Bogdan Dumitrache: Iar cameră preliminară? Iar s-a admis o excepție de neconstituționalitate? Răspunsul corect la toate acele întrebări este “da”. Anul începe cu luna ianuarie, dar nici luna decembrie de anul trecut nu a stat degeaba. După cum ați văzut, în data de 5 decembrie 2017 a fost pronunțată o nouă decizie de admitere a unei excepții de neconstituționalitate, a unei dispoziții din Codul de procedură penală. Este vorba de Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, nu e singura, ea face parte din subcategoria, subclasa, subgrupa decizie de neconstituționalitate pe camera preliminară. Putem face chiar niște sărtărașe pe deciziile Curții Constituționale aferente Cod de procedură penală și să le împărțim pe capitole, secțiuni. La acest moment este posibil să rămână secțiuni încă neatinse de instanța de contencios constituțional, dar suntem abia în februarie 2018. Alături de noi în această seară invitați pe care-i cunoașteți. O să fac foarte rapid prezentările. Domnul profesor universitar doctor Mihai Hotca, Managind Partner HOTCA & ASOCIAȚII, este și avocat, mulțumim pentru prezență. Mai departe, doamna conferențial universitar doctor Mirela Gorunescu, Managing Associate ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS. Cunoscută practician în domeniul dreptului penal. Și mai departe domnul judecător Cristian Bălan de la Judecătoria Buftea, și cu civil și cu penal. Și domnul procuror Teodor Manea de la PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, a mai fost alături de noi la dezbateri.juridice.ro, mulțumim pentru prezență. Și moderatorul principal al dezbaterii, și nu pentru prima dată la dezbateri.juridice.ro, și nu pentru prima dată în calitate de moderator, doamna procuror Alexandra Șinc, Formator la INSTITUTUL NAȚIONAL AL MAGISTRATURII.Alexandra Șinc: Bună seara celor tuturor care ne urmăresc online, bună seara publicului mai numeros ca niciodată în această seară în sală da dezbateri.juridice.ro. Bună seara și mulțumiri pentru că ați răspuns invitației și din partea mea, participanților la această întâlnire. Intru în subiect cu un scurt istoric. Dacă vă aduceți aminte de istoria noastră recentă, imediat după intrarea în vigoare a noilor coduri a început și ofensiva Curții Constituționale împotriva unora dintre prevederile Codului de procedură penală mai ales, printre principalele instituții vizate fiind camera preliminară. Decizia din 2014, 641 pe care deja toți o cunoașteți, am modificat vizibil configurația acestei faze a procesului penal pe care a transformat-o din ceea ce voise legiuitorul. Un fel de combinație de scurtă durată între o prezentare a materialului de urmărire penală prezidată de judecător și verificarea legalității sesizării instanței în temeiul lui 300 Cod de procedură penală anterior, într-o fază cu garanții procesuale asemănătoare celor din judecată, ședință cu participarea procurorului și citarea părților, formularea de cereri și excepții inclusiv în fața judecătorului de către toți actorii procesuali, posibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a administra probe în soluționarea cererilor și excepțiilor. Într-o intervențe îndelung cumpănită, ca să nu zic întârziată, legiuitorul prin Legea 75/2016 preia o serie din aspectele învederate de Curtea Constituțională și modifică în parte fizionomia Curții Constituționale ca reglementare de gală, mai puțin faptul că nu prevede obligația judecătorului de a fixa termen pentru o ședință cu participarea părților și a procurorului atunci când nu s-au formulat în scris cereri sau excepții, și nici nu invocă astfel de cereri din oficiu, și limitează administrarea probelor la înscrisurile prezentate de părți. Cele două misiuni în preluarea deciziilor Curții Constituționale a reglementare nasc alte probleme de practică unitară. Sunt judecători care continuă să aplice direct deciziile Curții Consituționale pe aspectele rămase nereglementate. Sunt judecători care spun că odată ce a trecut decizia Curții Constituționale prin filtrul legiuitorului, și legiuitorul a ales să reglementeze în aceste limite, deciziile nu se mai aplică direct. Referitor la posibilitatea de a administra probe în cameră preliminară, altele decât înscrisurile, se invocă în mai multe rânduri excepțiile de neconstituționalitate în mod consecvent respinse de Curtea Constituțională, care avea la acel moment sub acest aspect o jurisprudență apparent constantă. Se părea că interesul Curții Constituționale pentru camera preliminară se dezvolta pe noi coordonate, pentru că aceeași Curte Constituțională modifică regimul nulităților care se pot invoca în camera preliminară extinzând sfera nulităților absolute în materia de acte ale procurorului, și extinzând sfera celor care pot invoca nulitățile relative. Când, ce ne adduce Moș Niculae în seara de 5 decembrie 2017, Curtea Constituțională revine la mai vechile probleme și ne spune că în mod greșit s-a interpretat modificarea legislativă din Legea 75, ca fiind acoperitoare pentru ceea ce tot ea decisese inițial, și că e neconstituțional să nu administrăm și alte probe decât înscrisurile prezentate de părți în camera preliminară, mai ales atunci când e vorba să susținem administrarea probelor în mod neloial, prin provocare, prin promisiuni făcute celui care dă declarația. Cam aici suntem în acest moment. Ca să intrăm în subiect, familiarizând pe toată lumea, și având în vedere că însuși Curtea Constituțională pleacă mereu în deciziile sale despre camera preliminară de la obiectul camerei preliminare. Poate cineva dintre invitații noștri vrea să facă o scurtă referire la ce anume constituie obiectul camerei preliminare. Dmn profesor Hotca, vă rog.

Mihai Hotca: Bună seara! Mulțumesc pentru invitație! Într-adevăr, cred că este util dacă nu necesar să stabilim încă o dată, deși este un lucru cunoscut, care este obiectul camerei preliminare, și mai ales că prin Decizia 802 a fost analizat și conținutul acestui articol. Potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul camerei preliminare îl reprezintă verificarea competenței al legalității sesizării, a legalității administrării probelor și a actelor de urmărire penală. Și, legat de acest obiect, este cazul să spunem că prin mai multe decizii Curtea Constituțională a avut ocazia să analizeze din diverse perspective dacă, așa cum este formulat art. 342 Cod procedură penală, este sau nu în concordanță cu dispozițiile legii fundamentale. Este foarte adevărat că mai sunt multe aspecte neavute în vedere de către Curtea Constituțională, dar aș vrea să aduc în discuție câteva chestiuni, și după aceea cred că putem trece la următoarele aspecte care țin strict de Decizia 802/2017, care a fost cea care a determinat prilejul acestei întâlniri în această seară. Referitor la obiectul Camerei Preliminare, la o lectură chiar cu mare atenție făcută putem constata că este destul de generos. Competența, legalitatea administrării probelor, a actelor de urmărire, a sesizării, sunt cele mai importante într-adevăr aspecte care este bine să formeze obiect de verificare a judecătorului de cameră preliminară. Însă, dacă stăm să analizăm dispozițiile privind obiectul prin raportare la celelalte dispoziții ale procedurii de cameră preliminară, constatăm că există anumite neconcordanțe. Și mă gândesc, de exemplu, la 346 care prevede soluțiile. Dacă obiectul este foarte generos, când ne uităm la soluțiile pe care le poate dispune judecătorul de cameră preliminară, constatăm ce este destul de limitat. Practic restituirea fiind posibilă în cazuri mult mai puține decât ar putea să anunțe obiectul camerei preliminare. Și, de exemplu, ca să dau un exemplu că sa susțină ceea ce spun eu, să ne gândim la dispozițiile art. 327-328 din Cod de procedură penală cu privire la conținutul rechizitoriului și situațiile când el se poate întocmi. Se vorbește de caracterul complet al urmăririi penale. Am putea să credem, citind doar art. 342, că atunci când urmărirea penală nu este completă, am fi în prezența unei nelegale sesizări. Și ar trebuie să găsim un corespondent în 346 ca soluție restituirea pentru completarea urmăririi penale. Or o astfel de soluție nu avem, este foarte greu de susținut că 346 acoperă o astfel de ipoteză. Singura susținere ar fi pe ideea că soluțiile de acolo au caracter exemplificativ și nu limitativ, dar practica știm că nu este în acest sens. Sunt situații reale când în practică o urmărire penală incopmletă nu numai că afectează în general ideea de justiție, dar cauza dedusă judecății nu este analizată sau examinată din toate punctele de vedere. Să ne gândim la ipoteza în care discutăm de un grup infracțional organizat și doi sunt trimiși în judecată, unul e rămas disjuns în faza de urmărire, sau alte aspecte care țin de probatoriu administrat.

Mirela Gorunescu: Da. În general voiam să punctez în legătură cu această chestiune că instanțele își asumă oarecum rolul nejustificat, în opinia mea, de a completa cumva urmărirea penală, argumentând foarte des în senul în care nu au fost administrate în timpul urmării, dar asta nu împiedică instanța să le administreze ea. Și atunci se acoperă cred că nu în maniera cea mai fericită pentru modul în care cauza este dusă până la capăt.

Mihai Hotca: În momentul în care judecătorul are un rol activ accentuat, mai putem discuta de imparțialitate? Este discutabil acest lucru, mai ales în noua concepție a legiuitorului în care acesta a dorit să acorde judecătorului un rol activ, redus și subsidiar, mult diminuat comparativ cu reglementarea anterioară.

Cristian Bălan: Dacă-mi permiteți, pe partea de excepțiile acelea și excepțiile privind urmărirea penală incompletă, personal am văzut că este excepția cea mai des invocată. Nu s-a respectat art. 5, procurorul de fapt nu a administrat probe și în favoarea inculpatului restituiți cauza pentru completarea urmăririi penale. Acum,   mai degrabă ar trebui să vorbim despre o cameră preliminară incompletă decât despre o urmărire penală incompletă. Care este problema? Legiuitorul n-a vrut să confere judecătorului de cameră preliminară posibilitatea de a analiza temeinicia dispoziției de trimitere în judecată, pentru că a vrut să mențină dreptul de a dispune trimiterea în judecată la procuror în loc să-l dea judecătorului de cameră preliminară, cum se întâmplă în legislațiile care cunosc camera preliminară când procurorul trimite cauza unei camere de acuzare sau cum e denumită, iar judecătorul respectiv va analiza temeinicia și el va dispune trimiterea în judecată. Cât timp judecătorul de cameră preliminară la noi nu analizează temeinicia, adică nu dispune el trimiterea în judecată, nu poate analiza temeinicia. Acum, pe probleme de urmărire penală completă sau incompletă cred că tot o problemă de temeinicie s-ar antama. Dacă judecătorul de cameră preliminară ar constata că urmărirea penală nu este completă, adică anumite chestiuni nu sunt clarificate, practic el ar intra un pic pe temeinicia dispoziției de trimitere în judecată. Adică legiuitorul a vrut să instituie un filtru de legalitate, urmând ca decizia de trimitere în judecată să fie riscul procurorului. Dacă urmărirea penală ar fi incompletă, ar putea cere probe noi eventual, dacă se pot administra, va pronunța o soluție, dacă nu se pot administra, până la urmă procurorul riscă să-și ia o soluție de achitare, având în vedere o urmărire penală deficitară.

Mirela Gorunescu: Cred că s-a avut în vedere și faptul că acest caracter complet este o chestiune de percepție subiectivă. S-ar putea ca ceea ce este complet pentru procuror să nu fie complet pentru judecător.

Teodor Manea: Asta voiam să spun și eu și cred că în momentul în care s-a gândit ansamblul codului, s-a gândit cu 2 judecători și nu cu 1. Și atunci normalitatea era ca temeinicia să fie analizată de judecătorul care și condamnă, nu de către cel care face camera preliminară. După aceea printr-o avalanșă de modificări și constatarea situației reale a numărului magistraților judecători s-a ajuns la concluzia că nu se poate. Pe de altă parte, cred că într-un cadru asemănător s-a mai discutat chestia asta, nu trebuie să uităm că noi în istoria Codului de procedură penală anterior am mai avut o instituție a restituirii pentru completarea urmăririi penale. Și s-a ajuns la concluzia de către legiuitor că era foarte dăunătoare pentru că era o metodă prin care să lungească foarte mult durata dosarelor.

Mirela Gorunescu: Pe de altă parte, și în cameră preliminară 60 zile nu cred că este o chestiune realizabilă și în practică dovada este… Interpretarea este că e termen de recomandare, însă o recomandare de la 60 zile la un an și jumătate cred că e o diferență destul de mareю

Teodor Manea: Pe de altă parte la configurația camerei preliminare și ce poți să faci efectiv mi se pare că e puțin pripit să te apuci să analizezi caracterul complet al urmăririi penale, pentru că e posibil ca pentru a putea analiza efectiv caracterul complet, să fie nevoie să faci și niște demersuri care scapă judecătorul de cameră preliminară. Urmează să vedem cum se interpretează în practică și apropo de decizia despre care discutăm astăzi, pentru că de acum încolo se vor putea administra probe. Și din acel moment e posibil ca judecătorii care din experiența mea au simțul răspunderii și își asumă lucruri să ajungă să restituie cauze constatând caracterul incomplet al urmăririi penale, dar și pe baza ce au administrat ei înșiși.

Mihai Hotca: Eu am în vedere, de exemplu atunci când spun că judecătorul ar putea totuși să verifice acest aspect, acele situații în care procurorul administrează probe, așa cum spunea domnul judecător, numai în sensul acuzării. Și inculpatul formulează una, două, trei cereri, mai multe, de administrarea unor probe în apărare. Și toate sunt respinse cu o motivare, lapidare sau care lipsește cu o desăvârșire. Nu vi se pare că într-o astfel de situație discutăm de un vpdit caracter incomplet? Și nu analizează temeinicia aici judecătorul, ci pur și simplu spune: “de ce nu ai administrat acele probe?”.

Teodor Manea: Pe de altă parte mi se pare că nu e o problemă nici în prezent pe respectarea dreptului la apărare. Și am văzut judecători care au antamat anumite acte de urmărire penală și au constatat nulitatea ordonanței prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală, pentru că nu s-au admis probe și probele cerute de către inculpate. Și aceasta este direcția prin care practica a ajuns la această concluzie.

Cristian Bălan: Este totuși cam mult pentru că și Curtea Constituțională a ținut în deciziile ei că trebuie aplicate dispozițiile privind nulitatea chiar și în material legalității probelor. or eu dacă mă uit pe vătămare, pe posibilitatea înlăturării ulterioare a vătămării. Dacă critica de nelegalitate vizează strict respingerea unei cereri de probațiune, dacă martorii mai trăiesc, pot fi audiați. Dacă ne uităm la art. 16 alin. (1) lit. c), o să vedem că legiuitorul a făcut o opțiune. Pe Noul Cod spune că nu există probe că inculpatul a săvârșit o infracțiune. La 374 alin. 10 spune că instanța poate în supsidiar să administreze probe din oficiu, dacă apreciază necesar pentru aflarea adevărului și justa soluțiune a cauzei. Ce vreau să spun, legiuitorul putea opta să pună un judecător arbitru, ca în Spania de exemplu, dacă probele nu sunt suficiente pentru a-și forma convingerea, atunci în temeiul principiului in dubio pro reo să dispună achitarea. Dacă judecătorul apreciază că formele nu sunt suficiente pentru a-și forma convingerea în legislația noastră, el poate intra să ceară probe din oficiu strict pentru a vedea ce soluție pronunță. Este o problemă de opțiune a legiuitorului, adică el putea să lase judecătorul arbitru și, dacă probele nu erau sificiente, să dispună achitarea pentru că exista un dubiu. Sau îi poate conferi judecătorului competența de a administra probe din oficiu pentru a se convinge de justețea soluției pe care o dă.

Mirela Gorunescu: În opinia mea, de fapt intenția legiuitorului a fost cu totul alta, dovadă că și Curtea Constituțională a avut grijă să modifice concepția asta. În al doilea rând, cred că este o instituție inutilă în momentul de față tocmai pentru că judecătorul de cameră preliminară este același cu judecătorul fondului. Și atunci chiar în ideea în care s-ar pune în practică eventual această idee de excluderea administrativă a suportului care conține probele excluse în cameră preliminară, din capul judecătorului nu le scoate nimeni. Și atunci ideea că nu ar ține cont de ele în final cred că ar fi rezistentă numai în măsura în care judecătorul ar fi un calculator. Om fiind până și el, cred că aceste probe chiar excluse în cameră l-ar influența în pronunțarea unor soluții. Chiar discutam cu un judecător și îmi spunea că este o instituție care nu numai că nu celerizează, da îngrăunează îngrozitor parcursul judecății. Ce făceam înainte în 2-3 termen de pe art. 300 acum fac în 6 luni și poate și mai mult.

Teodor Manea: Pentru că ați mutat discuția, chiar voiam să spun și mă gândeam la asta. Mie mi se pare că în ultima perioadă marea provocare nu e prima decizie cea care a fost și pulbicată, pentru că aceea este relativ  ușor de administrat. De acum încolo poți să administrezi probe pentru legalitate. Problema se pune ce înțelegem exact pentru legalitate și asta va genera o practică extraordinar de interesantă și foarte neunitară a judecătorului de cameră preliminară. Cea de-a doua decizie, cea prin care trebuie să excluzi fizic într-o formă care mie-mi scapă exact cum de la dosar probele, eu cred că o să genereze probleme mult mai mari.

Mirela Gorunescu: Există reglementări în alte state în care acestea sunt extrase fizic și sunt păstrate undeva unde judecătorul are acces.

Teodor Manea: Eu sunt perfect de acord cu dumneavoastră. Problema e că Curtea Constituțională nu putea să le pună reglementările acestea, deci ne trebuie intervenția legiuitorului oricum ca să poate fi aplicabilă. Și pe de altă parte sunt o mulțime de situații în practică, pe care și eu le-am întâlnit în practica mea, în care ajungem la concluzia că niște probe sunt excluse față de unele persoane și nu față de altele. Sunt situații în care la realizarea unor rapoarte de expertiză unul dintre inculpați, sau o altă parte nu a fost chemată să formuleze obiecțiuni și celelalte da. Și atunci se exclude doar față de persoana aceea. Și este un dosar celebru la Înalta Curte, unde niște interpretări s-au expus față de una dintre persoanele care discuta, nu și față de cealaltă. Adică practic ele sunt legale pentru un interlocutor, dar nelegale pentru celălalt. Sunt foarte curios cum exact legiuitorul o să-mi spună cum exclud fizic din dosar probele acestea, pentru că dacă e un singur inculpat nu e nici o problemă, dacă probele sunt nelegal administrate față de una dintre părți, iarăși n-ar trebui să fie neapărat o problemă, dar ce ne facem când aceeași probă este legal administrată față de unii și nelegal față de alții. Sunt foarte curios ce o să facă, e o curiozitate foarte interesată apropo de mersul dosarelor pentru că poți să ajungi la niște situații nu la locul lor, în care nilte persoane părți sau persoana vătămată, față de care proba a fost legal administrată, să nu poată s-ă invoce, ceea ce nu este ok. Pe de altă parte, poți să ajungi în situația în care partea, față de care n-a fost legal administrată, să fie privată de posibilitatea de a fi exclusă proba din dosar, că dacă e acolo, este. Și sunt foarte curios cum va găsi o reglementare, pentru că aici ne trebuie reglementare, eu nu cred că poate fi făcută jurisprudențial.

Mirela Gorunescu: În opinia mea, practica este destul de diferită și chiar sunt opinii care sunt contradictorii, și soluții care sunt contradictorii, apropo de ce spunea colegul mai devreme, sunt într-adevăr judecători care spun “Bun, n-ai fost anunțat când s-a afișat audierea expertului”, dar unde este vătămarea, dacă erai present spunea altceva? Pe de altă parte, am văzut o situație și sper să mai văd și altele în care după urmările penale in rem doi ani de zile a urmat continuarea cu referire la persoană în aceeași zi și până la mișcarea acțiunii și în două săptămâni trimiterea în judecată. Judecătorul în situația respectivă de camera preliminară a spus așa: “În această situație s-a încălcat dreptul la apărare pentru că el nu a putut fi efectiv exercitat și atunci lucrurile sunt…” Curiozitatea mea, apropo de curiozități, ar fi acum după ce avem această decizie a Curții Constituționale, ce se va administra în cameră prelminiară? Clar se va opri la limita legalității, loialității, care Curtea Constituțională spune că este o componentă.

Alexandra Șinc: Cred că aici este partea care se apropie mai mult de decizia Curții Constituționale. Și vă spun cinstit că mi s-a făcut propunerea de a participa nu ca moderator ci ca speaker în această întâlnire, i-am cerut lui Andrei Savescu permisiunea să fiu moderator pentru că eu, recunosc, vis a vis de această decizie am mai multe întrebări decât răspunsuri, pentru că putem discuta la nivel de principiu oricât. Și hai să vedem că numai din discuția asta s-au născut două idei contradictorii, una este un judecător de cameră preliminară care să tranșeze lucrurile de la bun început ca un arbitru imparțial, și cealaltă este implicarea tot mai mare a judecătorului de cameră preliminară pe care nu practica, nu legea, ci chiar Curtea Constituțională o dă. Vreau să văd și eu cum va invoca judecătorul de cameră preliminară nulitățile relative și în ce limită, și dacă tot el va fi acela care va arăta și cum a survenit vătămarea și în ce a constat ea.

Teodor Manea: Asta era următoarea întrebare. Pe cameră preliminară respectând principiile din materia probelor pentru că acolo ne ducem, pentru legalitate judecătoru poate să administreze probe?

Cristian Bălan: Aici a fost problema că legiuitorul a trebuit să excludă unul dintre cei trei judecători, avea JDL-ul, judecătorul de cameră și instanța. A ales să unească nu judecătorul de cameră preliminară și instanța în loc să aleagă o soluție mult mai facilă să excludă judecătorul drepturi și libertăți. Și cel din camera preliminară se putea pronunța asupra măsurilor preventive, asupra încuviințării procedurilor probatorii și asupra trimiterii în judecată, cum se face în majoritatea sistemelor care cunosc camera preliminară. Și atunci n-aveam probleme nici că nu ne găsim judecători, cel de cameră preliminară analiza legalitatea, putea eventual să excludă material, conceptual, dar ideea era că el excludea și după aceea trimitea unei alte persoane, judecătorul de scaun care nu intervenise niciodată anterior în procedură. La noi s-a menținut judecătorul drepturi și libertăți și a încercat să se unească camera preliminară…Poate și din cauză cameră preliminară n-a avut niciodată o individualitate proprie dată de persoana care a reglementat-o.

Bogdan Dumitrache: Deci decizia Curții Constituționale de care se spune că e neconstituțională ca judecător de cameră preliminară, să fie judecător de fond?

Cristian Bălan: E doar o chestiune de timp.

Teodor Manea: Trebuie doar să se ridice niște aspecte pe undeva printr-o cauză în apel.

Bogdan Dumitrache: Derivată chiar Decizia 802, așa cum o modifică conceptul de cameră preliminară. Asta ar fi foarte spectaculos.

Teodor Manea: Da, e destul de previzibil.

Mirela Gorunescu: De exemplu eu mă gândesc la ipoteza în care în cameră preliminară poți să solicit efectuarea unei expertize medico-legale, pentru că persoana a fost violentată la poliție, de exemplu. Care e problema?

Cristian Bălan: Aici este problema că Curtea Constituțională tinde să meargă, să limiteze la art. 101, și să creeze ca, apropo de nulități, prin deciziile acestea și prin 812 în 554 se crează un nou caz de nulitate absolută, spunând că probele administrate prin încălcarea dispozițiilor art. 1 sunt nule absolut. Deci crează un nou caz de nulitate absolută, dar pare să limiteze, cel puțin în Decizia 802, la situațiile de loialitate, dar noi am văzut că este suficient numai să deschidă cutia.

Mirela Gorunescu: Se exclude partea de loialitate, însăși decizia spune.

Cristian Bălan: Se limitează la loialitate, pentru că ei se raportează la 101, spun că nu pot fi dovedite împrejurări din alin (1), mai puțin alin (3). Dar în principiu ei se leagă de alin (1), cu toate că la alin (3) ar fi probleme, că la provocare a fost cea mai importantă.

Teodor Manea: Eu cred că trebuie să se tranșeze destul de repede situația, pentru că altfel ne vom judeca tot dosarul pe cameră preliminar. Exact așa se va întâmpla. Gândiți-vă la majoritatea cererilor în probațiune, care se fac în dosar, nu care se duc pe recunoaștere. Expertiză pe audio-video, autenticitate și dacă ce scrie acolo s-a vorbit. Cu greu poți să spui că este un aspect de temeinicie. Cum să fie? Că acolo nu scrie ce am vorbit. Deci este în camera Preliminară. Expertiză, haideți să ne gândim și în domeniul fiscal. Este ivaziune fiscală, acolo unde contează foarte mult în momentul în care mă judec. Ce prejudiciu am? Și sunt toate acele cereri pe cameră preliminară în care se susțin anumite aspecte raportate la faptul de cum s-a realizat expertiza. Sau au avut în vedere toate documentele sau nu. Cum pot stabili aceasta?

Mihai Hotca: Eu cred că a venit vremea să fie separate apele, după trei ani de aplicare, chiar mai bine spre patru. Se văd problemele și sunt multe. În această formă, camera preliminară n-ar trebui să aibă viitor. Reglementarea ar trebui reconfigurată. Și cum spunea domnul judecător Bălan, ar trebui să se plece de la separarea funcțiilor judiciare. Nu putem accepta ca judecătorul de cameră preliminară în contextul actual, să fie și judecător de scaun, cel care va da hotărârea pe fondul cauzei.Prevederea actuală care permite și nu consideră că este incompatibilă una cu alta, este o chestiune de formă. Nu are cum să dedubleze judecătorul atunci când analizează probele, așa cum spunea și doamne Mirela Gorunescu, să aibă un anumit punct de vedere și ulterior un alt punct de vedere. Este unul și același. Apoi, în ceea ce privește configurarea camerei preliminare într-un viitor relativ apropiat, eu cred că trebuie să se hotărască legiuitorul dacă include sau nu temeinicia în obiectul camerei preliminare. Pentru că sunt atâtea modele care pot fi preluate și atunci camera preliminară într-adevăr are un obiect mult mai extins, dar în momentul în care a trecut de acolo, ceea ce a trecut se bucură de presupunerea că a beneficiat de o analiză serioasă. Altminteri, dați-mi voie să cred, că e vorba în totalitatea cazurilor de o analiză formală și practica judiciară o spune. Dacă ai sub 1% restituiri în materie de camera preliminară, mi se pare că este un procent prea mic pentru a discuta de viabilitatea acestei instituții în acest moment. Iar dacă luăm în considerare și alte aspecte cum ar fi cel prin simplul condei al unui procuror se pot produce anumite efecte. Că discutăm, de ce să se supere cineva că este trimis în judecată? Că va ajunge la judecător cauza și va da o hotărâre temeinică și legală la final. Până atunci, în afară de anumite restricții drepturi și libertăți, că este supus printre altele unor măsuri preventive etc., dar își poate pierde locul de muncă sau multe alte efecte sociale. Sunt un cortegiu de efecte care se declanșează în momentul trimiterii în judecată. De ce să riște societatea să ajungă un cetățean într-o astfel de situație? De ce să-și permită? Când ar putea într-adevăr să aibă o cameră preliminară solidă și atribuțiile judecătorului de drepturi și libertăți să fie preluate, se poate rezolva și cu economie de către judecătorul de cameră preliminară. Și să se construiască prin reglementare cameră preliminară solidă., luând învățăminte de acum care s-au văzut în practică. Să ne gândim, când se verifică soluțiile de netrimitere nu analizează fondul judecătorul de cameră preliminară? Aceasta face. Și poate dispune începerea judecății. Se umblă cu dublă măsură acolo când se verifică soluțiile de netrimitere poate analiza, în cealaltă parte nu. Trebuie să se hotărască legiuitorul.

Teodor Manea: După părerea mea, dacă constatăm că există o problemă în acest context, problema se rezolvă prin desființarea camerei preliminare, pentru că temerea mea este că în măsura în care judecătorul de cameră preliminară analizează și temeinicia, din acel moment trebuie să ne judecăm pe temeinicie pe cameră preliminară. Iar după ce a trecut de acea cameră preliminară, mult la sută din cazuri o să discutăm doar despre pedepse.

Bogdan Dumitrache: Pentru că ne încurcă prima instanță foarte mult.

Mihai Hotca: Să nu cădem într-o capcană. Nu discutăm de temeinicia în sensul de valorea a probelor. Nu, ci dacă probele au fost administrate legal și loial sub un alt aspect. Pe partea cealaltă, poate mai putem analiza următoarea situație, dacă funcționează sau nu acel principiu că procurorul nu a reușit să aducă suficiente probe pentru a determina o presupunere rezonabilă că s-a comis o infracțiune. De pildă, cum este în sistemul american. Suntem două chestiuni diferite. Putem merge pe ambele…

Cristian Bălan: În sistemul american camera trimite. Aceasta e problema. Depinde ce analizăm. Una este să ni se invoce temeinicia pe care oricum n-am analiza-o în camera preliminară oricum ar fi ea. Și alta este să aibă posibilitatea inculpatului domnul avocat. Să invoce nelegalitatea respingerii unei cererei. Nu a vrut să-mi audieze cei trei martori. Și atunci judecătorii de camera preliminară să spună: „Trebuiau urmați martorii încă în urmărirea penală pentru ca în raportul de declarațiile lor să poată aprecia supra trimiteri în judecată.” Adică în sensul acesta să meargă o analiză. Nu neapărat dacă probele sunt suficiente pentru condamnare. Că aceasta nu se poate face. Nu se face nici o configurație a Camerei preliminare.

Teodor Manea: Pe de altă parte eu cred că, cunoscând un pic sistemul, tendința judecătorului de cameră preliminară, să expandeze ce înseamnă temeinicia și judecătorului de scaun după aceea să considere că sunt temeinice. Eu aceasta cred că se va întâmpla, pentru că aceasta este gen a sistemului nostru judiciar. Așa cum nu pot renunța la rolul activ al judecătorului, pentru că e un rol activ în nici un caz subsidiar, de foarte multe ori e pregnant. Practic așa cred că se va întâmpla.

Cristian Bălan: Nici nu poți! Uitați-vă într-o audiere de exemplu, dacă martorul vine și spune că a declarat la urmărirea penală și ce mai aveți dumneavoastră să întrebați. Eu care dau soluția, vreau să văd ce s-a întâmplat… Codul e făcut pentru un procuror care nu există la noi, ca și cum procurorul ar fi pregătit să-l ia la o serie de vreo sută de întrebări, după aceea avocații și instanța să nu mai aibă ce să întrebe. Pe de altă parte, viața a arătat că de aceea e bine ca o reglementare să fie și ea ancorată de societate, de realitate. Viața ne-a arătat că nu este neapărat să-l întrebăm ca să facem anchetă, dar e nevoie să-l întrebăm ca să ne spună martorul ce a văzut. Unii nic nu înțeleg, nu au mai fost în fața unui judecător.

Alexandra Șinc: Aceasta este așa că să trecem cu grație peste momentul mai tendințios decât este cazul într-o astfel de dezbatere. Am să fac doar o scurtă precizare de scurt istoric. Sunt multe aspecte ajunse în Codul de Procedură Penală ca rod al neîntâmplării, necorelării, necitirii, ambiției unora de a scrie de la foaia albă un cod. Dintre acestea nu se numără și ceea ce analizează judecătorul în cameră preliminară. Ce analizează judecătorul în cameră preliminară dacă se leagă doar de legalitate sau intră și în analiza aparenței de temeinicie, a fost o chestiune extrem de dezbătută în Comisia juridică, stenogramele să stau la dispoziție. A fost una dintre chestiunile care au trecut la limită la vot și în Comisia juridică și în PLEN la Senat în camera decizională. Pentru că a existat o varianță a proiectului de lege pusă în Comisia judirică, de președintele de la cea dată a Comisiei juridice care avea în vedere aparența de temeinicie ca fiind un obiect al analizei în Cameră preliminară. Și s-a dezbătut cu argumente pro și contra și s-au optat cu voturi la limită, dar s-au optat de către legiuitor pentru o cameră preliminară care să excludă analiza aparenței de temeinicie. Așa că aici o opțiune asumată a legiuitorului avem în ce măsură ea mai este coerentă față de schimbările de fizionomie, de practică ș.a.m.d., putem discuta. Dar aparența de temeinicie, a zis legiuitorul în final, nu va fi analizată în camera preliminară, pentru că ar pune în discuții atribuții care revin judecătorului fondului. Aceasta este una. Tendința mie mi se pare că nu-i aceea ca să se opereze o separare clară a funcțiilor judiciare, camera preliminară tinde să se unească în mod natural cu fondul cu tind satele de pe lângă marile orașe să se unească cu orașul. Din ce în ce în cameră preliminară analizăm mai multe aspecte decât sau analizat inițial, participă mai multă lume și orice încercare de a brevia procedurile importând prin sisteme mai operative, nu are la noi nici o șansă. Și nu doar pentru că un judecător care 20 de ani a avut un rol activ și-ar asumat cu greu un rol subsidiar. Ceea ce nu se întâmplă la noi, se întâmplă și în alte țări care au schimbat sistemul, ci și pentru că aceata este tendința Curții Constituționale care e principalul legiuitor în ultimii ani în materie procesual penală de unde ne-am uita. Să implice judecătorul dincolo de ceea ce legiuitorul i-a dat în sarcină. Când ne spune Curtea Constituțională, legiuitorul trebuie să-i cheme să îi asculte pe toți, că trebuie să invoce nulități relative din oficiu. Noi cum să spunem că vom limita rolul judecătorului la unul subsidiar.

Cristian Bălan: Dacă s-ar scoate partea de analiză a legalității probelor în Camera preliminară și atunci am lăsa judecătorului fondului, instanța să verifice și legalitatea probelor și tot, nu ar mai exista probleme, cred că nu s-ar mai invoca excepții în camera preliminară. În mod abstract, legiuitorul a separat legalitatea probelor de restul problemelor de temeinicie și ar putea s-o analizeze judecătorul de cameră preliminară. De fapt, au fost două probleme  o dată că judecătorul de cameră preliminară nu dă el dispoziția de trimitere în judecată, o lasă la procuror. Aceasta este o primă problemă care va distruge camera preliminară și a doua, separația că judecătorul de cameră preliminară va analiza legalitatea probelor, toată practica simțind că nu prea e normal, că nu se poate analiza legalitatea probelor. Gândiți-vă, să zicem la loialitate la alin (1) mai este, că nu știu să existe cazuri foarte multe în care procurorii să bară inculpați. Al doilea cu hibnoza este puțin probabil să existe, dar problema este de provocări. Și la provocare nu se poate face o separație perfectă între legalitate și temeinicie.

Alexandra Șinc: Și între provocarea la probă, și provocarea la săvârșirea infracțiunii putem purta discuții…

Cristian Bălan: Sigur practica o să fie foarte ciudată pe probele administratate pentru provocare și o să fie o mică judecată asupra fondului, cel puțin pe provocare.

Teodor Manea: Aceasta e și părerea mea. Și cred că ar trebui să ne asumăm. E o chestie de asumare. Dacă noi constatăm că avem un sistem în care societatea prin vocea Curții Constituționale, că de data aceasta dumneaei vorbește, dorește să-i dea judecătorului un rol cât mai amplu. Haideți să fie ca înainte, în care judecătorul judecă tot, că a funcționat o perioadă de timp. Până la urmă dacă stăm să se gândim rolul Camerei preliminare, rolul fundamental al instituției este să curteze procedurile. Mi se pare un eșec total din perspectiva rolului său fundamental. Dar sunt foarte curios cum va evolua practica în a preîntâmpina și aici chiar cred că avem o problemă. Și problema este egalitatea în drepturi. Interpretarea amplitudinii probelor pe care le putem administra pentru a constata legalitatea.

Mirela Gorunescu: Vorbeam cu doamna avocat care a invocat excepția și zice: „Am obținut-o. Ce fac cu ea?” Ce se întâmplă cu cauzele care au parcurs deja camera preliminară în care nu s-au putut administra alte probe?

Cristian Bălan: A dat în decizia cu revizuirea. A fost printre puținele dăți, de aceea mă feresc să spun că e singura dată că nu așa așa o statistică în minte. A fost printre puținele situații în care Curtea Constituțională a limitat drepturile inculpatului și aici le-a limitat într-un mod inexplicabil. Dar pe partea de aplicare în timp a spus că dacă în cauza respectivă s-a invocat excepția de neconstituționalitate, mai vorbim și eventual s-a respins sau ceva, dacă nici măcar nu s-a invocat excepția de neconstituționalitate înseamnă că pe inculpant nu l-a deranjat probabil problema respectivă și își asumă.

Mirela Gorunescu: În cauza respectivă care s-a invocat, cauza e în apel, ce se poate face cu ea?

Mihai Hotca: S-au aruncat multe probleme și sigur că și punctele de vedere sunt multiple și pe măsura greutății chestiunilor discutate, dar să ne întrebăm. Dacă nu poate fi analizată legalitatea în cameră preliminară sub aspectele pe care le-a sesizat Curtea Constituțională. Unde se mai poate face? Adică îi dăm un cec în alb procurorului? Nu e numai retorică această întrebare. Nu discutăm acum stric de decizie. Curtea dă răspuns și la chestiunea aceasta, spune că în cameră preliminară. Dar eu vorbeam până la acest moment, când nu erau încuviințate alte probe. Omul spunea că a fost bătut de procuror și judecătorul îl întreabă dacă are înscrisuri.

Alexandra Șinc: Chestiunile se administrau în cazul acesta în dosarul cu privire la cercetarea abuzivă, tortura, arestarea nelegală, abuz în serviciul al polițistului.

Mihai Hotca: De multe ori același procuror.

Alexandra Șinc: Niciodată același procuror. Măcar după o competență, după calitatea persoanei nu e mereu același procuror. Nu se punea problema.

Mihai Hotca: De multe ori se ajungea la un procuror din aceiași structură.

Mirela Gorunescu: Cine le mai excludea după camera preliminară?

Alexandra Șinc: Nu le excludeau. Se puteau înlătura de la motivare așa cum s-au putut înlătura și de la a motiva sub imperiul legii vechi pe 404, care ne spune că la motivare putem să înlăturăm probele pe care nu ne întemeiem soluția. Și când facem lucrul acesta trebuie să arătăm de ce. Și mi se pare că o probă obținută în așa fel încât cu obținerea ei să se fi comis o infracțiune, este lipsită de credibilitate și poate fi înlăturată de la motivare în egală măsură cu proba, constând declarația unei bătrâne care susține că de la două sute de metri noaptea, fără ochelari, a văzu toate trăsăturile fizice ale inculpatului. E la fel de puțin credibilă și se poate înlătura.

Mihai Hotca: Se poate, dar dacă se constată mult mai târziu sau nu se constată. Noi discutăm aici de salvarea unor activități derulate de o persoană când am putea să rezolvăm chestiunea mai devreme. Adică de ce trebuie să salvăm neapărat?

Alexandra Șinc: Dacă se invocă în camera preliminară, se administrează probe și se ajunge la concluzia că nu s-au încălcat reguli cu privire la modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală. Ulterior, se merge mai departe, vor rezulta în dosarul pe care l-a făcut cineva pentru cercetarea abuzivă, alte concluzii că s-au încălcat. Mai pot constitui împrejurările acestea noi, motiv de revizuire câtă vreme în camera preliminară s-au trecut peste aceasta?

Mihai Hotca: Oricum aveam revizuirea, dar uneori vine ca o palidă consolare. E prea târziu. Am avut o situație în care a venit revizuirea după un an și nouă luni de detenție. Pentru niște chestiune care țineau de loialitate și legalitate. Sigur că este un caz, este o pierdere colaterală privită în general chestiunea. Dar dacă ne referim la destinul acelui om, pentru el lucrurile sunt privite dintr-o altă perspectivă. Și aceasta vreau să spun, că dacă sunt chestiuni pe care omul le invocă, care e problema? De ce trebuie neapărat să se termine camera preliminară în 60 de zile? Poate să se termine în șase luni. Se administrează probe și aceasta este. Adică nu văd o problemă în sine că țelul avut în vedere de legiuitor atunci când a fost construită această fază procesuală, nu este realizat, nu s-a reușit accelerarea. Dar înfăptuirea justiției, aflarea adevărului sunt mult mai importante decât accelerarea.

Teodor Manea: Problema o mai punem dacă mai are rost să avem instituția camerei preliminare.

Cristian Bălan: Pe Decizia 102 s-ar putea să fie relativ ineficientă revizuirea pe fapte sau împrejurări noi, pentru că Decizia 102 ne spune că hotărârea judecătorului de cameră preliminară are autoritatea de a judeca. El este singurul care apreciază pe legalitate, nu mai poate fi pus în discuție ulterior legalitatea probelor. Oricum nu poate să redeschidă procedura decât de la judecată în primă instanță. Judecătorii nu sunt apsurzi. Că totuși, practica arată că se aplică convenția direct și cum spunea doamna procuror. Când sunt cazuri din acestea nu cred că a făcut cineva abstracție, nu ne interesează. Dar aplicând instituțiile în configurarea legiuitorului, revizuirea aici de exemplu nu ne-ar putea ajuta deloc, strict formal pe text. Nu pot ataca, nu revizui încheierile pronunțate în cameră preliminară.

Teodor Manea: Cercetarea pe care o faci, că așa se cheamă în cameră preliminară de acum pe legalitate, este strict circumscrisă administrării probei, nu vinovăției. Nu alt proces este un alt proces.

Cristian Bălan: Strict în problema de legalitate, adică am trecut că nu a fost bătut… . E problemă de cameră preliminară. Să zicem că dacă primește condamnare prin dosarul de cercetare abuzivă la doi ani după ce execută pedeapsa, oricum camera preliminară nu mai poate fi redeschisă. Dacă aplică în formal nu mai poate fi redeschisă formal pe calea revizuirii.

Teodor Manea: Problema care se ridică este ce se întâmplă cu acele camere preliminare care s-au întâmplat și dosarele sunt în curs. Dacă ar fi să ne uităm strict la textele de lege nu are ce să se întâmple. Decizia Curții Constituționale a fost dată ulterior.

Mirela Gorunescu: În gest nobil pentru viitor.

Teodor Manea: Pe de altă parte dacă e să ne uităm la realitatea din teren și din procese, judecătorii și acum, mai ales în apel, pentru că în fond era puțin cam dificil. Dar mai ales în apel și mie mi s-a întâmplat în dosarele în care am intrat și nu rar. Se făceau „ceva”, că acesta a fost termenul foarte colocvial, cu probele administrate în felul acela. Unii dintre ei constatau și că sunt nelegal administrate foarte puțin, ceilalți le înlăturau de la analiza fondului. Și se pronunțau. Același lucru se poate întâmpla și acum cu atât mai mult cu cât poți să invoci decizia Curții Constituționale nu în sensul de a o aplica, ci în sensul de a ți se aplica și ție același tratament. În sensul ca să verifice și legalitatea prin administrarea de noi probe. Și se poate face. Nu cred că va fi o reticiență din partea judecătorilor să procedeze în acest fel, mai ales în căile de atac. În fața judecătorului fondul lui este puțin și era puțin cam complicat și până acum, că pentru că el fiind același judecător.

Mihai Hotca: Judecătorul de scaun al fondului poate încuviința administrarea oricăror probe pentru a verifica temeinicia. Și atunci sigur că valorea de adevăr a celor spuse cu încălcarea sau nu a principiului egalității… Și sigur, cum spunea doamna procuror, în temeiul art. 403 Cod Procedură Penală poate fi înlăturată nu este o problemă aceasta.

Bogdan Dumitrache: De fond. Proba că a fost bătută n-o mai ajută. Nu e același lucru.

Cristian Bălan: Dacă am să zicem o interceptare, s-ar pune în discuție provocarea. Judecătorul sau instanța nu mai poate reține că a fost provocat. Formal, nu mai poate provocare, că provocare înseamnă încălcarea 101 alin (3). Aceasta iarăși fiind din punct de vedere formal o problemă de legalitate care a fost discutată de către judecătorul de cameră preliminară.

Bogdan Dumitrache: Este vorba de paragraful 27 din decizia aceasta, ultima teză din această perspectivă în cursul judecății. Care nivel de instanță? În cursul judecății, nu s-ar mai putea aprecia supra legalității administrării probelor ce urmează căștigate procesului de vreme ce nu este admisibil. A se face proba împotriva unor aspecte definitiv validate, după încheierea procedurii de cameră preliminară, cu privire la legalitatea administrării probațiunii realizată de către organele de urmărire, operând autoritatea de lucru judecat.

Teodor Manea: Putem să aplicăm în spiritul decizie.

Bogdan Dumitrache: Curtea s-a enervat când i s-a spus să unele considerente nu sunt decizorii și a subliniat subliniat că la ei toate cu decizorii. Mai ales acelea de respingere.

Cristian Bălan: Problema cea mai mare este că noi încercăm să reparăm anumite probleme apărute într-un Cod nou. Adică noi folosim niște instituții, unele prin altele cu Convenția, cu CCR-ul, adică nu suntem la Codul Civil care se aplică în această vreme cu domnul Dumitrache de 150 de ani și pe cale de interpretare trebuie să adaptăm instituția cu răspunderea paznicul vacii la un prejudiciu creat de automobil. Că ce de la 1865 nu avea de unde să știe că mașinile o să meargă singure. Într-un Cod de 3 ani și cea este anormal…

Teodor Manea: Mâine se va intra în sală și se vor invoca lucruri.

Alexandra Șinc: Întrucât este foarte scurt și ca întotdeauna ne apropiem mai repede decât am dori de ora limită, dar mai doriți în încheiere să spuneți ceva fiecare dintre invitații noștri de astăzi, vă rog.

Bogdan Dumitrache: Dar să fie pe legalitate, că pe temeinicie e prea mult.

Mirela Gorunescu: Vreau să mulțumesc pentru invitație și să felicit organizatorii pentru temă.

Bogdan Dumitrache: Și Curtea pentru eforturi.

Alexandra Șinc: Care ne oferă întotdeauna teme de neuitat.

Mihai Hotca: Subscriu la cele spune de antevorbitoare.

Teodor Manea: Și eu întotdeauna, discuția pe camera preliminară mi se pare provocatoate și aș putea să pun pariu pe șanse mari că ne vom mai întâlni să discutăm despre camera preliminară.

Bogdan Dumitrache: Excluderea probelor, cum ați zis, că e problema tehnică și trebuie să aflăm cum judecătorii exclud niște probe și poate cei din apel ar vrea să le aducă înapoi în dosare, că poate soluția inițial de excludere i se pare că nu e legală și va fi instituția readucerii probei în dosar.

Cristian Bălan: În materia căilor de atac nu sunt aceleași instanțe și aceasta crează. Că eu mă duc cu apelul la Curte și cu contestația la tribunal. Dacă ar fi fost aceeași instanță, discuția ar fi fost altfel. Dar iarăși este o problemă care se resimte în apel. Judecătorul în apel trebuie să verifice caracterul devolutiv. Devoluția este nu cum ne-am aștepta noi. Și atunci iarăși judecătorul simte că este o problemă. Eu personal aștept noua configurație. Sau sunt curios cum va fi modificată camera preliminară.

Teodor Manea: În nici unul dintre proiectele pe care le-am văzut raportat nu se discută de camera preliminară.

Alexandra Șinc: Trebuie și magistrații să se ocupe cu ceva câtă vreme toată lumea cealaltă se ocupă de justiție din altă perspectivă. Nouă ne rămâne camera preliminară. Dacă nu mai sunt alte intervenții, subliniind faptul că erau plictisitoare zilele noastre cu imperiului codurilor, mult mai creativi și mai stimulați intelectual vom fi acum, pentru că orice decizie a Curții Constituționale bună sau rea este un pas înainte. Bogdan?

Bogdan Dumitrache: Rămâne cum am stabilit. O seară frumoasă și o săptămână bună!