptantă, n-am, vine statul, n-am bunuri, am închis succesiunea. Noi suntem ținuți de acest principiu al disponibilității. Totul e la cerere. Nu se poate fără cerere. Și instanța este ținută de o cerere. Dar dacă noi facem niște citații. Și facem niște verificări. Chiar le facem. Nu eliberăm un certificat de moștenitor înaintea termenului de opțiune succesorală de un an. Zice instanța că mai trebuie să așteptăm încă 6 luni. Mai așteptăm 6 luni. Ne uităm din nou la Cod. Cum prezumăm renunțător, pe cine, ce facem mai departe. N-ai ce să faci, aștepți până când trece ultimul termen și chemi autoritatea locală prin CGMB în București și zici, haideți să vedem ce bunuri vă lăsăm.

Ofelia Dobra: Din 2013 până în prezent, am avut un singur certificat de moștenire vacantă, restul sunt blocate toate. Înțeleg și dificultatea procedurii notariale pe ideea de a conserva în siguranță drepturile celor chemați la moștenire. E un reflex normal.

Bogdan Dumitrache: Aici viteza nu e recomandată. Și atunci este o tensiune între viteza creditorului care pune presiune ca să facă rost de moștenitori și cea a notarului care are un termen.

Ofelia Dobra: Și în majoritatea situațiile firește creditorul este dispus să suporte cheltuieli generate de diverse măsuri în contextul în care există bunul sau mai ales atunci când are și o ipotecă asupra imobilului, pentru că în absența bunurilor chiar nu se mai justifică.

Bogdan Dumitrache: Situația creditorului garantat cu acele bunuri e o situație ceva mai clară, însă creditorul chirografar care stă cu sufletul la gură să vadă unde se duc bunurile și dacă le poate bloca astfel încât înainte să apară vânzarea făcută rapid de moștenitor, e o situație complicată.

Nicoleta Bucur: Mie nu mi se pare chiar așa. Pentru că la fiecare succesiune pe care noi o avem înregistrată dacă există datorii suntem deja încunoștiințați prin Cameră. Presupunem că acest termen de 1 an este suficient fiecărui executor să-și înscrie la Camera notarilor această creanță pe care o are împotriva unui defunct astfel încât la momentul la care se dezbate procedura succesorală a defunctului, notarul să știe și să aducă la cunoștință moștenitorilor acest aspect.

Dumitru Dobrev: Și moștenitorii nu se înțeleg cu creditorul, dumneavoastră suspendați procedura.

Ofelia Dobra: Problema este că în absența cunoașterii acestui fapt de către executor, executorul categoric va pierde momentul indisponibilizării bunurilor.

Nicoleta Bucur: La momentul la care noi luăm cunoștință, la momentul la care dezbatem procedura succesorală avem un activ și un pasiv. Activul îl descriem. Pasivul îl descriem dacă îl știm. Îl știm doar dacă ne este adus la cunoștință. Îl introducem în certificatul de moștenitor, iar după eliberarea lui transmitem de regulă fiecărui om interesat, fie că este executor, fie că este ANAF, fie cine mai este, certificatul de moștenitor.

Dumitru Dobrev: Dumneavoastră nu considerați că este cazul să le spuneți succesibililor acceptanți – mergeți și vorbiți cu oamenii aceștia și rezolvați cu pasivul.

Nicoleta Bucur: Dacă suntem noi sesizați cu lichidarea pasivului succesoral și începem noi procedura de înstrăinare, putem să facem și asta.

Cristian Bălan: Și atunci de ce ar mai fi interesat să-l atace? Că notarul constată cine sunt ei, ce cote, bunuri.

Dumitru Dobrev: Pentru că în general partajele astea au un potențial foarte mare, dacă e unul singur e simplu, dacă sunt mai mulți poate să apară o fraudă.

Ofelia Dobra: Poate apărea cu ușurință o fraudă pe defazajul temporal. Succesibilul a plecat cu CM-ul din biroul notarului, se duce la carte funciară, transferă dreptul de proprietate, până când dumneavoastră comunicați executorului sau creditorului CM sau informația că a fost dezbătută moștenirea, deja bunul e plecatdin patrimoniul moștenitorului.

Dumitru Dobrev: M-am ocupat foarte mult de acțiunea pauliană în teza mea, și în interbelic când știm cu toții că erau foarte mulți negustori pe persoană fizică, nu prea erau multe SA-uri în acea vreme. Și când murea unul dintre aceștia sau un boier, venea o căruță de creditori și erau foarte disputate chestiile acestea și se fraudau creditorii prin modul în care se făceau loturile. Poate un bun făcut indisponibil prin faptul că îi faci niște servituți pe acolo sau îl împarți de așa manieră încât acela nu mai e vandabil. Atunci erau și tot felul de instituții care nu mai există acum, soția respectivului avea o ipotecă ocultă, pentru că ea avea zestre. Și atunci fiind și această problemă că nu toate căsătoriile erau în devălmășie, ci exista separație de patrimonii, apăreau tot felul de probleme. Și atunci creditorii erau foarte atenți să intervină în partaj să-și facă cunoscute drepturile astfel încât să nu fie fraudați prin metodele foarte insidioase de a împărți.

Bogdan Dumitrache: Să intervină în partaj judiciar. Noi aici vorbim de un singur succesibil sau de 2 care se înțeleg foarte bine.

Dumitru Dobrev: Partajul făcut pe care notarial are potențialul cel mai mare și atunci tu mai ales ca chirografar ești forțat să-l provoci pe cel judiciar pentru că acolo ai mai multe drepturi. Poți să te duci să asiști la expertiză. Dacă vrei să rămâi cu ceva trebuie să faci cumva să ajungi la partajul judiciar.

Ofelia Dobra: La mine de aici a rezidat această nelămurire, dar pentru că am dispoziția 117 în Regulamentul activității notariale care îmi este definit în felul următor: Registrul național notarial de evidență a creditorilor persoane fizice și a opozițiilor la efectuarea partajului succesoral. Mă limitează la operațiunea juridică a partajului succesoral, poate că aici ar trebui să apară o extindere și la dezbaterea moștenirii. E o propunere de lege ferenda. Pentru că pe 238 am obligația notarului public de a solicita și de a obține documentația necesară cu privire la datoriile și creanțele autorului succesiunii, or dacă am securiza acest moment în sensul ca să aibă loc citarea creditorului la dezbaterea moștenirii, să i se predea și lui de-ndată un duplicat al certificatului de moștenitor. Poate atunci s-ar echilibra în mod corect drepturile moștenitorului care a dobândit și cu pasiv și șansele creditorului de a-și recupera creanța.

Nicoleta Bucur: Ei nu se înțeleg moștenitorii. Dacă apare și creditorul, nu mai facem nicio dezbatere.

Bogdan Dumitrache: Deși când e să apară creditorul se pare că se înțeleg și moștenitorii.

Nicoleta Bucur: Ce nu înțeleg eu este altceva. Se înscrie activul, se înscrie pasivul. Dumneavoastră spuneți că la momentul în care se eliberează certificatul de moștenitor este prezent și creditorul. Și?

Ofelia Dobra: Și îi este și lui eliberat un duplicat la cerere.

Nicoleta Bucur: Și tot va fi de durată. Dacă eu imediat fac, credeți-mă, dacă eu imediat vreau să fac, îl fac. Ce mă miră pe mine este ca cineva să înstrăineze activul și notarul să nu zică nimic despre pasiv pentru că în principiu, noi transmitem și punem, atâta vreme cât se poate vinde bunul și cu ipotecă înscrisă, că se vinde pentru că mă lasă, am aceeași problemă, dar cu atât mai mult pot să vând având o creanță negarantată cu ceva, deci pot să vând întrgul activ, asta încerc eu să zic. Dar chiar dacă aș înmâna un timp neprotejat tot ar fi creditorul, tot ar fi executorul, tot ar fi toată lumea pentru că omul care are certificatul în mână în minutul doi vinde, pentru că nu-l ține nimic, este dreptul lui de dispoziție asupra bunurilor pe care le are.

Dumitru Dobrev: Legiuitorul s-a gândit că acesta va veni și va discuta cu creditorul și va spune “hai să vă plătim și pe voi”.

Ofelia Dobra: Bun, în situația în care sunteți pe ipoteza lichidării pasivului succesoral și aflați pe un extras de carte funciară se atestă notarea unei urmăriri efectuate de către un executor judecătoresc. Mai poate fi continuată procedura de lichidare a pasivului?

Nicoleta Bucur: Dacă vă gândiți la faptul că bunul este indisponibilizat ca început al executării de care dumneavoastră vorbiți, atâta vreme cât nu poți să vinzi și că trăia și că nu trăia, tot nu poți să-l vinzi, adică nu văd care este diferența.

Ofelia Dobra: Nu, avem o moștenire dezbătută, este în procedură de vânzare cu publicații de vânzare.

Nicoleta Bucur: E ca orice bun pe care aș vrea să-l vând când are începută o procedură de executare care nu mă lasă să înstrăinez, adică e aceeași situație în teoria clasică pe care nu poți să mergi pentru că ai indisponibilizat bunul prin această notare a acestei interdicții pentur că a început procedura de executare și atunci te oprești.

Bogdan Dumitrache: 264 alineatul 2 din Regulament, suntem în procedura de lichidare a pasivului, dacă activul nu acoperă întregul pasiv al moștenirii, în certificatul de moștenitor se vor menționa moștenitorii, deci se eliberează certificate de moștenitor, cotele ce revin acestora precum și pasivul succesoral rămas neacoperit după lichidare. Deci se evidențiază activul și pasivul, dar certificatul de moștenitor se eliberează.

Ofelia Dobra: Îmi certifică că se poate trece la lichidarea pasivului succesoral înainte de a fi eliberat certificatul de moștenitor la cererea moștenitorilor.

Nicoleta Bucur: La momentul la care ți se cere o procedură de lichidare, eu am înțeles această lichidare prin înstrăinare de bunuri, eu nu înțeleg altfel lichidarea. Dacă începe o procedură de înstrăinare, ești pe același text de lege ca orice vânzare, ea nu este diferită.

Bogdan Dumitrache: Dacă vinzi bunuri ca să acoperi creanțe, lucrul acesta ar trebui să influențeze procedura de înstrăinare.

Ofelia Dobra: Influențează, lichidatorul procedează la valorificarea bunurilor 263 alin. (4), potrivit convenției de lichidare sau după caz se sesizează Camera în vederea organizării vânzării la licitație publică a bunurilor succesorale în condițiile stabilite prin regulamentul privind procedura de organizare a licitațiilor aprobat de Consiliul Uniunii.

Bogdan Dumitrache: Convenția de lichidare reprezintă pe alineatul (2) la 263 acordul moștenitorilor cu privire la modul de lichidare succesoral.

Ofelia Dobra: Deci iată că sunt într-o procedură de dezbatere a succesiunii moștenirii, dar cer lichidarea pasivului. Teoretic, dacă ar fi să acredităm ideea că nu poate fi continuată procedura de executare decât în condițiile în care apare dezbaterea moștenirii, nu?

Nicoleta Bucur: Înțeleg altfel așa citit textul. Eu înțeleg că au o procedură în care aș fi ca la o societate în care lichidatorul înstrăinează bunurile societății ca să acopere creanțele atât cât are. Deci și acelea se vând libere de sarcini și acelea se vând atât cât sunt și rămâne restul fără.

Bogdan Dumitrache: Dar banii se duc la creditori. Aici apare o verigă. Aici apare o mica diferență.

Nicoleta Bucur: Nu se duc la creditori. Îi ia lichidatorul și îi împarte.

Bogdan Dumitrache: 263, alin. (5) sumele rezultate din valorificarea bunului se depun într-un cont bancar nepurtător de dobânzi, cont deschis de biroul notarial în scopul considerării acestor sume.

Nicoleta Bucur: Mai sus puțin zice că el practic acționează cu un mandat special, vinde tot ce are conform convenției.

Bogdan Dumitrache: Uitați alin. (3), finalul, sumele rezultate din lichidare se vor consemna într-un cont bancar destinat plății tuturor datoriilor succesiunii.

Cristian Bălan: În afară de lichidări frauduloase în cele mai multe cazuri în care ei se înțeleg să plătească către creditor nu cred că este o problemă ce procedură se aplică.

Ofelia Dobra: Aici mergem mai departe cu teoria. Și-au dat acordul pentru convenția de lichidare, acordul echivalează cu acceptare, aș putea popri prețul care a rezultat în urma lichidării?

Dumitru Dobrev: Datoriile pot fi foarte ușor asanate. De exemplu s-a plătit un credit timp de 29 de ani, mai este un an de zile, vor să radă toate ipotecile și atunci să rămână cu o sumă foarte mare.

Bogdan Dumitrache: Repet situația creditorului ipotecar, sigur, nu este una simplă, dar este una de un anumit confort tocmai pentru că are o garanție pe bunul aflat în ipoteza succesorală. Situația creditorului chirografar este mai delicată pentru că chirografar uneori nu te naști că vrei tu și ai fost imprudent să-ți iei o garanție, ți-a căzut o cărămidă în cap, l-ai dat în judecată pe creditor, ai obținut o hotărâre cu despăgubiri foarte importante, debitorul decedează și ajungem într-o situație în care sunt creditor fără voie, deci chirografar și practic încerc să văd dacă textul din Codul civil care vorbește despre moștenitori ca despre unii care răspund cu bunuri pentru datoriile sugestive este într-adevăr un text care are carne și oase.

Dumitru Dobrev: E un celebru politician care a pierdut foarte multe procese de calomnie și a lăsat bunuri, mai ales, că era colecționar de artă și acum creditorii sunt pasionați de artă. Cred că știți la cine ne referim.

Bogdan Dumitrache: Și calomniați și pasionați de artă în același timp.

Ofelia Dobra: Cred că regăsesc așa chestiuni convergente cu spețe pe care le-a instrumentat societatea noastră, însă este adevărat, după decesul debitorului nostru am luat la cunoștință despre încheierea, fără a fi dezbătută succesiunea, încheierea unui contract de consignație cu o casă de licitații, am considerat că este un act de acceptare a succesiunii și am indisponibilizat prețul ce urma să rezulte din vânzare și cam aceasta a fost acolo teoria acceptată, este adevărat, era vorba despre bunuri mobile.

Cristian Bălan: Și n-a fost o intenție de lichidare.

Nicoleta Bucur: Dar s-a comportat ca un adevărat proprietar.

Cristian Bălan: Bănuiesc că era și o sezinare.

Ofelia Dobra: Da, era o sezinare, așa este. Dar eu revin la durerea executorului și a creditorului, dacă procedăm la continuarea executării în condițiile desemnării curatorului pe art. 58 cu luarea măsurii încunoștiințării măsurii colective fără a fi dezbătută moștenirea.

Bogdan Dumitrache: Dacă nu cumva acest mesaj este unul care practic cu atât mai mult stimulează pe notarul public să atragă atenția unor succesibili care dau târcoale ideii de a accepta sau nu succesiunea, că această expectativă îi poate costa pentru că între timp procedura execuțională merge bine mersi împotriva unui reprezentant al moștenitorilor care or fi aceia, astfel încât în momentul în care expiră această expectativă s-ar putea să fie prea târziu.

Cristian Bălan: Și executorul o face direct împotriva actului de adjudecare bănuiesc.

Ofelia Dobra: Cam așa.

Bogdan Dumitrache: Și se respinge pe motivul că poate curatorul special n-a avut timp să facă apărările care ar fi putut fi făcute în timp util. Poate că este o procedură, sigur, percepția dată de prima lectură a Codului nou dată pe această parte a fost că este una birocratică, dar s-ar putea ca această birocrație ca în realitate să ducă culmea la o accelerare sau la o garanție pentru procedura de executare pe care Codul vechi nu o avea existând în momentul acesta în derulare suficiente proceduri de executare silită supuse Codului vechi. Una peste alta deoarece este decembrie și dezbaterile sunt mai scurte, adică sunt mai scurte de două ore. O oră a ajuns să fie un fel de termen prohibitiv la dezbatere, în sens că mai puțin de o oră nu poate să dureze o dezbatere, creditorul are tot interesul să aibă grijă de debitor și de sănătatea lui, cu această concluzie optimistă, între un Moș Nicolae și un Moș Crăciun până la care mai așteptăm multe zile, mulțumim invitaților pentru dezbatere. O seară frumoasă și o săptămână minunată!