Mijloace de suspendare a procedurii de valorificare a activelor în procedura insolvenţei (ediția 196). VIDEO+Transcript

Mijloace de suspendare a procedurii de valorificare a activelor în procedura insolvenţei

Societatea de Științe Juridice (SSJ)
București 3, str. Turturelelor 50, et. 4

Joi, 17 mai 2018, ora 19:30

Invitați (ordine alfabetică)
Av. George Doru Lucaciu, Associate STOICA & Asociații
Adrian Florin Predescu, Coordonator al Echipei de Insolvență Retail, Direcția Colectare Retail BCR
Av. Oana Zamă, Partner STOICA & Asociații
Alina Zechiu, Senior Manager, BDO România
Moderator

Participarea în sală este rezervată membrilor și invitaților.

Extras VIDEO: 9′. VIDEO integral, pentru membri: 68′

[restrict]

VIDEO integral, pentru membri: 68′

Bogdan Dumitrache: 17 mai 2018, nu este luni, este joi, pentru că de ceva vreme dezbaterile nu mai sunt apanajul zilei de luni și oricum ceea ce faci luni se spune că de multe ori faci toată săptămâna. Astfel, că v-ați obișnuit deja din acest an cu ediții de dezbateri strecurate în cursul săptămânii și care după cum a-ți observat au o structură sau o tematică poate mai chitită, mai specializată decât acea de a dezbaterilor de drept comun, adică celor din prima zi a săptămânii. Astăzi, un subiect care pentru specialiști este cumva cunoscut sau recunoscibil prin titlu. Eu mărturisesc că atunci când am citit doar titlul nu mi-a fost clar calitatea procesuală activă, ca să spun așa. Cine să ceară suspendarea unei proceduri de valorificare a activelor în cursul unei insolvențe? Dar discuția de astăzi va lămuri lucrurile și le va îndrepta spre o pistă anume. Suntem cinci și începem prezentarea cu doamna avocat Oana Zamă, Partner STOICA & Asociații. Continuăm tot cu STOICA & Asociații – avocat George Doru Lucaciu. Ne îndreptăm către calitatea procesuală activă, ar putea fi domnul Adrian Florin Predescu, Coordonator al Echipei de Insolvență Retail, Direcția Colectare Retail BCR și cel care într-un fel duce greul procedurii – Alina Zechiu, Senior Manager, BDO România. Mulțumim pentru prezență! Îi dăm drumul că este joi, nu mai facem alte introduceri. Care, cine să ceară suspendarea procedurii de valorificare în plină insolvență? O procedură foarte rapidă, de altfel.

 

George Doru Lucaciu: Contrat titlului care ne poate conduce către un semn de întrebare, tema pe care am ales-o din perspectiva noastră pare la o primă vedere epuizată din toate punctele de vedere, pentru că deja au trecut 4 ani de la intrarea în vigoare a Legii 85/2014. Deja există practică judiciară și într-un sens, și într-un altul și s-au scris foarte multe chestiuni legate de o eventuală suspedare a procedurii de valorificare. Cu toate acestea mă duc că am ocazia să supun atenției o astfel de temă, pentru că ne lovim ăn activitatea curentă de tot felul de situații, indiferent că vorbim din perspectiva unui creditor sau practicienilor în insolvență și chiar din perspectiva noastră, a avocaților. Punctul de plecare a fi aceea a unui creditor garantat care formulează la un moment dat pe parcursul derulării procedurii ne insolvență și chiar în timpul în care se desfășoară procedura de valorificare a activelor îmtr-o procedură o contestație la tabelul definitiv consolidat. O primă întrebare este: Cum reușește acest creditor să formuleze o contestație la tabelul definitiv consolidat? De ce nu a formulat declarația de creanță în termenul legal. Știm cu toții că potrivit Legii 85/2014, prima notificare, cea privind procedura de insolvență pe care o primește creditorul trebuie să respecte anumite cerințe de formă. Aceste cerințe de formă sunt impuse atât de Legea 85 care face trimitere în mod direct la dispoziițile din Codul de procedură civilă. Practic, la momentul la care se deschide procedura insolvenței practicianul în insolvență trebuie să expedieze către toți creditorii de identificație în lista depusă de către debitor, o notificare cu conținut și confirmare de primire. În situația în care creditrul nu primește o astfel de notificare, el poate considera oricând pe parcursul procedurii de insolvență că nu a fost notificat în conformitate cu dispozițiile din lege și are dreptul să formuleze o contestația în cazul nostru la tabelul definitiv consolidat prin care să solicite în aplicarea dispozițiile din Legea insolvenței și a dispozițiilor din Cod, repunerea  de drept în termenul de înscriere la masa credală. Problema este că așa cum am specificat și la început, în paralel cu această contestație la tabelul definitiv consolidat, lichidatorul judiciar deja este într-un prim proces de valorificare activelor. A întocmait deja un inventar al bunurilor, a întocmit chiar și un raport de valoare, a organizat și adunarea creditorilor prin care a supus aprobările acelui regulament de valorificare și practic, suntem în plin proces de valorificare. Și, evident, creditorul garantat care se presupunem că are și garanție pe cel mai important activ din această procedură, are tot interesul ca până la momentul la care se definitivează situația creanței sale, deci până la momentul la care reușește să aibă acces la procedura insolvenței are tot interesul să blocheze această procedură de valorificare.

 

Bogdan Dumitrache: Dacă își va vedea dreptul consacrat prin acea contestație.

George Doru Lucaciu: Da. Să mergem un pic cu raționamentul mai departe și să presupunem că acest creditor obține deja o hotărâre judecătorească în primă instanță prin care instanța pe de o parte îi recunoaște acestea dreptul de a fi înscris în procedură, pentru că nu a fost notificat conform legii și mai mult decât atât îl obligă pe lichidatorul judiciar să procedeze la verificare creanței sale în sensul de a constata în ce măsură acea creanță este certă, lichidă și exigibilă. Practic, de la acest moment, în momentul în care are…. .

Bogdan Dumitrache: Hotărârea de primă instanță este o hotărâre cumva executorie. Sigur, precizarea pentru specialiaști este inutilă, dar așa… .

George Doru Lucaciu: Da, este hotărâre executorie, pentru că este și dispoziție expresă în legea insolvenței și mai mult decât atât se bucură de o autoritate de lucru judecat provizorie.

Bogdan Dumitrache: Da, acestea provizorii sunt cele mai ațoase.

George Doru Lucaciu:  Evident, un prim pas pe care ar putea să-l facă creditorii este să solicite în baza acelei horărâri pe care o are la dispoziție. În principal, să procedeze la verificarea temeinicie creanței sale. Și de asemenea, putea să formuleze o cerere se suspendare a procedurii de verificare în atenția administratorului judiciar prin care să atragă atenția faptul că în măsura în care s-ar proceda la o valorificare a bunului său, el u-și va mai putea recupera măcar parțial creanța.

Bogdan Dumitrache: Da, dar pe acest creditor îl deranjează faptul că continuă valorificarea sau se ajunge și la distribuire. Adică obiectul cererii va fi doar procedura de valorificare sau vor fi bine valorificați, dar: „Atenția distribuire nu o faceți fără mine.” Ce secvență ar fi interesantă oprirea jocului?

George Doru Lucaciu:  Eu cred că ar fi bine s-o stabulăm din fașă. Adică de la momentul valorificării.

Bogdan Dumitrache:  Să nu să se ajungă la punctul instrăinării în cursul acestei proceduri.

 

George Doru Lucaciu: Da, mai degrabă, pentru el ar trebui să aibă un punct de vedere și asupra raporturilor de valoare asupra regulamentului de vânzare, pentru că făcând o trecere teoretic el avea dreptul să conteste, să formuleze obiecțiunea la raportul de evaluare în cazul valoare în trecut nu s-a efectuat conform cerințelor sale este posibil să sufere un dublu prejudiciu pe de o parte să nu participe deloc în procedură, să nu aibă acces la sume de bani și pe de altă parte din prețul de vânzări să fie subevaluați să nu-și recupereze marea parte din creanță. Cazul fericit era acesta în care administratorul judiciar primește cererea respectivă, este de acord cu stoparea și pur și simplu dă o hotărâre unilaterală.

 

Bogdan Dumitrache: Poate fi de acord. Haideți s-o luăm așa, că avem și… .

Alina Zechiu: Partea cealaltă.

 

Bogdan Dumitrache: Un fel de a spune partea cealaltă, este un fel la mijloc, trebuie să cunoască echilibru. Că după aceea este pasul doi, sigur să vedem dacă nu se oprește lichidatorul că este de neoprit. Că oricum, dezbaterea începuse înainte de a da drumul live. Cum vi se pare așa ca lichidator? Simțiti că ați avea un text sau niște temeiuri juridice. Sigur, în cazul acela sigur că probabil vor sări în cap ceilalți.

 

Alina Zechiu: Evident, de aceea este important să menționam care este momentul în care ne aflăm. Dacă ne aflăm în momentul în care n regulament de vânzare a fost aprobat, pentru lichidatorul judiciar ar fi destul de complicat dacă nu chiar imposibil să stopeze vânzarea la simpla solicitare a unui terț de procedură de fapt, pentru că nu discutăm despre un creditor care are o anumită pondere în masa credală și care ar putea să solicite în mod intemeiat suspendarea unei măsuri, eventul convocarea unei adunări de creditori în care să se decidă suspendarea măsurii. Aceasta și pentru regulamentul de vânzare până la urmă atunci când se aprobă de către creditori, el se aprobă din perspectivă…, adică aceasta reprezintă de fapt o măsură de oportunitate. Oportunitatea se analizează de către creditori, se decide de către creditori, iar administratorul respectiv, lichidatorul judiciar nu face decât să ducă la bun sfârșit o decizie a adunării creditorilor. Și atunci din această perspectivă îmi este greu să îmi imaginez la acest moment cum ar putea lichidatorul judiciar la o simplă cerere a unui terț de procedură să stopeze procedura de valorificare.

Bogdan Dumitrache:  Fac aici o bifurcare, că am reținut parcă un accent care s-a pus. S-a formulat contestație, încă nu avem hotărâre de primă instanță, credeți să schimbă cu ceva datele problemei dacă am o hotărâre de primă instanță? Apropo de natura executorie, sigur și acolo poți să ai, dar ai o hotărâre în prima instanță în care judecătorul zice: „Aceasta este problema, trebuie și el primit în procedură.” Simțiți că aceasta ar putea influența? Problema este că din momentul acela față de efectul executoriu a hotărârii în primă instanță mai dificil să spui că era un simplu terț.

Alina Zechiu:  Imediata consecință ar trebui să fie modificarea tabelului și inserarea acestui creditor în tabelul obligațiilor. Și atunci o dată ce vine… .

Bogdan Dumitrache:  Hotărârea în primă instanță. Dar tot, aceasta nu închide subiectul. Este alt accent, pentru că procedura este apropbată.

Alina Zechiu:  Este adevărat. Mă gândesc, însă în situația aceasta, că ar putea să vină o solicitare din partea acestui acum potențial creditor, pentru că deja o hotărâre de instanță care decidă în sensul acesta, în sensul stopării acestei proceduri de valorificare, lichidatorul judiciar să-și expună punctul de vedere printr-un raport de activitate, în sensul că din diverse considerente fiind hotărâre a creditorilor nu poate să procedeze în acest sens. Acest creditor potențial să formuleze o contestație în temeiul art. 59 la măsura lichidatorului judiciar și abia apoi judecătorul sindică evident să se pronunțe, judecător care va ține cnt în speță de toate detaliil acestea pe care le-am antamat deja,

Bogdan Dumitrache:  Și s-a pronunțat în contradictoriu cu probabil toții creditorii, că pare să nu fie o afacere doar între acest creditor care a fost uitat și lichidator, adică aceasta este o chestiune care interesează și pe creditori.

 

Alina Zechiu:  Adevărat, doar că avem un cadru procesual în care se judecă această contestație la măsură și ea se judecă cu comitentul creditorilor, dar până la urma urmelor comitetul creditorilor este organul care reprezintă în procedura adunată creditorilor. Așa că ar putea fi o reprezentativitate asigurată acolo.

Bogdan Dumitrache:  Și la o așa primă imagine ar părea lichidatorul nu are instrumentul, de fapt temeiuri. Aici discutăm problema, pentru că evident ea nu est abordată într-o expresie, dacă aveam un text de lege… .

Adrian Florin Predescu: Lichidatorul are posibilitatea și pârghia reglementată de lege să sesizeze judecătorul sindic cu diferite situații mai complexe cu impact asupra procedurii și cu un risc, aici discutăm de eventuale  actiuni ulterior de întoarcere a prețului în anularea contractului de vânzare, să sesizeze judecătorul sindic cu privire la această situație în procedură.

Oana Zamă: Orice alte cereri de natură juridică.

Adrian Florin Predescu: Dar în același timp are chiar în atribuții o astfel de sesizare. Într-un fel se pasează problema la judecătorul sindic.

Bogdan Dumitrache:  Dar deja aceasta îmi sună a suspendare că dacă eu întreb judecătorul deocamdată mă opresc nu că ar fi niciodată.

Adrian Florin Predescu:  Sună ciudat, dar nu discutăm de o suspendare în sensul pe care o cunoaștem cu toții cea de reglementattă de coduri de procedură civilă, investire instanță cu suspendare, suspendare efecte, ci este mai degrabă o sesizare cu privire la situații judecătorul sindic poate dispune imaginez o astfel de situație care o astfel de atribuție, pune în vedere lichidatorului convocarea adunării creditorilor să vadă cum se pronunță creditorii în primă fază pe această problemă. Și atunci practic se pasează problema la instanță. Instanța zice că totuși ține de oportunitate să pună în vedere lichidatorului să convoce adunarea creditorilor cu anumită ordine de zi.

Bogdan Dumitrache:  Deci avem un lanț de situații care este permis de lege, nu ar fi contra legii doar că ceea ce este sigur este costisitor și ca timp, pentru că în acest interval bănuiesc că este riscul să se consume. Ori se oprește „Stop joc” și înseamnă că prin aceasta lichidatorul a luat decizia să se oprească.

Adrian Florin Predescu:  Tocmai de aceea este foarte important și a specificat foarte bine doamna Alina Zechiu. Momentul care intră în procedură acest creditor, într-un fel se abordează problema dacă intră în procedură sau dorește să găsească o abordare la momentul la care avem doar un regulament dar nu este valorificat bunul, una este după ce este valorificat bunul, dar nu este distribuit prețul, una este după distribuirea prețului. Situația cea mai delicată.

Oana Zamă:  Cred că judecătorul sindic este și trebuie să-și asume la un moemnt dat rolul de administrator a acestei proceduri, în măsura în care administratorul judiciar, respetiv lichidatorul sesizează cu o astfel de problemă, va trebui ca de la caz la caz să verifice care sunt și implicațiile dispunerii une asemenea măsuri și care ar efectuele prejudiciabile pe de o parte pentru procedură și pentu creditor, având în vedere respectarea tuturor principiilor care sunt specifice procedurii de insolvență. Iar pe de altă parte terțul, că suntem încă unui terț care este potențial creditor care solicită această măsură și cred că undeva judecătorul ar putea să-și asume rolul, iar dispozițiile legale îi conferă această atribuție de a-și asuma rolul și a dispune într-un fel sau altul chiar dacă aparent este într-adevăr o măsură de oportunitate.

Bogdan Dumitrache:  Adică fără să mai piardă timpul… .

Oana Zamă:  … să trimităă înapoi către comitetul este limpede că un comitent al creditor sau adunarea generală a creditorului nu va da un vot favorabil într-o astfel de situație că am interesul să mai accepte către un nou creditor care pretinde și o garanție către bunul respectiv.

Adrian Florin Predescu: În legătură cu a considera poate că este o măsură de oportunitate și va mai avea în vedere un lucru foarte important, faptul că procedura insolvenței este una colectivă. Și va invoca acest lucru pentru a pasa înapoi problema la adunarea creditorilor. Și aici bineînțeles fiecare creditor care este înscris la masa credală va aborda problema în funcție de scopul urmărit.

Alina Zechiu: Eu aș fi vrut să fac o precizare prealabilă, simt nevoia s-o fac din poziția pe care o am la această masă în seara asta. Aș vrea să fac o mențiune, de regulă în procedura administratorului judiciar are un rol esențial așa cum bine cunoaștem toți cei care lucrăm în procedurile de insolvănță. Ideal, evident și cred că eu că ar trebui să fie diferit ca atunci când administratorul judiciar face analiza declarațiilor de creanță și când face analiza până la urmă a patrimoniului, pentru că atunci când scoți la vânzare un bun asupra căreia totuși este constituit un drept de ipotecă. Este imposibil ca tu să nu obții acest lucru chiar dacă respectivul creditor n-a formulat declarație de creanță dacă el vine ulterior la masa credală este imposibil ca tu să nu găsești tu pârghie între timp până ajungi la momentul propunerii regulamentul votării, valorificării unui bun asupra căruia există totuși o ipotecă și cu singuranță creanțele de regulă în asemenea situații sunt semnificative. S-a ajuns să prejudicieze creditorul respectiv. Aceasta aș vrea s-o apreciez ca fiind o situație extremă și care se întâmplă în practică destul de rar sau care ar trebui ca în practică să se întâmplă destul de rar.

Bogdan Dumitrache:  Da, noi am pornit discuția sigur și pe un caz foarte picat, pentru că este cazul unui creditor garantat. Acum putem spune cu titlu de principiu că problema este deschisă oricărui creditor, caz în care pentru creditorul negarantat poate e mai posibil, este ceva mai frecventă situația decât în cazul creditorului ipotecar. La creditorul ipotecar, sigur nu întâmplător discutăm aceasta. A fost un caz cel puțin în practică, dar acolo poate să fie o problemă de neconcordață, de necomunicare. Mă rog, o discuție aproximativă, însă la un creditor chirografar este mai… .

Adrian Florin Predescu: Da, dar la fel de bine putem avea cazul unui creditor salarial care și este o procedură în care nu avem un creditor garantat sau un creditor bugetar, sau chiar un creditor chirografar și se vinde un imobil care acoperă sau parte importantă din masa credală. Până la urmă și un astfel de creditor are un interes în procedură.

Bogdan Dumitrache:  Adică practic procedura pe care o facem pentru a ajunge la o soluție de esență acestei discuții nu este calitatea de creditor, ci calitatea de creditor al acelui insolvent care ar avea dreptul sine de procedură și nu din motive imputabile lui, nu a apucat să fie luat în calcul la tabelul consolidat de creanțe. Ordonanță președințială?

George Doru Lucaciu:  Ar putea fi o discuție legată de Ordonanța Președințială, dar în același timp nu pot să nu mă refer tot la interdicție pe care sau astfel spus o regulă de excepție pe care o institutie Legea 85/2014 și anume că este reglementat un singur caz în care se poate formula o ordonanță președențială și anumei situația unui creditor care formulează cerere de deschidere a procedurii de insolvențp și nu în declarația de creanță obișnuită. În situația în care sen formulează cea de deschidere a procedurii de centofază mai mult decât incipientă, ai tot interesul și legea îți conferă și calitatea procesuală activă să formulezi cerere privind ordonanța președențială prin să soliciți judecătorii sindiv pentru o perioadă până la definitivarea cererii tale să supende orice operație legată de înstrăinarea bunului respectiv.

Bogdan Dumitrache: Este text nou. „Nou” în sensul că legea veche a insolvenței nu era și a fost introdusă în Legea 9. Dar de acolo rezultă că acela ar fi singurul caz de ordonanță președențială că ne putem întâlni în Legea 85. Sigur acolo legiuitorul este tratat cazul acesta: „Uită-te pe ordonanță că nu ai timp altfel.” De aici putem pe raționament inductiv să spunem că nicăieri în legătură cu nici un incident din procedura insolvenței nu trebuie să ne întâlnim cu ordonanța președențială? Aceasta ar fi ideea, să ceri judecătorului sindic să oprească, el să dispună, că este clar comitetul creditorilor nu… .

Oana Zamă:  Să intervină, să oprească judecătorul sincedic pe cale de ordonanță președențială procedura de valorificare și mai departe toți pașii care urmează după vaorificarea propriu-zisă a bunurilor, inclusiv distribuirea banilor până la momentul la care se tranșează definitiv calitatea de creditor a persoanei respective. În primul rând, s-a atins problema art. 59 alin. (5), (7) din Codul insolvenței care oferă posibiltatea oricărei persoanei interesate, deci inclusiv unui terț față de procedură de a se atrasa judecătorului sindic cu o contestație împotriva măsurior luate de administratorul judiciar și aici cred că dispoziția legală este destul de permisivă, respectiv orice fel de măsură pe care ar lua-o administratorul judicar nu privire la valorificarea bunirlor ar putea fi contestată pe această cale să se solicite totodată suspendarea și ar fi cred că singura modalitate directă și expres prevăzută de lege pe care o are la îndemână cum ar fi un potențial creditor, cum este cel din speța de la care a pornit discuția din seara aceasta. Pe de altă parte, legat de posibilitatea formulării unei cereri de ordonanță președențială, cred că legea nu interzice expres folosirea acestei ordonanțe președențiale chiar și prin faptul că a fost  introdus acest art. 70 de care a făcut vorbire colegul meu și posibilitatea de a solicita suspendarea procedurii pe care de ordonanță președențială, suspedarea valorificării bunurilor pe cale de ordonanță președențială în această etapă incipientă până la data la care se deschide procedura de insolvență, este un argument care să confirma faptul că doar în această situație expresă poate fi folosită acest remediu judiciar. Ordonanța președențială este un mijloc juridic pus la dispoziție de Codul de procedură civilă ori compatibilitatea sa cu procedura specială a insolvenței cred că trebuie privită de la caz la cazși analizată de către judecător în funcție de specificul situației, respectiv ar trebui să se aibă în vedere exact stadiul procedurii de care făceau vorbire colega noastră, exact momentul în care solicită suspendarea procedurii, care sunt interesele care ar fi afectate în acel moment, în ce mod s-ar afecta principiile procedurii, maximizarea masei credale, în ce mod s-ar afecta ceilalți creditori. Cred că compatibilitatea sa cu procedura insolvenței, pentru că într-adevăr este vorba despre concursul dintre două proceduri speciale. Argumentul principal pentru care instanțele de judecată de altfel resping, de regulă ordonanțele președențiale este cel lega de faptul că nu se poate aplica o procedură specială în cadrul unei altei proceduri speciale. Respectiv, nu putem aplica o procedură specială de ordonanță președențială în cadrul unei alte proceduri speciale care este Legea insolvenței.

Bogdan Dumitrache: Cam așa este și art. 6 alin. (11), dar bine acesta este un comentariu doar pe text. Nu se folosește formularea ordonanței președențiale dacă acesta este textul, dacă l-am nimerit: Depunerea cererii în cazuri urgente care pune în pericol activele debitorului, judecătorul sindic poate îi spune de urgență de două ori pe trei rânduri. În camera de consiliu și fără citarea părților suspendarea provizorie a oricăror de executare silită a bunurilor debitorilor până la pronunțarea Curtei. Nu se folosește noțiunea de ordonanță președențială, nu știu dacă este o chestie intenționată sau cumva se pot compune elementele din text.

 

George Doru Lucaciu: În același timp și la art. 70 alin. (5).

Bogdan Dumitrache: Creditorul care a înregistrat o cerere de deschidere. Aici nu este vorba de executare silită, este vorba de suspedarea  operațiunii de înstrăinare a unor bunuri sau drepturi patrimoniale importante și aici într-adevăr se face referire la ordonanța președențială.

Oana Zamă: Dar cred că textul în sine nu este de natură să interzică expres folosirea ordonanței. Avem general de la normele tranzitorii, de la normele de aplicare a legii care spune să dispozițiile Codului civil și Codului de procedură se completează în măsura compatibilității.

Bogdan Dumitrache: Da, însă aici de multe ori autorul legii speciale nu știe ce spune, nu are imaginea, zice: La final să băgăm și pe aceea de completare. Și la un moment dat practica din cauza unei calune sau unei nevoi de a a completa legea specială ia lucruri în serios și spune: Am găsit 997 în Codul de procedură civilă. Și aici discuția devine tehnică, instanța de judecată aceasta ar fi judecătorul sindic. Aparența de drept și apropo de nivelul acesta de discuție, că dacă deja și o hotărâre de sindic pe contestație la tabel este o chestie (adică executorie) va putea s-o odorne măsuri provizorii în cazul gravnice (stă să se facă valorificare) pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru revenirea unei pagube eminente și care s-ar putea repara. 

Oana Zamă: Cred că nu trebuie folosit un anumit tipar forțat în sensul de eimina de plano procedura ordonanței președențiale în această procedura. Practica s-a conturat nu știu dacă în proporție majoritară spre respingerea ca inadmisibilă acestor ordonanțe președențiale, însă am remarcat că într-adevăr în foarte multe din situații instanțele de judecată au fost sesizate cu cereri de ordonanțe președențiale prin care s-a solicitat să se suspende, nu cum este cazul pe care-l discutăm noi, o procedură de valorificare sau anumite măsuri referitoare la valorificarea bunurilor, ci chiar efectelel unor hotărâri judecătorești pronunțate de către judecătorul sindic. Și acolo în mod firesc instanțele au respins ca inadmisibil, pentru că 43 din lege prevede în mod expres ca instațele de apel să suspende efectele anumitor hotrărâri care sunt enumerate.

 

Bogdan Dumitrache:  Am un remediu procedural specific. Și atunci nu brudiesc cu paralela cu ordonanța președențială.

 

Oana Zamă: Sunt multe alte situații în practică în care instanțele au respins cereri de ordonanță președențială prin s-a solicitat suspendarea judecății întregi proceduri a insolvenței. Coroborat cu art. 413 din Noul Cod de procedură și s-a solicitat suspedarea judecății întregii proceduri până la soluționare. Atunci da, în mod firesc s-au respins astfel de cereri ca fiind inadmisibile, tocmai de aceea nu trebuie privită problema… .

 

Bogdan Dumitrache: Acolo cred că nici pe dreptul comun că legea zice că este suspendarea unui dosar, unui proces. Procedura insolvenței este o chestiune compozită.

Oana Zamă: În situația în care solicităm suspedarea unei anumite măsuri din cadrul procedurii de insolvență, cred că sunt foarte multe ipoteze în care se poate accepta că nu afectăm cu nimic patrimoniul debitorului, nu afectăm cu nimic maximizarea masei credale pe care o urmărește procedura insolvenței.

Bogdan Dumitrache: Se afectează timpul. Aici este o chestiune în cazul în care… . Aici teoretic este următoarea situație, pe ordonanță să fie admisă se spune că suspendă valorificarea și când se judecă apelul la sindicul la care l-a băgat în tabelul consolidat și instanța să spună că nici nu merita să fie acolo. Acesta ar putea fi un risc.

Oana Zamă:  Tocmai, pentru că judecătorul poate să pună în balanță la momentul respectiv care sunt prejudiciile care s-ar produce deoparte sau de alta.

Bogdan Dumitrache:  Chiar același judecător sindic să spună: „Opriți-vă puțin, deja dă fiori creditorilor din masa concursuală. Are o aparență de drept aici.”  Nu este autopronunțare.

Adrian Florin Predescu:  Aici vine în completare, exact cum spuneați mai devreme, trebuie să plecăm exact de la subiectul acestei teme de dezbateri. Nu este să încerci suspedarea procedurii de valorificare care este un conglomerat de acte juridice întocmite de cele mai multe ori de către lichidatorul judiciar, deci procedura de valorificare în sine sau discutăm de o suspdare a unui act juridic atât prin cerere și când discutăm de cererea de suspendare când și pe cale de ordonanță președențială, stoparea unui act juridic generator al acestei proceduri de valoricare. Pentru că lichidatorul judiciar cumva până la urmă și creditorii, sunt invitat în calitate reprezentant a unui creditor, au în vedere toate aspectele. Lichidatorul are niște atribuții. Atât timp cât există o târâre de deschidere a procedurii de faliment definitivă, atât timp cât există o adunare a creditorilor necontestată în care s-a aprobat un regulament de vânzare, lichidatorul judiciar trece la procedura de valorificare. Una este să suspend„ăm procedura de valorificare în sine și una să vedem ce putem face cu actele care au generat. Aici important este la fel momentul când intră acest creditor în procedură, mai este termen pentru a declara apel, a fost introdus în procedură poate fi considerat repus în termen să formuleze apel sau la fel să fomuleze contestatții la procesul verba al adunării creditorilor. SUnt întrebări pe care… .

 

Alina Zechiu:  La care sunt mai multe potențiale răspunsuri.

Adrian Florin Predescu: Aici vreau să insist, abodarea este de multe ori diferită plecând de la calitatea pe care o au participații în procedură. În speță-practicianul, în insolveță – creditorul, debitorul, până la urmă deși nu ar trebui întâlnim interese contrare. Și de aceea noi insistăm de fiecare dată într-o colaborare bună și foarte bună cu lichidatorul judiciar, administratorul judiciar. Și tocmai de aceea revin și abordarea cea mai corctă până la urmă și care prezintă cele mai puține riscuri pentru toți participanții la procedură este ca lichidatorul judiciar să stopeze (nu vorbim de suspedarea de care am discutat mai devreme) această procedură printr-o măsură asumată, luând în calcul toate posibilitățile și toate riscurile. Bineînțeles, această măsură poate fi contestată de creditori sau orice altă parte interesată. Poate acești creditori au interesul să valorifice bunurile. Și atât timp cât creditorul garantat sau un alt creditor cu o creanță mare, pentru că am văzut că pot fi creditori bugetari sau creditori chirografari ă încaseze cât mai repede sume de bani din distriburile efectuate de către lichidatorul judiciar. Problema este foarte sensibilă, de aceea insistăm asupra unei psibile colaborări.

Alina Zechiu:  În principiu, evident, cred că este potrivit să pornim de la buna – credință a tuturor părților implicate și atunci cu siguranță dacă discutăm despre niște părți care colaborează în procedură, că până la urmă acesta este esența unei proceduri de insolvență. Lichidatoru judiciar în condițiile nici nu ar trebui să ajungă până la momentul la care să propună un regulament de vânzare.

Bogdan Dumitrache: Practic tema este una de conflict, deci este clar că cineva vrea să oprească lucrurile și, pentru că ceilalți zic că merg înainte pe regulament, adică suntem pe ipoteză de conflict.

Adrian Florin Predescu:  Infactoarea situație, un practician în insolvență ia la cunoștință chiar dacă nu a notificat sau a notificat greșit un creditor, ia la cunoștință despre existența unei ipoteci de la momentul la care cel mai devreme efectuează invertariarea și procedu verbal de inventare. Acolo el dacă vede că are bunuri imobile în patrimoniu consultă primul lucru.

Bogdan Dumitrache: Ați spus mai devreme că ați deschis o pistă, este clar că administratorul judiciar se prinde, că este acolo o garanție.

Adrian Florin Predescu: Vede CF-ul automat.

Bogdan Dumitrache: Trimite notificarea și dacă nu vine?

Alina Zechiu:  De regulă, se ia legătura, eu spun ce se întâmplă în practică. Se a legătura cu creditorul respectiv: „Stimate domn, v-am notificat, nu ați fomulat declarație de creanță. Ați primit notificarea sau nu?”

Bogdan Dumitrache: Deci este un supliment de diligență la care legea nu obligă… .

 

Alina Zechiu: Până la urmă este vorba despre o conduită pe care administratorul diligent ar trebui să într-o atare procedură.

Bogdan Dumitrache:  Considerare a faptului că nu este vorba de orice fel de creditor, un creditor garantat cu garanția la vedere și ar fi bizar în afara situației în care creditorul îi confirma aceasta: „Am fost căscat și s-a stins creanța.” Și aceasta este o altă discuție.

Alina Zechiu:  Aceasta este o altă discuție, este clar. Nu mai ajungem într-o situație de genul acesta și lucrurile sunt mai simple, dar aș vrea să nu trecem peste un aspect pe care aș vrea să-l punctez în legătură cu contestația la măsură pe art. 59. Spunea colega noastră că se poate formula o contestație la măsura administratorului judiciar de vânzare a activului respectiv. În contextul dat, pentru că în practică se întâmplă și sunt hotărâri pronunțate în acest sens, administratorul judiciar nu ia o măsură. Măsura vânzării nu se constituie în măsura administratorului judiciar. Este o expresie a voinței creditorilor practic și atunci administratorul judiciar când prezintă măsură, dacă vreți, în raportul de activitate, ea nu este o măsură perse, este o expresie a voinței creditorilor. Și de multe ori  atare contestație ajunge să se respingă pe inadmisibilitate, pentru că de fapt tu ce faci? Contești hotărârea adunării creditorilor în esență. O contestație pe care fie ai calitatea s-o faci și nu ai făcut-o în termenul prevăzut de lege și atunci ești decăzut că aceasta zice legea, fiind calitatea s-o faci și atunci în mod clar apare ca fiind inadimisibil. Și este o chestiune importantă, ăentru că aici în completare și ordonanța președențială din punctul meu de vedere într-o atare situație, nu ar trebuie să fie incompatibilă cu procedura insolvenței, dimpotrivă… .

Oana Zamă:  Cred că rămâne un fel de singurul remediu din mediul juridic la îndemână.

Alina Zechiu: Este singurul remediu, pentru că până la urmă se apreciază într-adevăr oportuniatatea apelării la acest domeniu juridic doar în anumite situații. În situația dată nu cred că este incompatibilă tocmai, pentru că este o procedură de urgență care are caracter fremelnic până la urmă ceea ce se pronunță acolo este pronunțat pentru o anumită situație până se soluționează pe fond litigiul. Ligiul în cazul nostru o să fie această contestație la tabelul definitiv consolidat. Și atunci în cazul acesta eu văd ca pe o potențială cale de a stopa procesul de vânzare, adică are a fi singura cale posibilă contextul dat.

Oana Zamă:  Da, pentru că așa cum ai spus mai devreme, instanța ar respinge contestația ca fiind inadmisibilă pe motivul că oricum este o chestiune de oportunitate și că legalitatea a fost tranșată deja prin faptul că adunarea creditorilor la respectiv măsură, administratorul nu a făcut decât să aducă la îndeplinire.

Alina Zechiu:  Nici nu ar putea să facă altfel, pentru că aici discutăm despre alte lucruri: implicații și administratorul judiciar poate fi și el tras la răspundere de toți creditorii ceilalți care sunt până la urma urmei creditori.

Bogdan Dumitrache:  În schimb, dacă lichidatorul ar merge pe ideea precaută: „Avem o problema: Hai să întreb sau hai să rămân.” Și aceasta este un fel de măsură, adică în momentul în care lichidatorul nu face ceva, ce ar trebui să facă, este în aplicarea decizia adunării creditorilor, atunci părarerea mea este că creditorii ar putea să angajeze, să contestate sau să ceară sindicului să-l oblige să combină cu toate implicațiile.

Alina Zechiu: Și aceasta apropo de intersele contrare. Dacă există interese contrare cu atât mai mult se va îtâmpla astfel.

Oana Zamă: Mai ales că prin această contestatție nu se deduce soluționările judecătorului sindic o chestiune de nelegalitate a respectivei hotărârii.

Bogdan Dumitrache: Cu confruntarea acelei hotărâri care ia în sine tranșe Okey cu o problemă care a apărut și în care trebuie să fie compănită lucrurile.

Alina Zechiu: Și practica între-adevăr este diferită, însă practica pe care eu am văzut-o în asemenea situații de regulă, este în sensul aprecierii de către instanță ca fiind compatibilă această procedură a ordonanței președențiale cu procedura insolvenței fix pe suspendarea vânzării. Adică avem deja două decizii de seță care sunt în sensul acesta. Și atunci cred eu că ar putea fi acesta un bun remediu în situația dată. Tocmai, pentru că Legea insolvenței nu ne oferă pârghiile nouă, a practicienilor în insolvenței să stopăm vânzarea atunci când ne solicită un terț de procedură lucrul acesta.

Bogdan Dumitrache: Și regula procedurii insolvenței, cum ea și față de faptul notoriu că multe proceduri durează și pe faza aceasta de faliment este că ea merge, regula unei proceduri ca executare este că merge, deci dacă este s-o oprim ar trebui să fie niște cauze clar prevăzute de lege sau intervenții ale judecătorilor în aprecierea unei situației care justifică acest lucru și nu e inițiativă, o gândire particulară a lichidatorului.

Alina Zechiu: Evident că trebuie făcută o diferență că dacă vine acționarul să-mi ceară pe cale de ordonanță președențială să suspende procedura de vânzare, pentru că o asemenea speță pe motiv că bunul a fost scos la valorificare la o valoare care nu acoperă integral și creanța acționarilor în procedură, decizia instanțelor a fost că nu este adminisibilă o atare acțiune, pentru că până la urmă Legea insolvenței urmărește protejarea insolvenței creditorilor și ale acționarilor. Așa că întotdeauna este o chestiune de nuanță care trebuie analizată de la caz la caz.

Bogdan Dumitrache: Și la un moment dat ați spus că să încercăm să mergem în etape, dacă nu ne iese aceasta cu suspendarea a valorificării sau deja s-a valorificat că depinde de etape, poate ar fi valorificarea, următorul atac ar fi pe suspendarea distribuirii prețului, nu? Aceasta este, a avut cineva, acesta în principiu nu-l întorc din drum, nu? Dacă vrea să știe că a scos ceva de vânzare și la lichidator a cumpărat, el este liniștit.

Oana Zamă:  Liber de orice sarcină.

Bogdan Dumitrache:  Aproape, art. 91, articolul pe care lichidatorii îl știu pe dinafară și atunci ar această încercare de a opri măcar distribuirea sumelor.

Adrian Florin Predescu: Ne întoarcem iar la aceeași situație: suspendăm distribuirea – situația similară cu suspendarea procedurii de valorificare cu toate că o atare măsură a lichidatorului de stopare a procedurii de valorificare este cumva similară și în practică se întâmplă astfel de situații în care după încasarea prețului, lichidatorul constantă existența anumitor situații.  Și ce face? Provizionează, nu distribuie sumele de bani. Astfel, dacă în practică lichidatorii și-au dat seama și provizionează anumite sume de bani, deci iau o măsuri, nu distribuie. La fel, cred că poate lua și acea măsură justificată, bineînțeles, argumentată de stopare a procedurii de valorificare.

Bogdan Dumitrache:  Nu cumva să aprovizioneze tot, că altfel și o creanță garantată și sigur prețul este obținut, dar este posibil o parte… .

Adrian Florin Predescu: Nu, aici discutăm și avem reglementări foarte clare. Bineînțeles dacă valorificara se face la o sumă care depășește creanța în discuțe pot fi efectuate distribuiri, există ordine de preferință pentru cheltuielile efectuate în procedură, onorariul lichidatorului care știm cu toții au prioritate. Discutăm de creanța sau măcar parte din creanța acelui creditor care are un drept de preferință asupra sumelor încasate din vânzare.

Bogdan Dumitrache:  Avem și varianta în care se vinde bonul care nu face obiectul garanției, că nu garantații au dreptul să ia cu înainte, cu anticipație, adică el ar putea să facă: „Nu e bonul sub garanție. Nu contează, eu am pus un creditor garantat al debitorul în procedură sunt și bunuri garantate. Vreau să paricip la distribuirea sumei acestui bun care face pentru garanție.”

Adrian Florin Predescu:  Dar aici în practică se întâlnește foarte des provizionarea acestor sume. Problema delicată este… .

Bogdan Dumitrache:  Care va genera o contestație față de măsura lichidatorilor aprovizionat, pentru că ceilalți o să încerce.

Alina Zechiu: Mai există o variantă apropo de ce spune Florin în mod corect de altfel. Legea prevede, mai ales legea nouă este foarte clară, art. 165 spune foarte clar  care sunt situațiile  în care trebuie aprovizionate sumele. Atâta vreme cât avem o contestație, deci avem un litigiu care ar putea să nască în patrimoniu debitoarei, în sarcina debitoare o creanță nouă, evident că de dorit ar fi această aprovizionare. Însă și în acest caz, cred eu că creditorul ar trebui să fie precaut și să-i adreseze lichidatorului judiciar o cerere în acest sens: „Te rog frumos să aprovizionezi. Ai text de lege care-ți permite. Prin urmare eu am o contestație pe rolii.ro, procedează în sensul acesta.” Lichidatorul judiciar va proviziona sau nu, dacă nu ajungem din nou în situația de mai devreme și anume de formulează o contestație la măsură și până la urmă o tranșează judecătorul sindic. Și cred că aceasta poate să fie o soluție într-o situație de genul acesta.

 

Bogdan Dumitrache: Nu dosar în 165.

Alina Zechiu:  Da, este discutabil.

Bogdan Dumitrache: La orice s-a gândit legiuitorul la 165 decât această situație în care litigiul ar fi creat de un creditor care nu a fost notificat cum trebuie, săracul încearcă să intre, dar riscă să distribuie banii.

Alina Zechiu:  Pentru că cel puțin, deși forțat puternic ar fi pe alin. (1), pe pct. 1, pentru că este o creanță sub condiție. Ea nu este o creanță sub condiție, însă am putea-o asimila în contextul dat. În nici un caz nu pot să merge pe 2, pe 3 și nici pe rezerve.

 

Bogdan Dumitrache: Nici pe 4 că zice: Rezervele instanțelor să acopere cheltuieli viitoare ale debitorului, inclusiv cele care revin în curs. Adică vin terții care au semnat acte frauduloase.

Alina Zechiu:   Și sunt cheltuieli, nu sunt creanțe.

 

Bogdan Dumitrache:  Cu riscul că la pct. 1… . Aceasta este genul de interpretare care face din condiția suspensivă ceva foarte strict și calificat la anul I când dăm cu nasul în ea și care înseamnă un eveniment viitor și nesigur. Dacă astăzi plouă facem afacerea. Condiții suspensive ajunge să însemne orice. Orice element în funcție de care un act ajunge să producă efecte juridice chiar dacă este un element instrinsect al actului.

Oana Zamă: Dar procedura insolvenței practică de cele mai multe ori este în sensul acesta de a lărgi semnificația condiției suspensive.

Alina Zechiu:  Adică de multe ori condiția ajunge să fie sub condiția suspensivă a soluționării litigiului într-o manieră favorabil, adică nu se înscrie.

Bogdan Dumitrache: Condiția suspensivă cu probabilitatea, cu ceva care dacă se întâmplă iese bine pentru actul juridic.

Oana Zamă: Creanțele litigiului ajung să fie apreciate ca fiind și ele creanțe sub condiție. Deci degeaba legea se referă distinct la creanțe sun condiție și pe de altă parte la creanțe în litigiu, pentru de multe ori se ajunge ca și cele în litigiu.

Bogdan Dumitrache: Pentru că legea nu le definește.

Alina Zechiu:  Este de fapt o necesitate care recurge din practică, pentru că în practică te lovești de tot felul de situații care nu au reglementare foarte clară și nu găsești mecanismele în lege să te confrunți cu ele și atunci improvizezi. Este adevărat că este o improvizație această condiție dată într-o procedură de insolvență, pentru că nu ai un alt mecanism de care să te ajuți astfel încât să poți faci ceea ce trebuie dacă vrem să spunem așa. Dacă este discutabil.

Bogdan Dumitrache: Adică este pe ideea că dacă din acelea patru cu disperare trebuie să ne agățăm de una atunci ar fi pct. 1.

Alina Zechiu:  Cam așa.

Adrian Florin Predescu:  Această situație este la limită. Ce se întâmplă în situațiile în care s-ar distribuit sumele de bani? Aici pentru a dat un răspuns chiar dacă situația nu este similară, dar produce aceleași efecte putem să ne imaginăm cazul în care un ractician în insolvență distribuie sume de bani unui creditor înscris de această dată la masa credală, dar poate și-a încasat în totalitate creanța din alte distribuiri anterioare sau din greșeală î mod eronat, practicianul în insolvență distribuie sume într-o altă ordine de preferință și în mod normal conform legii, un creditor nu ar fi trebuit să încaseze această sumă de bani. ce face lichidatorul? Bineînțeles, ce face creditorul păgubit să întoarcă acea sumă de bani în patrimoniul debitoarei?

Bogdan Dumitrache: Păi ce face? Avem text?

 

Adrian Florin Predescu: La fel nu avem nici aici nici un text.

 

George Doru Lucaciu:  O dată ce bunul a ieșit din averea debitoarei către orice subdobânditor, indiferent dacă vorbim despre un dobânditor de bună sau de rea – credință este liber de orice sarcină.

Bogdan Dumitrache:  Problema este creditorii.

Adrian Florin Predescu: Problema este legată de sume. Eu nu am o problemă în momentul de față cu vânzarea. Ne putem imagina și o situație în care mă gândesc la anularea vânzării care să aibă efect repunerea părților în situație actuală. De ce?  Pentru că vânzarea poate s-a făcut de 50% din valoarea de evaluare, iar eu creditor garantat aș efectua demersuri împreună cu ichidatorul judiciar să obțin o valorificare la un preț mult mai mare care să-mi asigure mie o recuperare a creanței într-un grad cât ma mare. Dar situația dacă este delicată în celelalte cazuri aici este cu atât mai mult.

Bogdan Dumitrache:  Nu mai vine nimeni să ia bunuri, să cumpere. Au fost situații în care s-a anulat vânzarea pentru un preț mai mic decât cel care s-ar fi cuvenit?

Adrian Florin Predescu: Nu, motivul nu este acesta de anulare. Acesta este interesul creditorului. Motivele trebuie identificate.

Bogdan Dumitrache:  Există o cauză de nulitate.

Adrian Florin Predescu:  Discutăm de o acțiune de constate a nulității absolute, a constractul de vânzare – cumpărare. Și care sunt temeiurile aici? Pentru că discutăm de o nulitate absolută.

Oana Zamă: Trebuie să mergem spre fraudă la lege, spre motivele de nulitate absolută.

Bogdan Dumitrache:  Orice nulitate absolută are la bază o persoană interesantă.

Adrian Florin Predescu:  Are un interes de stopare a procedurii de valorificare, stoparea distribuirilor sumei și putem ajunge… .

Bogdan Dumitrache:  Dacă are norocul ca acel act să fie un act care are o cauză de nulitate absolută, sigur că ajunge ce nu a putut obține eventual dacă a avut un sindic, a zis: „Nu mă complic cu ordonanța reședențială.” Ajunge să întoarcă actul și prinde trenul. Între timp pe contestație la tabel se urcă acolo. Aceasta sunt situații, sunt acte nule.

Oana Zamă:  cauză ilicită cred că există totuși.

 

Alina Zechiu:  Apropo de ce spunea Florin, însă ce facem în cazul în care distribuit o sumă care nu se cuvenea? CHiar astăzi m-am lovit de o decizie de speță, pentru că nu m-am gândit că o să ajungem la discuția aceasta în nici un fel. Însă îmi aduc aminte așa vag niște chestiuni și anume că acest creditor care a fost vătămat practic în drepturile lui, a formulat o acțiune împotriva pretinsului creditor care a primit suma. Acțiunea chiar așa se numește „Restituirea sumei primite în cadrul procedurii de insolvență”.  Acolo era un plan de reorganizare în cadrul căruia creditorul a primit o sumă care nu i se cuvenea, pentru că sesizase anterior. Și instanța într-adevăr a obligat respectivul pretins creditor să restituie suma încasată. Deci se poate imagina o astfel de acțiune în restituirea sumei încasate. Se poate să fie o decizie izolată. Nu știu dacă este aceasta practica constantă, însă mi-a parvenit și chiar o s-o aprofundez, pentru că prezintă interes.

Bogdan Dumitrache: Când a rezultat sumele, lichidatorul ce face? Face un proiect de distribuire sau un raport?

Alina Zechiu:  Face un plan de distribuire și un raport de fonduri care și ele pot fi contestate ca orice atac de procedură.

Bogdan Dumitrache: Ceea ce înseamnă că ar trebui să am o dezlegare instanței mai întâi, că acel plan nu este corect. În pct. 7 nu știu dacă ar putea sări, mă duc direct și cer banii înapoi. Trebuie cineva să statuieze: „Da, pct. 1: nu este ăn regulă pag. 5 din plac. Pct. 2: În consecință cine la pag. 5 a luat banii să-i dea înapoi celui care în realitate era cuvenit.”

 

Alina Zechiu:  Doar dacă ai calitatea să sesizi instanța cu privire la plan, pentru că tot legea spune că cine poate formula constestație la plan sunt creditorii din comitentul creditorilor și cam atât. Și atunci comitetul creditorilor sau creditorii, fiecare dintre creditori poate formula contestații. Tu nu ai calitate dacă ești terț de procedură să formulezi contestație la plan.

Adrian Florin Predescu:  Discutăm de creditori care încă nu are calitate creditor în înțelesul procedurii insolvenței.

Alina Zechiu: Și acum cum poți să sesizezi în procedură chestiunea aceasta și trebuie să mergi pe cale separată, pentru că nu ai altă variantă. Calea separată nu poate fi alta decât aceasta, pentru că din păcate o acțiune pe drept comun.

Bogdan Dumitrache: Dar data căreia tu între timp ai ajuns în tabel?

Adrian Florin Predescu:  Aceasta în cel mai fericit caz.

Bogdan Dumitrache: Că este ciudat să dispun măsura obligării care suna a măsură nu a măsură, ci decizorie era să zic, încă nu s-a bătut în cuie că ești în tabel.

Alina Zechiu: Nu, pentru că nu ai calitate și nici interes în contextul acela dacă nu trebuie să demonstrezi clar un drept.

Bogdan Dumitrache:  În orice caz, această discuție despre anumite dificultăți în a întoarce ceea ce s-a dat cum nu trebuie într-un fel se consideră un argument în plus că ar fi bine să fim deschiși spre posibilitatea sau spre adminisibilitatea soluției adminisibilității ordonanței președențiale. Pentru că altfel dificultățile în a repara ceea ce s-a dus că vezi, nu a fost adminisibilă ordonanța președențială sunt dificultăți deloc de subiestimat. Că atunci această viziune cumva comparativă are un remediu după ce se întâmplă cam greu, atunci hai să vedem dacă există, să investiți cu așa ceva, să declar să este adminisibilă ca judecător sindic și să apreciem dacă este de admis sau de respins. Nu înseamnă că dacă este admisibilă va fi și admisă cererea de ordonanță președențială.

 

Oana Zamă: Până la urmă de cele mai multe ori suspendarea valorificării unui singur bun nu blochează întraga procedură. Procedura se poate derula în continare cu privire la celalte bunuri. Activitatea debitoarei poate continua după caz și în condițiile admiterii ordonanței președențiale. Nu este ca și cum s-ar bloca întreaga procedură de insolvență dacă se suspendă valorificarea unui singur bun. Deci instanța poate aprecia de la caz la caz dacă este ăntr-adevăr remediul care se impune în situația respectivă ordonanța președențială. Și de cele mai multe ori cred că este, pentru că așa cum am discutat până acum după aceea este greu. Imposibilitatea de repunere a părților în situația anterioară ulterior este mai gravă.

Alina Zechiu: Este aproape imposibilă măsura. O dată valorificată activ și distribuite sumele este foarte greu de imaginat.

Bogdan Dumitrache:  Poate se scrie și insolvența creditorului la care ajunge banii cu puțin noroc dacă învață și el.

Oana Zamă: Și este greu de imaginat cum te îndrepți împotriva lui. Cu ce? Cu îmbogățire prejustă, plată nedatorată, ce fel de acțiune pe dreptul comun.

George Doru Lucaciu: Eu aș vedea chiar și mai pe parte fără să iau în calcul sau să fac comparația. Aș merge chiar pe o acțiune îndreptată împotriva administratorului judiciar pe art. 182.

Bogdan Dumitrache:  Adică discuția are calitate procesuală, trecem lichidatorul într-un asemenea demers al terțului care trimite în tabel împotriva celor care au luat banii, pentru că sigur a decis cum să se ia banii, a decis administratorul, lichidatorul. Dacă preluăm tezele de executarea silită ar putea să fie litigiu între părți și aici să nu aibă calitate lichidatorul.

Alina Zechiu: Legea 9 prevede posibilitatea de a te întoarce împotriva administratorului, a lichidatorului judiciar la art. 182 pentru gravă neglijență și rea – credință.

Bogdan Dumitrache:  Și abuz în serviciu, eventual.

Alina Zechiu: Și atunci fiecare intre situații trebuie să demonstreze fiecare dintre ipoteză.

Bogdan Dumitrache:   În cazul în care vorbim de niște bani care ajung la niște creditori și ar fi trebuit să ajungă la acest terț care între timp s-a definitivat nu cred că intră în calcul chestia aceasta că la momentul în care fac planul nu am suspendat nici o procedură.

Alina Zechiu: Ar trebuie apreciată în funcție de exact de spunea și Florin, de actele până la urmă îndeplinite în cauza respectivă.

Bogdan Dumitrache:  Dar acest text nu spune el că are calitatea procesuală în toate incidentele acestea judiciare insolvenței, poate fi tras la răspundere, adică și acestea sunt planul care s-ar putea să nu coincidă.

 

Alina Zechiu: Poate fi tras la răspundere prin infracțiune directă îndreptată împotriva administratorului judiciar pentru prejudiciu.

 

Bogdan Dumitrache: Executorul are răspundere civilă. Aceasta nu înseamnă că nu contest la executare îl chem pe executor, dar creditorul care din cauza culpei executorului el a pierdut în contestație procedura se poate întoarce pe legea profesiei împotriva executorie.

Oana Zamă: Cu condiția dovedirii elementele răspunderii civile intelectuale este adminisibilă.

Adrian Florin Predescu: Importanța prevederilor art. 60 care repglemtează acțiunile aplicabile administratorului judiciar și în speța 60 alin. (3) unde la fel se reglementează o astfel de acțiune împotriva administratorului judiciar. Deci avem reglementat dublă reglementare. Și aici putem imagina situația în care avem o hotărâre executorie de înscriere a creanței, lichidatorul nu procedează la înscriere, dar între timp valorifică, distribuie sumele. Aici este clar și discutăm de o rea intenție, neglijență și putem lua în calcul aceste prevederi mai ales că articolul spune la cererea oricărei părți interesate. De obicei discutăm despre un terț. Aici este discutabil.

Alina Zechiu: Diferența este între dacă vrem să definim parte interesată cu persoane interesate nu sunt una și aceeași.

Bogdan Dumitrache: Probabil că administratorul judiciar nu ar putea prejudicia sau nu aș putea impuda prejudicii decât atunci când fiind în legătură cu părțile procedurii face ceva ce nu trebuie. Că nu ar putea să apreciezi așa din avion cum ar putea sindicul în ordonanța președențială: „Acesta încă nu este, dar dă semne că ar putea să fie.” El are probabil anumită strictețe, încearcă să judece și să evalueze situații clar sau cât de cât clare.

Adrian Florin Predescu: Când spuneam că lichidatorul judiciar poate sesiza instanța și ea pasează. Totuși, un judecător sindic poate lua în calcul riscul sau dreptul creditorului de a apela la prevederea art. 49 alin. (3) dacă bine îmi aduc aminte unde spune că acesta, un creditor neînscris la masa credală, bineînțeles la anumite condiții, poate desființa anumite acte de procedură, hotărâri. Deci ne putem imagina situația în care un creditor este înscris la masa credală, are o pondere mare, influențează votul adoptat în adunarea de creditori în care a fost aprobat regulamentul practic de unde a început procedura de valorificare și atunci în mod clar putem vedea că un astfel de creditor are un interes și nu numai noi. Poate vedea de la început judecătorul sindic și să nu mai paseze problema la adunarea creditorilor, ci să meargă pe abordarea legală și interesul legitimal posibilului creditor în funcție de rezultatul obținut în contestație. Este un articol foarte important.

George Doru Lucaciu: Condiția esențială pentru a aplica acest articol, cred eu că se referă la faptul că creditorul ar fi putut prin votul pe care l-ar fi exprimat și să influențeze în mod deicisiv, adică să conducă la adoptarea unei alte hotărâri decât cea care a fost adoptată pe de o parte, dar pe de altă parte din modul din care este formulat textul de lege, eu înțeleg că este o chestie imperativă, pentru că în situația în care sunt îndeplinite condițiile acelea cumulative reglementate la alin. (3), adunarea creditorilor se reconvoacă, adică mi se pare că este o chestiune, o simplă cerere privind aplicarea acestuia articolul ar trebui să fie suficientă, pentru ca adunarea creditorilor să fie din nou reconvocată cu ordinea de zi având ca obiect aprobarea regulamentului.

 

Bogdan Dumitrache:  Deci trebuie să am o hotărâre definitivă a sindicului, nu? Deci iată o excepție de la regula caracterului executoriu al hotărârii primei instanței de sindic. Trebuie să treacă prin apel.

Alina Zechiu: Practic desființează un act de procedură care a produs cu siguranță efecte de la momentul adoptării și până la momentul desființării lui.

Adrian Florin Predescu: Dacă discutăm despre o hotărâre definitivă vom ajunge în situația în care ar fi o desființare, cum? Provizorie.

Bogdan Dumitrache: Deci practic după doi ani, după ce s-a votat se descoperă că nu s-a votat cum trebuie.

Adrian Florin Predescu:  Practic acel creditor avea dreptul retro activ să voteze în acea adunare. Bineînțeles influența votul. Nu discutăm de cazul în care există un creditor care are peste 50% din masa  credală.

Bogdan Dumitrache: Ideea este că am avut o contestație la tabel care o anumită evoluție, acela nu era în adunare când s-a votat.

Alina Zechiu: Și am aproba să zicem regulamentul de vânzare în adunare cu anumită valoare. Între timp cred că s-a și valorificat activul dacă discutăm de un an jumate în contestație și poate am distribui și sumele între timp și după aceea trebuie să ne imaginăm ce se înseamnă această desființare.

 

Bogdan Dumitrache: Îmi place să cred că e un text care are o rată foarte mare de aplicare în practică. Aceasta mai lipsea.

Adrian Florin Predescu:  Am putea să ne gândim nu doar la situația creditorului de care discutăm, ci de un creditor înscris la masa credală, dar sub condiție care nu are drept de vot și atunci practic dacă se constată că ar fi trebuit să fie înscris în tabelul preliminar definitiv fără condiție, el ar fi trebuit să voteze.

Bogdan Dumitrache: Deci vă gândiți că 49 alin. (3) ar putea fi și el un remediu în contextul discuției de la care am plecat.

Adrian Florin Predescu:  Dar aici ar trebui să avem o hotărâre definitivă.

 

Bogdan Dumitrache:  Că n-aș veni să cumpăr un bon la insolvență. Aici aveți regulament aprobat de cine? De adunarea creditorilor. Știu și eu ce formă are adunarea creditorilor. Sigur acesta este un text în partea generală. Până unde poate merge? „Poate decide desființarea în tot, ori în parte actelor sau operațiunilor încheiate în temeiul hotărârii inițiale.” Adică aici este de văzut până unde se poate merge. Că dacă ei între ei acolo este o treabă. Uneori dacă ai privilegii prea mari a unui subiect de drept acestea ajung să se întoarcă împotriva lui, pentru că noi vrem totuși să se vândă. Or, dacă există climatul de insecuritate că cine vine cumpără, dar cumpără pe un regulament aprobat de cineva care ar părea să fie adunarea creditorilor, dar poate nu este exact aceea. Atunci consencințele pot fi.

 

Alina Zechiu: Adevărat, numai că atunci când cumperi în insolvență un plus de precauție nu strică niciodată, lucru care se vede în practică. Adică oamenii vin și văd de regulă ce litigii ai tu în procedura insolvenței, cu cine te judeci. Dacă sunt chestiuni care într-adevăr au o legătură cu regulamentul de vânzare. Noi avem mai multe situații de acest gen în care au venit cei care au judecat de exemplu la licitație sau au sesizat, sau până la momentul al judecării s-au sesizat cu privire la existența unor litigii care până la urmă priveau efect efectele unei vânzări în procedură. Și au spus că în condițiile acestea vor să amâne momentul plății și al încheierii e contractului de vânzare și soluționează definitiv aceste litigii. Aceasta se întâmplă în practică. Adică un plus de precauție se vede.

Adrian Florin Predescu:  Exact și în completare, poate un demers important este cel al lichidatorului chiar în cuprinsul regulamentului de vânzare sau a caietului de sarcini pe care îl înmânează cumpărătorilor să menționeze situația juridică a bunului respectiv. Adică existența ipotecii, existența litigiilor și atunci ne aflăm iarăși într-o totul o altă situație. Ajungem din nou la buna – credință, la colaborarea într-o procedură de insolvență care este esențială.

Bogdan Dumitrache: Se crează un aer de relativitate de care în realitate creditorii nu au nevoie, pentru că orice aer de relativitate care îl face să fie precaut, să nu sufle nici măcar în iaurt pe un potențial cumpărător se întoarce împotriva creditorului, pentru că nu mai apar bani sau apar foarte târziu. Aceasta este o chestiune care și executarea silită se întâmplă în alte date ale problemei. Probabil că cineva care a cumpărat bunuri regim de vânzare forțată ar prefera să știe că sunt vreo douăzeci și cinci de verificări de făcut, că sunt douăzeci și cinci de locuri în care ar trebuie caute, dacă a căutat acolo și totul este cum trebuie nu-l intereseză alte spectaculoase lucruri care pot să apară. De sistemul de la noi nu prea este corect pe așa ceva și aceasta poate să fie o mică piatră de moară care să adauge la tot pietre de moară la siguranța stabilizată a procedurii. Aceasta apropo de 49 alin. (3), este de văzut în funcție și de împrejurări, și de momentul în care intervine acea hotărâre definitivă până unde se poate merge și de părțile implicate în aceste operațiuni. Dacă sunt doar creditorii sau sunt și alte persoane până unde se poate merge cu desființarea actelor. Că noi suntem aici la art. 49, dar cu valorificarea sunt la o sută și ceva. Adică și aceasta este important că de multe ori legiuitorului îi spui generale, vorbești așa principial, dar pentru unele chestiuni din partea specială. Practic se aplică și legii în interiorul ei, ceea ce legea spune spre partea ei finală. Spunea că ei completează legea cu măsura compatibiității. În realitatea, chiar în interiorul legii niște dispoziții din partea specială, apropo de procedura de valorificare va completa cu informații în partea generală dacă sunt și în măsura în care sunt compatibili. Din păcate, este o temă interesantă. Oamenii, cei din Codul civil nu au nevoie de chestiuni interesante, spectaculoase, ci chestiuni plicticoase și sigure. Aceasta este plăcerea noastră ca juriști că descoperim. Am rămâne fără ziua de joi și ar fi păcat să fie așa. Cu speranța, chiar cu certitudinea că a fost subliniate unele chestiuni, aspecte poate și inedite,sprijinite și de niște hotărâri judecătorești care să pronunțe și care sunt de bun augur cu certitudinea că este o discuție de maxim interes pentru practicieni, ceea ce în general în dezbatere își propun s-o facă. Nu ne rămâne decât să vă mulțumesc pentru ideea, pentru temă și pentru abordare și pentru tratarea ei. Și să vă urez să aveți cât mai multe ordonanței președențiale adminisibile. Măcar să se poată ajunge la fondul ordonanței, să se poată ajunge la pipăire. Dacă judecătorul spune că nu pipăie așa ceva înseamnă că ajumge la ceea ce ați spus mai devreme și anume încercăm să peticim în faza finală cu niște litigii pe întoarcere de sume cu un temei și un cadru nu foarte clar. Să încercăm, să prevenim. O seară frumoasă! Și să fim sănătoși, să ne revedem cu bine.

[/restrict]