Quid prodest? Contractul de credit și/sau titlul executoriu… (ediția 188). VIDEO+Transcript

Quid prodest? Contractul de credit și/sau titlul executoriu…

Societatea de Științe Juridice (SSJ)
București 3, str. Turturelelor 50, et. 4

Miercuri, 18 aprilie 2018, ora 19:30

Invitați (ordine alfabetică)
Av. prof. univ. dr. Marieta Avram, AVRAM LAW
Luminița Malanciuc, expert juridic ASOCIAȚIA ROMÂNĂ A BĂNCILOR
Jud. Roxana Stanciu, TRIBUNALUL BUCUREȘTI
Moderator

Participarea în sală este rezervată membrilor și invitaților.

Extras VIDEO: 5′. VIDEO integral, pentru membri: 79′

[restrict]

VIDEO integral, pentru membri: 79′

Bogdan Dumitrache: Este o temă care e și nu e nouă, aceasta a contractului de credit, tittlu executoriu. Nu foarte productiv probabil să facem istorie postdecembristă, fiindcă aici au fost evoluții și sinusoide. Însă tema la modă, cel puțin din 2009-2010, este tema unei dispute și a unui conflict între instituții de credit și consumatori. Iar această mare luptă a avut diferite câmpuri de aplicare și mutări speciale în ultima vreme, sigur Legea dării în plată cred că este cea mai sonoră cu decizie de Curte Constituțională aferentă. Au suscitat și au resuscitat această temă astfel că această problemă a contractului de credit dacă e sau dacă nu este titlu executoriu, sau dacă va fi ori nu va mai fi titlu executoriu în raport de consumatori. Sigur vorbim de o idee care nu este încremenită într-un text de drept pozitiv în vigoare, dar pe de altă parte, față de ce s-a întâmplat în general România și în particular în această materie, împrejurarea că proiectul de lege trec deja prin Senat, nu trebuie sub nici o formă subestimată, se poate întâmpla orice. Astfel încât în această seară într-o formulă concentrată vom încerca să evaluăm, să facem pronosticuri, și mai ales pentru că titlul este Quid prodest să vedem dacă ideea împărtășită deocamdată doar la nivelul senatului, aceea de a reduce aria executoriaității contractului de credit în sensul de a scoate din această zonă consumatorii. Este o idee benefică, fie chiar și pentru cei cărora teoretic soluția le este destinată. Doamna profesor universitar și avocat Marieta Avram, mulțumim pentru prezență.

Marieta Avram: Bună seara!

Bogdan Dumitrache: Avem și instanță bine cunoscută, doamna judecător Roxana Stanciu, Tribunalul București secția 4, mulțumim pentru prezență.

Roxana Stanciu: Bună seara!

 

Bogdan Dumitrache: Și, cred că în premieră la dezbateri.juridice.ro, expert juridic la Asociația Română a Băncilor, doamna Luminița Malanciuc, mulțumim că sunteți alături de noi.

 

Luminița Malanciuc: Vă mulțumesc! Bună seara!

 

Bogdan Dumitrache: Doamna profesor Marieta Avram, cred că puteți face o introducere a subiectului ca să știm în ce stadiu suntem.

 

Marieta Avram: Mulțumesc! Vorbeați de câmp de luptă. Aș prefera să vorbim de o primăvară fierbinte, o primăvară foarte călduroasă, spunând că această propunere legislativă adoptată de Senat nu este singulară, sunt încă două propuneri legislative adoptate de Senat și aflate acum în dezbaterea Camerei deputaților și care cumva vizează tot problematica aceasta legată de protecția consumatorilor și activitatea de creditare. Vorbesc de propunerea legislativă privind plafonarea dobânzilor, și cealaltă propunere legislativă referitoare la cesiunile de creanță, de contracte, cesiunile de portofolii de credite. Și prin urmare chestiunea legată de titlurile executorii ar trebui cumva privită ca o componentă în ansamblul acestor propuneri legislative. Spuneam că nu facem istorie, nu o facem, dar trebuie totuși să punctez și faptul că a mai existat o propunere legislativă pentru abrogarea art. 120 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 99/2006, de abrogare era în totalitate a textului, propunere care a fost respinsă de Camera deputaților la 14 februarie 2017, deci destul de recent. Iată că după respingerea acestei propuneri legislative avem această nouă propunere legislativă, adoptată de Senat și aflată în prezent în dezbatere, care este mai atenuată, îndulcește măsura limitându-se la contractele încheiate cu consumatorii. Textul din textul propunerii legislative este destul de interesant într-o redactare negativă și simplu. Iar textele simple sunt cele care ne dau cea mai mare bătaie de cap și cele mai mari emoții. Art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului 99/2006 după cum știm consacră caracterul de titlu executoriu pentru contractul de credit bancar, precum și pentru garanțiile reale și personale, posibil de scopul caracterului creditului bancar. Iar textul din propunerea legislativă iată ce ne spune: “Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în situația contractelor încheiate cu consumatorii.” Sigur că prima întrebare pe care ne-o punem, ce înseamnă “nu se aplică” și ce se va aplica în interpretarea acestui text? Normele de tehnică legislativă recomandă ca redactarea unei norme juridice să fie pozitivă, iar nu negativă. Primul gând ar fi calea acțiunii în instanță în vederea obținerii unui titlu executoriu. Dar nu pot să nu remarc faptul că spunând că nu se aplică dispozițiile alin. (1) ale art. 120, și pornind de la premiza că aliniatul art. 120 este o normă specială pentru că se regăsește într-un act normative cu caracter special, ar trebui să facem un raționament simplu și să ne întrebăm dacă oare nu cumva se aplică ceva din dreptul comun? Iar dreptul comun este practice Codul civil, pentru că dreptul comun în material contractului de credit este contractul de împrumut din Codul civil, iar material garanțiilor este cea reglementată în Codul civil. Și atunci interesant este să observăm faptul că potrivit Codului civil contractul de împrumut este titlu executoriu aplicându-se în mod corespunzător împrumutului de consumație, dispozițiile din material contractului de comodat. Este adevărat, contractul încheiat în forma autentică sau ărin înscris sub semnătură privată cu datăm certă cănstituie titlu executoriu în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului. Așadar, potrivit dreptului comun împrumutul de consumație, adică împrumutul având ca obiect o sumă de bani, iată este titlu executoriu în anumite condiții, ceea ce înseamnă că totuși norma din Ordonanța de urgență a Guvernului 99/2006 nu este o normă de excepție, nu este din peisajul dreptului comun, ci dinpotrivă este pe deplin corelată cu viziunea generală din Codul civil. Mai departe, în ceea ce privește garanțiile, avem textul din Codul civil, 2431 care prevede expres faptul că “Contractele de ipotecă valabil încheiate sunt, în condițiile legii, titluri executorii.” Care este concluzia pe care o putem desprinde în aceste condiții? Ce înseamnă că nu se aplică dispozițiile alin. (1) ale art. 120. Și aici avem două posibile interpretări. Nu se aplică norma specială, înseamnă că s-ar aplica norma generală. Dar dacă ar fi să se aplice normele generale, iată care sunt normele generale, adică împrumutul de consumație este titlu executoriu, contractile de ipotecă valabil încheiate sunt titlurile executorii. Și atunci ne întrebăm care este rolul acestei reglementări speciale. Dacă însă interpretăm această reglemetare specială în sensul că exclude și aplicarea normelor de drept comun, adică nu numai că nu se aplică dispozițiile alin. (1), ci ar însemna că suntem în prezența unei norme speciale care vrea să spună în realitate că ceea ce privește contractele încheiate cu consumatori și contractele de garanție niciodată când profesionist este este instituit de credit, acestea nu sunt titluri executorii. Dacă acesta ar fi înțelesul, atunci constatăm că în România instituțiile de credit în contractele încheiate cu consumatorii vor fi singurii creditori care nu vor avea titluri executorii nici în ceea ce privește contractul, și nici în ceea ce privește garanțiile. Și mai departe îndrăznesc să pun următoarea întrebare: este aici neîndoielnic o situație specială? Da, este o reglementare specială. Dar întrebarea este următoarea: este și o discriminare? Este un tratament special care crează o inegalitate între creditori? Și cel puțin răspunsul pe care tind să-l dau este “da”. Mai departe însă, pentru a vorbi de o egalitate eventual contrară textului constituțional sau de o discriminare, ar trebui să vedem dacă un asemenea tratament sub nivelul dreptului comun pentru instituție de credit este un tratament care are sau nu are la bază motive raționale și obiective. Pentru că numai în măsura în care ar exista asemenea motive raționale și obiective, am putea accepta un asemenea tratament sub nivelul dreptului comun. Și din acest punct de vedere ar fi de discutat în raport cu expunerea de motive la această propunere legislativă dacă într-adevăr protecția consumatorilor, așa cum este gândită sau cum ar rezulta din aplicarea unei asemenea norme, constituie o rațiune suficientă pentru a elimina caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit bancar și al garanțiilor reale. Altfel spus, se realizează cu adevărat pe această cale o protecție a consumatorilor? Și din acest punct de vedere iar lucrurile sunt destul de discutabile dacă e să ne raportăm chiar la expunerea de motive, pentru că întrebarea pe care ne-o punem este următoarea: dacă pentru a iniția executarea silită, creditorul va trebui să parcurgă o procedură judiciară pentru a obține o hotărâre judecătorească, este o asemenea procedură în interesul consumatorului? La prima vedere se dilată sigur, se crează un interval de timp în care pare că consumatorul are o poziție confortabilă, în sensul că nu se poate iniția imediat procedura executării silite. Cu toate acestea, dacă nu se inițiază procedura executării silite, se va iniția o procedură judiciară, va fi un proces, în cadrul acestui proces vor fi costuri, vor fi cheltuieli pe care le va face și consumatorul, le va face și banca. Și un lucru este important de spus că în cele din urmă se poate ajunge la situația în care chiar el consumatorul să suporte aceste costuri sub forma cheltuielilor de judecată. Cheltuieli de judecată pe care le face el însuși să se apere în procesul respectiv, și cheltuielile de judecată pe care le-a avansat creditorul. De ce spun acest lucru? Pentru că și în ipoteza în care se inițiază o asemenea procedură judiciară, ar trebui să ne întrebăm care sunt mijloacele de apărare pe care le are consumatorul, și ce poate el real efectiv obține. Oare va obține el într-o asemenea procedură exonerarea de plată? Pentru că dacă ar exista o asemenea șansă reală, s-ar putea discuta acest aspect. Dar în realitate practica ne arată că și în prezent pe calea contestației la executare consumatorii se apără invocând caracterul abuziv al diferitelor clauze din contract. Iar dacă e să vorbim de asemenea clauze cu caracter abuziv, în practică acestea vizează dobânzile și comisioanele. Ce înseamnă aceasta? Că cel mult într-un asemenea process în apărare el ce-ar putea obține? Ar putea obține doar o eventuală reducere a creanței, dar în nici un caz o înlăturare totală a creanței băncii. Întotdeauna capitalul, deci suma împrumutată, este o creanță certă, lichidă și exigibilă cu privire la care banca în mod aproape sigur în toate cazurile va obține titlu executoriu. Aceasta a fost și rațiunea practic pentru care legiuitorul a optat pentru procedura simplificată, și a conferit caracter de titlu executoriu acestor contracte.

 

Bogdan Dumitrache: Legiuitorul decide și din 98.

 

Marieta Avram: Legiuitorul – din 1998, pentru că din 99 practic a preluat textul din legea bancară, Legea 58/1998 când pentru prima dată s-a consacrat o asemenea normă, adică putem spune că este o normă cu tradiție în România. Sunt 20 de ani de aplicare a acestei norme potrivit căreea contractele de credit și garanțiile aferente constituie titluri executorii. Și mai mult decât atât, că nu degeaba am făcut această punte de legătură cu Codul civil, această normă de tradiție în materia contractelor de credit se armonizează cu viziunea pe care legiuitorul a avut-o atunci când a elaborate textele din Codul civil, dovadă că s-a generalizat această concepție că în material împrumutului de consumație, și cu atât mai mult în material garanțiilor, nu este necesară o procedură judiciară pentru a obține titlu executoriu.

 

Luminița Malanciuc: Dacă-mi permiteți, o să continui din cele expuse aici de doamna Marieta Avram. Aș începe cu rațiunea aparentă pe care au avut-o în vedere inițiatorii pentru promovarea unui asemenea proiect de lege, și anume faptul că eliminarea caracterului de titlu executoriu ar ajuta consumatorii să nu mai ajungă atât de repede în procedura executării silite practic din cauza unor așa zise clauze abusive care ar putea fi prezente în contractele de credit, și pe care ei ar putea să le conteste doar pe parcursul executării silite când sunt practic obligați să depună o cauțiune pentru a obține suspendarea executării silite începute de creditor. Practic această chestiune cred că nu rezistă, această explicație prezentă în expunerea de motive. Și o să vă spun ce am în vedere. Practic dacă consumatorul apreciază că există anumite clauze abuzive în contractele de credit, el nu trebuie să aștepte ca să se înceapă o executare silită de către creditor pentru ca cineva, instanța sau în alte proceduri să se constate caracterul abuziv al clauzei respective din contractul de credit. Practic consumatorul are la îndemână în acest moment mai multe posibilități, el se poate adresa practic unor proceduri alternative. Centrului de soluționare alternativă a litigiilor din domeniul bancar care este practice funcțional din 2016 și care practic derulează două tipuri de procedure, o procedură cu soluție impusă și o procedură cu soluție propusă. Aceste două procedure sunt fără costuri pentru consumatori. Ele mai prezintă avantajul că sunt și se derulează foarte rapid într-un termen de maxim 90 de zile, soluționarea este făcută de către conciliatori care sunt persoane independente de centru și care soluții win-win. Deci consumatorul nu are decât de câștigat dacă accesează o asemenea procedură în cadrul soluționării alternative. O altă posibilitate pentru el ar fi să se adreseze ANPC, să sesizeze ANPC-ului anumite clauze potențial abusive care există în contractul lui să trimită o reclamație. Și nu în cele din urmă instanțelor de judecată, având ca temei Legea 193/2000 privind clauzele abuzive.

 

Marieta Avram: Cu precizarea că o asemenea acțiune este scutităde taxă de timbru.

 

Luminița Malanciuc: Exact, și este imprescriptibilă extinctiv. Deci el oricând poate să formuleze o asemenea acțiune. Practic iată că ne aflăm în fața unor variante puse la îndemâna consumatorului care vin să-i asigure protecție. Și nu mai departe de asta pot să spun că există un cadru legal care protejează consumatorii constituind din prevederile Ordonanței 50/2010 și a Ordonanței de urgență 52/2016 care transpune Directiva 17 a Uniunii Europene, practic care consacră dispoziții de protecția consumatorilor în ce privește declararea scadenței anticipate. Creditorul nu poate să declare scadența anticipată când dorește el, există acolo anumite termene care-l protejează pe consumator, există practic măsuri și soluții corespunzătoare pe care creditorul trebuie să le ofere și chiar le oferă consumatorilor, practic mergând de la reeșalonare, de la rescadențarea creanței, de la refinanțarea creditului, de la scutirea lui de plată pe perioade limitate de timp, deci perioadă de grație. Deci sunt foarte multe modalități în care practic consumatorul este protejat și nu cred că este necesară o asemenea măsură “de protecție”, pentru că de fapt nu este o protecție reală adresată consumatorului. Dacă, așa cum spunea doamna profesor Avram, practic instituția de credit ar trebui în cazul în care acest proiect va fi adoptat de Parlament, să obțină un titlu executoriu, adică să parcurgă niște etape în instanța de judecată, ar însemna să se ajungă la o judecată minim 3 ani de zile, mă gândesc. Doamna judecător ar putea să ne spună mai mult din această perspectivă. Dar pe această perioadă se acumulează creanțe în sold, deci practic creditorul va calcula comisioane, va calcula dobânzi, evident că aceasta nu-l va avantaja pe consumator pe perioada celor 3 ani de zile, mai sunt și cheltuielile de judecată care cad tot în cârca consumatorului, cheltuieli cu onorarii de avocați, evident cheltuieli pe care le avansează creditorul pentru obținerea titlului executoriu și care până la urmă se vor repercuta asupra consumatorului. Deci iată că nu văd în ce măsură poate fi protejat consumatorul din această perspectivă, nu văd nici că instituția de credit ar fi avantajată. N-are de ce să fie avantajată, de vreme ce recuperarea creanței este temporizată. Și din această perspectivă cred că nu satisface nici interesele sistemului bancar.

 

Bogdan Dumitrache: Dar cred că nici măcar teoretic n-are sens să alocăm timp discuției, dacă avantajează instituția de credit pentru că nu cred că putem bănui Parlamentul de o asemenea intenție, adică discuția este centrată pe consumator și în fine, dacă sunt și alte implicații. Dar e clar că este…

 

Luminița Malanciuc: Da, consecința ar fi aglomerarea instanțelor judecătorești, evident. Și, din păcate, până în acest moment inițiatorii nu au făcut un studiu de impact care să releve practic inconvenientele care s-ar putea produce pe diferite categorii de actori implicați în procesul de recuperare a creanțelor, așa cum trebuiau să facă din perspectiva normelor de tehnică legislativă instituită prin Legea 24/2000.

 

Bogdan Dumitrache: Se poate anticipa o creștere a dobânzii remuneratorii, ca să zicem așa? Că asta cred că ar fi principalul stres al consumatorilor, pentru că pe rest este clar, deocamdată nu vine furtuna. Asta este practic ceea ce oferă proiectul din perspectiva consumatorului. Nu vine furtuna, dar dacă există un efect imediat care înseamnă că în virtutea întârzierii recuperarea creditor se pot produce acumulări de costuri, asta deja devine o chestiune care, nu vorbim chiar de amenințări, vorbim de un reflex obiectiv tehnic.

 

Luminița Malanciuc: Evident că se vor acumula aceste dobânzi, evident că nu le va fi profitabil consumatorilor și cred că toată lumea are de pierdut din această perspectivă.

 

Bogdan Dumitrache: Este o existență inedită că judecătorii au destulă treabă c litigii pe reglementări în vigoare. Deci deja să discutăm despre ce va fi. La o primă vedere pare a fi lux. Așa a fost când a apărut și proiectul dării în plată și până la sfârșit proiectul a fost lege. Deci din perspectiva asta discuția asta nu o văd deloc. A trecut de Senat, nu? Deci avem deja o chestiune conturată, niște termeni nu de subestimat. Într-adevăr pista deschisă aici cu aglomerarea instanțelor cred că este un punct de la care putem pleca.

 

Roxana Stanciu: Păi este aproape o certitudine, din punctul meu de vedere, că într-un final într-o formă sau alta se va ajunge la un astfel act normativ. Sper totuși să nu. De ce? Pentru că este absurd din punctul meu de vedere pe foarte multe flancuri. Inspirat titlul dezbaterii reflectă, din punctul meu de vedere, foarte bine atât goliciunea de conținut a expunerii de motive din spatele acestui proiect de act normativ, cât și lipsa de argumente practice pentru care intervine modificarea aceasta legislativă. De ce spun asta? Pentru că mă gândeam, în timp ce vorbeau distinsele mele din seara aceasta, cred că acest domeniu al creditării consumatorilor persoanei fizice ărin definiție este cel mai în detaliu reglementat domeniu din țara noastră. Și mă refer la asta gândindu-mă odată la etapa de negociere, de faza precontractuală, de obligațiile draconice pe care le au instituțiile de credit în prezentarea clauzelor contractului, negocierea lor, explicarea clauzelor pe înțelesul clientului în funcție de cunoștințe. După aceea în faza încheierii contractului, o multitudine de condiții de formă la fel toate orientate spre protecția consumatorului, pe durata derulării contractului la fel o multitudine de obligații pe care instituțiile de credit le au, unele mai nou, față de consumatori. Mă refer aici în special la Ordonanța 52/2016. N-am prea apucat s-o vedem încă în practică, dar probabil că va începe în curând. Însă vă mărturisesc că pentru noi cel puțin în Tribunal a fost un șoc. Prima dată când am lecturat textul Ordonanței, am crezut că este o glumă proastă, pentru că instituie atât de multe condiții, atât de multe termene, atât de multe etape până se ajunge la executarea silită, încât pot prefigura faptul că soluționarea unei viitoare contestații la executare în regimul dat de acest peisaj normativ va fi un coșmar, pentru că existând atât de multe etape și atât de multe condiții, portițele pe care poate merge apărarea unui debitor rău platnic sunt nenumărate. Asta se traduce într-un număr extrem de mare de probe pe care instanța le va administra pentru a lămuri adevărul. Adevărul, de fapt, care este? Că ajungi la executare silită atunci când nu plătești. Eu până acum nu am întâlnit nici în propria mea experiență ca judecător, nici căutând și culegând practică judiciară, nu am întâlnit nici măcar un exemplu în care o bancă să se trezească să se ducă la executor cu contractul de credit, și să pornească executarea silită împotriva unui debitor care-și plătise la zi în tocmai și în mod corect potrivit clauzelor contractuale debitul. Prin urmare, premisa de la care se pornește este existența unei neexecutări a contractului. Reglementarea pe care acum se încearcă a o scoate din aplicare cu privire la consumatori, pornește chiar și ea în logică tot de la premisa unei neexcutări a obligațiilor contractuale. Prin urmare, singurii cărora le profită, dacă e să dăm un răspuns așa la o primă vedere a întrebării noastră, este că le profită în mod evident debitorilor de rea credință, sau debitorilor care nu înțeleg să-și mai execute obligațiile. De ce spun asta? De ce asociez cu reaua credință? Pentru că acum în modul de reglementare a derulării raporturilor dintre instituția de credit și debitor, consumator, consumatorul aflat la ananghie are nenumărate pârghii. Deci nu mai putem vorbi despre o persoană care nu mai poate susține plata unui credit, nu mai putem vorbi de bună credință sau de lipsa unei culpe. De ce? Avem dare în plată, avem proceduri de temporizare a executării de amânare, de vânzare prin bună înțelegere a bunurilor reglementate pe Ordonanța 52. Deci avem instrumente pe toată paita, ca să nu mai vorbim despre instrumentele despre care a menționat doamna Malanciuc mai devreme, cele legate cu negocierea directă cu banca. Prin urmare, așa cum arătam mai devreme, tot persoanele care nu plătesc. Și atunci, revenind la instanță, care vor fi de fapt apărările acestei persoane? Într-adevăr, vor fi invocate în continuare clauze abuzive, vor fi invocate în continuare diverse tipuri de apărări puține de regulă ca și parletă, ca și anvergură. În cadrul contestațiilor la executare cu apelări de fond împotriva titlului, am văzut puține chestiuni inspirate și rar invocate de clienții băncilor. De regulă clauzele abuzive sunt cele care au ținut capul de afiș. Și atunci de ce să încărcăm atât de mult rolul instanțelor cu niște cauze care pornesc de la premisa unei neexecutări culpabile a unei obligații contractuale, care nu fac altceva decât să amâne în realitate obținerea unui titlu executoriu pentru că, realist vorbind, despre asta vorbim și care nici măcar nu-și propune să încurajeze conduita contractuală corectă. Pentru instanțe, pentru că trebuie să spunem și lucrul acesta, probabil va fi un șoc din nou, depinde foarte mult acum de modul în care băncile vor înțelege să-și gestioneze aceste situații, sau situația ivită după adoptarea acestui text legal. Eu aș sugera tuturor celor care sunt interesați de acest domeniu să reflecteze asupra oportunității utilizării totuși a procedurilor speciale. Chiar dacă litigiile de drept comun, cele consumatoarea de timp și bani, sunt tentația imediată, procedurile speciale ar putea fi o cale. Este drept, nu exclud faptul că instanțele de regulă sunt reticente la a emite titluri executorii într-un astfel de cadru procesual, însă avem confortul dispozițiilor legale incidente, și mă refer aici la 1021 Cod procedură civilă, în care simpla contestație din partea pârâtului debitor cu privire la cererea reclamantului creditor este suficientă pentru a atrage după sine respingerea cererii. Deci s-ar putea ca acest tip de reglementare și acest tip de procedură să confere un confort suficient instanței, încât să accepte să soluționeze cauze pe acest tip de procedură. Dacă totuși se va ajunge, și probabil că s-ar ajunge, la litigii de drept comun, realist vorbind, volumul de activitate ale instanțelor va crește. Probabil că mai întâi într-un val mai mare, așa cum s-a întâmplat și la legea dării în plată, după care se va așeza. Statistic vorbind, cam așa evoluează de fiecare dată genul acesta de efecte legislative. Totuși, pe schema actuală de personal din cadrul instanțelor un astfel de șoc poate fi destul de mare. Și un astfel de șoc nu se poate traduce decât într-o durată mult mai mare de soluționare a cauzei care nu este favorabilă nimănui. Care este riscul real despre care totuși nu am discutat? Riscul este de bine, de rău debitorul este pus în gardă. Că banca urmează să-l execute silit și dacă banca nu este suficient de diligentă încât să-și dubleze acțiunea. Dacă nu are garanții vorbim, dacă are garanții acolo este mult mai simplu și titlu executoriu.Dacă avem ipotecă este perfect. Dar dacă totuși nu există nici măcar o garanție sau există o garanție, dar nu acoperă sau nu mai acoperă până la momentul soluționării cauzei debitul, atunci probabil că banca va fi nevoită, dacă va considera necesar. Eu aș considera necesar, chiar să recurgă la o măsură asigurătorie cu privire la buncurile debitorului. Nu este puțin lucru, să știi cu ceva ani înainte că urmează să fie executat silit. Acum, că o să fie executat cu 100 de mii de lei, sau cu 300 de mii de lei contează mai puțin în economia situației la acel moment. Pentru că ai timp să-ți înstrăinezi bunurile urmăribile și să-ți asiguri cvazii insolvabilitate. Este poate o observație cinică, dar ține de realitate. Adică sunt chestiuni constatate în realitatea de zi cu zi a instanței. Indiscutabil costurile pentru consumator vor fi mari la final, partea care cade în pretenție suportă costurile procesului. Este inconstestabil faptul că pornim de la premiza unei neexecutări a obligațiilor contractuale, cel puțin în partea acțiunea se admite, doar dacă nu se invocă chestiuni absolut speciale și care, de regulă, sunt marginale ca și număr statistic. Ajungem pe executare silită pe sume mult mai mari după o durată destul de mare, probabil de la 3 ani în sus, în care debitorul fie a fost iute de picior și a scăpat de bunuri, fie are totuși un sechestru pus pe bunuri, dar totuși știe ce se întâmplat și poate să-și joacă astfel cărțile în raporturile banca. Va fi interesant de văzut din această perspectivă cum se va mișca inventivitatea debitorilor noștri. Întotdeauna consumatorii și în general debitorii sunt foarte inventivi în ceea ce privește interpretarea, aplicarea dispozițiilor legale în favoarea lor. Voiam să mai răspund punctual unei singure chestiuni. Nu știu dacă am putea merge în instanță pe aplicarea art. 2157 prin limitarea de pe 2165, pentru că din păcate, deși ar fi interpretare intersantă zic eu Din păcate, însăși norma de scoatere din sfera de aplicare parțială a articolului. Însăși conținutul normei dă sugestia că nu este titlu executoriu. Punct! Adică aici am niște dubii privind o posibilă interpretare în sensul aplicării normei generale.

Marieta Avram: Ceea ce este valabil și în materia garanțiilor.

Roxana Stanciu: Da, este valabil și în materia garanțiilor.

Marieta Avram: Pentru că dacă rațiunea legiuitorului aceasta a fost înseamnă că în această materie a contractelor de credit încheiate de instituțiile de credit consumator și garanțiile aferente, nu avem deloc titlu executoriu, nici în ceea ce privește garanțiile.

Roxana Stanciu: Decizia pe ipotecă.

Marieta Avram: Și ce ne facem cu decizia pe ipotecă? Bun. Decizia pe ipotecă, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție care a spus că contractul de ipotecă este titlu executoriu independent de caracterul de titlu executoriu al creanței pe care îl garanta. Nu! Ce aplicabilitate va avea?

Bogdan Dumitrache: Un creditor ipotecar care nu este instituție de credit. A zis cineva că nu se aplică?

Marieta Avram: În ceea ce privește instituțiile de credit.

Bogdan Dumitrache: Atât.

Marieta Avram: Instituțiile de credit vor fi singurii creditori din România care nu vor beneficia de dispozițiile Codului Civil. Dacă dăm această interpretare textului pe care îl analizăm.

Bogdan Dumitrache: Aici cred că legiuitorul de bună-credință el nu știe că a intrat în vigoare în 2011 art. 2165, pentru că nu știe nici că a intrat în vigoare Ordonanța 52 din 2016. Toate normele din Ordonanță adoptată acum aproape doi ani care se referă la modul la care se poate trece la executarea silită, practic, sunt norme într-un fel infirmate de această inițiativă legislativă.

Marieta Avram: Din păcate, pare că este o legislativă recurentă, pentru că a mai fost propunerea legislativă despre care am vorbit. Au mai fost asemenea tentative, s-a vehiculat, s-a discutat foarte mult exact în spațiul public această chestiune. Am rămas cum / undeva cu gândul că trebuie realizată protecția consumatorului și în această modalitate, uitând practic de faptul că avem așa cum bine s-a spus o Legislație destul de bogată, bine așezată, armonizată cu reglementările Uniunii Europene în această materie.  Uitând, de asemenea, de faptul că în realitate protecția consumatorului trebuie s-o realizezi la monte, adică până în momentul declarării scadenței anticipate și până să ajungi să recurgi la o procedură judiciară sau de executare silită. Aceea este veritabila protecție a consumatorului. Când el constatând că este într-o dificultate de plată, se realizează colaborarea cu creditorul, sunt obligații pe care creditorul, de altfel le are. Nu este doar o colaborare așa, chiar obligații legale instituite de Ordonanța 52 din 2016 și scopul este tocmai acela de a preveni declararea scadenței anticipate și eventuala executare silită. Mai trebuie spun un lucru aici, pentru că se acreditează cumva ideea, este această iluzie că interesul creditorului ar fi să treacă la executare silită. Nu, nici pe departe! Interesul creditorului și a instituției de credit este dimpotrivă să se mențină contractul, să nu se declare scadența anticipată și debitorul să găsească acele soluții astfel încât debitorul să poate să facă plata.

Roxana Stanciu: Mai este o chestiune pe care mi-am propus-o încă de la momentul la care am citit expunerea de motive. Este modul în care inițiatorul proiectului face această expunere de motive, încercând să acrediteze și ideea, un plus față de cea subliniată de doamna profesor, că garanțiile pe care le oferă procedurile din cadrul executării silite nu sunt suficiente pentru a proteja drepturile debitorului. Se referă cred, și în mod greșit la investirea cu formule executării, în loc să se refere la încuviințarea executării silite, dar trecem peste aceasta. Se spune în felul următor: în primul rând, că avem o bogată jurisprudență de la CJUE care ne obligă să acordăm mai multe garanții debitorului și să nu fie contestația la executare. Practic, pentru că nu este suficientă. Nu este adevărat! Curtea de Justiție a Uniunii Europene a spus că debitorul trebuie să aibă cel puțin o șansă să prezinte instanței apărările sale în raport de un eventual caracter abuziv sau o încălcare a drepturilor sale ca și consumator. Ca această ocazie este într-un litigiu pe fond sau că este doar la executarea în contestare nu a constituit o chestiune de principiu pe care CJUE să n-o accepte sau să o puncteze ca fiind problemtică. Apoi, se spune așa: Este o problemă pentru contestația la executare este un remediu ulterior. Nu este singura situație. În afară de contractele de credit, avem foarte multe titluri executorii, multe dintre ele încheiate în forma scrisului sub semnătură privată. Ce să mai zicem despre contractele de încheriere, de locațiune, de arendă? Acolo probleme pe fond, acolo probleme la executare. La aceata nu se uită nimeni.

Bogdan Dumitrache: Facturile de utilități.

Roxana Stanciu: Facturile de utilități, nu mai zicem. Se mai plânge inițiatorul că presupune contestația plata unei taxe de timp. Că presupune și o cauțiune în caz că se dorește suspendarea. Avem ICO-INVEST. Decizia dată de CEDO care ne spune că este bine. În Legislația română și în practica instanțelor naționale debitorii au acces la procedura de contestație fără să fie împovărați de taxe și cauțiuni. Am discutat cu privire la această cauză și anterior. În principiu, ea există și cele constatate de Curte acolo sunt contestabile. Într-adevăr, singurului argument care mi se pare minim pertinent este cel referitor la faptul că există un termen scurt în care se poate exercita contestația la executare. Nici o problemă! Reglementați acolo. Haideți să introducem un aliniat suplimentar la 715, în care să spunem că prin excepție de la alin. (1) și (2) pentru debitorii consumatori în contractele de credit… .

Bogdan Dumitrache: Dar poate în toate contractele.

Roxana Stanciu: Sau toate contractele încheiate sub semnătură privată.

Bogdan Dumitrache: În poziția de consumator în raport cu cel profesionist… .

Roxana Stanciu: Exact. În raport de consumator, să fie termenul mai mare. Să nu fie de 15 zile, să fie de 30, să nu fie de 30 să fie de 60. Perfect, dar ai elimina o întreagă categorie de titluri executorii este o chestiune de reformare destul de puternică a unei practici deja într-adevăr tradiționale în economia noastră cel puțin. Adică 20 de ani nu sunt puțini.

Bogdan Dumitrache: Pe ecran textul acestei propuneri legislative vedeți că este mai bogat decât obiectul discuției din această seară, pentru că la alin. (3) mai este un text aproape juridic în cazul în care în contractul dintre părți și aceasta este o precizare importantă, pentru că pot să am și contracte care nu sunt încheiate între părți: „Sunt prevăzute de întârziere, dobânzi sau alte obligații de plată accesorii, aceste daune-interese (ocazia cu care aflăm că și dobânzile și alte obligații de plată accesorii țin de… ) nu vor putea depăși 50% din suma reprezentând ratele restante la data rezilierii.” Un text foarte fericit plasat aici, pentru că art. 120 se ocupă de chestiunea titlului executoriu, dar dacă tot a venit vorba, s-a plasat și alin. (3). Aș vrea să dezbatem alin. (4), probabil că la o dezbatere ulterioară o să discutăm. Dar la alin. (2) aș vrea să discutăm dacă apreciați că este oportun. Care este, de fapt sfera de aplicare a textului ratione temporis? Pentru că dacă el nu s-ar putea aplica acelor contracte încheiate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi riscă să nu să se mai aplice la nimic, pentru că în mod evident după ce legea intră în vigoare, notarii publici vor fi asaltați de bănci și atunci să nu avem cumva o mulțime 0 care este generată tot de buna – credință a reglementării în sensul că el nici nu știe și poate că nici nu ar putea să știe. Și există niște reguli de aplicare a legii în timp în materie contractuală, iar dacă este pentru viitor evident că… . Practic va crește zdravăn costul acordării creditului, pentru că notarială și pe ipotecă probabil că va fi la valoare.

Marieta Avram: Este clar că se va produce o creștere a valorii creditului… .

Bogdan Dumitrache: Chiar la data încheierii contractului mai pentru viitor, dar vezi dacă poate atinge trecutul un asemenea text. În mintea autorilor reglementărilor vă amintiți când a fost încercarea anterioară în expunerea de motive se vizau intermeni situația contractului în curs de luare. Când spunea: „deoarece în acest moment sunt în curs de luare multe executări pe bază de contracte de credit. ” Poate bate trecutul acest text?

Bogdan Dumitrache: Până să intre legea în vigoare l-a un moment dat poate să-și piardă din greșeală natura de executoriu? Adică din greșeala Parlamentului.

Marieta Avram: Practic acest proiect nu face referirea că se aplică contractele în curs de executare.

Bogdan Dumitrache: Pentru că în mintea autorului proiectului este că se aplică imediat. Deci tot pe buna – credință a inițiatorului.

Marieta Avram: Că este o dispoziție de procedură, da?

Bogdan Dumitrache: Da, adică în sensul că el nu știe că sunt probleme juridice și atunci este normal să fie asemenea sincope.

Roxana Stanciu: Nu ne spune Înalta Curte? Chiar mă gândeam la aceasta… .

Bogdan Dumitrache: Apropo, în cele două precedente. Dar acolo era invers, se adăuga națiunea de titlu executoriu unor contracte care nu erau acum niște contracte de titlu executorii din cauza unei legi ulterioare să văd… .

Roxana Stanciu: Nu-nu, dar se spune în HP 3/2014 când, mă rog, tangențial ne spune că atributul executorialității nu se constituie într-un aspect de drept procesual așa cum a susținut titlularul sesizării. Aici a devenit o calitate a creanței care se transmite prin cesiune.  Deci este o chestiune de drept material. Și dacă este o reglementare de drept substanțial înseamnă că urmează regulile aferente.

Marieta Avram: Aici e o discuție legată de aplicarea în timp a normei. Și știm foarte bine că cel puțin în jurisprudența Curții Constituționale se face această distincție între normele de drept material și normele de drept procesual și există viziunea potrivită căreia normele de drept procesual sunt de imediată aplicare, deci din acest punct de vedere nu avem ce discuta. Iar în ceea ce pivește normale de drept material… .

Bogdan Dumitrache: Depășită.

Marieta Avram: Depășită, depășită din perspectiva Noul Cod de procedură civilă, dar aceasta este. Iar dacă norma este de drept material discutăm dacă și în ce condiții putem vorbi sau nu de retroactivitate. Acum este adevărat că atunci când prin Legea 59 a fost introdusă, în 1998, s-a spus că este de imediată aplicare.

Bogdan Dumitrache: Privită ca și normă procedurală în acel moment.

Marieta Avram: Exact, iar între timp viziunea s-a schimbat și deja caracterul de titlu executoriu a ajuns să intre în dreptul substanței să fie considerată o calitate a creanței, da? Și nu doar un aspect de procedură. Or, din acest punct de vedere, neavând în propunerea legislativă nici o dispoziție tranzitorie.

Bogdan Dumitrache: Dar mă întreb dacă am putea-o avea, pentru că dacă se uită Camera Deputaților la dezbatere sigur că le vin idei. Și mai apare alin. (4) că 2165 nu este aplicabil și alin. (5) că se aplică și contractul. Nu aceasta este problema. Întrebarea este dacă va rezista la un test de constituționalitate, pentru că aici avem un meci în delualare între Parlament și Curtea Constituțională. Parlamentul vine cu Legea 77, Curtea Constituțională având timp liber modifică Legea 77. Mă rog, formatul a fost al admiterii excepției. Acum se regrupează. A încercat cu franci elvețieni, Curtea a zis să reîncercați altceva. Și acum zice că încercăm povestea aceasta. Adică lucrurile se duc și la un alt nivel. Este un micuț conflict între puterile statului care fiecare face propuneri și se aprobă sau se resping. Atunci de văzut dacă s-ar modifica într-un asemenea sens ofensiv dacă ar trece de filtru de constituționalitate.

Marieta Avram: Până la urmă principiul neretroactivității din Constituție, ce presupune? Presupune ca legea noua în măsura în care vine cu o reglementare diferită față de cea anterioară să nu aducă atingeri unor drepturi câștigate. În esență această este. Să nu schimbe trecutul. Dacă anterior nu executa titlu executoriu și vin cu un plus, vin cu un beneficiu, sigur că pot să discut o aplicare imediată a normei. Dacă am avut titlu executoriu și dacă ne însușim această interpretare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost o calitate a creanței pe care urmează să o pierd, sigur că se poate discuta din acest punct de vedere o încălcare a principiul neretroactivității legii în măsura în care s-ar aplica o asemena normă și contractelor care au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noii legi.

Luminița Malanciuc: Și ar mai fi un aspect de neconstituționalitate, un tratament discriminatoriu, un regim discriminatoriu care s-ar crea între categorii de creditori. Deci dacă creditorul bancar ar fi lipsit de titlu executoriu și din perspectiva contractului de credit și al celui de garanție și din perspectiva inaplicabilității prevederilor din Codul civil înseamnă practic că se crează o discriminare a creditorului profesionist în raport cu creditorul neprofesionist.

Bogdan Dumitrache: Sau profesionist de alt tip care este și mai ciudat.

Luminița Malanciuc: Exact, care beneficiază de titlu executoriu prin dreptul comun și atunci din perspectiva acestei discriminări, cred că un motiv de neconstituționalitate ar putea fi într-adevăr invocat. Practic la ce va conduce această aplicare a noii legi dacă va intra în vigoare în forma aceasta? Va conduce la efecte nedorite pentru consumatori, dar și pentru instituțiile de credit. În primul rând, se va scumpi costul creditului. Având în vedere faptul că creditorul își va recupera creanța cu întârziere, valoare garanțiilor așa cum spunea doamna judecător Stanciu , poate să fluctueze, de regulă scade, creditorul se vede în imposibilitate de a-și recupera integral creanța și atunci evident că își va crește costurile creditării. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă un acces redus a altor categorii consumatori. La împrumuturile bancare, practic, ei se vor orienta către creditori neprofesioniști care nu le vor acorda nici un fel de protecție. Deci dacă ei nu vor avea acces la creditul bancar care așa cum s-a vorbit aici, este un credit care se sub controlul, cu o totală deschidere față de protecția consumatorilor, de la acordarea creditului, urmărirea lui, evitarea debitorului și protecția lui de a ajunge la declararea scadenței anticipate a creditului. Evident că, orietându-se către creditul neprofesionist acolo nu va beneficia de nici un fel de protecție și va fi la dispoziția condițiilor pe care i le va impune acest creditor. Deci din perspectiva aceasta, iarăși există un foarte mare impediment care se va repercurta asupra consumatorului. Până la urmă, economia are de suferit, tot acest angrenaj din perspectivă creditor, debitor, de ce nu și instanțele de judecată. Nimeni nu văd că ar fi avantajat din aplicarea acestui act normativ. Până la urmă, cred că singurii care vor fi avantajați vor fi avocații sau notarii dacă băncile se vor orienta spre încheierea contractului de credit spre forma autentică. Dar nici acesta nu va fi un câștig, pentru că evident că sunt costuri cu autentificarea, costuri care se vor repercuta tot asupra consumatorului. Și ce înseamnă aceasta? Până la urmă se va repercurta în costul creditului și acest aspect. Deci nimic din ce am vorbit aici nu pare să conducă la o situație favorabilă a consumatorului. Chiar nu știu cui îi folosește această reglementare.

Roxana Stanciu: Apropo de un test de contituționalitate raportat și la aplicarea în timp a dispozițiilor acestora, am totuși încredere în înlețepciunea Curții Constituționale. Nu prea mai am în înțelepciunea legiuitorului, pentru că a dovedit modul în care înțelege să reglementeze. Ideea este că Curtea Constituțională a surprins plăcut la darea în plată, din punctul meu de vedere, pentru că a luat în calcul niște chestiuni fără precedent în tradiția constituțională a României. Și în contextul discuțiilor noastre din seara aceasta este foarte important argumentul previziunii. Dacă la darea în plată vorbeam despre impreviziune, aici vorbim despre previziune și previzibilitate, pentru că adevăratul impact al acest modificări este pe creditele de lungă durată. Creditele care presupun costurile cele mai mari, care ajung la valorile cele mai mari și care, de regulă, ajung să fie resustenabile pentru debitor. Și pentru debitor ar trebuie să fie incomod, în principal pentru bancă, dar și pentru debitor ar trebuie să fie incomod, să știe că în România se poate intra într-un contract care durează 30 de ani, pentru că așa sunt părțile de acord să dureze fără a ști cu certitudine la orice punct în timp de la momentul T0 până la momentul final, care vor fi condițiile în care se poate executa de bunăvoie sau mai puțin de bunăvoie obligația contractuală consumată de parte. Și aceasta nu mi se pare puțin lucru, pentru că 30 de ani reprezintă totuși o durată importantă pentru ambele părți. Din punctul acesta de vedere mi se pare că totuși nici debitorului nu ar trebui să-i convină o lipsă de precizie cu privire la modalitatea de aplicare în timp a dispoziției în cauză.

Bogdan Dumitrache: Oricum dintre toate camerele legiuitoare, Curtea Constituțională pare să se descurce cel mai bine în activitatea de legiferare așa cum pare Senatul și Camera Deputaților. Sigur se poate invoca și argumentul că nu este de la sine să  fie contractul de titlu executoriu în general și în relația cu consumatorul. Jurisprudența care vine de la Luxemburg, vine de la Slovacia, Cehia, Ungaria, Spania în principal. Acum nu știu dacă în restul țărilor care este situația, dacă la fel contractul de credit este sau nu titlu executoriu, însă probabil că o comparație sau un argument din această comparație sau un argument din această comparație ar trebui să ținem seama și de ansamblu reglementărilor. Că s-ar putea ca la ei să nu fie titlu executoriu contractele din Marea Britanie, dar să fie alte pârghii sau alte mecanisme care să… .

Marieta Avram: Proceduri judiciare semnificate.

Bogdan Dumitrache: De făcut comparație în bloc, probabil. Nu este suficient să constatăm că în Franța nu este. Da, dar ce se întâmplă în Franța? Pentru că dacă decupăm o secvență comparația poate duce la concluzii înșelătoare. Dar cel puțin pentru contractele care s-ar încheia în viitor după această reglementare, nu cred că este nici un dubiu că va fi un cost al acordării creditului legat de formalitățile de autentificare și având în vedere că onorariile sunt procentuale, sigur că este un cost care trebuie luat în calcul și atunci avem pe de o parte avocații dacă trece de Curtea Contituțională această aplicare „pentru trecut” și de validează că se poate aplica contractul pentru trecut, iar pentru viitor rămân ca beneficiar notarii publici. Deci aproape toată lumea este mulțumită cu excepția instituțiilor de credit pe moment și a consumatorilor după alegerile din 2020. Următoarele alegeri sunt după 2020. Deci după, pentru că un dosar de fond dacă ar fi probabil că ar dura 2-3 ani din acest moment.

Marieta Avram: Dacă rămâne așa propunerea legislativă fără nici o dispoziție tranzitorie chestiunea aplicării în timp ar trebui rezolvată de instanțele de judecată, în primul rând. Adică măsura în care creditorii solicită încuviințării silite, practica instanțelor de judecată va fi decisivă. În sensul de a permite în continuare, de a recunoaște caracterul de titlu executoriu contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare. Dacă vom avea o practică neunitară în această materie urmează să vedem care vor remediile pe care ni le permite Codul de procedură civilă. Prin urmare, la Curtea Constituțională cu această problemă se poate ajunge… .

Bogdan Dumitrache: Dacă există texte.

Marieta Avram: Dacă există text sau în practică unele instanțe de judecată vor aprecia că este de imediată aplicare noua reglementare și atunci s-ar invoca excepția de neconstituționalitate.

Bogdan Dumitrache: Și aici este de văzut dacă este una nouă. Că ultimul precedent din 2014 este în defavoarea creditorului.

Marieta Avram: Pe remediile prevăzute de Codul de procedură civilă de asigurare a unei practici unitare. Eu spre totuși ca această discuție să prezinte o anumită utilitate. Sper să mai reflecteze și legiuitorul.

Bogdan Dumitrache: Dar depinde în ce sens, că contează. Uneori ne dorim să nu reflecteze prea mult, pentru că un anumit coeficient de reflecție poate crea situația mai complicată decât este și aici e de văzut. Niște dispoziții clarificatoare care să ducă lucrurile de la limita semiconstituționalului la limita unui neconstituțional profund nu sunt de dorit pentru nimeni.

Luminița Malanciuc: Voiam să mai adaug faptul că în lipsa unui studiu de impact pe care inițiatorii puteau să-l pună la dispoziția legislativului. Practic, comunitatea bancară s-a văzut nevoită să vadă practic implicațiile aplicării acestei modificări a solicitat efectuarea unui studiu de impact, unei firme de audit KPMG care practica efectuată acestui studiu de impact și rezultatele lui au fost făcute publice într-o conferință și de asociația română a băncilor și de consiliul patronatelor bancare. Ele au fost aduse și la cunoștința parlamentarilor aceste studii de impact, au fost transmise. Evident rezultatele nu sunt unele îmbucurătoare și evidențiază practic efectele nedorite, în primul rând pentru consumator al acestui cadru legal, cât și într-o foarte mare măsură a creditorului. Până la urmă, cred că interesul tuturor este să se cunoască adevărata percepție și adevăratul risc care ar putea să survină în ipoteza aplicării acestei modificări din perspectiva tuturor actorilor implicați în acest angrenaj. Și nu cred că cineva ar putea să spună că profită cuiva această modificare legislativă. Este clar că un timp de reflecție este necesar. Este clar că toată lumea trebuie să conștietizeze acest risc.

Bogdan Dumitrache: Eu aș pleca de la o mențiune importantă și care evident vine din practică, acea a termenului de contestație la executare în care se pot evoca și clauze abuzive și care de 15 ani a rămas un termen cam defazat și aici rămâne de văzut, pentru că senzația în spațiul public a fost cu ocazia legii dării în plată că comisia bancară a mers pe logica totul sau nimic. O logică ce trebuie evitată și a ieșit nimic. Adică poate într-un plan al doilea, dacă va rezista într-o formă ideea de la alin. (2) poate ar trebui venit cu o contra propunere în sensul unor măsuri care să mai poate fi favorabilă consumatorului fără a se ajunge la această chestiune care pe termen lung ar putea fi realmente dezastruoasă pentru consumatori, inclusivi pentru cei care sunt acum într-o relație creditare normală. Pentru că dacă vorbim de costuri, ei se răspândesc, nu se alocă pe un contract sau altul în care nu se face plata. Și aceasta poate fi o linie de abordare, pentru că motto-ul comun al acestor reglementări pare a fi „cine seamănă vânt, culege furtună”. Cu consecința că uneori furtuna poate să ne nimicească pe toți, inclusiv pe cei care provoacă această reacție. Cam multe reglementări speciale, cam multe instituții nenumite.

Luminița Malanciuc: Evident că și această inițiativă trebuie privită așa cum spunea doamna profesor Avram, la pachet cu celelalte două: cu plafonarea dobânzilor și cu cesiunea de creanță. Practic în acest din urmă proiect se vorbește de plafonarea recuperării creanței la dublu valorii de cesiune. Deci iată un alt plafon sunt peste tot aceste dispoziții. Vin să protejeze consumatorul care este deja excesiv protejat sau suficient.

Bogdan Dumitrache: Sunt și cesiune anterioare sau și cesiune care s-ar face în viitor. Că și aceasta este o chestiune interesantă.

Luminița Malanciuc: Și pentru contractele în curs. Se aplică și contractele de credit în derulare.

Marieta Avram: Adică se va aplica și contractelor de credit în derulare.

Luminița Malanciuc: Nu pentru cesiunile deja efectuate.

Roxana Stanciu: Pentru că preocuparea este în mod evident față de contractul de credit și mai puțin față de debitorul inițial, mai puțin pe impactul în piată.

Bogdan Dumitrache: Adică practic se declară incesibile creanțele în esența economică a fenomenului.

Marieta Avram: Până la urmă așa se ajunge.

Bogdan Dumitrache: Doar că nu spui că se cesiunea, pentru că dă prost. Și atunci spui că cesionarul nu-și poate recupera mai multe decât. Și este o variantă mai elegantă de a elimina cesiunea.

Luminița Malanciuc: Cine mai are interesul să cumpere o creanță în aceste condiții?

Bogdan Dumitrache: Exact. Tocmai și aceasta am spus. Că este o variantă mai soft așa formală de eliminare a cesiunii de creanțe. În sfârșit, vom vedea ce va ieși de la Camera Deputaților, nu?

Marieta Avram: Să sperăm totuși că vor mai reflecta și vor gândi măsuri reale de protecție a consumatorilor așa cum de altfel am discutat și aici. Și iară a fost o propunere foarte bună venită din partea doamnei judecător Stanciu. O problemă care se poate reflecta în ceea ce privește termenul de formulare a contestației la executare. Adică câtedată cu pași mici realizezi mult mai mult și vii mult mai bine în ajutorul cosumatorului decât cu o asemenea măsură care practic bulversează pe toată lumea și care nu-i aduce pe termen lung așa cum am văzut consumatorului o protecție veritabilă. Dimpotrivă, îl orientează dacă vreți spre alte tipuri de împrumuturi și crează un paradox și nu cred că aceasta ne dorim. Împrumutul dat în condițiile Codului civil poate să fie titlu executoriu fără nici o problemă. Garanțiile potrivit Codului civil sunt titluri executorii, dar cel care ia un asemenea împrumut și poate că-l ia tot în vederea consumului satisfacerii unor nevoi personale, nu cu titlu profesional în nici un caz. Nu mai beneficiază de nici o protecție. În schimb în cazul în care iată o asemenea persoană fizică ia un împrumut, dar beneficiază de foarte multe norme de protecție din Legislația Specială, pe de altă parte creditorul se află în postura de a nu putea să-și realizeze creanța pe calea executări silite. Este un paradox și nu știu dacă se crează, dacă este o situație normală a ceea care rezultă până la urmă dintr-o asemenea propunere legislativă. Alte ar trebui să fie măsurile de protecție a consumatorilor. Și din acest punct de vedere, sigur că și gândirea juridică și imaginația noastră, geniul juridic pot să funcționeze foarte bine și să le descopere.

Bogdan Dumitrache: Cred că o să ne oprim aici, deși sigur se pot spune multe. Important este să nu avem mai multe de spus după ce intră în vigoare. Și dacă vor fi lucrurile clare și așezate probabi că comentariile vor fi unele tehnice, doar tehnice. Mulțumim pentru prezența în această seară la o temă foarte înșelătoare. Repet, vorbim de ceva ce nu este încă în vigoare, dar totuși ceva care este trecut prin Senatul României cu o majoritate. Că se pare că nici la darea în plată nu a fost vot pe muchie, din câte îmi amintesc. Deci este o chestiune care trebuie luată ca atare. O seară frumoasă tuturor!

[/restrict]