Anticamera judecății penale: Camera Preliminară (ediția 11). VIDEO

ÎNREGISTRAREA VIDEO ȘI TRANSCRIPTUL
Participarea în sală este rezervată membrilor și invitaților.

Extras VIDEO: 22′. VIDEO integral, pentru membri: 64′

[restrict]

VIDEO integral, pentru membri: 64′

Andrei Săvescu: Bună seara, stimați colegi, bine ați venit în această seară la o nouă ediție a emisiunii online „Dezbateri juridice”. Suntem bucuroși să fim astăzi din nou în fața dumneavoastră cu o problemă spectaculoasă, cu o problemă nouă, camera preliminară. Domnul Daniel Grădinaru, președinte secția penală de la Curtea de Apel București, domnul Teodor Manea, procuror din cadrul Parchetului de pe lângă judecătoria Sectorului 1, domnul avocat Alexandru Șerban. De asemenea aș vrea să salut prezența alături de noi a domnului profesor și avocat Sergiu Bogdan de la Cluj, Petruț Ciobanu, profesor și avocat de la Facultatea de Drept din București.

Petruț Ciobanu: Din punctul meu de vedere, cea mai importantă la acest moment, având în vedere că în practică creează cele mai multe probleme și este instituție nouă care nu este foarte bine reglementată sau nu este foarte riguros reglementată. În analiza de astăzi cred că este important ca fiecare dintre vorbitorii invitați astăzi aici în platou sa-și spună un punct de vedere în ceea ce înseamnă camera preliminară [restrict] ca și element de noutate în legislația procesual penală și în acest sens o să dau cuvântul domnului președinte să ne spună ce opinii are dumnealui despre camera preliminară ca instituție nouă.

Daniel Grădinaru: Bună seara din nou, bineînțeles că această instituție este nouă în dreptul procesual român. Intențiile au fost bune de a se reglementa o procedură în camera preliminară pentru a se urgenta cauzele. Acum nu știu în ce măsură s-a realizat, având în vedere că procedura în forma inițială reglementată… Nu trebuie să omitem și faptul că urmează și o contestație împotriva încheierii prin care judecătorul realizează procedura în camera preliminară și textul, mă refer la articolul 347 (…) ceea ce teoretic ar însemna încă 60 de zile. Având în vedere și timpul necesar pentru redactarea încheierii care se atacă precum și a încheierii, cred că se poate ajunge ușor la un termen de 140 de zile și după care s-ar putea să ajungem în situația în care inculpatul să își recunoască vinovăția. Dacă se ajunge la această situație, în procedura anterioară aceste cauze se soluționau la un prim termen de judecată, adică în vreo trei săptămâni. Deși intenția a fost de a se accelera judecata, în unele părți s-a pierdut un pic din această celeritate.

Petruț Ciobanu: Deși a fost la un moment dat reglementată ca o procedură care să asaneze neajunsurile unei proceduri complicate, s-ar putea ca pe fond într-adevăr pe un ciclu de șase luni, opt luni sau un an, să ajungem la ceea ce ați spus dumneavoastră și să nu ajute cu nimic în peisajul legislativ. Aș vrea să-l întreb pe domnul procuror, ce opinie are dumnealui având în vedere că și Ministerul Public este un participant activ în ceea ce înseamnă această procedură de cameră preliminară și trebuie să răspundă într-un termen expres prevăzut de lege la excepțiile și apărările invocate de către inculpat în camera preliminară. Vă rog, domnule procuror.

Teodor Manea: Vă mulțumesc pentru invitație. Trebuie să recunosc că sunt total de acord cu colegii mei, și anume că procedura camerei preliminare este o provocare. Din păcate vă spun că din punctul meu de vedere până acum beneficiile nu prea le-am văzut. Ce-am putut să observ, pe de-o parte problemele de practică pe care le presupune, pe de altă parte o utilizare intensă a instituției de către părți, acest lucru nu este neapărat rău, și în al treilea rând o lungire efectivă a procedurilor. Dacă domnul judecător își exprima temerea că procedurile sunt mai lungi, eu din ce-am văzut, la nivelul parchetului la care activez eu, că în mod efectiv sunt mai lungi procedurile, mai ales pentru dosarele simple care nu ridicau probleme raportat la legalitatea actelor de urmărire penală sau a probelor. Despre termene și celelalte aspecte, așa cum am spus, bănuiesc că vom discuta în continuare mai profund despre aceste subiecte.

Petruț Ciobanu: Am ascultat opinia unui magistrat, am ascultat opinia unui procuror, cred că este important să ascultăm și opinia domnului profesor Sergiu Bogdan. Vă rog, domnule profesor.

Sergiu Bogdan: Prima parte (…) Al doilea lucru important este că…

Petruț Ciobanu: Am înțeles și vă mulțumesc. Aș vrea să fac și eu o precizare. Camera preliminară nu este nouă în peisajul românesc, ea a mai fost cunoscută în perioada 1953-1957, dar cu altă denumire, se numea ședință premergătoare, la fel și atunci, nu și-a atins scopul. O să-l rog pe domnul avocat să-și exprime punctul de vedere în legătură cu această chestiune.

Alexandru Șerban: Bună seara, sunt și eu în asentimentul domnului profesor Sergiu Bogdan și al colegului, domnului Petruț Ciobanu și consider că dacă tot ne-am inspirat din codul de procedură penală german ar fi trebuit să ducem până la capăt inspirația și să acordăm prerogativa judecătorului de cameră preliminară să verifice și temeinice administrării probelor, având în vedere și puțin strânsa interdependență între noțiunile de temeinicia și legalitatea administrării probelor. În Codul de procedură german, dar și într-o legislație procesuală veche românească anterioară, codul de procedură penală din 1936 se prevedeau cel puțin prerogative în plus pentru judecătorul de cameră preliminară, la acel moment se numea cameră de acuzare și prevedea că judecătorul putea chema părțile pentru a da lămuriri orale în contradictoriu. Consider și eu alături de ceilalți colegi că până la acest moment camera preliminară nu și-a atins scopul.

Petruț Ciobanu: Cred că într-adevăr practica n-a consacrat soluții care să fie definitive, sunt proceduri judiciare care sunt în curs în ceea ce privește camera preliminară, numai că aș vrea să supun dezbaterii câteva probleme. În ceea ce privește obiectul de cameră preliminară este limitat de către legiuitor în dispozițiile 342. Ce probleme aș vrea să supun dezbaterii? În ceea ce privește verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, care sunt limitele probațiunii? Când un apărător invocă anumite nelegalități sau încălcări ale procedurii care ar fi probele care să le invoce într-o astfel de procedură. Din punctul meu de vedere se referă doar la probele care se află la dosarul cauzei și nu poate să aducă probe noi, înscrisuri noi care nu se află în dosarul cauzei și nici nu cred că poate să solicite să facă dovada cu martori sau cu orice alt fel de mijloc de probă a acestor neregularități. Și aș vrea să aflu și opinia dumneavoastră, domnule președinte.

Daniel Grădinaru: Da, și eu cred că dosarul așa cum a fost el întocmit de către procuror, judecătorul se poate pronunța cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire pe baza a ceea ce are dumnealui la dosar. Evident că nu poți să, având și inculpatul dreptul să-și spună părerea cu privire la modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală, ar putea să invoce și aspecte noi, probabil că ar putea să atașeze și unele înscrisuri, dar cred și eu că suntem limitați în această procedură la ceea ce se află în dosarul de urmărire penală.

Petruț Ciobanu: Și eu cred, și un alt argument, dacă s-ar recurge la alte probe sau mijloace de probă, toată durata aceasta de 60 de zile pe care legiuitorul a avut-o în vedere s-o limiteze s-ar dilata. Aș vrea să-l întreb pe domnul procuror, ce ar face dumnealui ca și practician în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară primind acele note formulate de către apărătorul inculpatului fixează un termen mai mare decât termenul de 10 zile prevăzute expres de către legiuitor și ar acorda un termen să răspundă de 20, de 30 de zile, care ar fi natura juridică a acestui termen, poate fi depășit, poate un judecător să modifice un termen prevăzut de legiuitor?

Teodor Manea: Aș vrea să fac un mic comentariu raportat la întrebarea specifică. Eu aș răspunde și o să răspund dacă se întâmplă situația asta în interiorul termenului stabilit de cod. Termenul acela are un caracter de termen de decădere în care parchetul poate practic să-și facă apărări raportat la niște excepții și aspecte invocate de către părți sau de către judecătorul de cameră preliminară. Nu cred că este un termen de recomandare și nu cred, am văzut prin cod situații în care poate să se prelungească un astfel de termen. Drept urmare, în opinia mea judecătorul de cameră preliminară (…) pentru procuror (…) de a răspunde la excepțiile ridicate (…)

Petruț Ciobanu: Vă mulțumesc. Eu am altă opinie, cred că acel termen de 60 de zile este un termen de recomandare fiindcă legiuitorul român din păcate n-a prevăzut nicio sancțiune dacă se depășesc aceste 60 de zile, când un judecător poate să fixeze și un termen mai mare de 10 zile fiindcă este un termen judiciar, imaginați-vă ce se poate întâmpla în practică când apărătorul inculpatului poate să invoce 20, 30, 50 de excepții și asta necesita un timp foarte mare ca să răspundă. Aș vrea să-l întreb în schimb pe domnul avocat având în vedere că se pot invoca apărări atât cu privire la modalitatea de obținere a probelor și modalitatea de administrare a acestora, precum și efectuarea actelor de urmărire penală, dacă poate să facă un comentariu în ceea ce înseamnă excluderea unei probe obținute în mod nelegal în procedura de cameră preliminară și să facă o paralelă cu noutățile prevăzute expres de legiuitorul în dispozițiile 280-282 cod de procedură penală.

Alexandru Șerban: Mulțumesc. Cred că până la un punct categoric există asemănări între noțiunea de excludere a probelor obținute în mod nelegal și nulități, numai că spre deosebire de acte nule care ar putea fi refăcute ulterior, în ceea ce privește probele obținute cu încălcarea principiului loialității probelor, ele nu pot fi avute în vedere la judecata în fond. Aceasta ar fi o diferență semnificativă în materie.

Petruț Ciobanu: O să-l rog și pe domnul profesor să-și spună opinia, dacă se poate, în ceea ce privește natura juridică a termenului de 60 de zile și a celui de 10 zile în care Ministerul Public ar trebui să răspundă și dacă dorește și dumnealui să facă o comparație în ceea ce înseamnă sancțiunea excluderii probelor, sancțiune nouă prevăzută de către legiuitor prin raportare la regimul nulităților având în vedere că legiuitorul român în legislația nouă a înțeles să renunțe la foarte multe nulități absolute dintre cele care erau prevăzute în veche legislație. Domn profesor!

Sergiu Bogan: (…)

Petruț Ciobanu: Și eu am aceeași opinie că această nouă instituție de cameră preliminară nu-și va atinge obiectivul pentru care a fost creată și este posibil ca rolul de filtru pe care l-a prevăzut legiuitorul să nu fie atins și la fel ca și în peisajul 1950-1960, este posibil ca practic să fie o instituție care să nu-și mai găsească aplicarea în planul legislației române. Aș vrea să-l întreb în schimb pe domnul președinte, ce se întâmplă în situația în care anumite probe nu au fost contestate în procedura de cameră preliminară în ceea ce privește modalitatea de obținere și administrare dacă ele ar mai putea fi la un moment dat contestate în procedura de drept comun.

Daniel Grădinaru: Da, eu cred că trebuie făcută o distincție între o sancțiune de excludere a probelor și nulitatea de procedură. E adevărat că excluderea probelor este o sancțiune introdusă acum prin codul de procedură penală. În fapt, eu cred că judecătorul și înainte excludea probe, în sensul că înlătura când considera că nu au fost administrate conform legii și din punctul acesta de vedere nu cred că este nou ceva. Este nou într-adevăr că sunt excluse în această procedură de cameră preliminară, adică pot fi excluse și trebuie să ne gândim și la ce înseamnă probă, pentru că acum pentru prima dată sau și acum a reluat definiția probei legiuitorul și dacă ne gândim că proba este un element de fapt ne gândim cum poate să fie exclusă această probă. Eu cred că mai degrabă mijlocul de probă sau procedeul prin care a fost administrată proba poate fi efectuată cu nerespectarea legii și în condițiile acestea, acest mijloc de probă poate fi înlăturat, dar în nici un caz un element de fapt care servește la, constituie un factor probatorum. Eu cred că și în situația, însă spre deosebire de nulități unde ai constatat nulitatea unui act cu anumite excepții ele nu mai pot fi refăcute, cred că aici o probă care a fost exclusă în faza de cameră preliminară acel element de fapt ar putea fi adus în fața judecătorului ca instanță printr-un alt mijloc de probă, eu așa consider.

Petruț Ciobanu: Aş vrea să-l întreb pe domnul procuror, magistrat, în opinia legislației române ca și diferență în opinia CEDO, ce se întâmplă dacă judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra competenței instanței de soluționare a cauzei, iar după aceea dumnealor sau avocatul inculpatului exercită o cale de atac, cea a apelului, nu mă refer la contestație, dacă instanța ar putea să constate că a fost soluționată de către o instanță necompetentă și să desființeze ceea ce magistratul a hotărât în cameră preliminară și să trimită cauza la altă instanță considerată competentă de instanța de apel.

Teodor Manea: Excepție de necompetență care poate fi invocată. În procedura de cameră preliminară dacă se pune problema de o competență teritorială nu cred că se mai poate invoca ceva pentru că este o competență câștigată, iar în măsura în care se pune problema de o competență materială sau după calitatea persoanei există dispozițiile de la nulitatea absolută prevăzută de art. 281. Acolo încep să apară probleme pentru că după cunoștințele mele art. 281 vorbește despre nulitatea completului de judecată și după care spune competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești. Aici avem o problemă pentru că începem să ne punem întrebări dacă se poate face vreo diferență între judecătorul de cameră preliminară și noțiunea de instanță de judecată. În opinia mea, în măsura în care judecătorul de cameră preliminară declină competența raportat la competența materială sau după calitatea persoanei în mod greșit, în fața instanței de judecată așa cum este considerat judecătorul fondului, s-ar putea ridica o excepție de necompetență raportat la competența absolută în ceea ce privește competența materială și după calitatea persoanei.

Petruț Ciobanu: Dacă îmi permiteți, ați atins un punct extrem de sensibil în ceea ce înseamnă procedura de cameră preliminară. Ați spus la un moment dat de acea diferență care există între judecătorul de cameră preliminară și instanța de judecată, este adevărat că cele patru funcții judiciare sunt separate, dar avem și un text de drept expres care spune că judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății exercită și funcția de judecată în cauză, și aici aș vrea să-l rog pe distinsul meu coleg dacă poate să facă un comentariu, dacă este un caz de incompatibilitate având în vedere că atunci când soluționează cererile și excepțiile invocate de către apărătorul inculpatului, magistratul. judecătorul de cameră preliminară își formează o impresie cu privire la legalitatea sesizării, la probațiune și mai departe în sensul prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, un judecător obiectiv și dacă inculpatul mai are garanțiile unui proces echitabil. Vă rog, domnul coleg.

Alexandru Șerban: În opinia mea o să fiu foarte scurt. Eu consider că cele două funcții judiciare ar fi trebuit exercitate separat și ca și judecătorul de drepturi și libertăți și judecătorul fondului. Deci cred că ar trebui să fie o stare de incompatibilitate, cel care și-a format deja o opinie asupra legalității probelor exercitând și funcția de instanță de judecată în cauză este evident că și-a format deja o opinie.

Petruț Ciobanu: Vă mărturisesc că aici sunt extrem de interesat să aflu și opinia domnului președinte, și a domnului profesor, dacă se poate domnule președinte, dumneavoastră ce opinie aveți în legătură cu această problemă?

Daniel Grădinaru: Inițial asta s-a vrut, să se separeu cele două funcții, dar dacă ne uităm la nota de fundamentare a adoptării legii 255 care a modificat această procedură, și o să-mi permit să vă citesc de aici, spune așa că … s-a constatat că soluția inițial adoptată care se baza pe incompatibilitatea celor două funcții judiciare ar fi de natură să afecteze deplina realizare a funcțiilor de judecată prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea esențială în buna gestionare a cazului de a aprecia el însuși asupra legalității urmăririi penale și a administrării probelor, și de a decide asupra întregului material probator pe care își va întemeia și nu doar asupra celui administrat în faza de judecată. În plus, dacă ne referim și la ce am avut înainte când judecătorul fondului cum îi spunem noi era și cel care făcea o verificare a legalității sesizării și în final și a legalității administrării probelor când încuviința probe și, în final, pronunța o hotărâre, cred că nu a ieșit o incompatibilitate în exercitarea celor două funcții. Evident, dacă se pune problema așa cum a spus și domnul profesor care este acum la Cluj și s-a adoptat sistemul din Germania, sau dacă am înțeles eu corect, care se pronunța și asupra temeiniciei acuzației, acolo cred că e o problemă de incompatibilitate.

Petruț Ciobanu: Am înţeles, vă mulţumesc. Domnule profesor, care este opinia dumneavoastră?

Sergiu Bogdan: Așa cum arată camera preliminară, nu cred că mai este o problemă de incompatibilitate. Evident că … temeinicia acuzației (…) În final ajungea să stabilească vinovăția sau nevinovăția unei persoane după ce se pronunțase și pe legalitatea unor probe. Cu alte cuvinte, acest lucru exista oricum ca și realitate juridică, doar că administrarea sistemului a generat o astfel de soluție care v-am spus, față de caracteristicile instituției este una absolut firească. Îmi cer scuze, aș vrea să adaug un lucru interesant, vis-a-vis de ce consecințe ar putea să aducă o astfel de instituție. Un exemplu clasic, dacă spre exemplu se constată în camera preliminară că lipsesc acte din dosar, acte fundamentale, într-o astfel de situație judecătorul care este sesizat cu o astfel de situația, judecătorul de cameră preliminară, poate să ceară procurorului să completeze dosarul cu actele lipsă? Din punct de vedere procesual nu există o astfel de soluție și îmi pun întrebarea cum poți să judeci corect și just atunci când măcar actele, evident lipsă din dosar nu pot să fie aduse în cursul acestei proceduri.

Petruț Ciobanu: Vă mulțumesc, o singură precizare aș vrea să fac și eu având în vedere că ați invocat un argument. E adevărat că în vechea legislație se putea invoca o excepție la primul termen sau și instanța putea s-o invoce din oficiu, e vorba de legalitatea sesizării instanței, iar instanța se pronunța în ceea ce privește legalitatea sesizării instanței, fără să intre pe fond, fără să pipăie fondul sub aspectul probațiunii. Dar având în vedere argumentul adus dumneavoastră eu consider că o instanță de judecată nu poate să pronunțe o altă soluție decât cele prevăzute expres în cameră preliminară, nu are nici temei de drept să ceară Ministerului Public să completeze dosarul, ci cred că toți actorii principali care sunt implicați în cameră preliminară, aici mă refer la judecătorul de cameră preliminară, la Ministerul Public, la apărătorii inculpatului, sunt ținuți să aibă în vedere doar dosarul care a fost trimis în instanță. Domnule președinte, dacă dumneavoastră aveți altă opinie în legătură cu ceea ce a spus domnul profesor, de completarea dosarului, posibilitatea aceasta.

Daniel Grădinaru: Bineînțeles că atunci când constat anumite neregularități potrivit dispozițiilor art. 345 alin. (2) cu privire la neregularitățile actului de sesizare sau când sancționează potrivit. art. 380 (…) Aceasta prin care se constată situațiile arătate se comunică parchetului care a emis rechizitoriul. Nu exclud varianta în care probabil având mai multe volume de urmărire să fi omis domnul procuror să atașeze toate volumele de urmărire.

Petruț Ciobanu: Fără intenție.

Daniel Grădinaru: Fără intenție, dacă am zis că a omis-o din eroare.

Sergiu Bogdan: Este comunicarea învinuirii, îmi cer scuze.

Petruț Ciobanu: Dacă îmi permiteți, domn profesor, cred că legiuitorul român a fost extrem de atent a înlocuit noțiunea de citație care era în vechea legislație cu noțiunea de adresă prin care se comunică acum rechizitoriul, sunt acte procedurale cu importanță diferită. Dar în ceea ce…aș vrea să mă întorc un pic la ceea ce spune domnul președinte, la acea încheiere care se comunică. În practică s-au născut foarte multe controverse în ceea ce privește posibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a pronunța una sau mai multe încheieri în această procedură și aici aș fi extrem de interesat să-mi spuneți opinia dumneavoastră.

Daniel Grădinaru: Eu cred că textul este clar. Dacă au existat unele aspecte neunitare ale practicii administrative sau judiciare, eu cred că s-au lămurit, cel puțin la nivelul Curții de Apel București în ce modalitate, sau câte încheieri pronunțăm în camera preliminară și asta depinde și de împrejurarea dacă este un inculpat, sunt mai mulți arestați sau au alte măsuri preventive sau dacă este fără inculpați arestați, situație în care în art. 344, 345 și respectiv 346, rezultă câte încheieri se pronunță. În opinia noastră a practicienilor și ceea ce s-a stabilit cu ocazia unor dezbateri, conferințe, organizate de Institutul Național al Magistraturii, s-a ajuns la concluzia că se pronunță încheieri dacă judecătorul invocă din oficiu excepții, dacă constată astfel de neregularități la care am făcut referire și încheierea finală prin care fie începe judecata, fie …

Petruț Ciobanu: Adică numărul nu este limitat, ori de câte ori unde legea… Aș vrea să-l întreb pe colegul meu dacă în situația în care judecătorul de cameră preliminară nu invocă din oficiu excepții, dacă judecătorul este obligat să comunice doar o copie după excepțiile invocate de către apărătorul inculpatului sau este obligatoriu să pronunțe o încheiere în care să fie evidențiate toate aceste excepții și comunice împreună cu încheierea pentru că foarte multe dezbateri sunt pe ceea ce înseamnă aici dacă se comunică în încheiere și opinia majoritară este corect să vă spun, este aceea potrivit căreia se redactează, se pronunță o încheiere, și se comunică o încheiere doar dacă judecătorul de cameră preliminară invocă din oficiu excepții, dar aș vrea să aud și opinia distinsului meu coleg.

Alexandru Șerban: Ai pus o întrebare foarte lungă.

Petruț Ciobanu: Dacă în ceea ce privește dispozițiile art. 344 alin. (4) atunci când expiră termenul de invocare a excepțiilor, în situația în care judecătorul de cameră preliminară nu invocă din oficiu nici un fel de excepție, dacă va transmite Ministerului Public doar o copie după excepțiile invocate de către apărătorul inculpatului sau din rigurozitate este necesar să fie și o încheiere pronunțată care să comunice Ministerului Public.

Alexandru Șerban: Nu consider că ar trebui și o încheiere, cel puțin așa reiese din text.

Petruț Ciobanu: Domn profesor, aveți o altă opinie?

Sergiu Bogdan: Aici într-adevăr e o chestie pur formală dacă este vorba despre o încheiere sau despre o adresă, și eu merg pe ideea de încheiere. Vis-a-vis de termenul de soluționare, așa cum am stabilit, instanța poate să-i stabilească procurorului formal și un alt termen, motiv pentru care cred că este bine ca atunci când îi comunică să se stabilească un termen. Or, într-o astfel de situație e clar că e vorba de o dispoziție a instanței, motiv pentru care cred că e vorba despre o încheiere până la urmă. Consecințele practice nu cred că sunt foarte, foarte importante într-o astfel de ipoteză pentru că judecătorul este cel care decide în final trimiterea în judecată, ori nelegalitatea unei astfel de proceduri ar putea fi invocată în fața cui și de ce?

Petruț Ciobanu: Am înțeles. Aș vrea să-l întreb pe colegul meu avocat dacă din perspectiva exercitării funcției de apărare, o funcție extrem de importantă pe care legiuitorul român a înțeles să omită din legislația mai nouă, dacă soluția care se dă în cameră preliminară de către judecătorul de cameră preliminară ar putea să prefigureze soluția pe fond sau ar putea să influențeze într-o mai mică sau mai mare măsură soluția care s-ar putea da pe fond.

Alexandru Șerban: Nu consider că soluția dată în procedura de cameră preliminară ar putea să influențeze soluția dată pe fond tocmai pentru că nu se verifică temeinicia probelor administrate.

Petruț Ciobanu: Am înțeles. Aș vrea să-l întreb…

Alexandru Șerban: Soluțiile sunt limitate expres, strict și limitativ prevăzute și nu consider că vreuna dintre acestea ar putea influența soluția în fond.

Petruț Ciobanu: Aș vrea să-l întreb pe reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că am discutat de natura juridică a termenului de 10 zile în care Ministerul Public trebuie să răspundă, legiuitorul a mai prevăzut în cameră preliminară un termen de cinci zile de la comunicare în care procurorul ar trebui să remedieze neregularitățile actului de sesizare. Dacă ați vrea să comentați un pic, domnule procuror, natura juridică a acestui termen de cinci zile fiindcă la fel ca în vechea legislație, legiuitorul român a simțit nevoie să reglementeze niște termene de 20 de zile, 10 zile, cinci zile, trei zile, fără să prevadă nicio sancțiune.

Teodor Manea: Ceea ce presupune acest termen este repararea anumitor situații pe care instanța le-a găsit ca nefiind în regulă raportat la dispunerea de sesizare a procurorului. Drept urmare, calificarea acestui termen ca fiind un termen de recomandare, ar prejudicia partea de…, posibilitatea ca judecătorul de cameră preliminară dispună restituirea dosarului, să ajungă cu dosarul din nou în faza de urmărire penală și acolo să poată să-și facă apărări care implică mai mult decât efectiv dosarul de urmărire penală care a fost trimis în instanță și să obțină eventual o soluție de clasare sau de renunțare la urmărirea penală. Tocmai de aceea, în acest context, în opinia mea, lipsa de activitate a procurorului are a fi sancționată raportat la voința lui de a dispune trimiterea în judecată a inculpatului. Și aș vrea să mai relev aici apropo de discuțiile care s-au purtat puțin mai devreme, situația puțin perversă, dacă îmi permiteți acest termen, raportat la însăși modalitatea de realizare a procedurii. Practic, în funcția de apărare, inculpatul este limitat la dosarul de urmărire penală, ceea ce ar trebui să însemne, pe cale de consecință, ca urmare logică, faptul că toate aspectele de…, toate excepțiile pe care le invocă fiecare fie la excluderea mijloacelor de probă, fie la eventuale nulități ale actelor de urmărire penală trebuie să reiasă intrinsec din dosar. Dar sunt anumite mijloace de probă a căror administrare poate să presupună, de exemplu, prezența inculpatului sau aceeași persoană care a fost suspectă înainte, acesta să invoce că nu a fost în fapt acolo, să apară că acesta a fost în fapt și să fie foarte greu pentru inculpat sau apărătorul lui să demonstreze doar intrinsec … că inculpatul nu a fost în fapt acolo. Este o posibilitate care mi-a apărut tocmai răspunzând la niște excepții care au venit pe cameră preliminară. Deci, ca să conchid raportat, îmi scuzați paranteza, mie mi se pare că afectând într-un fel situația procesuală a părții care invocă, care ar putea să invoce nerăspunsul în acel termen de cinci zile, acest termen mi se pare că trebuie să lege procurorul.

Petruț Ciobanu: Eu am văzut că domnul președinte a intuit că este o sancțiune, dar este condiționată. Vă rog, domnule.

Daniel Grădinaru: Nu știu dacă este condiționată, produce anumite efecte juridice. Dacă coroborăm dispozițiile art. 345 alin. (3) cu art. 346 alin. (3) lit. c, vedem că dacă procurorul nu răspunde în termenul de cinci zile se dispune restituirea cauzei.

Petruț Ciobanu: Și la lit. a la un moment dat, este condiționată doar dacă neregularitatea trage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății. Este o sancțiune într-adevăr condiționată. Domnule profesor, dumneavoastră ce părere aveți? Ce opinii aveți în ceea ce privește natura juridică a acestui termen de cinci zile în care Ministerul Public trebuie să remedieze neregularitatea actului de sesizare?

Sergiu Bogdan: Am înțeles, este iarăși o discuție interesantă, ideea în sine este absolut corectă și este firesc ca Ministerul Public și probabil că va ține cont de o astfel de abordare, dar într-adevăr art. 346 alin. (3) lit. a condiționează, practic, restituirea cauzei la parchet dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau … judecății. Cu alte cuvinte, dacă judecătorul de cameră preliminară, în ciuda faptul că nu i s-a îndeplinit cererea lui firească până la urmă, dacă poate să stabilească limitele obiectului cauzei, în mod firesc este obligat să meargă mai departe, respectiv să dispună trimiterea în judecată. Este o situație oarecum ciudată, dar este una care rezultă strict din soluțiile prevăzute de art. 346. Ori, într-o astfel de situație sancțiunea este una ipotetică dacă nu este respectat acel termen. Singurul risc este dacă într-adevăr nu pot fi stabilite limitele obiectului judecății tocmai pentru că într-o astfel de situație nerespectarea termenului duce în final, până la urmă, la admiterea unei astfel de excepții invocată de către judecătorul din oficiu sau avocat, în situația în care constată, deși este interesant, avocatul nu știe nimic despre această discuție.

Petruț Ciobanu: Am înțeles.

Teodor Manea: Dacă îmi permiteți să intervin, cu siguranță că la această ipoteză în care se pot produce niște consecințe juridice față de apărare m-am referit și eu când am spus de termenul … Ministerul Public. Atunci când fiind niște consecințe juridice pe care le-ar putea atrage pozitiv inculpatul, cu siguranță termenul trebuie să lege…

Petruț Ciobanu: Având în vedere că timpul este limitat, cu permisiunea domnului Andrei Săvescu, două probleme aș vrea să mai ating și cred că sunt destul de importante în opinia mea. Prima problemă se referă la calea de atac prevăzută legiuitor, contestație și la ce anume se poate ataca pe calea de atac, legiuitorul vorbește despre modalitatea de soluționare și soluțiile, și aici o să-l rog pe domnul avocat să comenteze, la un moment dat cum poate funcția apărării să conteste inclusiv modalitatea de soluționare a cererilor și o să-l rog pe domnul președinte, domnul procuror și domnul profesor să comenteze măsurile preventive care se pot lua în cameră preliminară. Domnul coleg, o să vorbiți dumneavoastră primul pentru că la măsuri preventive cred că este mult mai mult de discutat. Art. 347 alin. (1) se referă la modalitatea de soluționare a cererilor, precum și la soluțiile pronunțate. Eu cred că este un element nou în legislația românească fiindcă nu se atacă numai soluția pe fond ci și modalitatea de soluționare, dacă vreți să fiu un pic mai riguros, dacă pe calea contestației se poate invoca faptul că magistratul a acordat un termen mai mare de cel de 10 zile prevăzut de legiuitor și a acordat un termen de 20 de zile să răspundă Ministerul Public.

Alexandru Șerban: Dacă există o sancțiune sau?

Petruț Ciobanu: Da, dacă poate fi atacată pe această cale și modalitatea de stabilire a acestui termen judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau dacă la un moment dat Ministerul Public răspunde cu depășirea termenului fixat judiciar de către magistrat, răspunsul Ministerului Public este îmbrățișat de către judecătorul de cameră preliminară și excepțiile sunt respinse. Pe cale de consecință, modalitatea de soluționare este o modalitate judicioasă?

Alexandru Șerban: Dacă ne referim strict la termene și având în vedere că am conchis până acum că sunt termene de recomandare și nu de decădere nu cred că un asemenea element din procedura camerei preliminare ar putea să facă obiectul contestației, referitor la modul de soluționare a contestației.

Petruț Ciobanu: Domn profesor, aș vrea să vă întreb pe dumneavoastră. Ce înțelegeți dumneavoastră, sau ce credeți că a avut în vedere legiuitorul atunci când a acordat posibilitatea ca prin intermediul căii de atac, această contestație, să fie atacată și modalitatea de soluționare a cererilor și excepțiilor?

Sergiu Bogdan: Sincer, cred că s-a dorit doar crearea unei căi de atac formale, adică în mod firesc, orice decizie luată de către un judecător trebuie să aibă o cale de atac și cred că aceasta a fost rațiunea creării contestației. Pentru că, contestația în sine… deja sunt posibile două interpretări. Inițial această contestație evident că nu avea un caracter contradictoriu și era soluționată de judecătorul de la instanța superioară, judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară, asta a fost concepția inițială, să spunem, s-a constatat următorul lucru: oare este corect ca despre legalitatea probelor să se discute într-o procedură care nu este contradictorie nici în primă instanță, nici în calea de atac și atunci a apărut art. 4251, deci prima modificare rapidă a codului de procedură penală în care se sugerează că această contestație s-ar putea judeca în procedură contradictorie. Deci asta este o primă chestiune foarte interesantă pentru că e clar, inițial textul a fost creat pentru o procedură necontradictorie. Dacă se discută despre o procedură necontradictorie, atunci problema firească, oare este firesc, normal ca legalitatea unei probe stabilite de o manieră aproape definitivă să nu poată fi dezbătută în mod contradictoriu? Am serioase rezerve dacă acest lucru a fost în intenția unei justiții specifice unui stat de drept. Rapid este, dar stat de drept, am rezerve. În ceea ce privește faptul dacă într-o astfel de situație poți să invoci toate motivele în contestație, firesc, poți să invoci și chestiunea termenului, personal am spus că este vorba despre un termen de recomandare, dar să acceptăm că e vorba despre o sancțiune, ar putea să fie nulitatea relativă, că altceva nu este, și dacă nu e nulitatea relativă, care ar putea să fie, lezarea pe care o sufăr eu ca și parte atunci când procuror a dispus un termen mai mare decât cel de 10 zile. Este greu să dovedești o lezare astfel încât nulitatea relativă constatată de către cel care soluționează contestația să și producă efecte semnificative. Cred că i se va răspunde ori că e de recomandare, iar dacă nu e de recomandare nu există o vătămare procesuală într-o astfel de situație.

Petruț Ciobanu: Și că este necesară probabil pentru buna soluționare a cauzei, pentru egalitate de tratament aș vrea să-l întreb și pe domnul procuror, și pe domnul președinte judecător cu privire la această problemă, ce anume se poate invoca pe calea contestației cu privire la modalitatea de soluționare a cererilor și excepțiilor?

Daniel Grădinaru: Să încep și să vedem ce se poate ataca și este evident că se pot ataca soluțiile potrivit art. 346, dar atenție, numai cele prevăzute la alin. (1) și cele prevăzute la alin. (3) și (4), și (5) spune în art. 347, deși mi-e greu să îmi imaginez că nu se include în cel de la (3). Nu se poate ataca încheierea prin care nu s-au formulat cereri sau excepții și judecătorul a dispus începerea judecății în aceste condiții.

Petruț Ciobanu: N-ai nici un interes, fiindcă dacă nu ai formulat apărări n-ai ce…

Daniel Grădinaru: În celelalte situații când se atacă cu contestație încheierea fie de deschidere, fie de începerea judecății, evident că se poate, în primul rând se critică soluția și tot ce e în spate, de la actele efectuate în procedura de cameră preliminară, dar așa cum a spus și domnul profesor, evident că suntem pe tărâmul nulităților relative în cazul nerespectării acestor termene și dacă dovedește o vătămare, o imposibilitate de a-și face apărările, evident că nu s-a respectat termenul cu privire la inculpat mă gândesc că ar putea să invoce asta și că era mai lung… să răspundă. Mi-e greu să-mi imaginez cum ar putea fie vătămat.

Petruț Ciobanu: O vătămare există, numai că trebuie să fie acea vătămare care să poate fi cuantificată juridic și care să creeze anumite consecințe juridice, nu orice vătămări. Și într-adevăr, legiuitorul român păstrează teoria aceasta a vătămării atunci când invoci o nulitate, fie că este relativă și te obligă să o demonstrezi, și cealaltă prezumată de lege în cazul nulității absolute. Aș vrea să ascult și opinia domnului procuror cu privire la această problemă, ce se poate contesta?

Teodor Manea: La fel este și opinia mea, domnul judecător a arătat soluțiile care se pot care se pot ataca și care nu, ce se poate ataca … se poate invoca orice parte consider că este în favoarea sa să invoce și ar putea să fie admis. Ce se poate admite, aici este cu totul altă discuție pentru că într-adevăr, așa cum sunt reglementate nulitățile, câte dintre aceste motive de contestație vor fi admise sau nu urmează să vedem în practică și opinia mea este că undeva spre foarte puține.

Petruț Ciobanu: Domnule profesor, aș vrea să vă provoc profesional un pic, dacă tot ați spus de această contestație formală care este și opinia mea, dacă ați vrea să comentați un pic modalitatea de soluționare a contestației în funcție de ierarhia instanțelor de judecată având în vedere că la anumite instanțe această contestație se soluționează de către un judecător, iar la alte instanțe se soluționează de către un complet, spune legiuitorul român.

Sergiu Bogdan: Bun, asta la nivel de principiu, rămânem la chestiunea judecătorului. Și acum, spre exemplu, la Înalta Curtea completul de fond este format din trei judecători, deși regula generală era că pe fond era un singur judecător. Adică dacă sunt anumite situații de excepție în procedură nu cred că este o problemă majoră față de o astfel de situație. Dar într-adevăr se creează un dezechilibru cu o astfel de componentă, de ce într-o astfel de situație e nevoie de un complet de un complet de mai mulți judecători și într-o altă situație un singur judecător pentru soluționarea căii de atac. Cred că intenția de a administra mai eficient sistemul judiciar a determinat legiuitorul și CSM-ul apoi să meargă pe această soluție. Faptul că un judecător este judecător la o instanță ierarhic superioară îi conferă o autoritatea chiar 1:1 față de decizia pe care a luat-o un judecător de la o instanță inferioară atunci când a soluționat sau a dat o soluție în această procedură de cameră preliminară.

Petruț Ciobanu: Vă mulțumesc. Vă mărturisesc că am lecturat acum un pic codul și mi-am adus aminte de o problemă și cred că aș vrea la un moment dat să se pronunțe și colegul meu, și domnul președinte. Vă dau următoarea situație de fapt: ce se întâmplă în situația în care apărătorul inculpatului invocă anumite excepții cu privire la modalitatea de obținere a probelor și de administrare, judecătorul de cameră preliminară le declară ca fiind obținute în mod nelegal spun că ele se exclud din probațiune, dar în schimb, ele rămân fizic la dosarul cauzei. Atunci când judecătorul se retrage să delibereze este influențat de existența materială a acestor probe și mijloace de probă care se află în dosarul cauzei și dacă se poate aș vrea ca răspunsul să fie particularizat și prin prisma principiului in dubio pro reo, principiu care este reglementat pentru prima oară într-un text de drept pozitiv. Dacă se poate, domnul coleg.

Alexandru Șerban: Da, am să răspund și la asta, dar cu permisiunea dumneavoastră aș dori să revin puțin la contestație pentru că domnul profesor a adus în discuție posibilitatea influențării textului de la contestația privind camera preliminară de către art. 4251. Mi-aș fi dorit și eu ca și avocat să se rezolve contestația într-o procedură cu participarea părților, citarea persoanelor, dar din păcate chiar alin. (1) al art. 425 ne spune că prevederile prezentului articol sunt aplicabile atunci când legea nu prevede altfel. Or contestația de la procedura camerei preliminare fiind un text special, specialia generalibus derogant, deci consider că…

Sergiu Bogdan: E adevărat, cu o singură precizare în legătură cu termenul acela de trei zile care este un termen de contestație pentru camera preliminară și nu pentru măsurile preventive așa cum era în mod normal în termen de 48 de ore. O necorelare de texte.

Petruț Ciobanu: Dacă tot ați adus în discuție, domn profesor, după ce răspunde și domnul președinte pe problema invocată aș vrea să discutăm și despre măsurile preventive.

Daniel Grădinaru: Nu știu dacă a răspuns domnul avocat la această întrebare sau dacă a făcut doar o completare.

Petruț Ciobanu: Nu, a făcut doar o completare, urmează să răspundă și după aceea… Am observat că sunteți foarte riguros, ca orice magistrat. Vă rog. Să știți că din păcate, uneori și avocații sunt riguroși, asta tot o deformație profesională este. Vă rog, domnul coleg.

Alexandru Șerban: Textul spune expres „probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei”.

Petruț Ciobanu: Pe cale de consecință, pot fi avute ele în vedere la judecata în apel a cauzei?

Alexandru Șerban: Asta era întrebarea, nici măcar atât.

Petruț Ciobanu: Având în vedere că apelul este judecare pe fond, am înțeles. Domnul președinte?

Daniel Grădinaru: Da, eu cum am spus și înainte, excluderea aceasta, dacă acum se face formal, înainte era un pic … în sensul că judecătorul nu le excludea, dar le înlătura. Și atunci ele erau în dosar, dar nu le reținea la motivare. Acum într-adevăr, fiind excluse în procedura camerei preliminare, firesc ar fi și cred că așa se va întâmpla ca atunci când va lua hotărârea să nu se bazeze pe aceste probe excluse.

Petruț Ciobanu: Domnul procuror, având în vedere că în cameră preliminară se pot lua măsuri preventive la cerere şi din oficiu, aş vrea să comentaţi în câteva cuvinte dacă în ceea ce priveşte controlul judiciar, dacă se poate lua în cameră preliminară sau arestarea preventivă, sau mai bine zis condițiile în care se poate lua o măsură preventivă în cameră preliminară cu specială privire la controlul judiciar sau la arestarea preventivă.

Teodor Manea: În ceea ce privește măsurile ce pot fi dispuse, cu siguranță că judecătorul de cameră preliminară poate să ia măsuri cu respectarea condițiilor care sunt condiții generale pentru luarea măsurilor și în perioada de urmărire penală. Nu știu să fie vreun text care să creeze niște condiții speciale pentru efectiv judecătorul de cameră preliminară, pentru capacitatea acestuia de a lua aceste măsuri. Acum, în mod practic, bănuiesc că o cerere a procurorului s-ar putea formula, dispunerea acestor măsuri din oficiu, nu cred că vom vedea foarte mult în practică având în vedere și faptul că judecătorul de cameră preliminară nu beneficiază decât de dosarul de urmărire penală fără orice alte date.

Petruț Ciobanu: Dacă îmi permiteți să vă provoc pentru ultima dată pentru ziua de astăzi, domnule profesor, dacă ați putea să comentați la un moment dat o propunere de arestare preventivă care se soluționează în cameră preliminară într-o zi de sâmbătă în condițiile în care apărătorul inculpatului poate solicita să nu se ia măsura arestării preventive ci a controlului judiciar și dacă vreți la un moment dat să mergem foarte mult pe cauțiune, cum ar putea acesta să plătească o cauțiune într-o zi de sâmbătă sau de duminică și dacă i-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil al inculpatului, dacă vreți să comentați și vă promit că este ultima provocare pe ziua de astăzi.

Sergiu Bogdan: Acum mă întrebați, probabil, în calitate de avocat dacă aș găsi o soluție la plata acestei… Păi din momentul în care se pot face plăți online, probabil că ar fi o idee să constituie o astfel de sumă cu titlu de garanție la dispoziția organelor judiciare care să fie echivalentul unei plăți pe cauțiune, apropo de a găsi o soluție factuală de această chestiune, de răspuns de avocat, evident. Formal, această situație e valabilă întotdeauna pentru că atât cât se judecă măsurile preventive, din cauza termenelor foarte scurte există o dificultate factuală de a îndeplini toate condițiile cerute de organul judiciar astfel încât de a soluționa o cerere de eliberare pe cauțiune.

Petruț Ciobanu: Dacă îmi permiteți, având în vedere că timpul nu este prietenos în seara asta, aș vrea să mulțumesc tuturor invitaților și domnului Andrei Săvescu și dacă în final sau o completare, fiecare din invitați ar vrea să adauge ceva sau dacă a fost o întrebare la care nu a răspuns și ar fi dorit să răspundă.

Daniel Grădinaru: Eu aș vrea să ridic o problemă majoră care a apărut în practică, este vorba de ce se întâmplă cu dosarul, cauza, de la momentul pronunțării încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară practic încheie această procedură și dispune începerea judecății până la soluționarea contestației de către instanța superioară. Codul nu mai spune ce se întâmplă cu dosarul, de aici au apărut o serie de soluții neunitare să zicem în care judecătorii prin încheierea prin care dispun începerea judecății fixează un termen în ședință publică și continuă judecata deși cauza se află în contestație la instanța superioară, alte instanțe sau chiar complete din aceeași instanță nu fixează încă un termen de judecată, să spun, până nu se soluționează definitiv contestația, procedura de cameră preliminară prin soluționarea contestației, încă nu putem trece la judecarea respectivei cauze. Deci asta este o problemă care suscitat destul de multe discuții. Vedeți că ele apar, problemele, pe măsură ce expiră și termenele prevăzute în cod. De la intrarea în vigoare a codului au trecut acele peste 60 de zile, deja ne confruntăm cu această problemă. Până acum nu au apărut pentru că nu expiraseră aceste 60 de zile și probabil că vor apărea și altele până la realizarea unui ciclu complet de soluționare a cauzei.

Petruț Ciobanu: Dacă îmi permiteți, este într-adevăr o problemă interesantă și aș vrea să o …

Daniel Grădinaru: Și măsurile preventive în această perioadă.

Petruț Ciobanu: În momentul în care se fixează un termen de către un judecător de cameră preliminară fără să se știe soluția din contestație eu nu cred că este corect fiindcă s-ar putea ca acel termen fixat să rămână fără obiect prin admiterea contestației. Am văzut că vreți să răspundeți, domnul procuror. Asta este frumusețea dreptului, dacă domnul procuror vrea să mai spună ceva, sau distinsul meu coleg, dacă vreți să mai adăugați ceva.

Alexandru Șerban: O singură frază aș fi dorit, apropo de idee că la început am discutat că poate ar fi fost bine ca judecătorul de cameră preliminară să aibă ca atribut și identificarea temeiniciei sesizării instanței, se remarcă procedura de cameră preliminară chiar în acel scurt capitol care o reglementează, este neunitară. Dacă la actul de sesizare judecătorul de cameră preliminară verifică doar legalitatea, la măsurile preventive verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive. Cel puțin pentru abordarea unitară într-un capitol care conține șapte – opt articole, cred că ar fi fost …

Petruț Ciobanu: Domn profesor, dacă mai vreți să spuneți dumneavoastră ceva.

Sergiu Bogdan: Vă mulțumesc pentru invitație, tema oricum este interesantă și cred că problemele pleacă de aici, de la natura juridică duală, cu alte cuvinte am vrut să creăm o instituție care are un regim factual în cele mai multe sisteme de drept, clar, fără dubiu. Apropo de excluderea probelor, în cele mai multe sisteme atunci când sunt excluse probele dosarul merge în fața instanței practic gol, coperte și actul de sesizare. Or această caracteristică nu există în România și judecătorul trebuie să se comporte absolut onest, să ignore probele ilegale, că altă variantă nu există factual. În sistemele clasice e foarte simplu. Acele probe nu ajung la judecător în nici un fel. Și din acest motiv această natură duală a acestei instituții generează toate discuțiile de, așa cum corect s-a spus, măsurile preventive, care sunt termenele și alte consecințe legate de această chestiune. Închei spunând că era foarte simplu ca din dorința de a soluționa cu celeritate să stabilească un termen clar, în care excepțiile pe fostul art. 300 să fie ridicate, și era vorba de decăderea din dreptul de a ridica acele excepții. Era o soluție foarte simplă la îndemâna legiuitorului, nu schimba sistemul și ajungea exact la ceea ce există și astăzi, fără lucruri foarte complicate, pentru că se creează un sistem dual, judecată de cameră preliminară, contestație, întoarcere înapoi, trimitere în judecată și judecată pe fond. Ori asta înseamnă o pierdere de timp, și administrativ, și oameni, și nu cred că asta asigură celeritatea procesului într-o astfel de procedură.

Petruț Ciobanu: O să vă rog să-mi permiteți să fac și eu o afirmație având în vedere ceea ce ați spus dumneavoastră, cred că este dificil ca un judecător de cameră preliminară sau un judecător de fond să reușească în ceea ce privește administrarea și analiza probelor să facă ceva, mai ales că rolul activ al instanței de judecată a dispărut, iar în ceea ce privește administrarea probelor instanța de judecată are un rol subsidiar. Două concluzii am desprins eu astăzi și cred că și dumneavoastră, prima – că subiectul ales de domnul Andrei Săvescu a fost un subiect interesant, acesta de cameră preliminară, iar a doua concluzie – că nu a fost epuizat pe deplin ar mai fi necesar dezbatere pe acest subiect, și probabil practica judiciară să sperăm că va fi unitară în acest domeniu. Eu vă mulțumesc.

Andrei Săvescu: Și noi vă mulțumim, cu o mică precizare la final. Ideea acestei teme nu-mi aparține, ci aparține domnului Bogdan Dumitrache. Vă mulțumim pentru această frumoasă dezbatere, foarte interesantă și foarte alertă și sunt convins că sper să ne revedem și cu alte ocazii, poate chiar în aceeași formație, în acest complet ca să spun așa mi s-a părut foarte interesant. Vă mulțumim stimați colegi și vă dorim o seară excepțională și succes la post în această săptămână și sărbători fericite. [/restrict]


* Pe aceeași temă a fost publicat articolul Prevederi din NCPP privind camera preliminară. Excepții de neconstituționalitate admise

* Pe aceeași temă a fost publicat articolul Pronunțarea judecătorului de cameră preliminară. Excepție de neconstituționalitate admisă
* Pe aceeași temă a fost publicat articolul RIL promovat. Verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive | Andrei PAP
* Pe aceeași temă a fost publicat articolul RIL admis. Modalitatea de soluţionarea a contestaţiei privind măsurile preventive | Andrei PAP

Probleme dezbătute

– Primele impresii ale funcționării Camerei preliminare…
– Rațiunea instituirii Camerei preliminare a fost atinsă sau nu?
– Crearea sau funcționarea Camerei preliminare a urmat un model european sau este un model național?
– De ce s-a abandonat modelul inițial al Camerei preliminare?
– Excluderea probei, o altă specie de nulitate în procedura penală?
– Influențează, indirect, soluțiile date de judecătorul de drepturi și libertăți soluția care se va da în camera preliminară?

Specialiști [ordine alfabetică]
Av. conf. univ. dr. Sergiu BOGDAN, SERGIU BOGDAN & ASOCIAȚII
Jud. Daniel GRĂDINARU, Președinte secția I, penală, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Proc. Teodor MANEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SECTORULUI 1
Av. Alexandru ȘERBAN, ALEXANDRU ȘERBAN & ASOCIAȚII
Moderator
Av. dr. Petruț CIOBANU, PETRUȚ CIOBANU CI
Dr. Andrei SĂVESCU, coord. JURIDICE.ro

* antecameră = compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul și începe arderea; cameră de precombustie [sursa: DEX online]